Sfintii Parinti ai Sinodului al V-lea Ecumenic IMPOTRIVA NIHILISMULUI ORIGENIST. De ce este si astazi foarte grava si periculoasa erezia lui Origen?

25-07-2008 Sublinieri

In aceasta zi, pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au strâns la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, de au supus si au stricat dogmele lui Origen

monastery-ljubostinja-fifth-ecumenical-council.jpg

 300px-justinian_mosaik_ravenna.jpg

Sfintii Parinti ai Sinodului al V-lea Ecumenic – care a avut loc la Constantinopol in anul 553, convocat de Imparatul Iustinian (in mozaicul de la Ravenna, de mai sus) si prezidat de Sfantul Patriarh Eutihie (vezi icoana de mai jos) – au avut de lamurit mai multe controverse starnite, intretinute si promovate de sustinatorii invataturilor eretice referitoare la Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu – Omul, dar provenite si din ratacirile unui autor de talia lui Origen.

Dar acest Sinod Ecumenic are o importanta speciala deoarece aici se face separarea intre cugetarea parintilor, care este cugetarea Bisericii, si cugetarea intelepciunii lumesti, adica abordarea principiilor de credinta facute prin prisma filosofiilor (pe atunci) antice. Intr-adevar, toti ereticii anatematizati la acest Sinod, in frunte cu Origen, sunt tributari influentelor masive din platonism, aristotelism si alte curente filosofice care, pentru a il cita pe Apostolul Pavel, s-au aratat ca nebunie celor care s-au increzut in ele mai mult decat in intelepciunea lui Dumnezeu. Asadar, Sfintii Parinti reafirma prin acest Sinod ca intelepciunea Bisericii este Crucea, adica rastignirea mintii si voii proprii ale firii cazute, care trebuie sa se supuna Duhului Sfant. Nu se poate inainta in cunoasterea lui Dumnezeu decat prin aceasta esentiala smerire, desertare toatala a cugetului nostru in fata mintii lui Hristos. Altfel, ramanem prada fantasmelor propriei noastre minti si nalucirilor diavolesti care o inrauresc, asa cum a fost cazul celor anatematizati. 0406eutychiusconstantinop.jpg

In ceea ce il priveste pe Origen, si Sf. Ioan Scararul avertiza asupra toxicitatii maxime a invataturii acestuia pentru orice nevoitor care cauta sa Il urmeze pe Hristos:

Sa nu bolim in inima de boala lui Origen cel necredincios. Aceasta invatatura pangarita se face lesne primita de iubitorii de placere, dand ca motiv (pretext) iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

Cine accepta ca va avea loc “apocatastaza”, adica mantuirea finala a tuturor fapturilor cazute, nu mai are, practic, nicio motivatie in a diferentia intre bine si rau, intre adevar si minciuna. Nu are nicio motivatie de a se impotrivi raului, atat dinlauntru cat si din afara. Daca toate se vor amesteca la sfarsit, atunci toate sunt relative in prezent. Descoperim, astfel, ca Origen este un prim mare percursor (chiar daca involuntar) al nihilismului atotputernic astazi, in postmodernitate. Si, vai, cati dintre noi nu suferim de acest nihilism latent, de tendinta de a relativiza raul, de a il amesteca cu binele, si acest lucru doar pentru ca nu suportam claritatea de sabie a adevarului! Este o boala larg raspandita in aceste vremuri de confuzie, pentru ca vrajmasul are tot interesul sa o raspandeasca. Nu ne vrea intregi la minte, staruitori in adevar, ci permanent dilematici si in dubiu si acolo unde totul este revelat si limpede, chiar si in fata evidentelor, suferind de frica acolo unde nu este frica (frica de a nu judeca dusa la extrema terorii de a nu judeca), neprimind adevarul si impotrivindu-ne cuvintelor batranilor. Iar toate acestea invaluite in principii pretins duhovnicesti, care isi vadesc insa falsitatea prin roadele lor.

Caci nu am fi ajuns in starea aceasta jalnica si generalizata, noi ca Biserica, daca ne-am fi tinut de cugetarea Sfintilor Parinti si nu am fi primit otrava nihilismului si relativismului duhovnicesc. Desigur, aici joaca un rol mare si trufia mintii, un pericol care ne pandeste pe toti, dar mai ales pe cei cu deschideri intelectuale largi. La urma urmei, Origen era intr-adevar o minte geniala si a avut multe scrieri stralucite. Cunostea filosofia vremii sale foarte bine, insa nu ca Sfintii Parinti (Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul) care, spre deosebire de el, stapaneau filosofia fara a se lasa stapaniti de ea. Tocmai aceasta inaltime spirituala este insa extrem de periculoasa pentru noi, deoarece, daca e lipsita de smerita cugetare, duce la prabusire si la erezii. Smerita cugetare ne fereste sa intram cu instrumentele logicii si ale ratiunii neluminate de har in Tainele Sfintei Treimi.

Este necesar astazi, mai mult decat oricand, sa reamintim si sa intarim hotararea Sfintilor Parinti de la Sinodul al V-lea Ecumenic, pentru ca, dat fiind duhul lumesc care bantuie atotstapanitor, dominat din plin de trufia mintii, generatoare de speculatii – fie acestea stiintifice, filosofice sau de alt tip – riscul de a prelua si a amplifica doar eresurile lui Origen este urias. Chiar daca Origen, prin multe din scrierile sale benefice, a fost apreciat de Sfintii Parinti (si nu trebuie sa ne sminteasca faptul ca il gasim citat pozitiv in unele lucrari ale unora dintre ei, chiar apropiati de zilele noastre) si exercitand o influenta care nu poate fi contestata asupra Bisericii, este momentul sa accentuam greselile sale, anatematizate pe vesnicie de Sfintele Soboare Ecumenice tocmai pentru ca suntem pe cale sa le adoptam si noi cu entuziasm, facand ca sminteala de pe urma sa fie mai mare decat cea dintai. Intre duhovnicia Sfintilor Parinti si spiritualitatea origenista construita prin prisma ereziilor sale, asa cum o prezinta cei care ii doresc reabilitarea, exista un antagonism pofund. Fara indoiala insa spiritualitatea origenista ne gadila firea noastra cazuta, dandu-ne chiar o aparenta duhovniceasca pentru fuga de Cruce si un argument pentru invartosarea trufasa a mintii noastre.

Toti suntem permanent deasupra unei prapastii, inaltati fiind de perspectiva patimasa cu care ne apreciem cunostintele teologice, ravna pentru Dumnezeu si alte daruri cu care am fost milostiviti, si, din acest motiv, trebuie sa privim cu compatimire, dar si cu frica la caderea lui Origen, ale carui calitati incontestabile i-au devenit pricina de ingropare a talantului Duhului Sfant.

Avand in vedere toate aceste lucruri, nu ne este greu sa intelegem de ce anume se preda atat de intensiv Origen in facultatile noastre de Teologie. Viitorii preoti intra in facultate deja infestati de nihilism, iar contaminarea cu astfel de idei, prezentate sub girul autoritatii Sfintilor Parinti, conduce adeseori la pierderea fermitatii adevarului mantuitor al dreptei credinte.

De altfel, si Pr. Dumitru Staniloae, in comentariile sale la cartea Sf. Ioan Scararul, atragea atentia ca:

sunt multi astazi, chiar dintre teologi, care ar dori o reabilitare a lui Origen. Nu-si dau seama ca origenismul duce la devalorizarea miscarii sau a efortului personal, a importantei timpului pentru mantuire si deci a persoanei. Totul duce automat la fericire. Iar din ea se cade iarasi. Origenismul e o teozofie sau antropozofie, sau panteism […]”.

Prin urmare, o spiritualitate origenista indeplineste de minune, am spune, doua lucruri: pe de o parte, distruge discernamantul duhovnicesc si imboldul de a lupta launtric cu raul si de a il recunoaste ca atare in afara, pe de alta parte, ofera mangaierea, sau compensarea, draceasca in ultima instanta, a unei foarte comode spiritualitati-simulacru dar si a trufiei de a gandi inalt si filosofic, de a fi pretios in proprii tai ochi si in ai altora.

origen2.jpg

Pe aceeasi tema, direct sau tangential, si in: 


Categorii

Dogme/ erezii, Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti, Portile Iadului, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Sfintii Parinti ai Sinodului al V-lea Ecumenic IMPOTRIVA NIHILISMULUI ORIGENIST. De ce este si astazi foarte grava si periculoasa erezia lui Origen?

  1. Da frate Admin, astazi se vrea REABILITAREA nu numai a lui Origen, a memoriei si locului sau in Istoria Bisericii, ci se vrea si “reabilitarea” in ochii teologilor ortodocsi actuali si cu deosebire tineri (si fra o bogata cultura generala si cu deosebire bisericeasca autentica) a filosofiei pamantesti care provine de la mintile oamenilor neluminati de Har si care petrec numai in lucrarile firii celei cazute, cu deosebire in gandirea cea trupeasca si in vointa firii celei vechi si vatamate de pacat!
    Mai mult decat atat, anumite forte obscure occidentale, de care ai amintit mai sus, care au in mainile lor “continutul invatamantului” universitar occidental (si care vor ca studentii universitatilor din vest, pe care ei le patroneaza, sa invete CEEA CE EI VOR sa invete si nu ceea ce ar putea studentii sa invete LIBERI si NESTINGHERITI si sincer intentionati…daca ar putea…) ei bine, vor aceste “forte” si “creiere” nevazute si “dispecere” inteligente de informatii si cunostinte (care dau cu taraita si cu “portia” MARILE INFORMATII esentiale pentru studenti, dar care dau pe de-alta parte cu “nemiluita” cunostintele si informatiile cele desarte…) vor adica sa-i “seduca” intelectual si afectiv (adica sa le robeasca duhul lor launtric) si pe tinerii ortodocsi care studiaza Teologia fie in tara la noi, fie cu deosebire la Universitatile din Apus.
    Si dupa cum se manifesta azi unii dintre absolventii de teologie ortodoxa, care INTRA CREDINCIOSI in Facultatile de Teologie Ortodoxa Pastorala sau Didactica si IES ATEI sau SEMI…ATEI de pe bancile lor, se pare ca aproape sunt pe punctul de a reusi aceste forte obscure si dusmane Crestinismului Celui Adevarat, sa netrebniceasca invatamantul teologic ortodox romanesc.
    La inceputurile sale Biserica nu a pus pret prea mare pe invatatura omeneasca (cf. COLOSENI, cap.2, vers.8)!
    Dar, intrucat, dupa ce Biserica a obtinut dupa 313, posibilitatea de exercitare libera si publica a Cultului ei liturgic, au inceput s-o “provoace public” reprezentantii scolilor filosofice din acele vremuri la “certuri de cuvinte” (cf. Faptele Apostolilor 17,18 si 2 Timotei 2,23), pana cand Imparatul Iustinian interzice in secolul VI, astfel de “dispute” publice filosofico-teologice si mai mult decat atat INCHIDE Universitatea din Atena, ei bine, s-a simtit nevoia ca Reprezenantii invatati si culti ai Bisericii sa cunoasca “LIMBA FILOSOFIEI” (care era limba culturii universale a acelor vremuri) adica terminologia filosofica si limbajul filosofic, pentru a discuta si “disputa” dialectic anumite teme si subiecte de discutie foarte spinoase si nevralgice intre crestini si pagani!
    Numai ca Sfintii Parinti, precum cei Trei Mari Dascali ai lumii si multi altii care au participat la Sinoadele Ecumenice si care s-au trudit sa POROVADUIASCA PE HRISTOS si “elinilor” si “intelectualilor si artisitilor celor care se credeau ca compun patura culta a lumii acelui timp”, nu numai ca au invatat “limba filosofiei” profane FARA CA SA SE LASE CUCERITI de ideile ei si de “adevarurile” ei, ci mai mult decat atat AU PURIFICAT si GOLIT si chiar “EXORCIZAT” limbajul filosofic si terminologia filosofica pagana de intelesurile initiale si primordiale pagane pe care le aveau unele categorii si termeni si notiuni si concepte filosofice, INLOCUINDU-LE tuturor acestora continul lor de sensuri initial, CU UN ALT CONTINUT de intelesuri, dar CRESTIN, sau puternic inraurit de Revelatia crestina!
    Adica au incercat sa “increstineze” si “de…paganizeze” terminologia filosofica pentru a se folosi apoi de NOUA TERMINOLOGIE, cea care avea evident un REAL ALT CONTINUT, ca de o limba “universala” a culturii acelor vremuri!, pentru a “vorbi si propovadui in acesta limba” multor intelctuali pagani ai vremilor acelea care se aratau SINCER INTERSATI de Crestinism!

    Dar, odata cu Aparitia SCOLASTICII CATOLICE si apoi a Filosofiei Renasterii, VECHILE continuturi si SENSURI si intelesuri de care filosofia antica fusese purificata si “exorcizata” si curatita de catre Sfintii Parinti, S-AU REINTORS IN “casa filosofiei” medievale si in launtrul conceptelor, categoriiilor, termenilor si notiunilor care compuneau limbajul ei!

    Si odata cu reintoarcerea acestor sensuri si intelesuri s-a reintors si PUTEREA lor “MALEFICA” DE STRICARE A MINTII si A SUFLETULUI si DE ARUNCAREa intelectului IN INSELARE si CONFUZIE si incertitudine a celor care au inceput sa se preocupe cu filosofia. Astfel ca in Renastere si Epoca Premoderna cu filosofia, treptat, teptat, cea mai mare parte a oamenilor de stiinta renascentisti, clasicisti, premoderni, moderni si cu atat mai mult contemporani, au inceput sa SE REPAGANIZEZE treptat, treptat in adancurile fiintei lor, sa se DEPARTEZE DE CREDINTA ADEVARATA IN HRISTOS si sa devina “AUTONOMI” fata de CER si AEVARUL LUI DUMNEZEU, iar prin Creatiile lor au pregtatit calea “reformei” si “restructurarii fundamentale” culturale si stiintifice si schimbarilor fundamentale pe care Revolutia Franceza le va aduce si produce in spatiul cultural european!

    Dar, mai mult decat atat, dusmanii Teologiei adevarate crestine (care cunosc bine istoria omenirii si mereu se inspira din anumite evenimente si procese ale unor epoci), LE-A TRECUT PRIN GAND sa faca si ei ceea ce au facut Sfintii Parinti in Antichitate si in Perioada Sfintelor Sinoade Ecumenice, si anume SA GOLEASCA si ei si sa DESERTEZE si ei, treptat, treptat, Terminologia si Limbajul Teologiei Crestine Ortodoxe, de data asta, de tot continutul sensurilor sale DUHOVNICESTI autentice si HARITOFORICE (adica care erau imbibate si “invesmantate” in putere HARICA duhovniceasca, dupa cum spune Sf. Teofan Zavoratul, in “Calea Spre Mantuire”), si sa “umple” sau cel putin sa “inoculeze” in Terminologia TEOLOGICA, sensuri si intelesuri si continuturi NEDUHOVNICESTI, lipsite de puterea HARITOFORICA pe care pana atunci o aveau marile concepte si categorii teologice.
    Apoi au indraznit sa continue si mai mult DES…DUHOVNICIREA Teologiei si “FILOSOFIZAREA” ei pana la SECULARIZAREA accentuata actuala a LIMBAJULUI teologic ortodox.

    Intr-un comentariu ulerior o sa mai continuam putin aceasta idee!

    Doamne ajuta!

  2. Mult adevar ai grait tu frate in comentariul tau.Cine are urechi de auzit sa auda.Sa te lumineze DUMNEZEU,ca sa ne mai luminezi si pe noi cu alta ocazie,atat timp cat se va mai putea.
    Pacea lui HRISTOS sa aveti.Amin

  3. Am recitit, prin griia ta, frate admin. despre Sfanta Mucenita Heruvima si am fost la fel de adanc impresionat ca si intaia data, cand am citit despre ea.

  4. o mica continuare…!

    Preocuparea si Actiunea in timp a Sfintilor Parinti antici de a “purifica” si “goli” si “curata” limbajul si termninologia filosofiei greco-romane antice, o putem asemana si compara cu actiunea pe care ar intreprinde-o sa presupunem, in ziua de azi, mai multi oameni de cultura si cu deosebire literati si filologi si profesori de limba si literatura romana de a “elimina” anumiti termeni si expresii de jargon si argou din limbajul nostru cotidian pe care noi romanii il folosim in comunicarea si relationarea zilnica dintre noi si de a ne obsinui sa vorbim numai cuviincios si intr-o maniera ingrijita si civilizata.

    In alte cuvinte spus, Sfintii Parinti au eliminat ideile HULITOARE si sensul idolatru si pagan al unor concepte si idei depre: existeanta, Divinitate, creatie, lume, natura omeneasca, intelepciune, mantuire, care notiuni (si chiar si aceea de MANTUIRE) erau si ele folosite de adeptii altor religii si de catre filosofii si invatatii antici, dar in conceptia carora toate aceste notiuni aveau o cu totul alta semnificatie decat in Crestinism!

    Sfintii Parinti au considerat (in consens) ca cuvintele “hulitoare” si chiar obsecene pe care le aud sau citesc oamenii au puterea si capacitatea de a “OTRAVI” si “IMBOLNAVI” si “ORBI” ochiul mintii si al discernamantului sufletului omenesc, fie el si crestin!

    Sf. Ignatie Briancianinov ne spune in “Predici la Triod si Penticostar” ca la Primul Sinod Ecumenic, ereticul Arie venise cu o “creatie” literara personala numita “THALIA”, o carte plina de obscenitati si hule, incat Sfintii Parinti, dupa ce au auzit-o “citita” de ereticul care se lauda cu ea, au decis dupa condamnarea lui Arie ca SA FIE ARSA, pentru a putea fi ferite urechile si ochii si inimile crestinilor din vremea aceea a Bisericii si cu deosebire ale crestinilor din vremurile viitoare de puterea imbolnavitoare a acestei carti pline de otrava si de puterea nimicitoare de judecatii sanatoasa pe care ea o continea in cuvintele si ideile ei.
    Si cu adevarat cartea a fost arsa si distrusa incat de atunci nu s-a mai “perpetuat” nici macar un singur exemplar pentru generatiile viitoare.

    Cam asa stau lucrurile si in zilele noastre cu “limbajul” laic actual, “stiintific”, care este in esenta lui “sobru”, “rece”, “de specialitate”, “pozitivist”, “neutru”, “cult”, dar care in realitate este arid, sterp, sec, fad, obositor de minte si de ochi si de urechi, si ceea ce este mai rau este “infectios” si transmitator al virusului cel atat de fin, dar primejdios al INSELARII si AMAGIRII de sine, cea pierzatoare de suflet!

    Limbajul profan si laic si cu deosebire “pozitivist”, dar si cel BELETRISTIC, este instrumentul si mediul si “unealta” cea mai propice si potrivita care este necesara CIRCULATIEI in lume a virusului inselarii de sine si infestarii mentale si inteligibile a ratiunii pamantenilor!
    Si sarmanii “iubitori de lectura”, sau care citesc uneori fara voie si fara tragere de inima tomuri intregi de scriitura in sesiuni (unii studenti) nici nu-si dau seama cum “sunt luati si amagiti de minte” ca si stramoasa Eva si sunt aruncati din curatia cugetelor lor, intr-o stare de “boala” a mintii latenta care ataca discernamantul cel duhovnicesc prin patrunderea inselarii de sine in ochiul luntric al partii celei mai adanci din fiinta omeneasca care este duhul sufletului omenesc (cf. 2 Corinteni, cap.11, vers.3).

    Precum Cuvantul lui Dumnezeu are puterea de a patrunde intreaga structura a fiintei noastre launtrice, incat sa departa inchieturile de maduva si sufletul de partea cea mai adanca a sa care este duhul (cf. Evrei, cap.4, vers.12), tot asa si “cuvantul celui rau” este puternic si capabil sa patrunda structura fiintei noastre SA O ROADA LUNTRIC si sa ne arunce in inselare de sine si sa ne orbeasca ochii inimii si sa ne netrebniceasca si imbolnaveasca judecata (cf. 2 Timotei, cap.2, vers.16 si prima jumatate a vers.17)!

    Si odata inselati si vatamati si “infectati” si “virusati” si “facuti PURTATORI de microb al inselarii si al virusului “ORBITOR DE MINTE” al inselarii, orice ar scrie, orice ar crea si face oamenii cei aflati in inselare de sine, este NETREBNIC si vatamat si intinat inaintea Domnului, si vatamator de suflet si primejduitor de mantuire pentru ceilalti semeni!

    Scolile de psihologia laica, foarte putin analizeaza acesta “chestiune majora a “existentei” unei boli universale “inteligibile” si psiho-informationale care AFECTEAZA toata omenirea si a carei virus se trasmite atat de rapid prin toate mijloacele, cu deosebire cele informationale si care are UN MARE IMPACT asupra psihicului omenesc.
    Numai sporadic in unele scoli mai noi de psihologie (din spatiul ortodox) precum cea a carei reprezentant este psihiatrul rus ANDREI KURAEV sau psihiatrul sarb Dr. VLADETA JEROTIC’ care sunt si crestini ortodocsi practicanti si cunoscatori din experienta si vietuire personala a doctrinei antropologice ortodoxe a Bisericii noastre, problema INSELARII de sine ca boala a sufletului omenesc (pe care in secolul al XIX-lea a REadus-o in centrul atentiei lumii crestine ortodoxe, prin scririle sale, Episcopul savant rus Ignatie Briancianinov), ESTE SUPUSA ANTENTIEI si din perspectiva laica.
    Asdar, iata ce face CUGETAREA CEA TRUPEASCA si “rodul ei” care este inselarea de sine, anume NE PUNE IN MARE PRIMEJDIE mantuirea!

    Si daca pe marele invatat Origen, l-a putut birui si imbolnavi si tranti in arena cugetarii si filosofarii despre lume si viata, cu atat mai vulenerabili suntem noi, sarmanii crestini din ziua de azi, care nu prea avem nici multa cultura profana, dar mai ales care inca nu stapanim sau prea putin stapanim si cunoastem (nici macar teoretic, ce sa mai vorbim din cercare si experienta duhovniceasca proprie…) “latura” cea de-a doua a PREDANIEI Bisericii Ortodoxe care este PREDANIA MISTICO-ACESTICA, de care aminteste tot Sf. Igantie Briancianinov in vol.2 din Seria Experiente Ascetice, in capitolul in care vorbeste despre vizita pe care a facut-o la Manastirea Valam!

    Totusi din Invataturile aceluiasi Sfant Episcop rus aflam si invatam ca pentru mintea oricarui pamantean exista o “o arma ocrotitoare” un fel de CASCA (nu spune asa Sf. Ignatie, ci noi deducem…), care este SMERITA CUGETARE, despre care el vorbeste tot in vol. 2 al Seriei mai sus pomenite in Capitolul intitulat “Cursele stapanitorului lumii acesteia”!

    Sa petrecem asadar in smerita cugetare, ca sa ne pazim mintea de inselarea cea fina de sine si de CADEREA LAUNTRICA PRIN MINTE (uneori de CADEREA …”IN SUS”, cum spun unii Sfintii Parinti), si astfel sa occolim capcana in care a cazut Origene, cu toata cultura si invatatura lui si sa mergem nevatamati pe calea mantuirii celei fara de inselare, calcand pe Urmele Sfintilor Parinti (cf. Evrei 13, 7)!

    Amin!

  5. Doamne ajuta am si eu o intrebare, multi teologi ortodoxi din mediul universitar sustin ca unii Sfinti Parinti ar fi promovat unele idei origeniste cu ar fi de pilda apocatastaza. De exemplu parerea Sf Isac Sirul cum ca iadul nu are scop de pedeapsa ci unul pedagogic,si ca este posibil ca Dumnezeu prin rugaciunile Bisericii sa scoate foarte multi din iad, chiar pe toti, pt ca bunatatea lui Dumnezeu nu ar avea limita, pt ca El este Dragoste,. Unii teologi considera ca prin aceasta idee Sfantul Isac Sirul ar fi un adept al apocatastazei.Sa fie oare asa, sau e inteles in mod gresit Sfantul Parinte?

  6. Irina,
    desi au fost Sfinti Parinti care au apreciat anumite aspecte ale teologiei lui Origen este CU TOTUL GRESIT a spune despre un Sfant Parinte al Bisericii ca este “origenist”. Faptul ca s-au preluat anumite intuitii pe care le-a avut Origen (natura divino-umana a Fiului – Theantropos si comunicarea insusirilor, faptul ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu si altele) nu ii face pe Sfinti Parinti adepti ai INTREGII gandiri origeniste sau origenisti.
    De altfel, daca acesti distinsi teologi moderni ar cerceta encomium-urile/panegiricile Capadocienilor (zic de Capadocieni fiindca asa cum se stie chiar Sfantul Vasile si Sfantul Grigorie Teologul au alcatuit Filocalia lui Origen) ar vedea ca nicaieri acestia nu il lauda cu aceeasi termeni cu care ii lauda pe sfintii contemporani sau din vechime. De ce? Fiindca stiau ca Origen avea greseli de doctrina.
    In privinta Sfantului Isaac Sirul lucrurile stau in felul urmator:
    1. exista un citat luat din asa-zisa parte a II-a a Cuvintelor despre sfintele nevointe dar aceasta carte, f recent descoperita, este privita cu multa circumspectie fiindca invatatura sa (ca de altfel nici stilul care este diferit fiind mai sofistic) nu concorda intru totul cu Partea I, cea inclusa si de Parintele Staniloae in Filocalie. Este arhicunoscuta practica eterodocsilor de a modifica tratatele Parintilor Bisericii pentru a crea impresia ca acestia au sustinut falsele lor dogme deci nu ar trebui sa ne surprinda ipoteza fie ca acel pasaj este o interpolare tarzie, fie acest tratat a fost scris de un eterodox care (el sau ucenicii lui) au trecut ca autor pe Sfantul Isaac tocmai pentru a asigura perenitatea acestei scrieri. In primul tratat, “Cuvinte despre sfintele nevointe”, nu vei gasi nimic care sa sugereze vreo afinitate a Sfantului Isaac cu aceasta conceptie eretica
    2. MAi presus de orice discutie intre sisteme teologice trebuie sa intelegem o chestiune de bun simt: apocatastaza inseamna
    a. diminuarea semnificatiei Intruparii care nu mai are acelasi sens in conditiile in care si asa la sfarsitul veacurilor toti vor trece printr-un foc curatitor iar pacatosii inclusiv diavolul vor fi reabilitati/restaurati si se vor imbraca in haine de lumina…
    b. diminuarea calitatii de Theotokos a Maicii Domnului care, asa cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul, este “ţel [sfârşit] dinainte gândit spre care privind Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele existenţelor, adică lumea inteligibilă şi sensibilă”. De asemenea, “nu numai toată lumea inteligibilă şi sensibilă s-a făcut pentru acest scop, adică pentru Doamna de-Dumnezeu-Născătoarea, iar Doamna de-Dumnezeu-Născătoarea s-a făcut pentru Domnul nostru Iisus Hristos”. Si acuma ofer argumentul anti-apocatastaza din teologia Sfantului Nicodim Aghioritul: “…si cetele ingerilor aveau nevoie de iconomia în trup, nu numai ca prin ea să-şi ia neschimbabilitatea, fiindcă după părerea multor teologi înainte de aceasta nici nu o aveau, ci şi ca prin aceasta să se facă şi mai încăpători şi să se bucure în consecinţă de luminările şi tainele ierarhice” (Apologie pentru însemnarea pusă în cartea noastră Războiul nevăzut despre Doamna noastră de-Dumnezeu-Născătoarea). Asadar, diavolul si-a schimbat starea; care mai este scopul reabilitării lui după ratiunea Întrupării mai bine zis, mai poate fi el reabilitat atata timp cat si-a schimbat ratiunea fiintei sale – anume, cea de a deveni neschimbabil- vesnic slujind Tronului Treimii? Nu, desigur. A spune altfel inseamna a batjocori si a nega Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta.
    c. negarea cuvantului Mantuitorului Hristos din Evanghelie: “vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine” sau ce partasie exista intre lumina si intuneric?
    d. Dumnezeu nu iubeste pe nimeni cu sila si nu sileste pe nimeni sa-L iubeasca.
    Lucrurile spuse mai sus sunt mai degraba chestiuni de bun simţ. Dar ei nu pot înţelege nici cuvintele Evangheliei şi nu pot înţelege nici cugetul Sfintilor Părinţi.
    Doamne, ajută!

  7. Pingback: PARINTELE EFREM VATOPEDINUL – CONFERINTA LA CLUJ (2000): “Cel care este membru activ al masoneriei este luptator impotriva harului Duhului Sfant!” -
  8. Pingback: Sinodul V ecumenic de la Constantinopol | Eparhia de Bălţi şi Făleşti
  9. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos: PREDICA LA SFANTA ANA. Sa punem inceput nasterii in dureri a lui Dumnezeu in noi -
  10. Pingback: Parintele exarh ANDREI BARBU despre invatatura STARETULUI EFREM DE LA VATOPEDI – restituirea adevarurilor esentiale si a duhului autentic al Ortodoxiei in vremurile cernerii - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Arhimandritul Efrem la Timisoara (2). STARETUL VATOPEDIN versus ECUMENISTUL MITROPOLIT CORNEANU pe tema lui Anton de Padova. Si alte raspunsuri… | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate