Pr. Prof. Vasile Păvăleanu explică DE CE NU TREBUIE SCHIMBATĂ MODALITATEA DE ÎMPĂRTĂȘIRE A BISERICII, PRIN LINGURIȚA SFINȚITĂ, în ciuda presiunilor dinafară și dinlăuntru: “Modul administrării consfințește, confirmă, întărește, sporește credința, sau dimpotrivă este prilej de raționalizare, de secularizare, de bagatelizare, de ispitire sau chiar de necredință”

22-05-2020 Sublinieri

Nadajduim ca aceste explicatii cat se poate de limpezi si de edificatoare ale Parintelui Vasile Pavaleanu sa fie spre folosul si intarirea tuturor fratilor tulburati si smintiti de aparitia in ultima vreme, din diferite directii, a mai multor idei nastrusnice legate de administrarea Sfintelor Taine, provenite nu doar din partea “expertilor” medicali (experti care, se pare, se pricep la fel de bine si la medicina cum se pricep si la cele ale Bisericii – de vreme ce, dovedit lucru, habar nu au nici cand si in ce fel trebuie sa fie purtata o masca pentru a preveni realmente un risc de infectare, nici ce inseamna temperatura corpului si cand anume aceasta indica efectiv o posibila boala, astfel incat au produs niste obligatii perfect absurde!), ci si din partea unor voci contaminate de progresism si/sau de oportunism „innoitor” din sanul Bisericii. In aceste luni de criza, dar in special in ultimele doua saptamani, am trait sa auzim si sa vedem, de pilda, o serie de “indrumari” pastorale ale unor eparhii din Diaspora care mai de care mai halucinante (ca si cum respectivele mitropolii/episcopii ar fi devenit, deodata, autocefale si nu ar mai fi apartinut de sinodalitatea BOR!), o diversitate de sugestii de practici reformatoare, unele exemplificate inclusiv “tutorial” prin youtube, sau chiar sub forma unor insailari eseistice, pretins teologice si vadit incarcate de viclenie sofistica (adevarate “teologumene” hulitoare ale greturilor si ale fricii!). Multe dintre ele au fost viralizate de o multime de “vedete” ecleziale prea-panicate de duhul pandem(on)iei si mult-prea-virusate de boala grea a oportunismului si a trufiei luciferice, lipsite totodata si de frica lui Dumnezeu, si de responsabilitate reala fata de sufletele fiilor Bisericii, dar extrem de sensibile la… vanturile si valurile pustiitoare ale cerintelor stapanitorilor lumii acesteia.

Ziar Piatra Neamt:

Pr. prof. Vasile Păvăleanu, gânduri referitoare la modul primirii Sfintei Împărtășanii

Pr. prof. Vasile Păvăleanu, paroh la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Piatra-Neamţ (cartierul Mărăței), a transmis câteva gânduri referitoare la modul primirii Sfintei Împărtășanii.

Sfânta Împărtășanie stă în centrul vieții creștine și în jurul acestui adevăr gravitează spiritualitatea ortodoxă. Ea reprezintă comuniune cu Hristos (Ioan, 6, 56), arvuna vieții veșnice (Ioan 6, 58), actualizarea permanentă în mod nesângeros a Jertfei sângeroase a Mântuitorului Iisus Hristos (I Corinteni 11, 26), precum și integrare în Trupul Cel tainic sau mistic al lui Hristos adică Biserica Sa cea Sfântă (I Corinteni 10, 17).

În ceea ce privește Euharistia, se poate face distincție între Taina în sine care înseamnă Trupul și Sângele Domnului prezent real în elementele euharistice și modul administrării ei primitorului ce se apropie „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”. Desigur, modul administrării corespunde credinței sau eventual puținei credințe sau chiar necredinței primirii Sfintei Împărtășanii. Puțina credință, necredința precum și mulțimea păcatelor caracterizează starea de nevrednicie care are efecte negative asupra celui ce cutează a se împărtăși astfel, precum spune sfântul Apostol Pavel: oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de trupul și de sângele Domnului. Să se cerceteze omul pe sine și numai așa să mănânce din această pâine și să bea din acest pahar. Cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă luiși mănâncă și bea (I Corinteni 11, 27-29).

În istoria liturgică a Bisericii, conform marilor liturgiști precum Ene Braniște, modul administrării Sfintei Împărtășanii a variat de la primirea Sfântului Trup în palmă și sorbirea Sfântului Sânge din potir așa cum se cuminecă preoții, sau primirea Sfântului Trup înmuiat în Sfântul Sânge, ca mai apoi apoi să fie folosită lingurița drept instrument al administrării Dumnezeieștilor Taine.

Despre vechimea linguriței în practica liturgică, aceiași liturgiști presupun perioada precalcedoniană (451) plecându-se de la argumentul că și bisericile necalcedoniene folosesc acest obiect liturgic. Alții afirmă că Sfântul Sofronie în viața Cuvioasei Maria Egipteanca ar fi împărtășit-o pe aceasta folosind lingurița, așa cum apare și în iconografia veche. Trecând peste părerile personale ale liturgiștilor și peste diferitele practici care au existat în primul mileniu, toți sunt de acord că folosirea linguriței s-a practicat în secolele VIII și IX în Antiohia și Ierusalim ca mai apoi să se generalizeze în tot Răsăritul Ortodox în secolele al XI-lea și al XII-lea.

Împotriva practicii romano-catolice de a împărtăși numai cu Trupul, nu și cu Sîngele (ostia), folosirea linguriței era o dovadă evidență a rânduielii ortodoxe de împărtășire a mirenilor sub ambele forme adică și cu trupul și cu sângele, după porunca Mântuitorului (Matei 26, 26-28; I Corinteni 10, 16-17).

Drept aceea, de cel puțin 1000 de ani, lingurița face parte dintre obiectele liturgice, consacrată printr-o rugăciune de sfințire, iar istoria Bisericii nu cunoaște nici un caz de îmbolnăvire din cauza împărtășirii mai multor credincioși cu o singură linguriță, deși au fost multe epidemii și molime, unele din ele foarte severe.

Aș mai adăuga că în anumite condiții speciale, de exemplu în vremuri de prigoană, au existat și moduri speciale de împărtășire. De pildă, în primele veacuri, precum citim în Viețile sfinților, martirii purtau Sfânta Împărtășanie într-o amuletă, sau o cutiuță atârnată la gât și înaintea jertfei supreme se cuminecau singuri. Această idee este descrisă și în romane celebre religioase preum Quo Vadis, Martirii, Fabiola, etc.

De asemenea în închisorile comuniste, rezistența prin credință a fost o coordonată foarte puternică, iar primirea Sfintei Împărtășanii era o dorință arzătoare. De pildă, părintele Justin Pârvu povestește că săvârșea Sfânta Liturghie în condițiile concentraționare, iar Sfânta Împărtășanie o punea cu evlavie într-un boț mic de pâine, apoi, în mare taină o așeza pe geamul de la toaletă sau în alt loc la îndemâna deținuților și prin alfabetul morse se indica celor pregătiți unde puteau găsi mărgăritarul cel de mare preț.

Tot condiție excepțională poate fi socotită împărtășirea unui bolnav a cărui cavitate bucală este roasă de cancer și el este hrănit printr-un tub împlantat în gât în esofag. Am împărtășit un asemenea bolnav folosind seringa pe care apoi am spălat-o într-un vas special, am consumat apa respectivă și apoi am ars seringa și acul.

Excepțiile însă nu pot deveni regulă.

Prin anii ’80 – ’90, în zona Neamțului câțiva preoți cu tendințe înnoitoare și cu mare temere de îmbolnăvire au recurs la următoarele procedee:

a. Folosirea mai multor lingurițe; într-o cană aveau lingurițele nefolosite cu care împărtășeau pe credincioși, fiecare cu o linguriță, pe care apoi o punea într-o altă cană,(nu cunosc ce făceau apoi cu lingurițele);

b. Fiecare credincios venea cu lingurița lui, o scotea dintr-un șervețel sau dintr-o batistă curată, preotul o lua și-l împărtășea, apoi îi dădea lingurița înapoi, (nu cunosc ce făcea credinciosul cu lingurița respectivă);

c. Sterilizarea lingurițelor pentru a da credincioșilor încredințarea că totul este conform unor reguli de igienă, asemenea instrumentarului medical.

Toate aceste practici au fost taxate de frații preoți ca inovații în cult și în urma multor critici, respectivii preoți au renunțat, revenind la rânduiala îndătinată și anume împărtășirea cu o singură linguriță.

O altă practică a apărut sporadic în ultima vreme și în țară și în diaspora, ba chiar și în alte Biserici Ortodoxe de a da Sfânta Împărtășanie cu lingurița, răsturnându-o în gura credinciosului fără a-i atinge buzele ca și cum ar fi ceva necurat și nevrednic de atins, iar dacă primitorul mai schițează o grimasă ce seamănă a scârbă, atunci nu mai este nici credință nici bucurie duhovnicească, ci totală contradicție cu zicerea psalmistului: „gustați și vedeți că bun este Domnul…” (Ps. 33,8), sau cu textul străvechii cântări: „…nici sărutare îți voi da ca Iuda…”

Odată cu răspândirea pandemiei și anunțarea unor măsuri adecvate de igienă personală și colectivă au apărut critici vehemente la adresa Bisericii referitoare la sărutarea icoanelor, moaștelor, adunarea în locașul de cult neigienizat și mai ales împărtășirea credincioșilor cu o singură linguriță. Primul comunicat al Patriarhiei Române a creat o confuzie, credincioșii asaltându-ne cu întrebări pe această temă, ba chiar au ezitat primirea Sfintelor Taine sau au venit cu linguriță proprie. Este foarte posibil ca autoritățile statului să impună Bisericii renunțarea la acest mod de împărtășire a credincioșilor cu lingurița și, în consecință, să fie forțată să hotărască un alt mod administrare a Sfintelor Taine.

Ca un umil preot cu activitate și experiență de 40 de ani de slujire sacerdotală, îndrăznesc a propune conducerii Sfintei noastre Biserici, ca la o eventuală hotărâre pe această temă, să se țină cont de următoarele trei aspecte:

1. Practica împărtășirii credincioșilor cu lingurița există în toate Bisericile ortodoxe surori, deci este o practică panortodoxă și, ca atare, se cuvine a păstra, în ciuda oricăror presiuni, unitatea dogmatică, canonică și liturgică pentru întreaga Biserică cea una, sfântă, sobornicească și apostolească. Asupra unor Biserici ortodoxe surori, ca de pildă Bulgaria, Georgia, Rusia și altele, nu există o presiune cu privire la această problemă din partea autorităților statale respective și deci vor rămâne credincioase aceleași practici de împărtășire cu lingurița. Asupra altor Biserici locale precum Cipru, Grecia, România și altele, presiunea autorităților este mai mare și dacă s-a reușit închiderea Bisericilor – iată o premieră istorică -, de ce n-ar reuși interzicerea linguriței și impunerea găsirii unei alte modalități igienice, moderne, eventual de la distanță sau de ce nu, împărtășire virtuală online. În acest caz ar apărea o diferență de practică liturgică între două grupuri de Biserici Ortodoxe, foarte asemănătoare cu existența celor două calendare și cu toate consecințele acestora în plan panortodox;

2. În interiorul corpului eclezial românesc există un segment consistent de preoți, monahi, monahii și credincioși mireni foarte tradiționaliști și care n-ar accepta nici o schimbare, mai ales cei din Moldova. Există experiența legată de îndreptarea calendarului, de Sinodul din Creta, în urma cărora au apărut grupări schismatice, ceea ce poate duce la concluzia că și legat de problema aceasta, a linguriței ca mod de administrare a Cuminecăturii, s-ar putea repeta istoria și nu mai este cazul să apară noi rupturi. În antiteză însă, există și o aripă ortodoxă, numită de unii ortodoxia liberală, care ar dori anumite înnoiri, modernizări sau pe drept cuvânt un aggiornamento, mai ales cu privire la practica primirii Sfintei Împărtășanii. Doar luarea în discuție a unei schimbări de practică liturgică ar deschide cutia pandorei și pentru alte chestiuni, pentru a face parte din „lumea cea cu modă nouă”, așa cum spune Sfântul Ioan Iacob.

3. Să se țină cont în mod deosebit de virtutea teologică a credinței absolut necesară în contextul primirii Sfintei Împărtășanii, mărturisită cu pronume de întărire: „…încă cred că acesta este însuși Preacuratul Tău Trup și acesta este însuși Scumpul Tău Sânge…” .

Din punct de vedere dogmatic este o legătură intrinsecă între prezența reală a lui Hristos în Euharistie și modul prezenței Sale prin Prefacere (μεταόλή). Tot la fel, din punct de vedere liturgic, este o legătură indisolubilă între Taina Euharistică, adevărul că în potir este Trupul și Sângele Său și modul administrării Tainei. Modul administrării consfințește, confirmă, întărește, sporește credința, sau dimpotrivă este prilej de raționalizare, de secularizare, de bagatelizare, de ispitire sau chiar de necredință, asemănându-o cu un act medical sau cu un ritual formal și fără conținut duhovnicesc. Modul administrării nu trebuie să strivească „corola de minuni” a Tainei Tainelor, nici să pună sub microscop, sub lupă sau în eprubetă ceea ce este mai presus de minte, de gând și de cuvânt.

Creștinul ortodox a avut, are și va avea credința puternică, statornică și neclintită că în Sfântul Potir se află Hristos Domnul cu Trupul, cu Sângele, cu Sufletul și cu Dumnezeirea, adică Hristos cel Viu și Înviat, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Deci Sfânta Euharistie este părtășie cu „Cel ce este calea adevărul și Viața” (Ioan 14,6), cel ce se împărtășește „viu va fi în veci” (Ioan, 6, 51), ea este dată „pentru viața lumii” (Ioan 6, 51) și are drept efect „viața veșnică și învierea în ziua cea de apoi” (Ioan 6,54). Binecredinciosul creștin a primit Sfintele Taine din linguriță, încredințat fiind că rostirea preotului „…spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”, exprimă o realitate absolută și că „Dumnezeu nostru cel ce este foc mistuitor” (Evrei, 12, 29), i se dă prin cleștele cel ce ia cărbunele de pe jăratec, iar serafimul îi zice ca profetului Isaia: „iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale și fărădelegile tale le va curăți” (Isaia 6, 6-7). Același creștin ortodox niciodată nu a avut teama că Sfânta Împărtășanie ar fi prilej de îmbolnăvire, de contaminare sau de moarte. În istoria Bisericii nu se cunoaște nici un caz de îmbolnăvire din cauza împărtășirii cu aceeași linguriță. Dimpotrivă, cazuri de vindecări de boală prin primirea Sfintei Împărtășanii sunt nenumărate.

Pandemiile și epidemiile vin și trec așa cum au trecut multe de-a lungul veacurilor, lumea însăși trece după cuvântul Sfântului Apostol Pavel care zice „că trece chipul lumii acesteia” (I Cor 7, 31). Numai Biserica cea sfântă, „stâlp și temelie a adevărului” (I Tim., 3, 15) va dăinui în veci, cu toate rânduielile ei, căci după cuvântul Întemeietorului ei „nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei, 16, 18).

Pr. prof.Vasile Păvăleanu

Legaturi:

Deschiderea bisericilor – cu ce pret? “AMANAREA” IMPARTASIRII CREDINCIOSILOR la Sfanta Liturghie – DOAR O MASURA TEMPORARA sau INCEPUTUL CELEI MAI GRAVE CAPITULARI in fata abuzului autoritatilor, in numele “ratiunii practice”?! “Biserica este Euharistie, este Potir” – DE CE ACCEPTAM SANTAJUL STATULUI si ne multumim cu firimiturile pe care ni le arunca? “Tot delirul asta e la inceput si va urma un razboi aproape inevitabil”

RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: “E o imixtiune in cultul bisericii. Nu facem compromisuri”. PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutala a RANDUIELII SFINTEI IMPARTASANIEI si a raportarii la sfintele icoane, dar si fata de DECLARATIILE ECHIVOCE ALE LUI VASILE BĂNESCU: “Nu idolatrizam lingurita de la Impartasanie, dar nici nu renuntam la ea”

Ce „ÎNDRUMĂRI” a transmis Patriarhia Română privind participarea credincioșilor la slujbele bisericești pe timpul STĂRII DE ALERTĂ

Patriarhia Română CEDEAZĂ GRAV în fața presiunilor activiștilor #rezist anticlericali. ÎMPĂRTĂȘIREA LA ACELAȘI POTIR și cu aceeași linguriță pusă în dubiu chiar de către cei care ar fi trebuit să le afirme/ CUM AU RĂSPUNS TEOLOGUL JEAN-CLAUDE LARCHET ȘI MITROPOLITUL NICOLAE AL MESOGHIEI ISTERIEI SIMILARE A GRIPEI PORCINE?

PATRIARHUL DANIEL REVINE CU PRECIZARI DESPRE REGULA IMPARTASIRII, dar PRECEDENTUL “LINGURITELOR PERSONALE” ESTE CREAT, in numele grijii pentru “cei mai slabi in credinta”/ PS IGNATIE: “Biserica se conduce nu prin comunicate, ci prin cuvinte pastorale asumate”/ REACTII, ATITUDINI, CLARIFICARI si MARTURII din partea corpului eclesial viu in privinta SMINTELII create de primul comunicat al PATRIARHIEI si a relatiei dintre SFINTELE TAINE – LINGURITA – BOLNAVI – IGIENA

 

***

Parintele Emil Jurcan despre LUPTA IMPOTRIVA IMPARTASANIEI, ca inceput al razboiului total cu Biserica: “Lui Hristos nu poti sa-i pui conditii medicale. NU CEDATI! Daca astazi veti ceda povestea cu Lingurita si sa nu impartasiti, maine vor veni cu altceva. HRISTOS NU SE NEGOCIAZA! Asta inseamna SA AI FERMITATE, este momentul in care sa spui STOP!” (VIDEO, TEXT)

PS AMBROZIE, Episcopul Giurgiului: “NU POATE NIMENI SĂ NE SPUNĂ CUM SĂ FACEM SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE! Statul în care trăim a arătat că nu are iubire față de popor și politicienii s-au cocoțat, ca întotdeauna, pe coronavirus, dar VOR AVEA PE CONȘTIINȚĂ OAMENI” (video, text)

IPS TEODOSIE despre VANAREA SFINTEI IMPARTASANII PUBLICE si apropierea momentului implinirii proorociei lui Daniel despre “URACIUNEA PUSTIIRII IN LOCUL CEL SFANT”. “Iata, au venit cei de la presa sa ma vada ca impartasesc. Ati venit degeaba. Tot vom impartasi! Cel mai sfant lucru este socotit acum ca o osanda, ca cel mai rau” (VIDEO, TEXT)

Cu vehemență și fermitate exemplară, EPISCOPUL IGNATIE al Hușilor acuză “instalarea unui DESPOTISM SANITAR, care se traduce printr-o IMIXTIUNE hilară şi ineptă în ceea ce priveşte practica liturgică a Bisericii”. Despre “MINȚILE DRILL LOCKDOWN” ale seculariștilor care doresc să reconfigureze cultul ortodox, pornind de la LINGURIȚELE DE UNICĂ FOLOSINȚĂ

VIDEO: Jurnalistul ANDREI VLĂDĂREANU mărturisește: “Biserica oricum nu are voie să dea Sângele și Trupul lui Hristos nici apostaților, nici celor care se îndoiesc. Niciodată. Și oricum, Biserica nu dă Sfânta Împărtășanie nimănui cu forța. CU FORȚA LUCREAZĂ CEILALȚI”

PS PRODROMU al Madagascarului: „Sfânta Împărtăşanie NU transmite boli, este izvorul vieţii, iar noi trăim acest lucru în fiecare zi în AFRICA, unde intrăm în contact cu nenumărate boli”/ Mitropolitul Augustin al Germaniei (Patriarhia Ecumenică): ÎMPĂRTĂȘIM CU LINGURIȚA DE PESTE O MIE DE ANI. Nu este problema statului!/ Consiliul de Stat al Franței critică guvernul pentru ATINGEREA GRAVĂ adusă LIBERTĂȚII CULTULUI RELIGIOS

AVIZ PATRIARHIEI ROMÂNE! Comunicate ferme ale SFINTEI CHINOTITE ale Sfantului Munte si ale SINODULUI BISERICII GRECIEI, care DEZAVUEAZA CATEGORIC “ridiculizarea Sfintelor Taine”, dar si “declarațiile publice care pledeaza pentru ABTINEREA DE LA SFANTA IMPARTASANIE”: “Nu este cu putinta sa fie obligati credinciosii sa fie lipsiti de CEA MAI MARE TAINA A BISERICII”

RASTIGNIREA LUI HRISTOS pe altarul STIINTEI-IDOL? Pana unde vrem sa mergem cu… “IGIENIZAREA CULTULUI ORTODOX” si cu EXALTAREA CIVISMULUI? “Din ajutor, știința a devenit un dumnezeu-surogat”, care ne ajuta SA IL IZGONIM PE DUMNEZEUL CEL VIU/ Indemn in versuri pentru păstori la MARTURISIREA CURAJOASA A CREDINTEI CURATE

CORONAVIRUSUL, ÎMPĂRTĂȘANIA și CREȘTINII. “Să ne privim în oglindă, punându-ne întrebarea cu toată sinceritatea: de ce ne împărtășim?”

“SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE sa ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE, IGNATIE si IUSTIN) despre SEMNIFICATIA SI PUTEREA SFINTEI IMPARTASANII, in contextul “ISPITEI de a dori sa modificam DUPA BUNUL PLAC randuiala liturgica statornicita in Biserica”

MESAJ PUTERNIC AL PARINTELUI EPISCOP MACARIE, de Bunavestirea indoliata, “in zilele cand vestile rele ne coplesesc”: “BISERICA A DEVENIT UN CONVENABIL TAP ISPASITOR IN ACESTE VREMURI DE CERNERE. Credem cu tarie ca IMPARTASANIA din acelasi potir NU TRANSMITE INFECTIE! Portile iadului de vor lovi Biserica nu o vor putea prabusi!” (VIDEO, TEXT)/ RUGACIUNE FIERBINTE LA VREME DE MOLIMA

PARINTELE MILEA DE LA BUZAU – Cuvant cu putere in Duminica Sfintei Cruci, la ultima Liturghie cu credinciosi din perioada PANDEMIEI: “CÂND VA ÎNCETA LITURGHIA VA ÎNCETA ROMÂNIA! Dragii mei, sunt vremurile din urmă. NE CEARTĂ DUMNEZEU” (VIDEO, TEXT)

EXISTA VREUN RISC DE CONTAMINARE PRIN IMPARTASANIE? Ce a aratat un studiu stiintific american?

NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?

“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE

Sa recitim proorociile, nu sa le dispretuim (I): “SFANTA LITURGHIE sau Jertfa cea de-a pururi este aceea care OPREȘTE SĂ SE ARATE ANTIHRIST”/ “Lucifer va interzice prin lege IMPARTASANIA. Vor fi Sinoade care vor decide MODIFICARI ALE TUTUROR SFINTELOR TAINE”

***

CÂND CLERUL TRĂDEAZĂ PE HRISTOS… Cuvinte grele și ascuțite de bisturiu ale PR. GEORGE REMETE despre unele FENOMENE ECLEZIALE SMINTITOARE, spre mustrare vindecătoare, iar nu spre osândire sau dezbinare. “Problema creştinismului nu sunt necreștinii, ci creştinii. Problema este că sarea nu mai sărează şi focul nu mai încălzeşte. Nu te poate trăda, compromite şi face de ruşine decât al tău”

PR. GEORGE REMETE: Creştinii „eficienţi” şi „progresişti” și creştinii lacşi, cinici şi satanici. “Ei vor să-L ia pe HRISTOS COMPLICE la ideile şi păcatele lor, pentru că încearcă SĂ LE JUSTIFICE prin argumen­tări „creştine””


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Dogme/ erezii, Impartasania, Pandemia noului coronavirus, Parintele Vasile Pavaleanu, Portile Iadului, Teologie ortodoxa, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Pr. Prof. Vasile Păvăleanu explică DE CE NU TREBUIE SCHIMBATĂ MODALITATEA DE ÎMPĂRTĂȘIRE A BISERICII, PRIN LINGURIȚA SFINȚITĂ, în ciuda presiunilor dinafară și dinlăuntru: “Modul administrării consfințește, confirmă, întărește, sporește credința, sau dimpotrivă este prilej de raționalizare, de secularizare, de bagatelizare, de ispitire sau chiar de necredință”

  1. Fratilor administratori, pana astazi am considerat acest site ca cel mai echilibrat din toata blogosfera ortodoxa, de aceea comentariul de la inceput mi se pare cel putin bizar. Nu reusesc sa inteleg deloc ingustimea cu care tratati articolul parintelui Florescu. Tind sa cred ca nu ati citit cu atentie nici articolul si nici suta si ceva de comentarii in care parintele explica argumentat si fara patima ce a dorit sa spuna; altfel nu pot intelege aprecierile zelotistico-habotnice. Nu trebuie sa publicati comentariul meu, dar sincer nu am putut sa nu-mi exprim mirarea in ceea ce va priveste…

  2. Hristos a inviat!
    Acesta este glasul Pastorului celui bun!
    Il urmam!
    Roni

  3. @ Dragos:

    Frate draga, pana astazi… am impresia ca nu ai comentat ca sa-ti exprimi alta opinie sau apreciere si astazi ai intrat exclusiv ca sa iti exprimi dezamagirea fata de ingustimea noastra zelotistic-habotnica. Bine 🙂 Sa vedem cum va judeca Dumnezeu, ca noi nu cautam slava de la oameni, precum altii. In rest… argumentele sunt in articol. Nu au sens alte polemici.

  4. @ Dragos

    “Parintele explica argumentat si fara patima ce a dorit sa spuna”.
    Banuiesc ca glumesti 🙂

  5. @admin
    Intr-adevar nu am fost foarte activ in ceea ce priveste comentariile; nu am avut pana acum decat trei. Daca veti cauta primele doua comentarii pe care le-am trimis imediat dupa Pasti, in cel de-al doilea veti gasi niste multumiri si aprecieri sincere la adresa voastra.
    Nu am contestat nimic din spusele parintelui Pavaleanu ci doar m-a surprins atitudinea si limbajul folosit in comentariul de inceput, care mi se pare ca nu va caracterizeaza…

  6. @ Dragos:

    1. Nu cautasem decat la pagina aceasta, am vazut acum comentariile de la stiri. Si ma mira cat de mult ne schimbam reperele in functie de bataia vantului. Pai sa stii ca PS Macarie, care ti s-a parut a fi „prea putin” ca atitudine a Bisericii in perioada pascala, gandeste exact ca noi. Apoi, cine scria acum cateva saptamani: „Fratilor, iertati-ma, dar chiar nu vrem sa vedem gravitatea situatiei? Am fost impiedicati noi, laicii, sa ne spovedim si sa ne impartasim, precum si sa ne impartasim copiii! Oare Pastile nostru nu este Hristos Domnul prezent real in Sfintele sale Taine, in Sfanta Taina a Euharistiei?!” – Exact, nu vrem sa vedem gravitatea situatiei?

    2. De ce sa nu ne caracterizeze? Dar in Evanghelie te surprinde ca Dumnezeul Iubirii pune mana pe bici sau ca biciuieste pe farisei si carturari cu vorbe grele de tot spuse in fata? Pe de alta parte, ti se pare ca referirile la ingustimea si habotnicia noastra sunt mai elegante? Insa repet, nu ne deranjeaza, fiindca stim cui slujim si ca nu umblam dupa laude si lingusiri omenesti. Dar da, uneori e nevoie si de cuvinte mai tari si acide, cand amenintarea vicleniei agresive si a apostaziei devin letale. Si acum inca a fost o reactie inca palida fata de gravitatea lucrurilor, fata de amploarea atentatului la Hristos dat de catre lupii in piele de… păstori. Cam ce cuvinte ar fi fost mai potrivite? As zice ca cele din Evanghelie, care incepeau cu “naparci, pui de vipere, nebuni si orbi, farisei fatarnici”. Greu, nu?! Asta fiindca dincolo de gardul vopsit atragator sunt niste fiare cumpilte care sfasie tot ce avem mai sfant. Daca nu avem ochi de vazut nici acum, va fi prea tarziu, cand vom vedea, totusi. E ceasul al doisprezecelea.

    3. Daca nu ai contestat fondul celor spuse de pr. Pavaleanu, atunci sa ramanem la fond. Totusi noi nu am pomenit niciun nume acolo, tu ai facut-o.

  7. @ Vlad:

    Daca poti argumenta, te rugam.

  8. Despre cat de “fara patima” explica parintele ce a vrut sa spuna se vede din maniera in care raspunde celor care nu-i impartasesc ideea. Un mic exemplu. Cineva ii spune: “Si, daca ingaduiti, o intrebare-rugaciune pentru toti – noi (incepand cu mine, desigur), cei atat de siguri pe mintile si experientele si intemeierile patristice ale intelegerilor noastre; „Doamne, dar daca totusi gresesc in ce cred legat de acest subiect? arata-ne Tu Adevarul, voia Ta! ca de nu, in van toate, si desertaciune toata vorbaria si scrierea, si chimvale sunatoare toate spusele si scrierile noastre…”. Iar raspunsul parintelui este acesta: “…Iar de rugat, m-am rugat înainte să-l scriu, n-aveți grijă.”.

    Iar despre cat de “argumentat” explica parintele ma marginesc la a cita cateva randuri din parintele Ioannis Romanidis:
    “Cine teologhiseste cu mintea plina de ganduri nu o sa dea o teologie corecta, pentru ca trebuie sa aiba numai un singur gand in mintea lui. Daca are alte ganduri in minte, nu poate teologhisi corect. Poate sa teologhiseasca mai mult sau mai putin DESPRE teologia ortodoxa, pentru ca va citi texte patristice, hotarari sinodale, si are o cunoastere formala despre credinta, dar nu va putea niciodata sa ordoneze corect intregul material si sa inteleaga relatia pe care o au aceste nume si intelesuri cu realitatea experientei duhovnicesti a Parintilor” (extras din Dogmatica empirica dupa invataturile prin viu grai ale parintelui Ioannis Romanidis, volumul II, a Mitropolitului Ierotheos).

  9. @ Vlad:

    Nu mi se pare ceva grav in exemplul dat, dar am aflat din alte surse ca, in general, ar raspunde mai batjocoritor sau ca ar sterge multe dintre comentariile care contin argumentatii nefavorabile (fara sa fie jignitoare), insa recunosc ca nu ma atrage si nu am nici timpul de pierdut sa stau pe comentariile scrise la postarile sale. Mi se pare suficient de grav si de hulitor (dar si perfid) ceea ce scrie in articole. Altminteri, toti suntem oameni si gresim, insa legat de Sfintele Taine nu e de joaca nici macar cand e sa ne exprimam niste opinii personale, cu atat mai putin cand avem pretentia sa facem propuneri de schimbare a randuielii Bisericii, pretinzandu-ne la masura Sfintilor Parinti. In aceasta privinta, as zice ca totul trebuie inceput de la acest cuvant arzator, de baza: “SI NU VOI SPUNE VRAJMASILOR TAI TAINA TA, NICI SARUTARE ITI VOI DA CA IUDA!”.

    Pe de alta parte, nu am uitat de cat de “mult” a aparat Biserica si pe Patriarh acest preot atunci cand s-a declansat linsajul in masa dupa cazul Colectiv! Acolo s-a vazut cui slujeste (idem si Papahagi!) si cine nu a vrut sa vada… nu va vedea nici daca inviaza cineva din morti si-i va spune direct de la Hristos adevarul.

  10. @Vlad

    Banuiesc ca stii faptul ca pr. Romanidis face o distinctie clara intre mintea cu sens de ratiune (logiki)-care se afla in creier si cea noetica (nous)-care ar trebui sa se afle in inima. Mintea (nous) trebuie sa aiba un singur gand: ” Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma ! ”
    Parintele Romanidis spune ca un profesor care are rugaciunea inimii, in acelasi timp, cu ajutorul ratiunii, poate preda studentilor sai probleme de matematica.
    In limba romana nu exista doua cuvinte diferite care sa exprime aceste doua realitati. Explica inaltul Ieroteos Vlahos aceste lucruri

  11. @Dragos

    Si tot parintele Romanidis spune si urmatorul lucru: “Un om poate, prin ratiunea lui, sa fie un luminator, poate sa fie, din punct de vedere rational, un teolog de marca, iar la minte (nous) sa fie impietrit; mintea lui e in intuneric. Pe de alta parte, se poate sa fie cineva complet analfabet din punct de vedere lumesc si totusi sa aiba mintea (nous) luminata, si sa stie cum sa lumineze si mintea altor oameni […] De aceea vedem fenomenul acesta parodoxal ca, in Ortodoxie, de cele mai multe ori, cei mai luminati sunt cei care n-au studiat Teologia pe la universitati. Astfel, avem doua fenomene. Unul e analfabetul intr-ale ratiunii, si luminat la minte (nous). Iar celalalt e luminatul intr-ale ratiunii si intunecat la minte (nous) (extras din aceeasi carte, pp. 178-179).

  12. @admin

    Sincer mi se pare ca parintele nu a facut altceva decat sa denunte rigiditatea administratiei bisericesti. Totusi, acest preot slujeste cu binecuvantarea unui episcop. In diaspora preotii sunt mult mai apropiati de episcopii lor, asa ca imi vine greu sa cred ca episcopul lui nu-i citeste articolele si cred ca este singurul care poate cu adevarat sa-l judece
    Pe de alta parte, mi-am dat seama ca nu am nici o autoritate sa va trag la raspundere pentru comentariile pe care le faceti pe blogul vostru. M-am grabit si-mi cer iertare!

  13. @ Dragos:

    E in ordine.

  14. @Vlad

    Ai dreptate, dar tot parintele vorbeste si despre cei care au atat mintea (nous) luminata dar sunt si eruditi dpdvd intelectual. In aceasta categorie intra Sfintii Trei Ierarhi. Din pacate sunt la serviciu si nu am langa mine cartile parintelui si ale inaltului Ierotheos ca sa-ti pot cita exact. Nu vreau sa fac pe desteptul dar chiar sunt pasionat de scrierile parintelui Romanides.
    Din pacate sunt atat de putin traduse in romana. Eu stiu doar trei, in afara celor doua volume din “Dogmatica empirica” ale IPS Vlahos. Chiar ma bucur ca le citesti

  15. @Dragos

    Ma bucur ca plecand de la doua idei diferite am ajuns sa vedem ca avem si ceva in comun. Caci, asa cum imi zicea parintele meu duhovnic, atunci când faptul de a fi diferiți nu ne mai face complementari, când opinia aproapelui nu ne mai aduce o bogăție (așa cum învățăm în Biserică), când nu putem trece pur și simplu peste ea dacă nu sântem de acord, ci stârnește în noi opoziții agresive, în care vrem să îi convingem pe toți de justețea observațiilor noastre, înseamnă că ne-am virusat de duhul vremii. Înseamnă că am pierdut (dacă am avut vreodată) cugetul Bisericii.

    Citatul despre care vorbesti se afla la aceeasi pagina cu randurile de mai sus: “Apoi, mai sunt si alte exemple, cand cineva e luminat si cu ratiunea, si cu mintea. Combinatia aceasta ni i-a dat pe marii Parinti ai Bisericii. Cand un Parinte al Bisericii are doar mintea luminata, ii avem pe marii Parinti nevoitori, care in cele duhovnicesti sunt de neatins. Tot ce-au scris despre viata duhovniceasca este de neegalat, insa nu ne-au lasat scrieri, sa zicem, ca ale lui Vasilie cel Mare sau Grigorie de Nyssa, care au avut si o inalta cultura profana. Apoi, mai avem si cealalta categorie: omul care este si impietrit la inima, si dobitoc intr-ale ratiunii”.

    Te cred ca esti pasionat de scrierile parintelui avand in vedere faptul ca ai redactat cel putin o traducere a unei carti scrisa de mitropolitul Ierotheos 🙂

  16. @Dragos

    “In diaspora preotii sunt mult mai apropiati de episcopii lor, asa ca imi vine greu sa cred ca episcopul lui nu-i citeste articolele si cred ca este singurul care poate cu adevarat sa-l judece”

    Din pacate, ierarhul parintelui se pare ca propovaduieste aceeasi idee, avand in vedere nota de subsol de la celebrele “indrumari” pastorale ale unei eparhii din diaspora care suna cam asa: “1. Aceste îndrumări se dau în urma consultării ierarhilor din Mitropolia Europei Centrale şi Meridionale şi a celor din Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, care au convenit să îndrume viaţa bisericească în funcţie de restricţiile impuse în fiecare din ţările în care au juristicţie.”. Iar un alt preot din aceeasi Arhiepiscopie cu parintele a facut si tutorialul despre care vorbesc fratii in comentariul de la inceputul articolului (banuiesc ca a avut binecuvantarea ierarhului sau chiar recomandarea lui).

  17. @Vlad

    Nu sunt eu acel Dragos; din pacate… 🙂

  18. Pingback: Părintele Vasile Păvăleanu despre ATACURILE ASUPRA BISERICII cu pretextul PANDEMIEI. Sfintele Taine VS. “sfântul televizor”? “Am devenit protestanți peste noapte? ESTE O VREME A CERNERII, ESTE UN EXAMEN PE CARE ÎL DĂM TOȚI, de la
  19. Pingback: PS IGNATIE – predica la Duminica orbului despre ATACUL LA SFANTA IMPARTASANIE si noii farisei – IDEOLOGII ANTICRESTINI DIN EPOCA POST-ADEVAR | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: “Atunci când vedeți că vor începe lupta împotriva Sfintei Împărtășanii, să știți că Antihrist se află pe drum”. PĂRINTELE ELPIDIE VAIANAKIS: “ACUM ÎNCEPE ULTIMA PRIGOANĂ A BISERICII”. Apatia conducătorilor biseric
  21. @Dragos

    legat de articolul parintelui, a aparut un cuvant teologic de netagaduit al Mitropolitului Ierotheos aici:
    https://doxologia.ro/teologia-bisericii-despre-sfanta-impartasanie

  22. Pingback: MĂRTURIA BISERICII ORTODOXE despre SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE. Răspunsul Mitropolitului Ierotheos Vlachos dat controverselor teologice, “părerilor necuvioase” și BLASFEMIILOR lansate în spațiul eclezial în legătură cu TAINA SFINTEI LITU
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate