HRISTOS ESTE TOTUL

25-06-2008 Sublinieri

02762_god_almighty_dimitrios_mourlas_600x400.jpg

Material preluat de pe blogul fratelui Laurentiu:

1. Bătrânul Porfirie zicea: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos“.

2. Acelaşi Bătrân adăuga: “Hristos este prietenul nostru, fratele nostru. El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El“.

3. Amfilohie, Bătrânul din Patmos, zicea despre omul care-L uită pe Hristos din pricina numeroaselor sale ocupaţii: “Adesea Hristos vine şi bate la poarta ta. Tu-L faci să se aşeze în anticamera sufletului tău şi, absorbit de ocupaţiile tale, uiţi de Dumnezeiescul vizitator. El aşteaptă ca tu să trândăveşti, aşteaptă… şi apoi, dacă tu întârzii prea mult, El se ridică şi pleacă. Uneori încă, eşti atât de ocupat că-I răspunzi de la fereastră: n-ai nici atâta timp încât să-i deschizi uşa!.

4. Acelaşi Bătrân zicea: “Omul care nu-l are pe Hristos în el vede toate lucrurile sumbre şi dificile“. Şi încă: “Până ce inima omului nu este locuită de Hristos, el are loc pentru bani, pentru averi şi pentru creaturi“.

5. Asupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: “oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi! Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie“.

6. Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!“.

7. Antim, Bătrânul din Chios, spunea: “Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ“.

8. Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, scria unui fiu de-al său duhovnicesc: “Atunci când Dumnezeu se îndepărtează de om, acesta, nu numai că se prăbuşeşte în tot felul de păcate şi nedreptăţi, dar el pierde şi credinţa. Dumnezeu te-a făcut creatura Sa şi, prin credinţa ta în El şi voinţa ta de a creşte după voia Sa, El te face copilul Său, prevăzând toate lucrurile ca un Tată plin de dragoste şi are grijă de viitorul tău ca tu să devii desăvârşit“.

9. Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: “Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui“. Bătrânul adăuga: “Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează, sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă“.

10. Bătrânul Ieronim zicea: “Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-l Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta“.

11. Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: “Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor“.

(Din Cuvintele Bătrânilor, Părintele Dionysios Tatsis; Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, traducere – IPS Andrei al Alba-Iuliei)

ortodox2_00013.jpg


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Dionisie Tatsis

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “HRISTOS ESTE TOTUL

  1. EXTRAORDINAR! (in cel mai propriu sens-in afara obisnuitului, al lumescului, al viziunii firesti asupra lumii)
    Ce sa mai spunem? E clar, Duhul Sfant a lucrat prin acesti Batrani, altfel nu e posibil sa ajungi la o asemenea intelegere a vietii si a lui Dumnezeu!

  2. Asta mi se pare extraordinar “Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor.” – refecta iubirea nemarginita fata de oameni, grija parinteasca, ocrotitoare pentru copiii Sai adesea ametiti, rasfatati…cauta si gaseste – intotdeauna – intr-un mod minunat si totodata paradoxal motive, cai de intoarcere a puilor in cuibul parintesc unde-si gasesc in sfarsit linistea, bucuria de a trai, puterea de a trece peste tot si toate, ravna in a face cele bune si de folos….frumos, foarte frumos spus.

    Mi-amintesc citind undeva ca, impotriva afirmatiei spuse de unii ca, in zilele noastre Dumnezeu si-a intors fata de la noi, a venit un duhovnic iscusit si a spus ca, dimpotriva! Nicicand nu tine mai bine lumea asta in maini impreuna cu Maicuta Sa avand o deosebita purtare de grija, fiind mai aproape de noi ca insasi aerul pe care-l respiram, pentru ca stie ca vremurile-s gata!

  3. “Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!.” – DA! Asa a facut si cu mine, asa a facut si cu voi (poate!) si cu multi, multi altii pe care nu-i are de pierdut! Mi-amintesc de ‘Jurnalul Fericirii’ in care spunea la un moment dat ca nu-L poti insela pe Dumnezeu si ca, ‘bate’ cu deosebit rafinament…si am zambit amuzata pentru ca asa este!

    Imi place si indemnul “Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta.” – asa e! Trebuie sa-L lasi sa lucreze (pentru tine)numai sa-i dai voie! Tu doar sa-ti arati deschiderea si increderea totala fara de care, nu se poate cladi niciodata nici-o relatie de nici-un fel.

  4. Va multumesc, cuvinte adanci, cuvinte pretioase…

  5. Pe mine ma apasa aceste cuvinte minunate despre Dragostea lui Dumnezeu…mi-e frica…aici pe site e data multa hrana duhovniceasca tare…si daca le citesc doar, dau cu scroll mouse-ului mai in jos pe pagina, apoi pe alta, ma bucur cumva si ma minunez de intelepciunea si de frumusetea Cuvantului, si …?! Dupa ce sa irosesc frumusetea sfanta, daca viata e aceeasi, nu o sa-mi fie spre osanda daca citesc doar ?

  6. Poate pentru unii e de-ajuns doar un singur paragraf de aici sa citeasca si …Cuvantul acela scurt are puterea sa-i modifice viata, sa-l schimbe… Si-a pierdut Cuvantul puterea pt. unii , sau vine vorba de sensibilitatea si vointa fiecaruia…?

  7. Ne paste pe toti primejdia usuratatii, a superficialitatii, sau chiar a nesimtirii, dar ea nu poate fi combatuta decat prin adaparea la astfel de “surse” de inviorare duhovniceasca. Insa acest lucru trebuie sa inceapa de undeva – mai intai, trebuie citite, trebuie descoperite. Atat se poate sa se faca cu un site, sa se descopere si raspandeasca astfel de comori. Urmeaza ca atat noi, cei ce intretinem site-ul, cat si cei care citesc, sa se cerceteze daca scopul lor este unul bun (in a (tran)scrie, in a citi) si daca pot face mai mult decat atat (interiorizare etc.). Singurul lucru “cert” din toata ecuatia este ca e nevoie de raspandirea cuvintelor ce poarta viata in ele.

  8. slava Domnului, pt toate clipele cand iti aduce sub ochii cuvinte de care nu doar te minunezi la ‘nivel intelectual’, ci sunt cu adevarat intr-o stare in care constat si nevrednicul de mine ca ‘chiar asa este’ – odata ce nu ma mai gandesc atata la ziua de maine, parca devin mai vizibile pacatele zilei de azi…

    nimeni nu poate fi sigur de ziua de maine, totul este ‘aici si acum’, de dimineata pana seara puntem sa ne pierdem mantuirea sau sa ne invrednicim de ea prin pocainta. riscul de ‘superficialitate’ este mare, intr-adevar, dar Domnul o inlatura cand ne trece prin ispite. atunci este imposibil, pt cineva care se straduieste cat de cat sa traiasca in viata credintei, sa uiti de El, cand doar atatia necredinciosi isi amintesc de El tocmai atunci.

    de aceea sunt atatia crestini cu atatea greutati – le au tocmai pt ca Domnul a socotit ca le pot indura si pt ca ei nu vad in ele vreo ‘catastrofa’, nu fug de ele, stiind ca raul nu este egal cu ‘suferinta’, ci raul este egal cu ‘a fi fara El’, oricat de ‘bine’ ar putea sa-ti fie atunci dupa standardele lumesti.

    iar pt ca cineva si-a ales deja un ‘citat preferat’ din cele de mai sus, nu pot sa subscriu si eu decat tot la acelasi, pt ca nimeni nu ajunge sa creada creada ca exact asa este prin intelewpciunea lui, prin meritele sale, prin nevointe proprii (departe de mine a ma putea lauda cu asa ceva!). insa, efectiv, nu pot decat sa-I multumesc Domnului ca m-a convins (asa cum numai El poate convinge) ca ceea ce spune Bătrânul Epifanie este complet adevarat si in veci n-as fi invatat ‘dupa capul meu’ asta, zeci de ani sa fi mai in scoli, cinci doctorate sa fi avut – “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!”

  9. Asa este, iar minunata antinomie duhovniceasca face ca ca asta sa nu vina in niciun fel contradictie cu celalalt adevar, si anume:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/23/a-spune-ca-224-sau-despre-marturisirea-si-lepadarea-adevarului-incomod/

  10. Pingback: Război întru Cuvânt » INCREDEREA IN HRISTOS
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Nicolae Velimirovici: Iisus Hristos, izvorul Vietii adevarate si vesnice
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » CU OCHII TINTA LA IISUS, PRIN MIJLOCUL MORTII
  13. Minunat!
    Vă sugerez să scrieţi titlul acestui articol şi în lista cu “articole recomandate”, pentru ca textul să fie citit de către cât mai mulţi vizitatori ai site-ului. 🙂
    Doamne, ajută!

  14. “” Pe Hristos să-l privim ca pe prietenul nostru. Este prietenul nostru. O adevereşte El Însuşi când zice: Voi sunteţi prietenii Mei…( Ioan 15,14). Ca la un prieten să ne uităm şi să ne apropiem de El. Cădem? Păcătuim? Să alergăm la El cu iubire şi încredere; nu cu teamă că o să ne pedepsească, ci cu îndrăzneala pe care ne-o va da simţirea de prieten. Să-I spunem: ” Doamne, am făcut-o, am căzut, iartă-mă!”. Dar în acelaşi timp să simţim că ne iubeşte, că ne primeşte cu gingăşie, cu iubire, şi ne iartă. Să nu ne despartă păcatul de Hristos. Când credem că ne iubeşte şi Îl iubim, atunci nu ne simţim străini şi despărţiţi de El nici când păcătuim. Ne-am încredinţat de iubirea Lui şi, oricum ne-am purta, ştim că ne iubeşte.

    Dacă Îl iubim cu adevărat pe Hristos, nu există teama de a pierde cinstirea pe care I-o dăm. Pe aceasta se sprijină cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea…Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa…nici înălţimea, nici adâncul…nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru( Rom.8,35 şi 38-39). Este o legătură înaltă, unică, legătura sufletului cu Dumnezeu, pe care nu o desface nimic şi nici nu o înfricoşează, nici nu o clinteşte nimic.

    Fireşte, Evanghelia spune în cuvinte simbolice despre cel nedrept că se va afla acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor , căci departe de Dumnezeu aşa este. Şi dintre părinţii trezvitori ai Bisericii, mulţi vorbesc despre frica morţii şi despre iad. Spun: ” Să ai necontenit pomenirea morţii”. Aceste cuvinte, dacă le cercetăm adânc, nasc frica de iad. Omul, străduindu-se să fugă de păcat, cugetă la acestea, aşa încât sufletul său să fie stăpânit de frica de moarte, de iad şi de diavol.

    Toate au însemnătatea, timpul şi locul lor. Înţelesul fricii este bun pentru primele trepte. Este bun pentru începători, pentru cei în care trăieşte omul cel vechi. Începătorul, care încă nu s-a subţiat, se înfrânează de la rău prin frică. Şi frica este trebuincioasă, de vreme ce suntem oameni materialnici şi ticăloşiţi. Dar aceasta este o altă măsură, o treaptă joasă a legăturii cu cele dumnezeieşti. Mergem ca la schimb, spre a câştiga raiul sau a scăpa de iad. Asta, dacă o cercetăm bine, arată un oarecare interes personal, către un anumit avantaj. Mie nu-mi place felul acesta. Atunci când omul înaintează şi intră în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuieşte frica? Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are o valoare cu mult mai mare. A deveni cineva bun din frică de Dumnezeu şi nu din iubire nu are atâta valoare.

    Pe măsură ce înaintăm, ne dă şi Evanghelia să înţelegem că Hristos este bucuria, adevărul, că Hristos este Raiul. Precum spune Evanghelistul Ioan: În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire( 1 Ioan 4,18). Străduindu-ne prin frică, încet-încet intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Se duce atunci tot iadul, se duce frica, se duce moartea. Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem totul pentru această iubire. Tot ceea ce face mirele pentru mireasă.

    Dacă vrem aceasta şi-L urmăm, vedem că această viaţă cu Hristos este bucurie, fie şi în mijlocul greutăţilor. Precum spune Apostolul Pavel: Mă bucur în pătimirile mele. Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândeşti asta, ce altceva vrei? Ai câştigat totul. Îl trăieşti pe Hristos, iar Hristos trăieşte înlăuntrul tău. Pe urmă toate sunt mai uşoare – ascultarea, smerenia, pacea…”

    Părintele PORFIRIE ( Bairaktaris) – Ne vorbeşte părintele Porfirie

    Sursa online: http://www.ortodoxiatinerilor.ro

    Doamne ajută!

  15. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  16. Pingback: DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Predici ale Staretului Efrem Vatopedinul despre aplicarea pildei si invataturilor Sf. Grigorie in viata noastra (si VIDEO) -
  17. Pingback: PARABOLA PĂRINTELUI MILOSTIV: “Dacă omul nu se încredinţează de iubirea părintească a lui Dumnezeu, nu se poate lupta duhovniceşte” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “Să nu credem că putem alerga după căpătuire în această lume, dar să fim bine și cu Dumnezeu, că putem fi puțin ortodocși, dar și puțin sincretiști” – CHEMAREA PS MACARIE LA CURAJ, FERMITATE, SMERENIE ȘI MILĂ: ”Nu fiț
  19. Pingback: SINGURI DE CRĂCIUN | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate