RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (II). Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre practicile budiste si hinduiste incluse in noile miscari religioase sincretiste: DE CE YOGA SI TEHNICILE DE MEDITATIE NU POT FI DESPARTITE DE SISTEMUL SPIRITUAL DIN CARE PROVIN SI DE CREDINTA IN REINCARNARE: “Este la mijloc o spalare a creierului, instituita treptat…”

8-07-2016 Sublinieri

tumblr_n6ey6brVqM1r47bczo1_500

“… nu trebuie sa uitam faptul ca oamenii care pasesc pe aceasta cale sunt stapaniti de dorinta eliberarii si dobandirii unei impliniri launtrice. Simt in sufletul lor un gol, pe care nazuiesc sa-l umple imbratisand filosofia orientala hindusa. Aceasta se intampla deoarece nu cunosc Ortodoxia, cu intreaga sa invatatura si mod de vietuire isihast, ignoranta de care noi insine suntem raspunzatori. Trebuie sa devenim constienti de raspunderea pe care o avem pentru faptul ca viata launtrica a Ortodoxiei nu este indeobste cunoscuta, iar fata de tinerii care se indreapta catre miscarile buddhiste sa aratam intelegere. Sa simtim si noi durere pentru durerea lor, dar si pentru peripetiile prin care trec urmand o astfel de cautare gresita. Este nevoie, asadar, de iubire, de impreuna-patimire, rabdare si mai presus de toate, de a face cunoscuta calea nevointei ortodoxe”.

***

buddha-img2

[…]

Printr-o cunoastere „dreapta” [„corecta”, „perfecta”] cel „iluminat” se elibereaza de ignoranta, care este pricina  dorintei de viata [setea existentei] si, prin urmare, cauza suferintei. Patrunde, astfel, in nirvana, ce reprezinta stingerea existentei si izbavirea de aceasta dorinta, de vreme ce acolo

dispar dorintele si simtirile, starile sufletesti si psihologice, iar omul accede catre nimicul absolut si insingurarea in vesnicie. Pentru cel ce patrunde in nirvana, lumea fiintelor si cea fenomenala nu mai exista[1]”.

Totodata, este important de amintit si modul in care se oficiaza consacrarea calugarului buddhist, intrucat, intr-o masura mai mica sau mai mare, aceste acte de initiere se regasesc si in miscarile religioase contemporane de factura orientala. Novicele care doreste sa devina calugar se prezinta, urmat de mentorul sau si de un alt insotitor, in fata comunitatii, unde prin intrebari sunt cercetate cele cu privire la obarsia sa, la starea sanatatii sau la nivelul de instruire. I se pot cere, totodata, si alte informatii legate de viata perso­nala[2]. In continuare, ii sunt aratate „cele patru invataturi care il vor ajuta pe cale” (hrana dobandita prin cersit, imbracamintea modes­ta, odihna la radacina copacilor si folosirea urinei ca leac) si cele patru interdictii, anume a intretinerii de relatii trupesti, a posesi­unii [a furtului], a uciderii – [inclusiv a] omorarii animalelor si, ca atare, a consumarii hranei de origine animala – respectiv, a infatu­arii [aroganta, vanitate], prin vorbire mincinoasa. [Este mentiona­ta, totodata, si interdictia care priveste consumul bauturilor alcoo­lice]. Dupa aceasta, in atmosfera incarcata de fumul de tamaie arsa, in mirosul lumanarilor si in sunetul incantatiilor, ia sfarsit ritul de consacrare a noului „bhikkhu”[3].

Este vadita deosebirea dintre crestinism si toate aceste postulate orientale. Ortodoxia nu pune suferinta pe seama dorintei omului de a trai, iar scopul nevointei nu este, fireste, izbavirea de aceasta suferinta. Dimpotriva, ea este o urmare a caderii omului. Sfintii insisi, ca unii ce imbratiseaza in iubirea lor intreaga lume, ajung sa simta durerea si sa poarte suferinta tuturor oamenilor. Desigur, nu urmarim axei tratarea exhaustiva a diferentelor dintre invatatura ortodoxa si cea proprie acestor miscari religioase orientale. Le vom analiza succint in partea a treia a comunicarii de fata.

  1. d) 7712430_origAminteam anterior faptul ca una dintre principalele cai de eli­berare a omului de suferinta si de ciclul reincarnarilor este, potri­vit doctrinei buddhiste, meditatia insotita de yoga. Aceasta practica de concentrare in sine, al carei scop este evitarea unei noi incarnari, se intalneste in toate miscarile religioase orientale. Nu este vorba despre un sistem izolat, ci despre o tehnica de meditatie practicata in cadrul tuturor acestor miscari, prin care se urmareste atingerea unei concentrari absolute. Astfel, meditatia reprezinta o „reculegere” care ajunge pana la extazul hipnotic, fiind folosita drept mijloc in vederea eliberarii totale a sufletului de materialitate[a] [trupului], precum si de „samsara”, adica de ciclul reincarnarilor. Scopul practicarii tehni­cilor yoga este ca omul sa dobandeasca pacea interioara, prin supri­marea, in fapt, a activitatii „organului gandirii”. Aceasta este, fireste, linia intregii filosofii hinduse. Yoga nu reprezinta un sistem indepen­dent, izolat, ce slujeste strict relaxarii trupului. A privi meditatia si yoga in afara doctrinei filosofice hinduse asupra omului, a vietii si a izbavirii sale, se aseamana, asa cum am mai spus, cu incercarea de a „separa sistemul muscular al organismului uman de cel nervos”.

„Cuvantul «yoga» inseamna «impreunare», «legatura», «unire», adi­ca unire cu divinul. Aceasta unire prezinta doua faze la nivel somatic, respectiv spiritual. Cea somatica, desi vazuta ca o forma de gimnastica, nu este, insa, lipsita de intelesuri mai adanci. Cea spirituala reprezinta ceea ce numim, folosind un alt termen, «meditatie». Prin meditatie, potrivit invataturii hinduse, omul dobandeste eliberarea.

In timpul meditatiei, trupul ia o anumita pozitie, respiratia este atent controlata, iar mintea repeta continuu o anumita silaba, e.g. «om», «am» sau «in». Yoghinul poate aloca acestor exercitii in medie o ora – mai mult sau mai putin – seara, fiind convins ca astfel va ajunge la concentrarea in sine, la eliberarea de iluzia realitatii din jur, la experierea unor stari inalte, iar in cele din urma, la depasirea constiintei de sine, fapt ce duce ca contopirea cu Spiritul Universal.

Toate acestea se petrec sub indrumarea unui maestru si invatator anume randuit, asa-numitul „guru”, care joaca un rol deosebit de important. De multe ori, acest guru poate trece chiar drept dumnezeu intrupat”

Dintre cele mai cunoscute scoli de yoga amintim:

Hatha-Yoga (unirea cu Brahman prin exercitii fizice);

Kanna-Yoga (unirea cu Brahman prin fapte, acte de cult, ritualuri religioase, ofrande etc);

Mantra-Yoga (unirea cu Brahman prin continue incantatii, prin repetitii ritmate ale unor silabe si formule cu caracter magic. Se intalnesc si in cadrul miscarii Meditatia Transcendentala);

Bhakti-Yoga (unirea cu Brahman prin adorarea totala a unei zeitati, care poate fi gurul insusi. Este o caracteristica ce defineste si miscarea Hare-Krishna);

Ghnana-Yoga (unirea cu Brahman printr-o cunoastere de factura mistica sau de alt tip. Aici se incadreaza si invatatura gurului Maharaj Ji);

Kundalini-Yoga (unirea cu Brahman prin puteri demonice, „sidsi”);

Tantra-Yoga (unirea cu Brahman prin contacte trupesti orgiastice). Acest tip de yoga ii atrage pe multi din spatiul apusean si este mai cu seama propovaduit de Bhagwan[Shree] Rajneesh din Pune, [India]” ;

Pentru a medita, yoghinul trebuie sa aiba o pozitie stabila si confortabila. Se au in vedere, de obicei, 32 de posturi, dintre care unele sunt, in adevaratul sens al cuvantului, acrobatice. Alaturi de alegerea pozitiei corpului, mijloace de suprimare a activitatii intelectului sau controlul respiratiei si „retragerea simturilor”, cu alte cuvinte, eliberarea activitatii senzoriale de legatura cu obiectele din jur. In acest fel, se urmareste detasarea gandului de lumea exterioara si de lucruri, respectiv indreptarea sa catre lumea launtrica, catre cer­cetarea celor dinlauntru si unirea cu divinitatea. Consecinta aces­tei sciziuni a gandirii este asa-numita „transa yoghina”. Dupa cum aratam mai sus, ceea ce se urmareste este evitarea unei noi incar­nari, intrucat, asa cum sustin adeptii doctrinei, trebuie ocolita o noua suferinta”, adica o noua viata34.

Noile miscari religioase, atat din Occident, cat si din Grecia, folo­sesc meditatia si yoga drept mijloace de atingere a scopului filosofiei hinduse, desi, dupa cum am aratat deja, continutul lor a fost adaptat la realitatea apuseana. In anumite puncte, este vadita sepa­rarea meditatiei de filosofia hindusa si adaptarea acesteia la mentalitatea occidentala, intrucat s-a observat faptul ca omul occidental nu primeste cu usurinta intreaga filosofie orientala despre divinita­te, om si izbavire (eliberare). Dimpotriva, este preocupat de stres si de conditiile grele ale traiului in societate. Din acest motiv, si yoga s-a adaptat acestor nevoi, functionand cu titlul de mijloc terapeu­tic prin care pot fi dobandite linistea, pacea interioara, altfel spus, recladirea launtrica a omului.

Photo-Of-Maharishi-Mahesh-Yogi-JiIn sistemul propovaduit de Maharishi Mahesh Yogi,

meditatia transcendentala este prezentata noului initiat – la inceput, cel putin – drept tehnica prin care isi poate imbunatati abilitatile mentale. Prin prac­ticarea acestei tehnici ii sunt promise rezultate optime in ceea ce priveste viteza de reactie, capacitatea de invatare si formare continua sau scaderea dependentei fata de droguri.

Multi cheltuiesc, de aceea, intre 5 si 15 lire [costul cotizatiei de mem­bru, n. trad.], cu gandul ca fac o investitie avantajoasa pentru sanatatea lor psihica. Maharishi subliniaza mai cu seama faptul ca meditatia trans­cendentala inlatura stresul, cea mai des intalnita afectiune psihica a seco­lului al XX-lea. Aceasta asa-numita forma de terapie mentala ii ascun­de, totusi, adeptului faptul ca in toate experientele ce tin de meditatie este implicat in mod limpede un sens filosofic specific monismului hindus.

Tehnica meditatiei propovaduite de miscare presupune repetarea in gand a unei «mantre», sub indrumarea unui maestru personal. In acest fel, acti­vitatea intelectului este suprimata, pana cand se ajunge la o stare de trezvie calma. In decursul meditatiei, orice lucru se petrece de la sine, in mod automat, fara ca omul sa depuna vreun efort anume. Maharishi numeste principiul care sustine unitatea  universului „Inteligenta creatoare”. Este vorba despre o energie pe care adeptul acestei practici este incredintat ca o primeste odata cu depasirea, prin intermediul exercitiilor, a cadrului comun al gandirii si patrunderea in spectrul constiintei pure”.

Trebuie subliniat ca dintre toate tipurile de yoga pe care le-am mentionat anterior, cea care s-a instapanit cu precadere in lumea apuseana este Hatha-Yoga. Rabi R. Maharaj, fost guru, scrie:

„Cel mai indragit tip de yoga este in apus Hatha-Yoga. Nu ne este permis sa o socotim, insa, doar un soi de gimnastica. Exercitiul fizic slujeste celui de ordin spiritual, astfel incat omul sa poata ajunge la meditatie. Ca si alte tipuri de yoga, Hatha-Yoga porneste de la premisa ca sinele este o entitate divina, de aceea si urmareste sa il conduca pe cel care practica aceste exercitii la aflarea adevaratului «sine».”

Sustine, totodata, ca Hatha-Yoga il poate izbavi pe om de vicii, pre­cum si de stimulii exteriori sau de energiile din aceasta viata, care este urmarea existentelor anterioare. Tot astfel, Hatha-Yoga isi propu­ne sa il conduca pe om la Raja-Yoga, adica la Yoga imparateasca, ce are drept scop controlarea intregului sau univers afectiv si spiritual.

In urma unei cercetari pe care am intreprins-o personal in lumea occidentala, am ajuns la concluzia ca nici un maestru yoghin nu se limiteaza doar la exercitiile fizice ca atare, ci merge mai adanc, astfel incat intreaga fiinta spirituala a omului sa fie acaparata de yoga. In realitate, aceste doua taramuri nu pot fi despartite. Nu se poate vorbi de yoga fara meditatie si fara credinta in preceptele hinduse. Cei mai multi oameni, odata ce incep sa practice exercitiile yoga, sunt familiarizati – „in necunostinta de cauza” sau „intru cunostinta” – si cu doctrina hindusa. Maestrii yoghini sunt puternic ancorati in credinta in Brahman si in invatatura despre „karma” (legea cauzei si a efectului [a cauzalitatii]), in acord cu care propovaduiesc ca viata pe care o traieste omul si faptele pe care le savarseste sunt determi­nate de existentele sale anterioare.

Upanisadele descriu principiul „karmei” astfel:

„Dupa cum lucreaza si umbla cineva, tot astfel si devine. Daca savarseste binele, va deveni ceva bun. Daca lucreaza raul, va deveni ceva rau.”

Cand incep sa practice yoga, multi nici nu-si inchipuie ca vor ajunge sa urmeze astfel de invataturi; totusi, prin exercitiile yoga, ele sunt, inevitabil, sadite inlauntrul lor. Binecunoscuta in spatiul francez, L. Fleurian, fost maestru yoghin, marturiseste ca simtea cum ii sporea din ce in ce mai mult in suflet, de la sine, credinta in reincarnare, desi ea incerca, launtric, sa se impotriveasca. Unul din­tre cursantii ei, in timpul unei sedinte de yoga, a intrat chiar intr-o transa extatica40.

Meditatia este practicata sub indrumarea unui initiat, a unui maestru anume, care urmareste intreaga evolutie a discipolului. Exista trepte succesive de initiere, in functie de care discipolului ii sunt date diferite „mantre”, adica anumite formule „mistice”, prin care se urmareste captarea desavarsita a atentiei sale, chiar pana in punctul identificarii cu acestea. Astfel, adeptii sunt supusi unei ade­varate dezintegrari launtrice, ajungand adeseori si la dezechilibre de ordin psihic. Este interesanta marturia unei grecoaice, membru de seama al unei astfel de miscari si, totodata, una dintre apropiatii gurului Maharishi, fosta adepta care in prezent s-a intors la Traditia ortodoxa:

Yoga+Auckland_Golden+Yogi_Erin+O'Hara_Kundalini+Yoga_SunStunner„Ca una ce am practicat intens, mai mult de doi ani, yoga dupa tehnica propovaduita de Maharishi, pot spune cu toata sinceritatea si raspunderea ca relaxarea oferita de meditatie reprezinta o forma de pasivitate proprie lumii indiene, care paralizeaza orice putere de impotrivire si de lupta de care dispune omul viu, fiind, totodata, departe de adevarata liniste si stare de bine a sufletului. Prin tehnica lui Maharishi si toate celelalte tehnici – hinduse, buddhiste, yoghine etc. – omul intra intr-o stare de autohipnoza si isi pierde treptat orice urma de vointa si initiativa. Este la mijloc o spalare a creierului, instituita treptat, mai cu seama cand adeptul il intalneste pe Maharishi insusi, omul ajungand, in cele din urma, o marioneta lipsita de personalitate.

Pe mine ma afectase si la nivel mental, deoarece nu mai eram in stare nici sa ma concentrez, nici sa invat sau sa intreprind vreo alta activitate. De cand am renuntat la sedintele de meditatie, mi-am putut relua studiile.”

Adauga, totodata:

„Uneori aceasta tehnica de meditatie a lui Maharishi dadea nastere si unor intamplari nu lipsite de primejdie. In timpul unui seminar tinut de Maharishi in Majorca, un tanar practicant al meditatiei transcendentale s-a sinucis. Altul, pe care l-am cunoscut perso­nal, practicand aceeasi tehnica, si-a pierdut definitiv vocea, incat nu mai poate articula nici un cuvant. Un capitan grec, al carui nume din motive lesne de inteles nu-l pomenim, ce practica, la randul sau, aceeasi meditatie transcendentala, a inceput sa manifeste numeroase tulburari psihice, urmarea nefericita fiind internarea sa la psihiatrie.

Multi tineri care au luat parte la un program international organizat de Maharishi in anul 1972, ce a avut loc in Fiuggi Fonte, Italia, si pe care i-am vazut cu ochii mei, incepusera sa prezinte de la aceasta tehnica de meditatie numeroase tulburari cinetice, aveau miscari spasmodice, nervoase sau alte simptome si gesturi pe care nu le puteau controla. Intrucat Marele Maestru  Maharishi a fost cu totul incapabil sa-i ajute, iar copiii nu se puteau intoarce in tara lor intr-un asemenea hal, s-a apelat chiar la ajutorul unui fizioterapeut grec. Prin urmare, tehnica lui Maharishi nu este numai lipsita de o influenta benefica asupra sistemului nervos, ci, din contra, duce de multe ori la surescitari si are urmari primejdioase pentru intregul organism.[4]

Totodata, ceea ce domina in cadrul acestor miscari este o forma de adorare. Un cercetator al miscarii Hare Krishna scrie:

Mantra, de o insemnatate deosebita, asupra careia se insista in cadrul incantatiilor, este vazuta drept mijloc de dobandire a iluminarii (a constiintei lui Krishna). Indeosebi Lordul Chaitanya a descoperit faptul ca in Kali Yuga[5] cel mai bun mijloc pentru atingerea acestui deziderat spiritual era repetarea ritmata a sfantului nume al lui «dumnezeu»: «HARE KRISHNA HARE RAMAHare Krishna, Hare Krishna, Krishna, Krishna, Hare, Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama, Rama, Hare, Hare» («Krishna» si «Rama» sunt doua nume divine). Starile exta­tice si hipnotice pe care le remarcam in cazul miscarii Misiunea Luminii Divine se intalnesc, in timpul repetarii mantrei, si printre adeptii miscarii de fata.

Stilul de viata al gruparii urmeaza o forma de ascetism traditional hin­dus, mult mai aspru decat cel practicat in cadrul miscarii Misiunea Lumi­nii Divine. Dincolo de asemanarea cu modelul crestin al chinoviei, prin «vietuirea obsteasca» din templu, adeptii acesteia pastreaza un port speci­fic indian si se dedau unor privatiuni alimentare (nu consuma oua, carne, peste, bauturi energizante sau alcoolice), respectand, totodata, si o disci­plina severa in privinta relatiilor trupesti, ingaduite doar celor casatoriti la anumite rastimpuri ale lunilor. Barbatii poarta capul ras cu parul din­spre ceafa prins in coada («siha»). Specific este si cunoscutul sirag de 108 bile, pe care il tin, de obicei, intr-un saculet si il folosesc pentru meditatie. Repetarea mantrei «Krishna» se face de saisprezece ori pentru fiecare bila, zilnic. Haina pe care o poarta are, de obicei, culoarea galbenusului de ou, iar discipolii isi picteaza adeseori corpul si chipul. Toate acestea exprima, intr-un anume fel, devotiunea lor fata de Krishna.

Miscarea isi face publica invatatura mai cu seama prin intermediul asa-numitelor «sankirtana», imne pe care adeptii le afiseaza pe strazile oraselor, precum si prin revista[6] «Inapoi, la dumnezeire».”[7]

  1. e) Din cele amintite mai sus reiese limpede faptul ca in cadrul tuturor acestor miscari religioase de factura orientala nu exista cu adevarat relatii de tip personal. De vreme ce dumnezeul pe care il propovaduiesc nu este considerat persoana, omul, la randul sau, trece drept o existenta individuala si, mai mult decat atat, elibera­rea acestuia este strans legata de o aneantizare a sa, inseamna ca nu exista relatii intre persoane si astfel se desfiinteaza, fireste, iubirea, care este insasi expresia adevaratei legaturi personale.

buddhismMorala buddhista distinge patru virtuti fundamentale. Prima este bunavointa [metta] launtrica pasiva, fara intreprinderea unei actiuni concrete, fata de toti cei aflati in suferinta”, al carei scop este pastrarea propriei linisti sufletesti. A doua este „compasiunea [karuna] distanta, pe care buddhistul o arata semenilor sai, lipsita, totodata, de vreun interes personal”. A treia este bucuria pentru bunastarea altora [mudita], ce reprezinta un exercitiu spiritual aparte prin care omul ajunge sa nutreasca o dispozitie launtrica prietenoasa fata de intreaga faptura. Iar a patra virtute este echilibrul spiritual, calmul [upekkha][8]. Dupa cum putem vedea, nu exista in acest caz o iubire inteleasa ca jertfa si ridicare deasupra sinelui. Ceea ce precumpaneste in privinta acestor forme de compasiune si „iubire” este o legatura pur exterioara cu oamenii aflati in suferinta.

Incheind aceasta succinta expunere a principalelor puncte ce definesc doctrina tuturor curentelor religioase de factura orientala, trebuie sa atragem atentia asupra anumitor aspecte.

Unul dintre acestea este faptul ca filosofia hindusa vadeste incer­carea omului de a afla dezlegarea unor probleme majore, cum sunt suferinta si durerea. Ea exprima, asadar, framantarea omului care cauta un raspuns la intrebarile sale existentiale, de aceea suntem chemati sa o privim cu deplina seriozitate. Trebuie notat, desigur, faptul ca o astfel de filosofie este ingradita de limitele sale antropocentriste si ca in multe cazuri intra in legatura cu energii demonice. Se cere sa vedem, insa, oglindita in ea framantarea existentiala a omului ce cauta izbavirea.

ierotheos vMai mult, nu trebuie sa uitam faptul ca oamenii care pasesc pe aceasta cale sunt stapaniti de dorinta eliberarii si dobandirii unei impliniri launtrice. Simt in sufletul lor un gol, pe care nazuiesc sa-l umple imbratisand filosofia orientala hindusa. Aceasta se intampla deoarece nu cunosc Ortodoxia, cu intreaga sa invatatura si mod de vietuire isihast, ignoranta de care noi insine suntem raspunzatori. Trebuie sa devenim constienti de raspunderea pe care o avem pentru faptul ca viata launtrica a Ortodoxiei nu este indeobste cunoscuta, iar fata de tinerii care se indreapta catre miscarile buddhiste sa aratam intelegere. Sa simtim si noi durere pentru durerea lor, dar si pentru peripetiile prin care trec urmand o astfel de cautare gresita. Este nevoie, asadar, de iubire, de impreuna-patimire, rabdare si mai presus de toate, de a face cunoscuta calea nevointei ortodoxe.

De asemenea, noile miscari religioase aparute in tara noastra se incadreaza in climatul general al comercializarii de marfuri si al planurilor de marketing. Primejdia pe care o ridica aceste miscari apare tocmai din cauza faptului ca ele adapteaza filosofia hindusa la realitatea vietii omului occidental. In acest sens, multe miscari

„sustin ca nu urmaresc schimbarea religiei cuiva, singurul lor scop fiind cel de a-l face pe adept un «crestin mai bun» sau «un musulman mai bun» s.a.m.d., de vreme ce dobandirea constiintei lui Krishna este temeiul care sta la baza experierii oricarui adevar religios”.

Cel dintai principiu in toate aceste religii este rezumat in crezul: Eu nu sunt acest trup.[9]

In incheiere, atragem atentia asupra faptului ca un studiu apro­fundat al filosofiei hinduse este absolut necesar pentru a putea veni in ajutorul acestor persoane. Cele amintite mai sus reprezinta o sim­pla expunere sumara care, din pricina faptului ca nu am avut acces la surse hinduse, este posibil sa sufere multe lipsuri. In acelasi timp, trebuie spus ca una este a studia aceste teorii din curiozitate sau din ratiuni stiintifice, si alta a simti tragismul de a le trai in viata perso­nala. Cati au trecut prin aceasta dau marturie despre tragismul sub semnul caruia a stat perioada in care L-au cautat pe Dumnezeu in sanul unor astfel de miscari.

[va urma]

—————————————————————————————————————————————————-

NOTE:

[1] Enciclopedia religioasa si morala, vol 3, pp 980-981. V. si „vidul pur”, „doctrina vacuitatii universale”, ibidem, p 207; „teoria golului”, Pr. Conf. Dr. Al. Stan, Prof. Dr. R. Rus, op cit, p 251 (n. trad.)

[2]I se puneau o serie de intrebari, destinate sa garanteze ca nimic nu se impotrivea calugaririi sale definitive: se cuvenea sa nu sufere anumite boli, sa nu se faca vinovat de una dintre cele cinci crime majore (matricid, patricid, uciderea unui „arhat” [„sfant eliberat”], ranirea unui „buddha” [„iluminat”], tentativa de schisma), sa nu fie un duh sau spirit care a capatat infatisare omeneasca sau chiar sa nu fi incercat sa se eschiveze de la datorii sau responsabilitati importante”, Ph. Gaudin, op cit pp 382-383 (n trad)

[3] Enciclopedia religioasa si morala (editie greaca), vol 3, p 983. Termenul „„bhikkhu” cunoaste traducerea literara „cersetor”, calugarul buddhist fiind un „ratacitor” care traieste „din pomenile laicilor, pe care, in schimb, are datoria de a-i invata doctrina”. In acest scop, la consacrarea sa rituala, el primeste un „bol pentru cersit mancare”, Ph Gaudin, op cit p 382 (n. trad.)

[4] Pr. A. Alevizopoulos, op cit pp 76-78

[5] Este vorba despre „epoca zeitei Kali”. Filosofia hindusa o numeşte „era apocalipti­ca”, ea reprezentând ultimul dintre cele patru stadii ciclice, „yuga”, de care amintesc scrierile indiene. (n. trad.)

[6] Titlul publicatiei in limba engleza este Back to Godhead. (n. trad.)

[7] R.D. Clements, op. cit, pp. 30-31.

[8] Enciclopedia religioasa si morala (editie greaca), vol 3, p 982

[9] R.D. Clements, op. cit, p. 31.

(Din: Ierotheos, Mitropolit Al Nafpaktosului, Vremea Lucrarii, Editura Sophia, 2014)

848995

Legaturi:


Categorii

Dogme/ erezii, IPS Hierotheos Vlachos, NEW AGE

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (II). Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre practicile budiste si hinduiste incluse in noile miscari religioase sincretiste: DE CE YOGA SI TEHNICILE DE MEDITATIE NU POT FI DESPARTITE DE SISTEMUL SPIRITUAL DIN CARE PROVIN SI DE CREDINTA IN REINCARNARE: “Este la mijloc o spalare a creierului, instituita treptat…”

  1. Aceasta eliberare, aneantizare de care vorbeste IPS Hieroteos este vazuta de catre Parintele Sofronie Saharov (daca nu ma insel) drept o intoarcere in necunoscut, in nefiinta ca stare primordiala, daca pot sa ma exprim astfel. Este aici prezenta in capul listei neascultarea – “ceea ce Dumnezeu a dus la existenta nu va cunoaste niciodata nefiinta”, timpul ca forma a existentei create si valoarea acestuia spre mantuire – timpul fagaduintei, asteptarii, sperantei dar si dinamica timpului care, spune Sf.Maxim Marturisitorul, “tot ceea ce a primit existenta din nimic e in miscare”. Interesanta si foarte utila aceasta lucrare a parintelui.

  2. Pingback: IPS Ierotheos Vlachos despre CRIZA SPIRITUALA a Occidentului descrestinat si nevoia de ELIBERARE, deviata spre miscarile NEW AGE. Marturia unui SFANT CONTEMPORAN, trecut prin ratacirile ORIENTALE, privitoare la caracterul DEMONIC al acestor practici si la
  3. Pingback: Religiile orientale si Biserica Ortodoxa (IV): CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU CERE, IN PREALABIL, TAMADUIREA SUFLETEASCA PRIN CURATIREA DE PATIMI: “Fara tanguire si strapungerea inimii, linistirea este mincinoasa” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate