Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul si Sfanta Mucenita Eufimia – APARATORII DREPTEI CREDINTE IN FATA “LUPILOR” ERETICI SI A PROZELITISMULUI SECTAR

15-07-2015 Sublinieri

Aghios Paisios

Comuniune ortodoxa:

Cuviosul Paisie Aghioritul și lupta împotriva ereticilor din Konița

Încă înainte de venirea Starețului apăruseră în Konița niște eretici evangheliști, care făceau prozelitism și se extindeau continuu. Aveau o sală unde se adunau. Era ca un viespar primejdios.

Dumnezeu l-a folosit pe Părintele Paisie care, deși avea puțină școală, era plin de har și de putere și avea o mare râvnă pentru Ortodoxie, pentru a alunga pe lupii ereziei protestante.

Chiar de la început s-a informat amănunțit despre ceea ce credeau aceia. Apoi a scris un text în care arăta cine sunt evangheliștii și l-a pus în mănăstire ca să fie citit de închinători.

Sfantul-Cuvios-Parinte-Paisie-Aghioritul-la-Sfanta-Manastire-StomioÎși trimitea oamenii săi la adunările acelora pentru a vedea cine le urmărește cuvântările. Apoi îi chema îndeosebi pe cei ce ascultau predicile ereticilor și îi sfătuia. Și astfel îi făcea să nu mai meargă la adunările eretice. Pe câțiva dintre aceștia i-a luat ca lucrători în mănăstire și i-a convins să rupă legătura cu acea organizație eretică. Aceia au devenit apoi niște creștini foarte buni.

A dat și „binecuvântare” câtorva copii să meargă noaptea și să fure plăcuța care era pusă la intrarea sălii în care se adunau evangheliștii. După discuția pe care a avut-o cu pastorul acelora, care venea din Tesalonic, l-a convins să nu mai vină în Konița. Prin rugăciunile sale și prin înfruntarea acelei situații cu mult discernământ, i-a întors pe toți cei ce fuseseră atrași de evangheliști și astfel Konița a devenit iarăși „o turmă și un păstor”.

Apoi au apărut makrakiștii[1], dar Starețul nu i-a lăsat nici pe aceia să-și înfăptuiască planurile. Le-a vorbit oamenilor și despre rătăcirea acestora. A acționat energic și la timpul potrivit și astfel au plecat și aceștia fără să-și atingă scopurile.

S-a interesat și de musulmanii din Konița și le-a arătat multă dragoste. Îi ajuta în nevoile lor și îi aduna în fiecare vineri într-o casă a lor și discuta cu ei. Nădăjduia ca, prin dragostea sa, să-i convingă pe aceia să se facă creștini. Și într-adevăr unii dintre ei au devenit creștini.

În duminicile în care nu se săvârșea Sfânta Liturghie în mănăstire, Starețul cobora în Konița pentru a lua parte la Sfânta Liturghie și a se împărtăși. Sâmbătă, la ora douăsprezece noaptea închidea mănăstirea și pleca. Ajungea în Konița într-o oră. Mergea la gropniță și timp de șase-șapte ore se ruga pentru vii și adormiți, până când paraclisierul deschidea biserica.

Într-una din acele nopți a văzut osemintele din gropniță împrăștiind lumină. Nu cumva acesta a fost un semn pentru a-i arăta Starețului că sufletele celor adormiți simțeau rugăciunile lui?

Deși înnoise mănăstirea, îi alungase pe eretici (poate că acest lucru a fost cel mai important din cele săvârșite aici) și îi ajutase pe mulți, gândul îi spunea că nu face nimic și adesea se mustra pe sine cu cuvintele: „Eu sunt călugăr, ce caut aici în lume?” Și se plângea Maicii Domnului: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, eu ți-am cerut pustie și tu m-ai adus în lume.”

Se vede că a primit răspuns la rugămintea lui, fiindcă mai târziu, când l-a întrebat Părintele Cosma, egumenul de acum al Mănăstirii Stomiu, cum de a plecat, a răspuns: „Ei, i-am spus Maicii Domnului să-mi arate unde vrea să merg și mi-a spus că în Sinai.”

Odată, când a vizitat mănăstirea un teolog care stătea atunci la Mănăstirea Sinai, – Damian, arhiepiscopul de acum al Sinaiului –, Starețul i-a trimis o scrisoare arhiepiscopului de atunci, Porfirie. L-a întrebat dacă îl primește să rămână undeva în afara Mănăstirii Sfintei Ecaterina, fără ca părinții de acolo să aibă vreo obligație față de el (de a-i asigura hrana etc.). Și a primit răspuns afirmativ.

sfantul-cuvios-parinte-paisie-aghioritul-ganditor-cu-o-desaga-in-spateȘi astfel, pe 30 septembrie 1962, atunci când a văzut că și-a terminat misiunea sa în pustia lumii și după ce și-a împlinit făgăduința făcută Maicii Domnului, a părăsit definitiv Mănăstirea Stomiu și a pornit către Muntele Sinai cel călcat de Dumnezeu. Nu a spus nimănui adevăratele motive ale plecării lui, deoarece lumea ar fi făcut răscoală. Le-a spus numai că merge acolo pentru tratament. Când Starețul a plecat, mulți au plâns, deoarece el le fusese mângâiere.

Starețul nu numai că a înnoit Mănăstirea Stomiu și a scris istoricul ei, ci și-a scris și propria sa istorie acolo, pe stâncile Stomiului, prin nevoințele și experiențele sale mai presus de fire pe care le-a trăit. Locuitorii Koniței păstrează cu evlavie amintirea „Călugărului”, care astăzi este cunoscut aproape peste tot sub numele de Părintele Paisie.

[1] Adepții lui Makrakis Apostolos (1831-1905), care învăța că omul nu este constituit numai din trup și suflet, ci și din duh. Din această pricină Biserica l-a condamnat ca fiind eretic.

Fragment din cartea Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul scrisă de Ieromonahul Isaac. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura Evanghelismos, Bucureşti 2005.

***

Sf. Eufimia, hotarul părinților sau un examen care ne trebuie

intalnirea Cuviosului Paisie cu Sfanta EufimiaÎn zilele sângerosului împărat Galeriu, sângele martiric curgea ca o ploaie deasă într-un anotimp mănos. Fiica lui Filofron şi a Teodosianei, numită Eufimia, era hotărâtă să rămână mireasă a lui Hristos. Îmbrăţişând starea fecioriei, prin modestia îmbrăcămintei sale, vestea tuturor că renunţă la plăcerile lumii. A fost pârâtă la ighemon că este creştină şi drumul bătătorit al creştinilor spre cămara Mirelui Hristos l-a călcat şi ea, fiind chinuită cu roate şi în foc şi în alte chinuri, până şi-a aflat sfârşitul vieţii. O stihiră a muceniţei de la slujba Vecerniei, din 11 iulie, îi cântă suferinţele:

„Muceniţă, cu adevărat prealăudată, ai oprit năvălirile fiarelor precum odinioară Daniel, şi prin har cu îndrăznire te-ai supus focului şi, suferind toate celelalte chinuri, ai primit neveştejită cunună de biruinţă şi te-ai suit cu bucurie către Cel dorit al tău; pentru aceea te cinstim şi te fericim“.

sf-eufimia-martiriuTorturarea trupului ei a fost groaznică. Un soldat îi trăgea capul îndărăt, un altul îi zdrobea dinţii, aşa că sângele care îi ieşea din gură îi acoperea faţa, părul şi veşmintele. După ce au făcut-o să sufere diferite torturi, au dus-o la închisoare, după care au condamnat-o să fie arsă de vie. Astfel, prin anul 307, cu curaj şi seninătate s-a suit singură pe rug, râvnind morţii celei de bunăvoie a Mirelui ei.

Sfintele moaşte ale muceniţei n-au încetat însă a sângera după cum i-a fost şi martiriul.

„Să se deschidă sicriul şi poporul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor. Căci via Cuvântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele vieţii noi“

ne spune Cântarea a 3-a a Canonului Sfintei.

Iar Slava Cântării mută gândirea noastră la cele înalte, contemplând minunea:

„Să privim la sicriu ca la un lin, şi la pielea trupului ca la un strugure, şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin“. 

Dar ceea ce o înscrie în rândul marelor muceniţe şi prealăudate este hotarul credinţei pe care adunarea dumnezeieştilor Părinţi de la Sinodul al 4-lea de la Calcedon, în anul 431, l-a primit din mâinile ei în lupta cu erezia lui Dioscor şi Eutihie. Erezia consta în învăţătura că Hristos este o persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu cu două firi: dumnezeiască şi omenească, unite între ele şi lucrând împreună la mântuirea noastră.Sf_Eufimia1 Cei 630 Sfinţi Părinţi ai Sinodului au zis către eretici să-şi scrie mărturisirea credinţei într-o carte şi la fel vor face şi ei. Apoi vor aşeza amândouă cărţile pe pieptul Sfintei în racla ei. Au pecetluit racla şi au pus păzitori. După trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla au aflat scrierea drept-credincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a rău-credincioşilor, la picioarele ei (de aceea, în iconografie, Sfânta Eufimia se pictează ţinând un sul de hârtie în mâna dreaptă).

Desigur, ereticii s-au umplut de ruşine după cum arată Sedealna Canonului:

Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia celor rău-credincioşi şi striga: Hristos S-a născut îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile“.

Sfinţii Părinţi au apelat la hotărârea Sfintei Eufimia, văzând că după ce au anatemizat pe cei care se ţineau de Eutihie şi Dioscor, aceştia nu se apleacă dreptei credinţe.

„Ai veselit pe cei drept-credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău-mărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă“ (Troparul Sfintei).

eufimiaLa împotrivirile actuale faţă de dogmele credinţei ortodoxe, redeschiderea raclei Sfintei Eufimia ar fi salvatoarea soluţie spre aplecarea rău-credincioşilor de azi în faţa lui Hristos. Dar toate Sfintele Moaşte sunt gata să arate Adevărul credinţei mântuitoare. Biserica Ortodoxă şi-a pus mărturisirea credinţei pe pieptul Sfintelor Moaşte din marile-i catedrale. Să îndrăznească şi ceilalţi să şi le-aducă după cum şi le-au croit şi, după trei zile de post şi rugăciune, să mergem să aflăm răspunsul Domnului. Acesta va fi hotarul credinţei şi ceea ce va readuce pe fugari acasă.

Preot Petru RONCEA

***

Vedeti si:

Sf. Eufimia, hotarul părinților sau un examen care ne trebuie

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cuviosul Paisie Aghioritul, Dogme/ erezii, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Sfanta Mucenita Eufimia, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul si Sfanta Mucenita Eufimia – APARATORII DREPTEI CREDINTE IN FATA “LUPILOR” ERETICI SI A PROZELITISMULUI SECTAR

  1. Pingback: MARTURISIREA MITROPOLITULUI NEOFIT de Morfou, care a refuzat semnarea documentului panortodox “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”, intemeiata pe marturiile Sfintilor contemporani PORFIRIE KAVSOKALIVITUL, PAISIE AGHIORITU
  2. Pingback: Din scrisorile recent publicate ale SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL: “Lucrul de mirare în viaţa duhovnicească este că omul biruieşte atunci când este biruit, în vreme ce biruinţele lumeşti sunt pline de izbânda omului celui vechi…”
  3. Pingback: Părintele Episcop MACARIE despre SFANTA EUFIMIA, marturisirea credintei, casatoriile homosexuale si cele mixte si PROVOCARILE DE AZI ALE BISERICII: sectarism, secularism, sincretism (VIDEO, tabara ASCOR Cluj de la Ghelari) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate