Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE

9-03-2009 Sublinieri

holy_40_martyres.jpg

Cei 40 de sfinti mucenici praznuiti pe 9 martie au format o comunitate de marturisitori ce au marturisit pe Hristos, fiind aruncati intr-un lac inghetat, unde s-au incalzit prin dragostea cu care se sprijineau, se imbarbatau si se indemnau unul pe altul. Oare nu cu atat mai mult ne aduc ei aminte si de sfintii inchisorilor? Ne aducem aminte, de pilda, de un Mircea Vulcanescu (de la a carui nastere s-au implinit pe 3 martie 105 ani), ce reusea sa imbarbateze atat de mult sufletele celor impreuna-inchisi cu el, incat, din aceasta cauza, a fost trimis in beciul infect si plin de apa al inchisorii, acolo facandu-se pe sine pat si patura pentru a salva viata unui frate mai tanar, jertfindu-si-o pe a sa. Induiosatoarea scrisoare-testament a Sfintilor cei 40 de mucenici nu poate sa nu ne duca cu gandul la indemnul rostit de Sf. Marturisitor Valeriu – Acum este timpul pentru pocainta! Iata ca “mesajul”, indemnul mucenicesc este acelasi in toate timpurile si locurile de prigoana. Si poate fi la fel de smintitor pentru cei care nu inteleg ca pocainta, departe de a fi “cedare” sau “defetism”, inseamna adevarata intelepciune si cea mai puternica arma in razboiul nevazut si vazut. De altfel, curatia sufleteasca a unor Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Gheorghe Jimboiu, Costantin Oprisan, Virgil Maxim si multi altii – curatie care era sinceritatea dragostei fata de Dumnezeu si respingerea hotarata a gandurilor rautatii – este o alta trasatura dumnezeiasca ce ne aduce aminte, in aceasta zi de praznuire, si de Sfintii mucenici si marturisitori ai inchisorilor.

Sfintii 40 de mucenici din lacul Sevastia ne sunt, astfel, cu adevarat dreptar de viata duhovniceasca si de impreuna-lucrare. Din pacate, ne sunt si mustrare… Deoarece vedem aici ca impreuna-patimirea, unitatea de nezdruncinat a comunitatii fratesti intemeiate pe iubire, jertfa, slujire si pocainta, este exact ce ne lipseste noua, in aceste vremuri. Si daca in ceata celor 40 de mucenici tot a fost unul care a slabit in credinta si a apostaziat, in ciuda tuturor incurajarilor celorlalti, in cazul nostru – in care vrajba, rautatea si suspiciunea intre frati sunt la cote maxime, cand singuratatea si izolarea ne coplesesc, cand dragostea frateasca nu numai ca se raceste, dar chiar este inlocuita de ura – oare cum va fi pentru noi in ceasul incercarilor celor mari? Infricosatoare intrebare si perspectiva… Sa ne rugam Sfintilor cei 40 de mucenici si sfintilor inchisorilor sa ne lumineze si sa ne povatuiasca in caile in care vom merge!

Continuarea la:

Sfintii 40 de Mucenici: Timpul s-a scurtat! Acum este prilejul de pocainta! (Testamentul Sfintilor 40 de mucenici)

ut000078.jpg

 ***

Din ultimul numar (no. 2/februarie 2009) al revistei “Presa Ortodoxa”:

Fermentul muceniciei

„Nu cu răzvrătire, nu cu nemulţumire, nu revoltaţi mergeau martirii în faţa prigonitorilor, ci ca nişte miei spre junghiere…” (Arhimandritul Iustin Pârvu)

“De ce a îngăduit Domnul nostru, Iubitorul de oameni, asemenea dezlănţuiri ale diavolului şi slugilor sale împotriva făpturii sale? Deoarece aceşti fraţi ai lui Hristos au devenit, prin mucenicia lor, jertfa cea sângeroasă adusă pe altar pentru păcatele noastre ale tuturor. Ei sunt mieii jertfiţi de preoţii Vechiului Legământ pentru iertarea păcatelor poporului. Ei sunt răscumpărarea noastră. Datorită lor noi trăim, avem (încă) libertate, avem Biserica, datorită lor, prin Hristos, porţile Iadului nu au biruit-o şi nici nu o vor birui. Ei sunt cei ce stau cel mai aproape de Hristos, deoarece au făcut, până la capăt, ceea ce a făcut şi Hristos pentru noi: şi-au pus trupul şi sufletul şi-au jertfit întreaga viaţă, pentru noi. Şi „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).

Dragostea, aşadar, este fermentul muceniciei. Dragostea pentru Hristos şi pentru aproapele, o dragoste care nu este omenească, nu cunoaşte exaltarea, nu este nici măcar eroism sau onorabilitate. Este dragoste dumnezeiască, de la Duhul Sfânt, ce provine din cunoaşterea lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Sale. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind fericirile din predica de pe munte a Mântuitorului, arată că suferirea prigoanelor, a ocărilor şi a necazurilor urmează împlinirii primelor porunci: ale smereniei, pocăinţei, milostivirii şi căutării păcii cu Dumnezeu. De aceea, mucenicul nu este un fanatic, nici un simplu erou cum se găsesc, destui, în istoria lumii. Însuşi Apostolul Pavel, martirizat şi el de împăratul Nero, a scris: „De aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (1 Cor. 13:3). Prin urmare, nu oricare dintre noi va putea merge până la mărturisirea lui Hristos, dacă în mărturisire se va amesteca ceva omenesc, meschin, pătimaş, un rest de necredinţă şi de interes. Jertfa nu poate fi decât rodul lepădării totale de sine sau cel puţin al unei dispoziţii sincere a sufletului de a-L urma cu toată fiinţa pe Hristos”.

(Ioan Bucur)

 hg002611.jpg

Cititi si:


Categorii

Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE

  1. Da e timpul caintei, dar cu ce? Cu o minte pervetita si supusa patimilor, cu acest talmes-balmes in care traim, in care cand vedem un posedat ne speriem si vrem sa fugim cat putem de el, dar cati ne intrebam : eu oare nu sunt posedat, cand spun minciuni, judec pe celalalt, sunt manios pe fratele meu si nu-l iert, de ce? in care fiecare dintre noi, si eu primul spun multe cu gura dar cu fapta sunt fara de ea, in care trebuie sa ne iertam da ce frumos suna, incepe postul trebuie sa va iertati-dar in rest ce trebuie sa facem?
    Nu vreau sa spun ca lumea nu mai are sanse de indreptare, insa cum spunea si Mantuitorul: El n-a venit pentru lume( cei care iubesc pacatul, si eu printre ei)-ca ea nu l-a primit ci pentru pacatosi pentru ca sa ajunga la Lumina Adevarului si astfel sa se mantuiasca.
    Dar dragiilor cine face parte din lume cine este pacatosul care vrea sa se pocaiasca-caiasca? x,y, s-au eu? nu dragiilor, dupa cum spunea si Arhimandritul Sofronie Saharov, caracteristica omului cazut, care nu se caieste e viclenia. Dar la ea cum trebuie sa ne raportam? TINETI MINTEA IN IAD SI NU DEJNADAJDUI! O dar cum suna, cum sa fac eu asta spune omul? dar in primul rand eu, scriu ce scriu dar cati stiu ca merg la Biserica ca racul? merg mai mult din frica-iarta-ma Doamne, decat ca-l iubesc pe Dumnezeu. Suna cam ciudat? Da si de aceea ma rog Bunului Dumnezeu sa se milostiveasca de mine: nu-l pot iubi pe El pentru ca altfel n-as mai face pacate, insa sa nu ma treaca cu vederea si dupa ce toti ecumenistii o sa se intoarca de la ratacirea lor sper eu, si ceilaltii oamenii inselati de cel rau o se trezeasca de la intuneric la lumina si astfel toti care o sa faca acest lucru sa se mantuiasca sa fiu si eu ultimul care o sa primeasca pacea vesnica, dar asta nu datorita faptului ca eu il iubesc pe El ci datorita Mari sale Mile.
    In ziua de azi e un razboi psihologic in toata regula: trupul se razboieste cu sufletul, sufletul se razboieste cu Viata, iar diavolul ranjeste si se infurie pe crestinii care nu vor sa il primeasca ca domn al lor.
    Fratiilor poate ca am luat-o pe aratura de va scriu atata, insa imi descarc si eu sufletul, oare? s-au mai mult ma tulbur. Un singur lucru , acum va mai spun pana la urmatoare idee de a mai scrie: mucenicii si-au jertfit viata pentru Hristos pentru ca-l iubeau pe El, dar acum ma intreb: in afara de mine care vreau s-Al iubesc pe EL dar omul meu pacatos se impotriveste, sper ca ceilalti oamenii s-a poata iubi Viata, si nu ca mine din frica.Ce frica? De mine insumi pentru ca in mine se gaseste puterea de a vrea cainta s-au alegerea iadului.
    Ma iertati ca va stresez cu va sciu, insa incercati, eu nu vreau, dar ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi dea putere: SA TINEM MINTEA IN IAD SI SA NU DEZNADAJDIUM.El a invins, nu suntem singuri El este cu noi, dar noi putem sa ramanem -sufleteste, fara un alt dumnezeu, deci sa ramanem singuri cu El? Greu, foarte greu dar nu imposibil:INDRAJNITI EU AM BIRUIT LUMEA-PACATUL SPUNE MANTUITORUL HRISTOS!
    IUBITII SI IERTATI!!!

  2. “Bucura-te, turma mica;
    Bucura-te, ceata sfanta;
    Bucura-te, ca in cuget ai fost una ravnitoare;
    Bucura-te, si in trup cu un gand patimitoare;
    Bucura-te, in razboi agera biruitoare;
    Bucura-te, de vrajmasi vrednica invingatoare;
    Bucura-te, a paganilor stea luminatoare;
    Bucura-te, la nevoi tuturor folositoare;
    Bucura-te, ca in munci ai putut fi rabdatoare;
    Bucura-te, ca de idoli nu ai vrut a fi patimitoare;
    Bucura-te, de ersuri strasnica prigonitoare;
    Bucura-te, crestinilor vesnica aparatoare;
    Bucura-te, ceata prealuminata a mucenicilor!”

    (cateva franturi din Acatistul Sf 40 de Mucenici)

  3. Identificarea

    Am cunoscut multi dumnezei, pe rand –

    Unii mi-au dat mai mult decat pot duce –

    Altii, mi-au luat cuvant, si trup, si gand,

    Si sufletul, mi-au pironit pe cruce –

    Si intre ei, ca firul de nisip,

    Mult am strigat – si n-a venit raspunsul,

    Si chinuit de nervi-mi, tot mai tip,

    Doar, doar, imi va raspunde Domnul – Unsul!

    Si de ma-ntrebi, de adevar, flamand,

    Carui din ei, ma-nchin, in vremi nauce?

    – Celui descult, flamand, si bun, si bland,

    Si rastignit pentru noi toti, pe cruce!

    9 martie 2009

  4. este o permanenta lupta cu propria-ti persoana,din care fara ajutorul bunului DUMNEZEU nu poti iesi invingator,tu cel care esti sclavul propriilor tale patimi si pofte.Dar fie si numai ca te rogi lui DUMNEZEU sa-ti vindece aceste neputinte de care suferi,ca-i ceri un strop de DUH SFINT si ca prin aceasta il recunosti pe EL ca DUMNEZEU,mie mi se pare un pas spre marturisirea lui HRISTOS DUMNEZEU. Fie ca DUMNEZEU sa ne dea luminare de cuget ca sa putem si noi sa iubim si iertam cu adevarat.

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul: Pentru cel credincios mucenicia este sarbatoare
  6. pentru “Vulturul”

    ehh vulture daca ai stii tu cate vrabii mai sunt ca si tine…tot asa speriate, zgribulite sub “poala Maicii Domnului”.
    Suntem multi care simitim exact ca si tine…asa ca nu deznadajdui…vezi “Spovedania omului launtric” zici ca e sufletul omului tras la indigo si pus in cartea de rugaciuni
    Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul

  7. din Calgary,,Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel sfant al Lui,, pe mine pacatosul si nevrednicul si netrebnicul,, …pentru ,,Vulturul,,-…cinstit i-ti spun ca ma ingrozesc de mine insumi si m-i se face sila de mine insumi cand vad cate pacate fac cu stiinta inaintea bunului Dumnezeu si ma intristez cand vad ca I-l supar pe Iubitorul de oameni si mult milostivul Dumnezeu…dar pacatul ramane infipt in mine…din cauza slabei mele credinte,a patimilor care stau adanc infipte in mine, din cauza pacatosului de mine…..Dumnezeule, milostiv fi-i mie pacatosului si nevrednicului robului Tau care mereu T-e supar cu pacatele mele cele rele amin.

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Ierom. Ioan Buliga: FRICA MARTURISIRII
  9. Pingback: Sfintii Trei Mari Dascali ai lumii si Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan: Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus "taina dezbinarii"
  10. Pingback: CUM SI DE CE NI SE SCHIMBA RADICAL VIATA DE LA 1 OCTOMBRIE. Ce-i de facut?
  11. Pingback: Incep cu adevarat vremurile grele pentru romani... DAR ACUM NI SE DA SI SANSA DE A RASCUMPARA TIMPUL SI DE A FI O BISERICA VIE (I)
  12. Pingback: SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA DESPRE PRIETENIE, chipul prietenului adevarat si a celui nesincer si lingusitor, “cel mai abject dintre toti oamenii” -
  13. Pingback: FRATIETATEA DUHOVNICEASCA – SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam? -
  14. Pingback: “N-am avut odihna in duhul meu, pentru ca n-am gasit pe Tit, fratele meu…” SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE PRIETENIA MARILOR APOSTOLI PAVEL SI TIT (25 august) | Cuvântul Ortodox
  15. Va rog frumos ,imi poate spune cineva pentru ce e canonul..citirea Acatistului celor 40 de mucenici de la Sevastia????va multumesc…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate