31 iulie – 1 AN DE LA MOARTEA SUSPECTA A PF PATRIARH TEOCTIST

31-07-2008 Sublinieri

“Un an greu, care prevede vremuri si mai grele”

trimite_duhul_tau_cel_sfant2.JPG

Victor Roncea: Moartea Patriarhului

Eu sunt putin ingrijorat pentru cand Patriarhul va muri; sunt tulburat. Pentru ca el tine o balanta acolo, spunea preacuviosul Parinte Gheorghe Calciu, luptator anticomunist pedepsit cu ani grei de temnita, dus si el la Domnul ca martir al credintei stramosesti.
In situatia grea, de scandaluri, discutii tumultuoase si tulburari care s-au abatut asupra Bisericii si natiunii noastre in ultima vreme – spune preacucernicul Parinte Justin Parvu – mi s-a cuprins sufletul de durere si m-au lasat fara de glas.

Aceasta este, sintetizata, starea Ortodoxiei romanesti dupa trecerea la cele vesnice ale preabunului Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, in urma cu un an. Astazi, la miezul zilei, familia Prea Fericitului Parinte Teoctist savarseste parastasul de un an la mormantul Patriarhului. De fapt, nu chiar la capataiul Intai Statatorului. Pentru ca actualul sef al Bisericii, PF Daniel Ciobotea, s-a hotarat sa restaureze degraba Catedrala Patriarhala, piatra de mormant din Biserica golita de cele sfinte devenind acum o platforma pentru zugravi. In urma cu un an, Patriarhul tarii, Nemuritorul, cum era supranumit, era zorit sa faca o operatie care nu era neaparat necesara. Pe fuga, la sfarsit de saptamana, intr-o vara fierbinte, cu o Patriarhie pustie. Doar el si soferul sau, Costel Calapod, au stat la ultima cina din Dealul de unde a pastorit Biserica neamului timp de 21 de ani. Avea 92 de ani, dintre care 78 s-a rugat pentru neam din sanul Bisericii. Si era mai activ ca oricand, grabindu-se sa desavarseasca noul Statut al BOR si de-abia apoi sa adoarma intru Domnul. Vicarul patriarhal, Vincentiu Ploiesteanul, l-a asigurat insa ca trebuie sa se opereze de urgenta. Nu l-a dus la spital. A venit doar sa-i ia trupul, dupa. A ajuns la Spitalul Fundeni intr-o seara de duminica. A mancat un iaurt. Apoi, dimineata, devreme, a fost dus la taiere. “Merg ca la Sfanta Liturghie“, sunt ultimele sale cuvinte. E anesteziat total. Operat. Cu scurgeri de sange. Anesteziat din nou. Operat din nou. Ars cu aparatul de socuri electric. Hemoragie. Sange din abundenta. Mort. Pe masa de operatie. Ca un martir. Decesul Patriarhului Romaniei este ascuns de medicul chirug Ionel Sinescu si anestezistul-sef Dan Tulbure cateva ore bune. Nici macar directorului Spitalului nu a stiut. Nici de operatie, nici de moarte. Trupul Patriarhului este luat apoi repede de la morga Spitalului, iar noua Patriarhie uita sa mai verifice cauzele mortii. Uitarea se prelungeste pana azi.

Totusi, cineva solicita apoi o ancheta pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor mortii Patriarhului Teoctist. Sesizarea a fost inregistrata la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 7 august 2007. Procurorii sunt solicitati sa verifice “imprejurarile neclare in care a fost internat si a decedat subit, in Spitalul Clinic Fundeni, in timpul sau in urma unei interventii chirurgicale executate de echipa doctorilor Ionel Sinescu si Dan Tulbure” ca si “verificarea momentelor premergatoare spitalizarii Patriarhului Teoctist“. Multi s-au grabit sa se bucure cand au auzit ca Parchetul ar fi clasat, cu o luna in urma, Dosarul, printr-un mare NUP – neincepere a urmaririi penale. Fals. An­cheta continua. S-a facut recurs in baza unor noi probe si fapte de care nu s-a tinut cont.

O carte de investigatii sta sa apara despre Moartea Patriarhului, pentru ca “Porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei“, dupa cum ne invata Sfantul Teodor Marturisitorul. Lucrarea va fi lansata intre data mortii sale, 30 iulie si cea a inmormantarii, 3 august. Intotdeauna au fost si tradatori, au fost si eroi in cadrul neamului si Bisericii. Asa ca nu deznadajduim, ci ducem mai departe greutatea si povara acestor vremuri in care ne aflam‘, spune Duhovnicul Neamului. ‘Pentru ca, sa nu uitam, Hristos ne-a fagaduit: Eu sunt cu voi pana la sfar­situl veacului. Amin‘. Dumnezeu sa-l aiba pe Parintele Teoctist la dreapta Sa, de veghe pentru neamul romanesc!”

teo.jpg

***

– Tot de pe blogul lui Victor Roncea despre PF Teoctist:

parastas.JPG

*** – De pe portalul Crestin Ortodox – Patriarhul Teoctist, marturii si cuvinte:

florii.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “31 iulie – 1 AN DE LA MOARTEA SUSPECTA A PF PATRIARH TEOCTIST

  1. Imi amintesc ziua in care a murit Patriarhul Teoctist…Poate imi amintesc pentru ca eram la Sihastria. Erau pregatiri pentru sfintirea Catedralei manastirii, asa ca era forfota peste tot. Eram obosita dar si fericita, de altfel, ca de cate ori ajung prin muntii Moldovei. Peste oboseala zilei ma bucura sa ascult cantarile vecerniei. Suna atat de frumos afara…Parintele care se ocupase de munca noastra, se apropie de noi. Am crezut ca vine sa vada daca totul e gata(spalam scari). Tacea. Ne-a rugat sa incercam sa ajungem pana pe platforma din fata, si apoi sa mergem la masa. Dar nu pleca. Apoi (cred ca nu stia cum e mai bine sa dea vestea) a spus: “Stiti, a murit Patriarhul…Am auzit la radio…”Am vazut pe unii cum plangeau cu siroaie de lacrimi, fara glas, si fara sa se opreasca din ce faceau. L-am privit scurt, si apoi am incetat sa mai muncesc ca mai inainte. Dintr-o data m-am simtit epuizata, nu mai puteam face nici un minim efort. Ma gandeam cum cele cateva scari pana sus o sa ne ia o vesnicie, si eu o sa ajung in branci. M-am ridicat si am privit minunatele flori si mai apoi cerul spre rasarit. Am avut un scurt impuls de lacrimi, si mintea mi s-a umplut de ceata. Singurul lucru care-mi staruia adanc era vorba unui prieten mult drag:” mitropolitul e ecumenist!”
    …ceata ca-n “Surasul Hiroshimei”!Parca si azi ma mai simt obercaind! De asta va spun eu ca va iubesc. De asta, pentru ca pe aici se vede uneori lumina!
    Doamne-ajuta!

  2. L-am iubit.Eram mandra de dansul.Deodata n-a mai fost.Eram inmarmurita.Nu stiam ce sa cred.Nici acum nu stiu.Dar nu-i bine.Deloc nu-i bine.

  3. Am citi undeva (nu-mi amintesc exact unde) ca spunea un parinte imbunatatit : “Cel mai greu este sa combati raul, cand este facut sub aparenta binelui !”

    Este mare, pentru BOR, pierderea Patriarhului Teoctist.
    Dar am certitudinea ca acum se odihneste, cu sfintii, de-a dreapta lui Dumnezeu, si se roaga, si vegheaza pentru noi, poporul ortodox de pretutindeni.

    Domnul sa ne miluiasca pe toti !

  4. Cu siguranta Patriarhul Teoctist era mai altfel decat Daniel dar am urmarit un interviu cu P.F. Sa din care reiese atitudinea sa ecumenista.

    Interviul luat Patriarhului Teoctist poate fi vizionat aici: http://www.crestinortodox.ro/Interviu_cu_Patriarhul_Teoctist_partea_I-video149.html

  5. Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe PF Parinte Teoctist. Este trist totusi ca pe vremea dansului BOR a fost atrasa in atatea si atatea rataciri ecumeniste…Nu stiu daca BOR sa se fi aflat intr-o pozitie mai privilegiata decat in vremurile actuale.

    Citat dintr-o scrisoare a monahilor atoniti:

    Suntem, de asemenea, indurerati si mahniti de aparitia rugaciunilor in comun cu ereticii, a caror natura sincretista este evidenta. De cand prima asemnea adunare a avut loc (Assisi, 1986) aceste spectacole pan-religioase n-au incetat a fi celebrate anual, ajungand la proportii ingrijoratoare pentru Ortodoxie, pe 30 August 1999, in Romania. De ce trebuie ca noi, ortodocsii, sa fim tarati in asemenea rugaciuni in comun, de catre instigatorii romano-catolici, care le orchestreaza, cand obiectivele lor sunt de a sluji pretentiilor papei, liderul spiritual al Europei?
    In continuare, rugaciunile in comun, asa cum se practica astazi, se situeaza impotriva Sfintelor Canoane. Inalt Prea Sfintia Voastra n-ati participat direct la asemenea intruniri, dar alti ierarhi si lideri ai Bisericilor, da. In Romania, cardinalul papei si patriarhul au binecuvantat impreuna o congregatie mixta de catolici, uniati si ortodocsi. Rugaciuna in comun din Romania deschide o kerkoporta (nn. O poarta din Coinstantinopol, care in timpul asediului din 1453, a fost uitata deschisa, lucru ce a dus la prabusirea orasului, prin ea intrand turcii si cucerind cetatea) prin care Biserica Ortodoxa va fi in pericol de a fi capturata spiritual. Prea Fericirea Sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane este prea slab, din cate se pare , pentru a se opune politicii conducatorilor natiunii de a se deschide spre Vest; in acest context s-a realizat pentru prima data vizita unui papa intr-o tara ortodoxa.

    http://eresulcatolic.50webs.com/scralarma.html

  6. ma simt descumpanita Dumi, Laurentiu…
    nu stiam

  7. mi-e dor de el..l-am cunoscut cand eram o copila, 13-14 ani, si nu prea le-aveam cu Biserica, nu-l cunosteam inca pe Dumnezeu, deci nu ma uitam la parintele Teoctist asa cum ma uit acum la preoti, ca la un parinte, tatal nostru, al tuturor. Mi-aduc doar aminte de faptul ca am inteles ca e important, dupa felul cum a fost asteptat si primit la evenimentele la care am participat si eu, si petrecand ceva timp langa el, privindu-l, ascultandu-l, am primit o liniste pe care si acum o astept de la orice slujitor al lui Hristos. Si stiti ce mi-a ramas in amintire despre parintele patriarh? Blandetea. Am simtit-o, am vazut-o in mana lui coborata peste capetele copiilor (vai, cat se mai bucura de copii si cata placere ii facea sa fie in mijlocul lor!). De cand a murit, poate din cauza dorului, ma uit la pozele cu el si cu mainile lui si caut aceeasi blandete. E acolo, dar o vad doar cei care au simtit-o.

    Aceasta-i imaginea si amintirea pe care o am despre parintele Teoctist. Odata cu moartea lui, am aflat lucruri si acuzatii pe care le ignoram cu desavarsire: colaborarea cu securitatea(?), retragerea la manastirea Sinaia imediat dupa revolutie, faptul ca a fost contestat de o grupare a marilor duhovnici + IPS Bartolomeu + PF Daniel (aflu dintr-un articol in Cotidianul) etc. Am ales sa nu judec si sa-l pastrez pe parintele in amintire ca un batran frumos. Tocmai de aceea m-a durut moartea venita pe neasteptate a acestui batran frumos. Nu trebuia sa se-ntample asa. Nu cu scandal, nu cu operatie facuta in graba de niste doctori care si-au batut joc. A fost, n-a fost omorat, au existat interese de mai sus (sau de mai jos) care-l vroiau mort? Nu stiu unde-i adevarul, si poate gresesc ca nu vreau sa stiu. Dar nu am caderea eu sa judec, si n-o spun din (falsa) smerenie, ci din realizarea pe care ar trebui s-o aiba orice crestin, ca doar bunul Dumnezeu le stie pe toate, si tot El lasa sa se-ntample anumite lucruri care poate nu au sens la momentul respectiv – dar a vedea sensul tine si de capacitatea noastra de a deschide ochii. In plus, nu-ndraznesc sa-l judec pe parintele Teoctist pentru ca stiu ca a fost si el om ca noi toti si pentru ca stiu in ce noroi suntem capabili sa ne scaldam noi toti (si nu ne mai trage la raspundere nimeni atat de aspru). Asa ca il las pe bunul Dumnezeu sa-l judece iar tot ce pot eu sa fac e sa ma rog pentru el si sa-l rog sa se roage pentru noi.

    Doamne ajuta!

  8. Scrie intr-o carte a unui sfant ca “boala si moartea sunt in mana lui Dumnezeu”.Deci e foarte clar ca Dumnezeu a INGADUIT sa moara astfel si in acel moment.

    Oricum e clar pentru toata lumea ce fel de “slujitori” ai Domnului se afla la Patriarhie.

    Si nu stiu cum se face ca mai toti episcopii(cel putin din cei pe la care am fost personal) sunt inconjurati de slujitori nevrednici.

    Si ne mai miram de ceea ce se intampla la nivelul Sf.Sinod!

    Poporul binecredincios a ajuns sa fie carmuit de tot felul de incompetenti duhovnicesti dar si politici,din cauza propriilor pacate.Pentru ca nu avem curajul sa demascam neglijenta,lenea,incompetenta,ilegalitatile,etc.Ne ascundem in spatele lui “a nu judeca”,”a nu cleveti”,”a nu osandi”…si am ajuns unde am ajuns.

    Si vom patimi mai rau,pt.ca nu vrem sa ne schimbam…

    Pastorii acestia ecumenisti pe care-i avem provin din popor.Popor care atunci cand merge in strainatate si intra in contact cu ereticii nu este capabil sa-si marturiseasca credinta.Si aceasta pentru ca nu o cunoaste.

    Ma rog de credinciosii mei sa-si cumpere macar o Biblie si o carte de rugaciuni,de cativa ani,si nu ma aud decat sfintii din icoane.

    Ne indreptam spre ceea ce meritam…

    Dumnezeu sa va lumineze pe toti ! Preot Victor.

  9. Cautati pe youtube partea a2-a a interviului . Imi aduc aminte ca a fost publicat inca din vremea cand traia.
    In acest interviu Patriarhul “traditionalist” se lauda cum intr+o conglasuire cu catolicii, s-a consimtit ca, la slujbele in comun cu acestia, atunci cand sunt in tarile ortodoxe sa rosteasca “Crezul” fara Filioque, iar cand sunt in tarile catolice sa+l rosteasca cu Filioque. Teologii cica au gasit tot una marturiseste “Crezul” cu sau fara Filioque.
    Adica: slujba in comun cu ereticii – osandita de canoane si marturisirea publica a unui eres prin asumarea acestuia : erezie curata. Asa ca ce a semanat P. Teoctist, se culege acum. As zice eu ca de cand sunt patriarhi in romania s-a semanat vant. Acum se culege…
    Apoi patriarhul se lauda cu lucrul acesta, nicidecum nu se pocaia, public. Iar acest patriarh era pomenit zilnic la liturghie in toata tara…

    P.S. Cum se face ca a 2-a parte a filmului se termina chiar inainte de marturisirea faptului ca s-a acceptat Filioque de catre patriarh? Sa fie cenzura, sau teama de a face publica o erezie, astfel poate adoarme constiinta publica, si se defileaza mai departe cu credinta ca patriarhul T este (a fost) “ortodox” ?

  10. Foarte adevarat si corect, Pr.Victor!

    Ceea ce s-a semanat aia se si culege acum, adica consecinta raportului firesc dintre cauza si efect(dezastruos, in genere); vremuri grele – nu ca n-ai avea ce manca (unii chiar n-au…) ci de foame spirituala, duhovniceasca fiindca ‘a lipsit cel cuvios’ toata increderea trebuie canalizata (in vremurile astea) nu spre oameni ci numai spre Dumnezeu ca putere de a merge mai departe; s-a smintit lumea de ticalosia si nevrednicia multora din cei ce ne conduc (chiar daca au iesit dintre noi, sunt de-ai nostrii) nenorocirea e ca, s-a coborat pana la nivele cele mai de jos devenind model de ‘virtute’ si-atunci sfaturile Dvs. le aud numai sfintii din icoane ceilalti fiind preocupati de altceva; ‘neglijenta, lenea, incompetenta, ilegalitatile, etc’ cin’sa le mai demaste cand, majoritatea sunt atinsi de virus? Si nu numai ca sunt ‘atinsi’ dar refuza si doctorul si antibioticul pentru a se face bine; binele ce trebuia facut (sufletului lor si altora) il vor sesiza fiecare pe pielea lui dincolo dar va fi prea tarziu; noi astia – minoritari – in ciuda defectelor, pacatelor ne-a (mai) ramas constientizarea lor, Biserica, Sf.Taine nadajduind ca vom ajunge la liman si ca, nu ne vom inneca ca tiganu’la mal.

  11. Ce se poate observa la majoritatea Ierarhilor este _frica_ Exista aceea frica de marturisire a adevarului, este o lasitate cum nu s-a mai vazut cum bine zicea si Parintele Arsenie Papacioc.

    Nu mai exista acel curaj care il intalneai la ierarhii din vechime.

    Asta reiese si din faptul ca la predici in fata credinciosilor spun ceva, iar cand sunt chenati in fata puternicilor acestei lumi sau cand sunt pusi intr-o situatie grea spun si fac altceva.

    Daca si-ar fi spus: Sa nu ne temem fratilor ca Hristos este cu noi caci El ne-a spus cand vom fi chemati in fata puternicilor veacului sa nu ne temem ca Duhul Sfant ne va da cuvant ceea ce sa vorbim. Caci duhul Sfant va vorbi atunci prin voi.

    Daca ar fi fost uniti si patriarhul i-ar fi chemat si ar fi zis nu va temeti chiar daca ne vor alunga din cauza ca vom marturisi Adevarul Biserica Ortodoxa tot va birui asa cum Hristos a biruit lumea.

    Caci Mantuitorul a spus:“În lume necazuri veti avea; dar îndrăzniti. Eu am biruit lumea”.

    Deci daca s-ar fi pus asa problema alta ar fi fost lupa si altul rezultatul.

    Dar acum nu se mai pleaca cu astfel de nadejdi si se pleaca cu frica in san.
    Dar se vede clar ca Parintele Patriarh vrea sa accentueze relatia dintre biserica Ortodoxa Greaca si B.O.R.

    Dar reporterul se vede ca era strain de Ortodoxie si i-a luat interviu cu un scop viclean…Se vede cul il numeste pe papa “sfantul papa”.

    Se poate observa cum pune accentul mai mult pe imaginea Romaniei in lume adica ce sa facem ca sa fim bine vazuti de U.E. Dar nu-si pune deloc intrebarea daca ceea ce vor sa faca ierarhii B.O.R. este in Adevarul lasat de Hristos prin Sfintii Parinti care au facut minuni la cele 7 Soboare Ecumenice.

    Astfel de oameni nu si-au pus nicioadata intreabarea daca ceea ce fac este bine si au cautata numai interesele acestei lumi financiare sau materiale de suflet nu i-a interesat si nici probleme de constiinta nu si-au pus.Ei nu au facut altceva decat sa astupe glasul contiintei dupa cum zice Parintele Arsenie Boca.

    Se vede de ce duh este condus acest reporter. Vorbeste in numele tuturor ca sa creeze o impresie falsa, zice el: Noi mirenii ! Care noi mirenii?1?

  12. CONSTIINÞA  GLASUL CONSTIINTEI (de Ieromonah Arsenie Boca)

    E un grai tãcut, o chemare linã, pe care o auzi sau o întelegi cã vine dinlãuntru, dar totusi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Însusi cuvântul con-stiintã însemneazã a sti împreunã, la fel. Iar cei ce stiu împreunã, la fel, sunt Dumnezeu si omul. Prin urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om ºi acelaºi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum Îl vãd aºa mã vede  asa simt cã mã vede  vedere deodatã dinspre douã pãrti.
    Patimile, reaua vointã si peste tot pãcatele, dar mai ales nebãgarea în seamã a acestui glas, îngrãmãdesc niste valuri peste ochiul acesta, niste solzi, care-i sting graiul, încât abia se mai aude. Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare cã nici nu mai este Dumnezeu. Prin pãcatele noastre, capãtul omenesc al constiintei noastre s-a îmbolnãvit. Întelegem prin urmare, cum se face cã s-a întunecat Dumnezeu asa de tare în ochii pãcãtosilor, încât acestia ajung de bunã credintã, în rãutatea necredintei care i-a cuprins si li se pare cã abia acum au ajuns la adevãr.
    Glasul constiinþei însã, fiind si capãtul lui Dumnezeu din fiii Sãi, prin firea Sa, nu va putea fi înãbuºit mereu, toatã vremea vieþii noastre pãmânteºti. Odatã si odatã începe sã strige la noi, pârându-ne înaintea lui Dumnezeu si înaintea noastrã de toate fãrãdelegile fãcute; iar dacã nu ne împãcãm cu pârâsul acesta, câtã vreme suntem cu el pe cale (Matei 5, 25), drumeti prin viata aceasta, avem cuvântul lui Dumnezeu, cã El va asculta pâra si-i va da dreptate, si ne va bãga în chinurile iadului.
    Sunt oameni care s-au învechit în rele  nevrând sã stie de Dumnezeu  si, mai cãtre capãtul zilelor, când îndãrãtnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o rãbufnire nãpraznicã a constiintei bolnave, rupând toate zãgazurile fãrãdelegilor ºi azvârlindu-le pe toate în fata lor, încât si somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit si mintea. Cãci cu adevãrat a fugit mintea omului care o viatã întreagã nu face altceva decât sã stingã glasul constiintei. De aceea nu vrea Dumnezeu sã iesi din viata aceasta, fãrã sã stii si tu cã ti-ai omorât sfãtuitorul cel mai bun, ce-l aveai la îndemânã pretutindeni, si nu te lasã sã pleci fãrã sã vezi, încã de aici, unde te vei duce. Asa sunt tocmite lucrurile, ca odatã sã vadã fiecare, vrând-nevrând, ceea ce trebuia, prin credintã, sã vadã totdeauna.
    Constiinta, prin natura ei, nu aprobã niciodatã viciul si pãcatul, prin natura ei e de a nu se lãsa învinsã, chiar dacã frâna ei nu e luatã în seamã si firea decãzutã sãvârseste pãcatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrãrile de constiintã  pârâsul tãu, cu care trebuie sã te împaci pe drum, care nu tace pânã ce omul nu-si revizuieste înfrângerile sale si nu se întoarce de la pãcat, ca sã poatã primi iertarea lui Dumnezeu. În cazul când înfrângerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmeazã sanctiuni ale constiintei, mai grele decât mustrarea: dezechilibrul mintii mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni  si celelate forme mai grave, schizofrenia, paranoia, nebunia acutã si, în final, sinuciderea.
    Toate acestea sunt urmarea în organic a capitulãrii constiintei, ca organ spiritual al omului, si, ca urmare, cufundarea lui în întuneric si în muncã. Aceasta-i perspectiva lugubrã a vietii în pãcat.
    Când ai constiinta curatã sã nu te temi niciodatã de nimic.

  13. Desi cred ca aveti dreptate parinte Victor, faptul ca avem preotii si ierarhii pe care-i meritam (din acauza pacatelor noastre), cred ca acesta nu-i adevarul intreg! Pacatele pornesc si de acolo, de la preotii care ajung preoti fara sa-i intereseze prea mult ce fac! De exemplu,nu mai departe faptul ca acum vreo 14 ani, cind ne-am casatorit noi, desi ne-am spovedit inainte de a merge la cununie, preotul nu ne-a spus sa tinem curate miercurile si vinerile, iar mintea noastra proasta nu a judecat spre asta… Eram gata sa acceptam multe, dar nu ni s-a spus…Si pacatele au urmat, au decurs si din asta la noi in casa, ca faci pact cu cel rau si se inmultesc…chiriasii!

    Tot acum citiva ani am aflat dintr-o carte ca preotii trebuie sa provina din parinti cu mai putine pacate, din parinti trupesti care au pazit curatia. Cine se mai intreseaza azi din cine provine candidatul la preotie? Bani sa iasa!

    Ideea e ca nu numai dinspre mireni se genereaza starea de pacat si apar “preotii de compromis”, ci si invers, dinspre cei hiritoniti catre mireni, cam in acelasi timp!

  14. Doru Braia este cunoiscut drept greco-catolic. La un moment dat, in acelasi interviu, a impins nota pana acolo incat a spus ca ‘s-a sluit impreuna’ sau ceva de genul acesta. La acel moment PF Teoctist a facut clara distinctia ca nu avem voie sa slujim impreuna insa din pacate asta a fost tot ceea ce a fost spus impotriva vicleanului Doru Braia. Am fost foarte intristat in urma acelui interviu in care s-ar fi putut spune lucrurilor pe nume daca PF ar fi crezut cu totul altceva despre ghiveciul ecumenist.

  15. Citeam undeva ca, ciuma rosie (comunismul) din Rusia cu omorarea ultimului tar plus prigoanele pornite impotriva Bisericii, (batjocorirea celor sfinte, martirajul in masa a monahilor, preotilor si ierarhilor) a fost ingaduit datorita pacatelor inaintasilor care, atunci ca si acum nu mai luau in serios vocatia si responsabilitatea ce deriva din aceasta necinstind prin nevrednicie, nesimtire, si alipirea de placerile lumesti pe Cel ce i-a chemat la o viata mai inalta ca model de vietuire crestineasca si modalitate de a te mantui pe tine insuti, iar prin propriul exemplu si pe ceilalti. Ca au suferit si cei buni (vrednici) cu cei rai asa se intampla de obicei;

    @Alta Alina
    De acord si cu pct.tau de vedere fiindca suntem legati unii de altii prin legaturi nevazute, madulare ale aceleiasi Biserici: ne influentam, interconditionam chiar daca nu ne dam seama; singurul DAR… permis vine din faptul ca, crestin(a) fiind s-ar subintelege preocuparea in ceea ce priveste credinta ta, trebuia/trebuie sa stii despre Taine, normele de viata crestineasca pentru pacea din inima, dintre cei doi, din casa si, tot ce deriva de-aici; nici eu nu stiam, am aflat tarziu (datorita Pr.Cleopa, mai tarziu Pr.Arsenie Boca) cum ar trebui sa fie de vrem sa ne fie bine; deci! ‘vina’ ne apartine si noua neavand cuvant de raspuns , si parintilor trupesti (in primul rand), nasilor de la Botez (al doilea rand), Cununie (al treilea rand)dar si lor (preotilor) in egala masura fiindca daca noi nu stim/n-am stii, ei ar trebui sa ne deschida ochii.

  16. http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/showfef86d5fed3984448-46-medicul.html

    (e necesar Mozilla Firefox sau poate si Opera, cu IE se blocheaza, se pare)

  17. Pingback: Război întru Cuvânt » 2 ani fara Patriarhul echilibrului. 2 ani de tulburari
  18. Pingback: Parintele Calciu si IPS Bartolomeu despre PATRIARHUL TEOCTIST. Viata si inmormantarea sa in imagini inedite (VIDEO). 5 ani de la mutarea la Domnul (31 iulie) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate