CORONAVIRUSUL, ÎMPĂRTĂȘANIA și CREȘTINII. “Să ne privim în oglindă, punându-ne întrebarea cu toată sinceritatea: de ce ne împărtășim?”

6-03-2020 Sublinieri

Coronavirusul, Împărtășania și creștinii

Cu mare întristare privesc la ispita care se revarsă asupra Bisericii în zile acestea tulburate de isteria coronavirusului. Și nu sunt atât de mâhnit din pricina celor din afara Bisericii care atacă Biserica, ci din pricina noastră, a celor care ne considerăm Biserica.

Am impresia că noi nu mai cunoaștem, dacă am cunoscut vreodată, învățătura de credință a Bisericii primită nu de la om, ci direct de la Dumnezeu. Cum putem considera Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele lui Hristos celui Viu, Calea Adevărul și Viața, Lumina lumii, Răsăritul cel de Sus, Fiul Tatălui Ceresc prilej de îmbolnăvire, legându-ne de măruntul fapt că se dăruiește cu aceeași linguriță? Nu tocmai Hristos a spus: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” (Ioan 6, 54) și iar „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56)? Păi dacă-i Viață, nu-i nici moarte și nici boală, ci numai sănătate. Că nu o cred necredincioșii nu-i de mirare, „căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. Cum, dar, ne clătinăm așa de tare în credință încât chiar fundamentele ei ni se zdruncină? Din pricina unui amărât de virus? Asta nu face să arate decât măsura credinței noastre, sau mai bine zis a necredinței, pentru că ne aflăm din nou în fața unui examen, așa cum a fost referendumul pentru familie. Și din nou suntem nepregătiți, din nou îl picăm.

Ce este însă și mai îngrijorător nu este necredința în sine, ci faptul că ne-o justificăm cu argumente așa-zis științifice, bazându-ne pe judecata noastră omenească, strâmbă și failibilă, și pe Dumnezeu Îl dăm la o parte spunându-i: „Da, înțelegem, așa e, dar vezi Tu, dacă totuși…?” Măcar să adoptăm atitudinea tatălui copilului lunatic: „strigând [..], a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele (Marcu 9, 24). Adică el și-a conștientizat neputința, necredința, și a cerut ajutor Domnului, pe când noi ne-o justificăm cu slabe cunoștințe lumești, nici pe acelea stăpânindu-le, fără a cere ajutorul Lui.

Mai suntem noi, în situația de față, în stare a săra lumea aceasta? Mai avem noi credibilitate în fața celorlalți de alte credințe când ne călcăm în picioare propria credința, înfricoșați fiind doar la gândul unui pericol minor? Vai de noi, creștini cu jumătăți de măsură! Ni se potrivește ca o mănușă diagnosticul pus de Hristos episcopului Bisericii din Laodiceea: căldicei.

Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (Apocalipsa 3, 15-18).

Cum vom fi noi în stare să dăm piept cu antihriștii lumii de azi cu o atitudine timorată, plângăcioși și speriați din orice? Doar Hristos ne-a spus:

În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. (Ioan 16, 33)

Nu i-a certat El pe apostoli:

Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? (Marcu 4, 40)

Nu ne avertizează El în Apocalipsă:

Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”. (Apocalipsa 21, 8)?

Dar, veți zice, tot El a spus:

pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile” (Romani 14, 1).

Așa e, dar asta nu înseamnă că trebuie să coborâm toate ștachetele pentru a ne potrivi celui mai slab, ci să îl sprijinim și să-i fim noi model. Dacă cel slab încă nu are consolidată credința despre natura Sfintei Împărtășanii, ca Trup și Sânge ale Mântuitorului, nu înseamnă că se poate împărtăși oricum doar de dragul de a se împărtăși. Biserica nu are normă de împărtășanie, nici nu vrea să o dea cu orice preț că altfel i se strică în depozit. Dumnezeu Însuși nu se împărtășește nouă cu Harul Său dacă noi nu suntem pregătiți, ci ne pregătește întâi și doar apoi Își revarsă darul asupra noastră. Altfel El Însuși și-ar încălca propria poruncă:

Nu dați mărgăritarele voastre porcilor (Matei 7, 6).

Cum adică, suntem noi cumva porci? Da, cu adevărat da, suntem porci în fața realităților duhovnicești. Tare cuvânt, nu? Ne rănește părerea noastră despre sine, cum că na, nu am omorât pe nimeni, nu suntem nici mai răi, nici mai buni decât alții, cum adică să fim porci?

Îmi aduc aminte acum de o întâmplare cu Sf. Antonie cel Mare care, întâlnind un diavol ce luase chipul unui călugăr și se arăta supărat că Dumnezeu nu-l iartă și pe el de păcate, a promis că se va ruga pentru el. Dumnezeu i-a descoperit însă cu cine stătuse de vorbă și, culmea, i-a transmis că îl iartă dacă vreme de trei ani va sta într-un loc nemișcat și va striga de o sută de ori într-o zi: „Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, răutatea cea veche, urâciunea pustiirii, înșelăciunea cea întunecată”.

Sfântul Antonie revine cu mesajul dar diavolul, schimbându-și prefăcuta smerenie în râs, îl ia în derâdere zicând: „Cum să spun eu așa ceva despre mine? Eu sunt minunat întru isprăvi, oamenii mă ascultă și fac voia mea, cum să mă numesc așa? Și dându-i cu tifla a dispărut. Dumnezeu nu i-a cerut nimic imposibil. Având firea îngerilor și nesuferind de nicio slăbiciune trupească, pentru el era o nimica toată canonul. Fiind vechi de când lumea, trei ani ar fi fost iar o nimica toată. Ce-l oprea totuși? Mândria. Mândria era și este cauza distanțării lui de Adevăr, ruperea conștientă și voită de Dumnezeu.

Mândria de a nu ne recunoaște ca porci ne oprește și pe noi de a ne vedea adevărata stare și ne trece de partea diavolului. Iată ce ne transmite Mântuitorul direct: „Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?” (Matei 7, 11). Auziți? Ne face Hristos răi. Dar, Doamne, ce am făcut ca să fim etichetați ca răi? Și ca să fie treaba oablă ne mai servește una: „De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu”. (Marcu 10, 18) Adică, cu alte cuvinte, același lucru: suntem răi. Să nu ne mirăm că nu ne recunoaștem în acest apelativ, căci pe lângă răutate suferim și de orbire. Și mai cum? „Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine (Isaia 29, 13)”. Adică fățarnici. Să continui? Vom găsi că Dumnezeu ne pune înainte toate păcatele, fără nicio spoială, așa cum sunt ele. Nu ne place. Nu ne place deloc. Dar așa cum nu ne place când doctorul ne dă un diagnostic serios, dar urmând tratamentul prescris de el ne vindecăm, smerindu-ne prin faptul că îi dăm credit și ascultăm de el, tot așa ar trebui să urmăm și tratamentul prescris de doctorul Hristos, smerindu-ne prin credință și ascultare. Nu înțeleg însă de ce, la teologie se pare că toată lumea se pricepe, chiar mai bine decât „popii”. Sau poate că înțeleg, văzând tot mai multă drăcărime dezlănțuită într-o lume dezorientată și încolțită din toate părțile.

Suficiența de sine a omorât vestul creștin și, pare-mi-se, boala aceasta este contagioasă și la noi în răsărit. Abordând un triumfalism de păstrători autentici ai tradiției, am uitat tradiția pe care pretindem că o păstrăm. Am uitat că tradiția nu este o învățătură omenească, ci este de origine dumnezeiască, așadar neschimbabilă în esența ei, adaptabilă timpului pe care îl trăim doar ca formă exterioară, în măsura în care această adaptare este pentru a spori înțelegerea a ceea ce Dumnezeu vrea să ne transmită. Tradiția nu stă într-o linguriță dar, în loc să vedem dincolo de ea, ne împiedicăm de această smerită bucată de inox. Ea, săraca, ne desparte de Hristos. Nu slăbiciunea și necredința noastră.

Sfântul Apostol Pavel este foarte categoric în dialogul lui cu regele Agripa: „De ce se socotește la voi lucru de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morți (FA 26, 8)? Adică ce e cu neputință la Dumnezeu? De ce se socotește de necrezut a fi prezent în Sfânta Împărtășanie? Dar, la urma urmei, de ce ne împărtășim? Să ne privim în oglindă, punându-ne întrebarea cu toată sinceritatea: de ce ne împărtășim? Că așa face toată lumea? Că poate e o „poțiune magică” care ne vindecă de beteșugurile noastre, un fel de talisman? Că o fi ajutând la ceva? Că, de fapt, nici noi nu știm prea bine de ce? Mai bine ne dăm un pas în spate și, înainte de a ne mai împărtăși, să ne limpezim gândurile și credința, „căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului”. (1 Corinteni 11, 29). Mai bine nu ne împărtășim decât să nu știm cu Cine (nu cu ce) si de ce ne împărtășim. Și dacă lucrul acesta ni se limpezește, nu ne mai sperie niciun virus patetic „made in China”.

Ioan Crișan

***

PLUS – Un cuvânt profetic de la Sfantul Nicolae Velimirovici:

„În vremea aceea, fariseii și cărturarii – înaintașii șovinilor și scriitorilor estetiști moderni – s-au apropiat de Iisus și I-au spus dojenitor: Pentru ce ucenicii tăi nu umblă după predania bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine? /Mar. 7, 5/

Le răspunse Mesia în mânia Sa îndreptățită, dând același răspuns fariseilor de acum două mii de ani și europenilor moderni:

Acum voi, fariseii, partea cea dinafară a paharului și a blidului curățiți, iară cea din lăuntrul vostru plină este de hrăpire și de vicleșug. Nebunilor, (…) cele din lăuntru dați-le milostenie, și iată toate vor fi vouă curate. /Lc. 11, 39-41/

Dar aceste cuvinte ale lui Hristos nu le-au înțeles nici fariseii din Ierusalim, nu le pot înțelege nici intelectualii moderni. În mania lor fanatică pentru curățenia exterioară, ei nu îl pot răbda pe omul a cărui piele nu este îmbăiată și a cărui față nu-i bine spălată.

Este o singură deosebire, și nu mică, între evreii tăiați-împrejur și europenii netăiați împrejur: evreii erau robi ai curățeniei de dinafară în numele Dumnezeului Iahve, iar europenii sunt în numele biologiei. Evreii credeau că prin curățenia de dinafară se apără de păgânism, iar europenii – atei, la rădăcină – cred că prin curățenia exterioară se apără de microbi, de viermii molipsitori și nevăzuți.

Nici evreilor, nici europenilor nu le-a trecut prin minte că prin curățenia exterioară nu ating vreun alt scop decât cel de a nu duhni înaintea oaspeților lor. Iar când Hristos spune: Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, este un program pozitiv, nu de apărare, ci vizionar. Cei ce își curățesc inimile n-o fac pentru a nu-i vedea pe draci, precum evreii, sau pe microbi, precum europenii, ci ca să-L vadă pe Dumnezeu.

O, Hristoase, înălțime de Himalaia deasupra mlaștinii urât-mirositoare! Ai răbdare, și mai rabdă! Poruncește slugilor Tale să propovăduiască fără istovire curățenia lăuntrică, curățenia inimii.

Mulțimile simple de oameni vor înțelege și vor primi și se vor apuca de ce e mai greu – curățirea sufletului și-a inimii de viclenie și mârșăvie, de zavistie și nemilostivire, de necredință și de toată fărădelegea. În vreme ce mâinile moi vor căuta mereu apa doar ca să se spele de putoare spre a putea săvârși fapte murdare.

Blândule Hristos, ajută-ne să ne curățim inimile și, pentru rugăciunile Sfintei Preacurate, mântuiește-ne. Amin”.

(Sf. Nicolae Velimirovici, Prorociri despre vremurile noastre prin fereastra temniței, Editura Predania, 2020)

Legaturi:

“SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE sa ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE, IGNATIE si IUSTIN) despre SEMNIFICATIA SI PUTEREA SFINTEI IMPARTASANII, in contextul “ISPITEI de a dori sa modificam DUPA BUNUL PLAC randuiala liturgica statornicita in Biserica”

PREDICI DE ÎNTĂRIRE A CREDINȚEI ÎN VREMEA ISTERIEI CORONAVIRUSULUI: “Vă rog să nu vă lăsaţi intimidaţi! Şi, mai ales, SĂ NU VĂ LĂSAȚI ÎNDEPĂRTAȚI DE SFINTELE TAINE din pricina provocărilor evidente pe care unii şi alţii le aruncă! SĂ FIM CU DREAPTĂ SOCOTINȚĂ ȘI SĂ NU NE LĂSĂM MANIPULAȚI”

Parintele Vasile Ioana: CUVANT LAMURITOR DESPRE SFANTA IMPARTASANIE in contextul ”INFODEMIEI” CORONAVIRUSULUI. Explicatii privitor la cele doua comunicate ale Patriarhiei: “PRIMUL A FOST LA PRESIUNE. Numai Patriarh sa nu fii in vremurile astea! Greu este, dragilor, sa iti vina institutiile statului si sa te oblige sa iei niste masuri”. “HAIDETI SA NE RUGAM PENTRU TARA! URMEAZA O PERIOADA GREA. NU A INCEPUT INCA RAUL…” (video + text)

Patriarhia Română CEDEAZĂ GRAV în fața presiunilor activiștilor #rezist anticlericali. ÎMPĂRTĂȘIREA LA ACELAȘI POTIR și cu aceeași linguriță pusă în dubiu chiar de către cei care ar fi trebuit să le afirme/ CUM AU RĂSPUNS TEOLOGUL JEAN-CLAUDE LARCHET ȘI MITROPOLITUL NICOLAE AL MESOGHIEI ISTERIEI SIMILARE A GRIPEI PORCINE?

PATRIARHUL DANIEL REVINE CU PRECIZARI DESPRE REGULA IMPARTASIRII, dar PRECEDENTUL “LINGURITELOR PERSONALE” ESTE CREAT, in numele grijii pentru “cei mai slabi in credinta”/ PS IGNATIE: “Biserica se conduce nu prin comunicate, ci prin cuvinte pastorale asumate”/ REACTII, ATITUDINI, CLARIFICARI si MARTURII din partea corpului eclesial viu in privinta SMINTELII create de primul comunicat al PATRIARHIEI si a relatiei dintre SFINTELE TAINE – LINGURITA – BOLNAVI – IGIENA

NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?

“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE

Demonstratie a unui fapt de credinta pentru cei indoielnici: NU NE PUTEM IMBOLNAVI DACA SARUTAM ICOANELE!

Mircea Platon despre articolul parsiv din EvZ despre impartasanie: INCEPUTUL UNUI DERAPAJ TOTALITAR ANTICRESTIN

Cuviosul EUSEBIU GIANNAKAKIS, “in mijlocul durerii, la capataiul celor suferinzi”, despre PUTEREA MINUNATA A SFINTELOR TAINE ALE SPOVEDANIEI SI IMPARTASANIEI in viata celor bolnavi: “Slava Tie, Doamne! Binecuvantate sunt lacrimile pocaintei!” ROLUL PREOTULUI DE SPITAL SI FOLOSUL BOLII

 

***

CINA CEA DE TAINA – noul Pasti al crestinilor. INSEMNATATEA SFINTEI EUHARISTII, ca impartasire REALA din Trupul si Sangele lui Hristos. PUTEREA SFINTEI IMPARTASANII si PRIMEJDIA PRIMIRII SFINTELOR TAINE FARA PREGATIRE

SFANTA IMPARTASANIE – taina spre caderea si ridicarea multora

“Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica

TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus”

“Atunci când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine…”: Mitropolitul Antonie de Suroj DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE: “Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta”

“MAICA” LAMBRINI (II), o sfântă din Grecia zilelor noastre, dăruită cu mari harisme. EXPERIENȚE ȘI VIZIUNI DUMNEZEIEȘTI LA SFÂNTA LITURGHIE ȘI SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE. “Când mergi să te împărtăşeşti, să mergi cu capul plecat şi să te gândeşti pe Cine ai înaintea ta. Nu te uita la ce face unul şi altul”

Fericitul Filotei Zervakos: CUM TREBUIE SA NE APROPIEM DE TAINA SFINTEI IMPARTASANII?

TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE

 

***

Cat de dulce trebuie sa fie rautatea cea veche… 🙁

Ierom. Ioan Buliga: TEOLOGII SA INVETE DIN SFINTELE CARTI, IAR NU DIN MINTEA LOR

CÂND CLERUL TRĂDEAZĂ PE HRISTOS… Cuvinte grele și ascuțite de bisturiu ale PR. GEORGE REMETE despre unele FENOMENE ECLEZIALE SMINTITOARE, spre mustrare vindecătoare, iar nu spre osândire sau dezbinare. “Problema creştinismului nu sunt necreștinii, ci creştinii. Problema este că sarea nu mai sărează şi focul nu mai încălzeşte. Nu te poate trăda, compromite şi face de ruşine decât al tău”

PR. GEORGE REMETE: Creştinii „eficienţi” şi „progresişti” și creştinii lacşi, cinici şi satanici. “Ei vor să-L ia pe HRISTOS COMPLICE la ideile şi păcatele lor, pentru că încearcă SĂ LE JUSTIFICE prin argumen­tări „creştine””

PARINTELE ILARION de la CRUCEA in “LUMEA MONAHILOR”: “Trăim această dramă perma­nentă a omului cu ETICHETĂ DE CREȘTIN, dar care de fapt nu e creştin. Trăim aşa într-o LETARGIE… Având totul la îndemână, omul se cufundă în acest pseudo-paradis terestru lumesc, în care SE COMPLACE”

“CE-O SA ZICA LUMEA?”. Parintele Hrisostom Radasanu – cuvant aprig la inceputul anului scolar impotriva CREDINTEI CALDICELE SI LASE A CRESTINILOR ACOMODANTI CU MERSUL LUMII: “Carne de tun pentru satana, asta am ajuns! Nu mai avem niciun cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor nostri”

PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU LA VINDECAREA LUNATICULUI: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”

O, NEAM NECREDINCIOS SI INDARATNIC… Parintele Teofil Roman despre TRISTETEA MANTUITORULUI pentru DESFRAUL SPIRITUAL al crestinilor: “Oare noi, noul popor, Ii aducem Domnului bucurie si mangaiere?” (AUDIO, TEXT)


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Impartasania, Meditatii duhovnicesti, Pandemia noului coronavirus, Sfantul Nicolae Velimirovici

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “CORONAVIRUSUL, ÎMPĂRTĂȘANIA și CREȘTINII. “Să ne privim în oglindă, punându-ne întrebarea cu toată sinceritatea: de ce ne împărtășim?”

  1. Toate aceste predici ale unor episcopi si preoti sunt binevenite, lamurind Taina Sf. Impartasanii in fata bolilor. Dar cred ca toate ar fi trebuit sa inceapa cumva cu “domnilor de la Patraiarhie” pentru ca altfel se intelege ca se adreseaza tot noua “prostimii” care ne-am aratat revoltati de cele scrise in comunicate… prin aceasta se vede frica clerului(atat episcopi cat si preoti) de a se adresa direct celor care au calcat stramb – Patriarhiei… se observa “papismul” din BOR care nu cumva sa fie un pic clatinat… Arata frica tocmai cei care in aceste predici ne indeamna sa nu avem frica si sa marturisim… Asa vad eu, poate gresesc, nu stiu… Doamne ajuta!

  2. Pingback: BISERICA NAȘTERII MÂNTUITORULUI - ÎNCHISĂ PE MOTIV DE CORONAVIRUS. Ce va fi cu Sfântul Mormânt/ Care vor fi „MĂSURILE SPECIALE” ale autoritălor române de PAȘTI?
  3. Pingback: IPS NEOFIT, mitropolitul cipriot de Morfou – despre CORONAVIRUS: Care sunt CAUZELE REALE ALE EPIDEMIEI si ale altor CATASTROFE care vor veni si CE PUTEM FACE NOI, ORTODOCSII, pentru a diminua raul? POCAINTA SI RUGACIUNE INTENSA! “In urmatoarel
  4. Pingback: BISERICA ORTODOXA LA UN PAS DE PRIGOANA MASCATA, in Postul Pastilor? SE INTERZIC ACTIVITATILE RELIGIOASE CU MAI MULT DE 100 DE PERSOANE!/ Slujbele ortodoxe deja nu se mai tin in Italia, CATOLICII CAPITULEAZA, confirmandu-si secularizarea agresiva, BISERIC
  5. Pingback: PATRIARHUL ILIA al GEORGIEI - mesaj de incurajare in criza pandemica: "AM AVUT O VIZIUNE despre cum omul poate sa infranga CORONAVIRUSUL, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintei Cruci" - Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: MESAJ CRUCIAL AL PREASFINȚITULUI MACARIE PENTRU TRECEREA ”EXAMENULUI” PANDEMIEI DE CORONAVIRUS: “Atunci când va înceta Liturghia, va înceta și istoria acestei lumi și va veni sfârșitul. LITURGHIA ȚINE ROMÂNIA! Liturghia ține Scandinav
  7. Pingback: PREASFINTITUL MACARIE despre reactia duhovniceasca la CRIZA CORONAVIRUSULUI – MESAJ IMPORTANT DE INCURAJARE SI INTARIRE in credinta si dragoste in ZILE DE CERNERE: “In vremuri de incercare trebuie SA STRANGEM RANDURILE. Orice s-ar intampla, no
  8. Pingback: EXISTA VREUN RISC DE CONTAMINARE PRIN IMPARTASANIE? Ce a aratat un studiu stiintific american? - Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: SE INTERZIC ACTIVITATILE RELIGIOASE CU MAI MULT DE 100 DE PERSOANE!/ Slujbele ortodoxe deja nu se mai tin in Italia, CATOLICII CAPITULEAZA, confirmandu-si secularizarea agresiva, BISERICA GRECIEI SI PATRIARHIA ANTIOHIEI - POZITII CATEGORICE, EXEMPLARE/ De
  10. Pingback: RASTIGNIREA LUI HRISTOS pe altarul STIINTEI-IDOL? Pana unde vrem sa mergem cu… “IGIENIZAREA CULTULUI ORTODOX” si cu EXALTAREA CIVISMULUI? “Din ajutor, știința a devenit un dumnezeu-surogat”, care ne ajuta SA IL IZGONIM PE D
  11. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune în cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutal
  12. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune în cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutal
  13. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune in cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutala
  14. Pingback: Cu vehemență și fermitate exemplară, EPISCOPUL IGNATIE al Hușilor acuză "instalarea unui DESPOTISM SANITAR, care se traduce printr-o IMIXTIUNE hilară şi ineptă în ceea ce priveşte practica liturgică a Bisericii". Despre "MINȚIL
  15. Pingback: Parintele Emil Jurcan despre LUPTA IMPOTRIVA IMPARTASANIEI, ca inceput al razboiului total cu Biserica: “Lui Hristos nu poti sa-i pui conditii medicale. NU CEDATI! Daca astazi veti ceda povestea cu Lingurita si sa nu impartasiti, maine vor veni cu a
  16. Pingback: Părintele Vasile Păvăleanu despre ATACURILE ASUPRA BISERICII cu pretextul PANDEMIEI. Sfintele Taine VS. “sfântul televizor”? “Am devenit protestanți peste noapte? ESTE O VREME A CERNERII, ESTE UN EXAMEN PE CARE ÎL DĂM TOȚI, de la
  17. Pingback: De ce numai ORTODOCȘII au probleme în ceea ce privește ÎMPĂRTĂȘIREA CU SFINTELE TAINE? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate