PĂRINTELE EMIL JURCAN ia atitudine față de umilirea Bisericii și terfelirea poporului de către CONDUCĂTORI și MASS-MEDIA: “Fiţi cinstiţi cu poporul. Nu faceţi din boală o afacere! Nu vă îmbogăţiţi pe marginea suferinţei omului! Nu transformaţi poporul într-o turmă urmărită de poliţie, înfricoșată la televizor”

Pr. Emil Jurcan – Ganduri de Parinte, 28 Noiembrie 2020

Pilda dregatorului bogat si pazirea poruncilor.

O replica la politică, din partea Bisericii

„Aş pleca în gândul meu de la Evanghelia pe care o vom auzi: se apropie de Mântuitorul un tânăr bogat, totuşi preocupat de starea lui sufletească, şi Îi zice: Învăţătorule bune, ce să fac să moştenesc viaţa cea veşnică? Mântuitorul îl întreabă: De ce spui că sunt bun? Bun este Dumnezeu. Cu alte cuvinte: Simţi tu că Eu sunt Dumnezeu? Ai venit la Mine ca la Dumnezeu? Sau ai venit doar să mă întrebi, dintr-o curiozitate? Probabil că ai mai întrebat pe mulţi, dar ai fi vrut să vezi ce părere am şi Eu. Sau vrei, într-adevăr, să găseşti calea spre Cer. Îi dă răspuns Mântuitorul: Vinde toate, apoi vino după Mine! Vinde toate câte ai, vine toate câte eşti, câte ai fost tu până în momentul acesta – un om al materiei, al orizontalităţii, un om care ai crezut că materia poate să fie dumnezeul tău, că plăcerea este de fapt viaţa ta în definiţia ei. Nu este! Vinde toate, scapă de această mentalitate şi vino apoi şi stai cu Mine. Simţi tu oare starea Mea dumnezeiască, simţi tu divinul din Mine?

Probabil că această întrebare ar fi trebuit să i-o punem mai ales acum, în această atmosferă de pandemie: Doamne, ce să facem? Doamne, cum să facem? Îţi spunem Învăţător cei care nu avem prea multă credinţă, dar Îţi spunem Dumnezeu cei care credem mult; oricum, tot vrem să Te întrebăm ce să facem. Chiar dacă nu suntem grozav de credincioşi, tot avem nevoie de răspunsul Tău. Dumnezeu aşteaptă să Îl întrebăm. Până acum nu L-am întrebat. Să-L găsim – până acum nu L-am căutat. Dumnezeu aşteaptă să mergem la El, să venim la El, să-I cerem sfatul – n-am făcut-o, ne-am crezut noi deştepţi şi sfătoşi. Şi ne-am trezit că nu putem gestiona. E tot mai greu şi tot mai greu. Ne-ar fi dat Dumnezeu şi răspunsuri şi înţelepciunea Lui. Dacă L-am fi ascultat, poate că am fi fost singurul popor din Europa pentru care pandemia ar fi fost ceva accidental, cu foarte puţine cazuri. Dar trebuia să-L ascultăm. Am fi fost un popor sănătos dacă am fi ştiut să-I cerem Lui sfatul. Cu siguranţă ştim răspunsurile Lui, ştim ce sfaturi ne-ar fi dat El.

În primul rând, Dumnezeu ne-ar fi spus nouă, tuturor: <Fiţi cinstiţi între voi!> Iar conducătorilor le-ar fi spus mai tare, mai apăsat: <Fiţi cinstiţi cu poporul. Nu faceţi din boală o afacere!> Le-ar fi spus lucrul acesta. <Nu vă îmbogăţiţi pe marginea suferinţei omului!> În al doilea rând, le-ar fi spus tuturor, – şi celor care conduc, în primul rând: <Conştientizaţi poporul, maturizaţi-i, nu-i speriaţi. Nu-i transformaţi într-o turmă urmărită de poliţie, înfricată la televizor. Spuneţi-le că boala trece în momentul când au credinţă multă şi sunt optimişti, că imunitatea trupului se întăreşte în momentul în care omul zâmbeşte. Omul are puterea de a trece cu zâmbet, cu optimism peste tot. Când omul se roagă, capătă mai multă putere.> Ne-ar fi spus Dumnezeu: <Rugaţi-vă tot poporul! Învăţaţi sau reînvăţaţi să vă rugaţi. Rugaţi-vă! Ridicaţi mâinile voastre spre cer toţi. Şi cel mic, şi cel care stă în fruntea Ţării. Începeţi ziua cu Tatăl nostru. Începeţi-o şi sfârşiţi-o tot cu Tatăl nostru. Cereţi de la Tatăl Cel ceresc ajutor şi înţelepciune şi vă vor fi date.>

Şi apoi, mai concret, ne-ar fi spus Dumnezeu – şi aici vreau să dau răspunsul pe care eu, ca teolog, ca om al Bisericii, îl simt, pentru că tot timpul nouă ni s-a spus: Voi nu faceţi politică! Cu alte cuvinte, oricine din presă poate să tragă Biserica de urechi, dar Biserica să nu replice; Biserica să stea cuminte, să ia palme, că de-asta e Biserică, să întoarcă şi celăalt obraz. Adică tu poţi să te urci cu picioarele pe Biserică, Biserica trebuie să primească palme şi să zică mulţumesc. Nu! Biserica are un răspuns. Şi cu siguranţă că fiecare slujitor, fiecare om cuminte ştie exact care este răspunsul.

La replica <Oamenii se îmbolnăvesc de la moaşte>, Biserica ar fi trebuit să spună: <Nu de la moaşte! Dacă voi credeţi că ne înghesuim la moaşte şi la icoane, foarte bine, scoatem moaştele şi icoanele în cele mai mari pieţe şi oamenii şi de la balcoane să se închine, să se plece, să se roage. Vom face lucrul acesta pentru conştientizare.> Aşa ar fi trebuit să faceţi, nu să trimiteţi presa, pe neica nimeni, să filmeze două băbuţe care se ţin una de alta şi să spuneţi că e înghesuială şi de acolo se îmbolnăvesc. Nu de acolo s-au îmbolnăvit oamenii, nu de la moaşte, nu de la icoane, nu de la biserică. Ne-ar fi spus Dumnezeu: <Nu vă mai certaţi! Nu vă mai certaţi la televizor, nu vă mai certaţi prin parlament. Arătaţi urât, aşa de urât vă stă când vă tot certaţi şi vă acuzaţi. Sunteţi ca nişte ţaţe, vai ce urâţi sunteţi în momentul acela!> Tensiunea voastră devine apoi tensiunea noastră şi oamenii se îmbolnăvesc pentru că ascultă şi primesc tensiunea aceasta a voastră şi trupul lor capătă stres, oboseală, tensiune. Cearta noastră se repercutează asupra noastră negativ. Opriţi să vă certaţi, spuneţi-vă părerea frumos şi găsiţi cea mai bună variantă.> Asta ne-ar fi spus Dumnezeu. Şi ne-ar mai fi spus tuturor: <Iubiţi-vă Ţara şi neamul! Spuneţi-le românilor şi tuturor celor care trăiesc în Ţara aceasta că sunt frumoşi, că sunt deştepţi, că sunt cuminţi, că ei nu sunt hoţii Europei, nici cerşetorii Europei, nici urâţii Europei, ci sunt harnicii Europei, inteligenţii Europei şi că în Europa aceea occidentală mult-lăudată în care unii cântau cu inconştienţă „Vrem o ţară ca afară” – care afară? În acea Europă există hoţii mult mai mari, de miliarde şi miliarde de euro.> Adică nu noi suntem hoţii Europei. Dimpotrivă, suntem frumoşii spirituali ai Europei. Spuneţi lucrul acesta, făceţi-i pe oameni să zâmbească, să se simtă bine; ei sunt frumoşii spirituali ai Europei, pe primul loc în ceea ce priveşte spiritualitatea şi întâlnirea cu sacrul, cu Dumnezeu. Niciun popor nu este mai frumos ca acest neam. Şi apoi să ne educăm, să mergem la Dumnezeu.

<Opriţi-i– ar fi spus Dumnezeu – pe cei care vin cu sintagma „libertatea presei” [pentru a pretexta atacurile la adresa neamului propriu și a Bisericii – n.n.]. În numele aşa-zisei libertăţi a presei urâţesc neamul nostru, arunca atâtea cuvinte murdare. Asta nu e libertatea presei. Să murdăreşti un popor, o ţară întreagă, ducându-te la televizor sau scriind în mass-media sau să promovezi prin tot felul de site-uri de socializare, prin tot felul de reţele, cât de urâţi, cât de proşti… Opriţi-i! Poporul acesta este poporul lui Dumnezeu.

[…]

Mă întorc la ceea ce am început să vă spun. Un tânăr vine la Mântuitorul şi-i spune: Doamne, ce să fac? Şi Mântuitorul îi spune ce să facă. Din păcate, n-a primit. Din păcate, s-a dus îngândurat, pentru că era prea legate de averea lui, de pământul lui, de nimicul lui. S-ar putea ca ceea ce v-am spus eu acum să fie exact ca răspunsul Mântuitorului şi mulţi dintre voi veţi zice: nu, nu merge. Am întâlnit de mai multe ori, vorbind cu oamenii, răspunsul: <Aa, asta nu, asta e ideal, e vis, nu se poate; la români nu se poate.> Nu se poate dacă nu vrei! Dacă îl faci conştient pe popor, dacă îi spui: <Tu nu eşti un popor prost! Tu eşti un popor deştept. Hai să vedem cât eşti de înţelept! Tu eşti înţelept!> Şi oamenii vor începe să gândească în profunzime. Când stai cu ei şi-i priveşti în ochi şi le spui lucrul acesta, oamenii sunt receptivi. Eu simt că oamenii nu sunt răi, doar că atât au fost de hărţuiţi şi de asmuţiţi încât realmente au devenit răi. Asmuţiţi pe Biserică, asmuţiţi pe lucruri frumoase, asmuţiţi împotriva a ceea ce nu trebuiau să fie asmuţiţi. Tot timpul aceşti oameni, prin aceste mizerabile mass-media – pentru că chiar sunt mizerabile; îmi spunea cineva odată: – Părinte, nu mă interesează dacă dumneata le vorbeşti frumos, dacă dumneata faci lucruri frumoase la biserica ta. Pe mine, ca presă, mă interesează dacă te-au prins beat, dacă ţi s-a luat carnetul, cu alte cuvinte mă interesează doar ce este rău, pentru că doar aşa pot să fac rating. Şi-mi era prieten, îmi era apropiat respectivul. Şi am întrebat: – Chiar asta e mişcarea voastră?! Şi mi-a zis: -Da! Deci toată presa caută doar ce este şocant şi rău, mai ales acolo unde lucrurile sunt sensibile, unde este Biserica, unde este credinţa. Şi atunci prin ratingul pe care mi-l fac prin aceste ştiri, vând publicitatea mai scump, adică am mai mulţi bani. Totul se cifrează în bani. Şi am zis: Vai, dar ce rău am ajuns. Din păcate, aici suntem.

Mă întorc la ceea ce vă spuneam: haideţi să ne întoarcem să fim acei oameni ai frumosului, indiferent de bani; în primul rând să fim foarte interesaţi de suflet, de frumos. Să căutăm oamenii frumoşi. Şi să ne impunem punctele frumoase, adică să nu cedăm. Nu vă mai uitaţi la manipularea mass-media. Vă distruge. V-aţi îmbolnăvit mult privind toate ştirile acestea alarmiste. V-aţi îmbolnăvit. Să ştiţi că prima dată boala a intrat în mintea noastră şi apoi în trupul nostru. Şi există boala, sigur că toată lumea conştientă vine şi îmi zice că există boală, este, într-adevăr, o gripă; dar haideţi s-o tratăm altfel! Medicii să-şi facă datoria, atât cât pot ei face şi să-i suţinem. În al doilea rând, să-i oprim pe cei care ne tensionează, ne obosesc. Să le spunem politicienilor că noi nu mai vrem să ascultăm certuri. Vrem să vedem gânduri frumoase, propuneri interesante, dialog plăcut, care să odihnească, nu să obosească. Adică lucruri în care să văd o gândire profundă, nu un simplu slogan: <Dă-te jos să mă pun eu în locul tău!> – căci deocamdată doar atât am văzut, cu promisiuni mincinoase.

Am vrut astăzi să vă pun la suflet şi o gândire a unui om din Biserică. Cu alte cuvinte, să ştiţi că Biserica gândeşte, şi gândeşte profund. Biserica nu este una strict ceremonială, chemată să mai facă câte un parastas la mormântul eroilor sau la 1 Decembrie. Biserica are un cuvânt de spus.

Şi aş vrea să ne încurajăm unii pe alţii. Fără să jignim, dar să spunem. Să se ştie că avem o verticalitate. Şi, în primul rând, avem o credinţă. Îl ascultăm pe Dumnezeu. Îi ascultăm vocea pe care o simţim în conştiinţa noastră. Vocea lui Dumnezeu este conştiinţa noastră. Să încercăm să nu ne sufocăm această conştiinţă. Să fie conştiinţa lui Dumnezeu în conştiinţa noastră […]”.

Legaturi: