03257_st_mary_of_egypt_paul_akmolin.jpg

*

Sfantul Luca al Crimeei – “Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră“:

[…] Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca – n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea – repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Ea a împlinit şi lucrul despre care vorbeşte Sfântul Prooroc Iezechiel: Vă veţi aduce aminte acolo de căile voastre, întru care v-ati pângărit, şi veţi bate feţele voastre pentru toate răutăţile voastre (Iez. 20, 43). Şi s-au împlinit asupra ei cuvintele lui Dumnezeu, şi a aflat de milostivirea Lui nesfârşită, despre sfinţenia Lui nemărginită, când Domnul a făcut cu ea nu după faptele ei, ci după mila Sa, pentru sfânt numele Său. Iată cum e adevărata pocăinţă, iată cum trebuie să se poarte toţi cei împovăraţi de păcate grele: să se întoarcă într-o clipă, din toată inima, la Dumnezeu, să se scârbească de viaţa lor dinainte, să se scârbească de ei înşişi, să părăsească fără amânare toate păcatele dinainte şi să se pocăiască toată viaţa, cum s-a pocăit Sfânta Maria Egipteanca. Vedeţi ce adâncime nemăsurată a avut pocăinţa ei, în ce măsură fără seamăn a avut conştiinţa propriei nevrednicii, cât de uimitoare a fost puterea voinţei ei în lupta cu patimile, cât de mult timp a petrecut în sfânta pocăinţă şi în postire. Nu ştim cu ce s-a hrănit cuvioasa Maria în adâncul pustiei patruzeci şi şapte de ani, dar ea a petrecut acolo vreme îndelungată şi a ajuns la sfinţenie mare. Ea le-a arătat tuturor celor ce merg pe calea răului, pe calea propriilor patimi, pildă a felului care trebuie să o rupă cu viaţa păcătoasă, a felului în care trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare de la Dumnezeu.

Cititi in continuare AICI

***

Parintele Rafail Noica despre teologia ca rugaciune la Sfanta Maria Egipteanca, la Sfantul Siluan si in slujbele Triodului

2227-122494-oesgoiu.jpg

Cuvantul rostit de parintele Rafail Noica in noiembrie 2003, in Aula Palatului Patriarhal, in cadrul simpozionului dedicat centenarului Parintelui Dumitru Staniloae si purtand titlul “TEOLOGIE SI MONAHISM“.

In mod surprinzator pentru multi, parintele Rafail alege sa prezinte teologia dintr-o cu totul alta perspectiva decat este ea inteleasa si “profesata” astazi. Parintele ne infatiseaza teologia ca pe o scara duhovniceasca catre vesnicie, pentru care teologia academica este abia o treapta primitiva si nici macar neaparat necesara (cel putin nu in forma aceasta abstracta si scolastica in care se face astazi), cele mai importante trepte find teologia inteleasa in calitate de continut al rugaciunii, iar apoi (aceasta fiind deja finalitatea) ca stare a duhului. Deloc intamplator, ci cu tinta precisa, parintele Rafail nu-si exemplifica ideile prin niciunul din marii sfinti teologi si ierarhi ai Bisericii, ci alege cele mai neasteptate si mai… scandaloase (pentru unii) exemple cu putinta pentru tema in chestiune: Sfanta Maria Egipteanca si Cuviosul Siluan Athonitul.

Ucenicul arhimandritului Sofronie alege anume doua dintre chipurile cele mai umile ale sfinteniei ortodoxe – o desfranata notorie, care si-a pierdut fecioria de la 12 ani si un monah simplu, la origine taran cu numai doua ierni (nici macar doi ani intregi!) de scoala primara. Acestea sunt figurile reprezentative ale teologiei pe care parintele Rafail Noica le alege spre delicata rusinare si indreptare a ilustrilor teologi academici cu pretentii, fara a desfiinta insa nici eruditia teologica. Si ceea ce gaseste esential pentru parintele Staniloae (teologul comemorat atunci) este tot trairea, simplitatea si mireasma Duhului. De ce era nevoie sa ni se dea aceste modele? Pentru a ne re-orienta gandirea si viata noastra atat de in-vitregite de Dumnezeu catre adevaratul sens si scop al ideii de teologie: viata de rugaciune si viata continua a duhului nostru in comuniune cu Cel care este Cuvantul lui Dumnezeu.

(Inregistrarea intregului cuvant – pe ortodoxmedia)

Continuarea AICI

***

190px-jesus_bethany.jpg

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

18073.jpg

***

***

***

Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan cereau o distincţie. Cereau gloria absolută.
Dacă înşişi apostolii puteau cădea într-o aşa ispită, înseamnă că se poate întîmpla oricui. Poate că se întîmplă mai des şi mai uşor celor deştepţi, celor învăţaţi, celor puternici, celor talentaţi, în mod sigur celor bogaţi, dar să ştiţi că se întîmplă cu noi toţi. Astfel de gînduri izvorăsc din mîndrie, iar mîndria ne încearcă pe absolut toţi.

Şi Hristos dă pentru tentaţia asta o regulă concretă şi clară, zicînd aşa: “Ştiţi că cei ce se socotesc cîrmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpînesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întîi între voi, să fie tuturor slugă”.

Membrii guvernului, adică cei ce exercită puterea executivă în stat, se numesc miniştri. Cuvîntul ministru vine din latină şi însemna „slujitor”. În toate limbile europene numele ministrului vine din cuvîntul ăsta: „slujitor”. Pentru că Europa e produsul creştinismului. Dar socotiţi dacă din miniştri a rămas altceva creştin decît numele! Între noi nu trebuie să fie aşa.

Hristos ne spune simplu şi clar să nu urmărim onoruri, titluri, înlesniri, protocol, gratuităţi. Şi nu e nici unul dintre noi, oricît de mic, care să nu găsească ocazia să se creadă mare sau să creadă că i se cuvine cîte ceva în plus. Dar Hristos zice: cu cît credem că avem mai multe merite şi drepturi, cu atît mai mult trebuie să ne smerim”.

maria-egipteanca2si-cuv-zosima.jpg