“DUREREA VOASTRA ESTE SI DUREREA NOASTRA pentru ca acum bisericile noastre sunt goale, dar e mare nevoie sa traim aceste vremuri cu DOR dupa Domnul Hristos”. PS BENEDICT BISTRITEANUL (si video): “Rugaciunea pentru lume DOARE. E mare criza de oameni care sa SLUJEASCA, de lideri care sa isi plece genunchii. PUTEREA NE VINE DIN INGENUNCHERE”

10-04-2020 Sublinieri

PS Benedict Bistrițeanul: „Dumnezeu ne cheamă la slujire! Să ne plecăm genunchii pentru aproapele” | Duminica a V-a din Postul Mare

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a V-a din Postul Mare (a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca), 5 aprilie 2020, la Mănăstirea Rebra-Parva, județul Bistrița-Năsăud:

“Preacuvioase Parinte Staret, preacuviosi si preacucernici parinti, iubiti frati si surori din biserica din casa!

In aceasta perioada ne apropiem de Ierusalim. Se intampla, din punct de vedere liturgic si duhovnicesc, dar si din punct de vedere fizic o intoarcere dinspre Ierihon inspre Ierusalim. Daca omul prin pacat a cazut din Ierusalim in Ierihon, intoarcerea aceasta pe care ne-o propune Biserica in aceasta perioada a Postului Mare inseamna tocmai a reface drumul in sens invers, de la Ierihon inspre Ierusalim. Si Evanghelia de astazi se incadreaza intocmai in acest urcus in sens invers. Se intampla, asadar, in cazul Domnului Hristos, insotit de Apostolii Sai, un urcus geografic, fizic, dar noi, toti ceilalti, suntem chemati sa realizam acest urcus inspre Ierusalim in mod duhovnicesc. Si socotesc ca acest urcus in mod duhovnicesc ne este exprimat prin cuvintele Acatistului Domnului Iisus Hristos, cuvinte care exprima intru totul tema centrala, „metodologia” pe care ne-o descopera Evanghelistul Marcu, citandu-L pe Domnul Hristos, in fragmentul pe care l-am auzit astazi citindu-se la Sfanta Liturghie. Si in Acatistul Domnului Hristos suntem indemnati la lucrul urmator: „sa ne instrainam de lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim”. Aceasta intoarcere inspre Ierusalim in cazul nostru inseamna chemarea de a ne ridica mintea spre cele dumnezeiesti dinspre cele pamantesti.

Socotesc ca aici este anuntul, preambulul Evangheliei pe care am ascultat-o astazi citindu-se la Sfanta Liturghie. Este vorba de un fragment din Evanghelia dupa Marcu din capitolul 10, mai exact. Domnul Hristos le vesteste pentru a treia oara ucenicilor si celor apropiati cele ce aveau sa se intample, si anume Patima Sa – suferinta Sa – si la urma tuturor acestora, Invierea Sa. Prima invatatura pe care noi o extragem de aici si cu precadere sugestiva, esentiala pentru zilele noastre pe care le traim, este urmatoarea: Domnul Hristos nu ne scuteste, nu i-a scutit nici pe ei si nu ne scuteste nici pe noi sa ne transmita lucrurile mai dificile legate de viata noastra. El le vorbeste despre Patima Sa, le vorbeste despre moarte, le vorbeste despre suferinta, lucruri pe care noi in zilele noastre, in societatea contemporana le evitam intr-un mod consecvent si sistematic. Ne ferim sa vorbim, atunci cand ne merge bine, si despre suferinta si despre boala, ca sa nu mai pomenesc faptul ca nu vorbim despre moarte si izolam fenomenul mortii undeva in extremitate, undeva foarte departe astfel incat sa nu avem legatura si daca s-ar putea nici sa nu se pomeneasca despre acest lucru. Iar atunci cand aceste realitati – boala, suferinta sau chiar moartea – vin peste noi, mereu ne iau prin surprindere si in loc sa fim pregatiti, atat cat omeneste este posibil, sunt insotite de sentimentul fricii si al panicii, macar ca toate acestea sunt foarte prezente in viata fiecaruia si in orice societate din decursul istoriei. Insa in ultima perioada socotesc ca aceste realitati au fost foarte mult izolate, cosmetizate, aruncate la marginea vietii, in asa fel incat sa nu auzim despre ele, iar in momentul in care am auzit, toate sa se succeada, sa se termine foarte repede, in asa fel incat sa nu afecteze societatea in general, cu toate ca, inca o data zic, aceste trei realitati sunt foarte prezente in viata noastra si omul, de ar trai si o zi pe pamant, le-ar simti pe toate trei impreuna. Domnul Hristos la momentul cuvenit ii invata si ii atentioneaza pe ucenici ca si boala, si suferinta si si moartea fac parte din viata si ca e foarte important sa fii pregatit pentru ceea ce urmeaza sa vina.

Asadar, le vesteste Patimile Sale si moartea, si as zice ca acest mesaj pe care il transmite lor si ni-l transmite si noua astazi contextual, este un cuvant care socheaza. De ce socheaza? Pentru ca apostolii, ca si noi in vreme de pace, dar zic acum de apostoli, in momentul in care Il insoteau pe Domnul Hristos prin Palestina, prin diverse locuri, se simteau oricum ocrotiti, se simteau pe alocuri onorati de cinstea pe care ei insisi, ca ucenici ai Invatatorului, ca ucenici ai Proorocului, ca ucenici ai lui Mesia, o primeau, iar, in al treilea rand, aveau si o perspectiva. Pentru ca daca stai in jurul cuiva deosebit, cu atat mai mult cand ei au intuit (nu-l uitam pe Sfantul Apostol Petru, care el insusi marturiseste despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu in cazul lui Iisus Hristos), daca ei insisi au intuit cine este Hristos, perspectiva le era foarte buna in ceea ce priveste viitorul si nu se temeau de foarte multe lucruri. In momentul in care Hristos le vorbeste despre Patima Sa si moartea Sa, dintr-odata viitorul devine nesigur. Oare ce va fi cu noi? Oare va trebui sa trecem si noi prin aceleasi suferinte? Daca Insusi Domnul nostru trece prin suferinta si prin moarte, oare noi ce vom face? Dintr-o data, pamantul care parea sa fie solid sub picioare, incepe sa se cutremure. Daca e sa se intample aceasta, oare ce va fi cu noi? Si de aici avem o concluzie: nici lor si nici noua suferinta nu ne este la indemana, oricat am incerca sa ne pregatim; cu atat mai mult moartea. Insa Domnul nu ii scuteste, sub nici o forma, de asa ceva.

Si din aceasta anuntare a Patimilor si a mortii Sale se nasc doua atitudini: una dintre ele am auzit-o ieri la Sfanta Liturghie si cea de-a doua, astazi. Prima atitudine este cea a Sfantului Apostol Petru. Cand Domnul le vesteste despre patima, despre suferinta, despre moarte, Sfantul Apostol Petru Ii raspunde cu un cuvant foarte nepotrivit, foarte neinspirat: Sa nu Ti se intample Tie una ca aceasta. De ce zic neinspirat? Pentru ca, cu cateva versete mai inainte, atunci cand Domnul ii intreaba pe ucenici: Cine zic oamenii ca sunt Eu?, ei raspund pe rand: unul ca Ilie, unul ca unul dintre proroci, Ieremia sau Ioan Botezatorul. Si atunci ii intreaba: Dar voi, cine ziceti ca sunt? Si Sfantul Apostol Petru, ca purtator de cuvant, raspunde: Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Si Domnul Hristos ii confirma aceasta credinta a lui: Fericit esti, Simone, ca nu trup si suflet ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal meu care este in Ceruri. Adica descoperirea ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu nu era de la oameni, nu era din vorbe, din zvonuri, era o descoperire de Sus. Si cu toate acestea, in ciuda acestei descoperiri pe care el a primit-o de la Dumnezeu, in momentul in care Hristos ii vorbeste despre suferinta, patima si moarte, Ii zice: “Sa nu se intample Tie acestea”. Socotesc ca sunt doua motivele pentru care el are aceasta atitudine. Primul: pentru ca nu era demn pentru Dumnezeu sa sufere si sa moara. Adica daca Iisus Hristos era Dumnezeu intrupat pe pamant, ideea noastra despre cineva puternic este limpede: trebuie sa vina cu armata, trebuie sa vina cu putere, cu autoritate, sa invinga, sa ii ingenuncheze pe ceilalti in fata noastra. Si nici apostolii nu erau straini de aceasta mentalitate. Hristos venea cu altfel de schimbare, altfel de revolutie, daca imi este permis sa folosesc acest cuvant, dar ei nu au inteles atunci. Si al doilea motiv: daca Insusi Hristos, cel pe care tu Il urmezi, are de-a face cu suferinta si cu moartea, asta inseamna ca tu vei fi obligat, ca ucenic al Lui, sa treci prin suferinta si prin moarte, ori lucrul acesta e greu. Cine dintre noi ar fi bucuros sa mearga inspre suferinta si cu atat mai mult inspre moarte? Cred ca daca suntem realisti, toti ne temem. De aceea, in momentul in care Sfantul Apostol Petru zice: “Sa nu ti se intample Tie una ca aceasta”, el reprezinta glasul omului rational, logic. Nimeni care are o logica omeneasca, nu duhovniceasca, nu poate sa fie bucuros atunci cand are de-a face o cu suferinta, cu atat mai mult cu moartea. Si vedeti ca Domnul il judeca tare, judecata Lui este foarte aspra: „Inapoia Mea, Satano, nu cugeti cele ale lui Dumnezeu”. N-ai inteles logica Imparatiei, tu esti tributar, tu esti inca stapanit de logica asta, nu de logica Imparatiei.

Prima atitudine a lui Petru as zice ca este de negare: nu vreau, Doamne, suferinta, nu vreau moarte, vreau sa scap. Prima atitudine, si in viata noastra, este aceasta: sa scapam. Ne rugam si in aceasta perioada sa scapam de boala. Si insist mereu asupra acestei diferente, si in zilele noastre: e foarte important sa ne rugam nu sa trecem peste molima aceasta, ci sa trecem prin. Pentru ca daca treci peste, nu inveti nimic din ea. Si se mai intampla inca o data si inca o data… alte si alte probleme. Insa cand treci prin, atunci Il simti pe Dumnezeu impreuna cu tine calatorind si atunci inveti din toate. Si in momentul in care Dumnezeu te izbaveste de asa ceva, intelegi ca e mana lui Dumnezeu si ca nu e hazardul, nu e intamplarea, nici macar intelepciunea omeneasca, care, de altfel, se dovedeste destul de neputincioasa in zilele noastre, prin situatiile cu care se confrunta.

nu stiti ce cereti... intre voi nu trebuie sa fie asa!Si apoi vine cea de-a doua atitudine, a celor doi apostoli, Iacov si Ioan. Si ei aud despre suferinta, Patima si Moartea Domnului Hristos. Ei se gandesc altfel, as zice ca au mentalitatea omului pragmatic: Daca tot e sa se intample, hai sa facem folos [profit] din asta. Si, iertati-ma ca poate folosesc un cuvant aspru, acuzandu-i pe cei doi apostoli, dar sunt intr-un fel oportunisti. Daca tot nu putem sa scapam de suferinta, sa vedem ce putem castiga. Si atunci varianta lor este aceasta: Doamne, daca tot e sa se intample, sa ai grija si de noi! Si bineinteles ca si aici este mentalitate omeneasca, se gandeau ca dupa aceste momente grele, atunci cand va veni izbanda pe care Hristos o anunta, sa ii puna de-a dreapta si de-a stanga. Cred ca si noi, care suntem in biserica, preoti si credinciosi, am gandi in varianta asta. Stam aproape de Hristos ca la vreme sa avem un loc special al nostru in dreapta si in stanga si sa ne simtim bine. Sa avem siguranta ca El, daca noi suntem atenti si incercam sa implinim poruncile Lui, ne va asigura un loc stabil in Imparatia lui Dumnezeu. Vedeti, iarasi, noi mergem cu mentalitatea lumii de aici in Imparatia lui Dumnezeu. Ca doar Domnul ne spune alta data, tot in Evanghelia dupa Marcu:

Cine doreste sa-si salveze sufletul il va pierde si cine il va pierde pentru Mine si pentru Evanghelie, il va castiga.

Nu e aceeasi logica cu cea a celor doi apostoli, Iacov si Ioan. Ei s-au gandit ca or sa isi rezolve treaba. Dar in Evanghelie zice Domnul in alta parte: Nu asa! Pierdeti-va in dragostea pentru celalalt si Dumnezeu este cel care va va mantui, dar nu voi sa va ingrijiti locuri in Imparatia lui Dumnezeu, in sensul acesta, de siguranta omeneasca. Vedeti, aceasta solicitare a celor doi apostoli, inca o data zic, este aplicarea unor principii omenesti in ceea ce priveste Imparatia lui Dumnezeu. Si nu de putine ori se intampla si in viata noastra. De ce venim la biserica? Venim ca sa ne mearga bine, sa nu avem suferinte, ca ne si miram cand cei care merg la biserica au suferinte mari. Si zicem: dar de ce, Doamne, nu toata viata am fost noi in Biserica? Neintelegand ca logica lui Dumnezeu este alta, ca El vrea sa te subtieze, sa te sensibilizeze in asa fel incat „sa iti faci pori” prin trupul tau, prin sufletul tau, ca sa intre harul. Iar suferinta nu este altceva decat aceasta subtiere, aceasta sensibilizare. Parintele Sofronie Saharov ar spune ca este de fapt o mangaiere de la Dumnezeu pe care ti-o da, in asa fel incat sa fii atent la Imparatia cea de sus si mai putin la imparatia cea de jos. Insa, pentru ca suferinta doare, cu atat mai mult moartea, despre care nu stim ce este, noi ne ferim de orice atitudine de genul acesta.

Asadar avem de-a face cu doua atitudini diferite, dar ambele se incadreaza foarte bine in mentalitatea omeneasca: sa ne asiguram un loc bun. Fie sa ne ferim de suferinta, daca se poate, iar daca totusi nu se poate, macar la sfarsitul suferintei sa avem un loc confortabil acolo, langa Domnul Hristos. Si bineinteles ca si in a doua situatie, judecata lui Hristos este aspra: nu hotaram noi cine sta de-a dreapta si cine sta de-a stanga. Un lucru puteti, le spune, puteti sa beti paharul pe care Eu il beau. Adica puteti sa treceti prin suferinta prin care Eu trec – si ei au trecut. Adica asta ne spune Domnul Hristos si noua: oricat ne-am feri de Cruce, fara de Cruce nu exista Inviere. Noi asa cantam in fiecare duminica: prin Cruce bucurie a venit la toata lumea. Ferindu-ne de Cruce nu mai putem avea bucurie. Vedeti, aici iarasi este un paradox: noi ne dorim bucuria, dar ne ferim de cruce. Si atunci Domnul Hristos le spune: Da, veti avea parte de cruce pentru ca asta este calea inspre Inviere. Daca Eu Insumi, ca Dumnezeu intrupat, am trecut prin cruce, fiecare dintre voi, daca va doriti bucuria, va trece prin cruce. Iar de aici incolo este intelepciunea in modul in care primesti si privesti crucea pe care ti-o da Dumnezeu.

In continuare, proclama un lucru foarte important si foarte actual pentru zilele noastre: principiile dupa care functioneaza chemarea pe care cineva o are de a fi conducator. Intr-un fel cei doi asta isi doreau, sa stea de-a dreapta si de-a stanga ca sa judece, sa fie lideri, uitand ca nimeni nu isi ia cinstea aceasta de la sine, ci doar daca o primeste. Nimeni nu are voie sa ceara functia de lider, ci doar daca o primeste. Si in continuare exprima principiile dupa care functioneaza aceasta lucrare in lume si in biserica.

“I-a chemat Iisus la Sine si le-a spus…”, de data aceasta pe toti ucenicii, ca sa fie atenti:

Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc“.

Pana aici este realitatea lumii, oamenii isi doresc sa stapaneasca. Sa fie directori de firma, sa fie presedinti ai companiilor, sa fie presedinti de tara, parlamentari sau mai stiu eu ce altceva.

“Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru“.

Aici intervine logica Imparatiei care nu se potriveste deloc cu logica de aici. Dar Domnul o proclama si asta este Evanghelia, noi nu putem merge dupa altceva decat dupa Evanghelie.

“Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”

Cine este liderul? Cine este seful? Cine este conducatorul? Cel care slujeste. Ne aflam intr-o manastire de calugari si parintele staret stie lucrul acesta. As face o paranteza: in limba latina si apoi in limbile occidentale exista acelasi termen pentru slujirea preoteasca si pentru slujirea politica: ministru, ministerium – slujirea. Asta inseamna ca si intr-o parte si in alta lucrurile ar trebui sa functioneze dupa aceleasi principii, pentru ca sunt principii biblice. Cel care este lider, cel care e „ministru” in Biserica sau in lume e nevoie sa slujeasca. Ministerium exprima aceasta lucrare a slujirii si avem aceasta exprimare in persoana Domnului Hristos, căci despre El se spune ca nu a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca. Si sunt foarte multe imagini in Evanghelii in care ni se arata cum Hristos slujeste, dar cred ca una dintre cele mai adanci, profunde, este acea parabola cand se vorbeste despre Domnul Hristos asemenea unui păstor care lasa 99 de oi in siguranta in staul si se duce sa o caute pe cea de-a o suta si o aduce pe umeri. Asta este „liderul”. Liderul este cel care sta in frunte, dar liderul este cel care sta in primul rand in frontul de lupta. Si daca el e acolo vin si ceilalti, supusii sai, dar el este acolo, niciodata nu lipseste. Liderul nu conduce din birou, ci slujeste acolo unde este mare nevoie.

Socotesc ca in zilele noastre este mare criza de lideri si mai mult decat atat, mare criza de oameni care sa slujeasca. Dar am putea intelege aceste vremuri pe care Dumnezeu le-a ingaduit tocmai in acest cadru: ne cheama Dumnezeu la slujire, mai mult decat oricand. Si se vorbeste pe buna dreptate si ne rugam si noi in biserica pentru medici, care sunt in prima linie si isi risca propria sanatate si propria viata pentru cei care sufera, ei si ucenicii lor. Si ne adaugam si noi, preotii, in varianta noastra duhovniceasca, de a ne pune inainte pentru suferintele poporului, pentru ca stim din mai multe locuri, dar si de la Sfantul Isaac Sirul, ca cine se roaga pentru poporul lui Dumnezeu este asemenea celui care isi varsa sangele.

Directorul SGA Suceava, demis din funcție pentru că s-a rugat în genunchi în fața instituției pentru a salva orașul de pandemie
https://www.monitorulsv.ro/foto/JbwHL6nR/1#ixzz6JBaU6Zm4
Monitorul.de.Suceava

Cine se roaga realmente pentru poporul lui Dumnezeu stie ca rugaciunea doare, stie ca, odata cu mijlocirea pentru sine, mijlocind pentru intreaga lume, poarta durerile si suferintele intregii lumi. Si e mare nevoie de lideri care sa isi plece genunchii. Sa munceasca, sa fie curajosi, dar, in acelasi timp, sa isi plece genunchii, pentru ca puterea de a sluji vine din ingenunchere. Uneori ni se pare ca ar trebui sa fim activisti, sa facem cat mai mult, sa cautam, sa ne miscam. Dar e foarte important, inainte de a face toate aceste lucruri, sa ingenunchem, pentru ca de acolo ne vine puterea, de acolo ne vine ravna si de acolo ne vine si siguranta pentru lucrarea pe care Dumnezeu ne cheama sa o facem mai tarziu.

Fiecare in parte, in aceste zile, suntem chemati la aceasta slujire si as zice, concluzionand, ca mai mult decat a-I cere lui Hristos sa ne aseze in siguranta in spatele zidurilor, de-a stanga si de-a dreapta, sa-I cerem Lui sa ne dea putere de a ne risca propria noastra sanatate, propria noastra siguranta, de dragul celuilalt. Si inca o data mai fac amintire de acest verset: Cine va dori sa isi mantuiasca sufletul adica sa se salveze pe sine singur, il va pierde, iar cine il va pierde pentru Hristos si pentru Evanghelie, acela il va castiga. Socotesc ca acesta este mesajul de incurajare pe care Biserica ni-l pune astazi in fata, in aceste momente deosebite.

Ne straduim si noi, preotii, sa fim impreuna cu dumneavoastra, sa va pomenim in rugaciunile noastre, sa ii pomenim pe toti cei care se implica, pe medici, pe jandarmi, pe politisti, pe toate institutiile care vor sa ne ajute ca sa trecem prin aceasta incercare cu bine si sa invatam. Si va mai spun si acest lucru, pe care vi l-am spus si cu alte ocazii: noi, cand ingenunchem in Sfanta Liturghie, ne rugam ca Duhul Sfant sa vina peste Daruri, dar mai inainte de a veni peste Daruri, peste tot poporul lui Dumnezeu. Si aveam aceasta nadejde ca Harul lui Dumnezeu si astazi s-a pogorat peste noi, cei care am slujit Sfanta Liturghie dar s-a pogorat si peste dumneavoastra, cei care ati fost acasa si ati fost in comuniune cu noi.

Durerea dumneavoastra este si durerea noastra, pentru ca acum bisericile noastre sunt goale, dar, inca o data zic, e mare nevoie sa traim aceste vremuri cu dor dupa Domnul Hristos, in asa fel incat, atunci cand va fi posibil sa ne reintoarcem in bisericile noastre, sa-I spunem si noi, asemenea Domnului, cum El a zis catre ucenici: cu dor am dorit sa mananc acest Pasti cu Tine, Hristoase! Amin!

 

Legaturi:

PS BENEDICT VESA: “Vreme este sa Il lasam pe Hristos sa lucreze in noi, El sa fie inceputul si sfarsitul vietii noastre. SA NE RECUNOASTEM VULNERABILITATILE si SA II CEREM LUI HRISTOS SA VINA inlauntrul nostru” (VIDEO, TEXT)

“Nu te teme, Domnul este cu tine! CU NOI ESTE DUMNEZEU…” – Preasfintitul BENEDICT: Cuvinte de intarire catre “Biserica de acasa” despre VREMEA TREZVIEI, VREMEA ALEGERII, MANGAIEREA IMBRATISARII LUI DUMNEZEU si AJUTORUL IN SUFERINTA AL MAICII DOMNULUI: „Singurul loc unde nu te cuprinde frica este în brațele lui Hristos. Depărtându-ne de El, fricile nasc pui și se transformă în panici. Să nu uităm asta!”

“EXPERIENTA LUI DUMNEZEU iti da curajul de a trai, dar si CURAJUL DE A MURI. Ortodoxia se invata in Biserica si IN GENUNCHI”. Cuvinte puternice si de actualitate, in VREMEA SPAIMELOR MORTII, ale PREASFINTITULUI BENEDICT VESA, la Duminica Ortodoxiei si la pomenirea martirilor anticomunisti (VIDEO, TEXT): “Mantuirea este DE DIMINEATA PANA SEARA”

“ESTE CEASUL SA VA TREZITI DIN SOMN! Nu mai pierdeti timpul!” – MESAJUL ESHATOLOGIC AL POSTULUI CELUI MARE, inteles ca DOR DUPA MIRELE CERESC si dupa INTRAREA IN IMPARATIA SA (Predica PS BENEDICT BISTRITEANUL in prima zi a Postului Mare si inceputul Canonului celui Mare – VIDEO, TEXT)

 

***

PS MACARIE despre ÎNCERCĂRILE GOLGOTEI și NOILE VREMURI DE MUCENICIE: “Purtându-ne poverile unii altora în aceste vremuri grele, trebuie SĂ NE ÎNCURAJĂM UNII PE ALȚII asemenea martirilor din vechime” (VIDEO)

“Cu dor am dorit să mănânc cu voi aceste Paști…” PASTORALA Preasfințitului Părinte Episcop MACARIE la Sărbătoarea Învierii Domnului (2017): CALDĂ CHEMARE DE ÎNTOARCERE LA “DRAGOSTEA DINTÂI” (și audio)

 

***

“Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. “CRESTINII AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata viclenie si provocare exista la adresa lui Dumnezeu, atunci cand umblam sa reusim cu duh viclean”! NOI STIM CE CEREM?

VESTIREA PATIMILOR DOMNULUI si CEARTA APOSTOLILOR. Intre lupta salbatica pentru intaietate care striveste pe cei slabi si puterea dragostei smerite

Duminica a V-a din Postul Mare – PREGĂTIREA PENTRU PAHARUL PĂTIMIRILOR: “Dumnezeu îşi dezvăluie puterea Sa în slăbiciune, înţelepciunea Sa în nebunie, slava Sa pe Cruce”

Predicile Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA A CINCEA DIN POST (Evanghelia cererii fiilor lui Zevedeu): VESTIREA PATIMILOR SI SLUJIREA JERTFELNICA

 

***

“IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastignita”

PARINTELE STANILOAE (†5 octombrie 1993) DESPRE HRISTOS-SLUJITOR SI CHEMAREA NOASTRA LA RESPONSABILITATEA SLUJIRII JERTFELNICE: “Cum sa stii daca iubesti cu adevarat pe cineva, daca nu ai suferit pentru el?“

SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne invata sa fim in toata vremea in slujire… Hristos ne imprumuta mainile Sale milostive si slujitoare ca noi insine sa fim milostivi si slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACARIE la Manastirea Sihastria Putnei, de IZVORUL TAMADUIRII (audio+text)

“Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

PARINTELE RAFAIL NOICA despre gasirea sensului personal al vietii si ASUMAREA CRIZELOR

 

***

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU

“Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii

“Oamenii sunt foarte trişti când nu reuşesc în proiectele lor, în programele lor. Ei bine, această tristeţe vine tocmai pentru că OMUL NU CONCEPE SĂ SE LEPEDE DE AMBIŢII”. “PROVOCAREA” LUI HRISTOS şi ÎNTRISTAREA BOGATULUI “NEPREGĂTIT” DIN NOI

CRUCEA VIEȚII. Cuviosul Ioan Krestiankin: “Creştinismul este PURTAREA CRUCII, este osteneală. Iar creştinismul de azi este pentru mulţi NUMAI PE VÂRFUL LIMBII şi durează cât timp deasupra capului este cer senin”; “Trebuie să porţi greutatea bolii soţului. Voi doi SUNTEȚI UN SINGUR TRUP. E BOLNAV SOȚUL, SUFERĂ ȘI SOȚIA”

SAPTAMANA MARE – hotarul judecatii noastre. SCANDALUL CRUCII IN VIATA NOASTRA si ALTOIREA NOASTRA LA TAINA PATIMIRII DOMNULUI: “Atata vreme cat omul ramane izolat in dreptatile lui, nu are nicio legatura cu Hristos cel Rastignit”

FUGA DE (PE) CRUCE si MANGAIERILE OTRAVITE ALE DUHULUI LUMII

“Vom vedea pe Dumnezeu precum este” (IV): ARHIMANDRITUL SOFRONIE despre SUFERINTELE SI FERICIRILE DUHULUI: “Este oare cu putinta… fara o mare lupta cu propriile patimi, fara un plans zdrobitor, fara multime de scarbe, fara o arzatoare intristare? Toate se agonisesc prin multe suferinte“

Cel care isi iubeste viata sa o va pierde…


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, PS Benedict Bistriteanul, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la ““DUREREA VOASTRA ESTE SI DUREREA NOASTRA pentru ca acum bisericile noastre sunt goale, dar e mare nevoie sa traim aceste vremuri cu DOR dupa Domnul Hristos”. PS BENEDICT BISTRITEANUL (si video): “Rugaciunea pentru lume DOARE. E mare criza de oameni care sa SLUJEASCA, de lideri care sa isi plece genunchii. PUTEREA NE VINE DIN INGENUNCHERE”

  1. Desigur, se POATE DACĂ SE VREA, dar dacă NU SE VREA NU SE POATE și se găsesc tot felul de scuze penibile !!! Poate ne explică președintele Iohannis, premierul Orban , expreședintele Băsescu și toți ceilalți care au dispus aceste măsuri în situația de urgență, de ce nu se putea (și de ce nu s-ar putea măcar de Înviere) face și în Biserica Ortodoxă Română la fel ??? Și chiar Patriarhia și Sfântul Sinod de ce nu au venit cu o asemenea abordare ???
    IERTARE ȘI DOAMNE AJUTĂ TUTUROR !!!

    https://youtu.be/CXMYigFKIGs

  2. @Romil
    Superb filmulețul. Mulțumim. Privindu-l, simți unitatea care ne leagă. Chiar dacă noi stăm cu toții acasă. Ați văzut că în comentarii grecii trimiteau și ei mesaje emoționante. Simțeau și ei aceast unitate…

  3. Pingback: VREMEA STRIGATULUI mantuitor catre Dumnezeu. “Fa cu noi semn spre bine! Doamne, am nevoie de Tine! Acum, Doamne, vino in viata noastra!” – ALT CUVANT DE MANGAIERE SI INCURAJARE PENTRU CEI DE ACASA din partea Preasfintitului Benedict (si
  4. Filmuletul postat de Romil mi-a mers in adancul cel mai adanc al sufletului. L-am distribuit tuturor cunostintelor mele.
    Si cuvintele PS Benedict sunt mangaietoare. Avem mare nevoie in aceste zile sa stim ca nu suntem ai nimanui…

  5. Pingback: EPISCOPUL MACARIE: “Tot ce se întâmplă acum cu noi este un semn că NE APROPIEM, ca obște, DE GOLGOTA SUFERINȚEI. Golgota NU ESTE SIMBOLICĂ, Golgota nu este o celebrare, ci Golgota este o realitate!” (AUDIO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: PS Benedict Bistriteanul: NU VA TEMETI, TOTI CEI CARE IL CAUTATI PE HRISTOS! “Doamne, e vremea sa Te ridici, e vremea sa inviezi, e vremea sa Te scoli intru intampinarea noastra!” (VIDEO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: PS Benedict Bistrițeanul: MESAJ CATRE TINERI, chemare la CURAJ si la “NEASTAMPARUL CEL BUN” al cautarii intalnirii cu Dumnezeu si a IMPARTASIRII ACESTEI BUCURII SI CELORLALTI: “Voi acum sunteti cei chemati sa slujiti celor care sunt in
  8. Pingback: Predica PS BENEDICT BISTRITEANUL despre nevoia de a castiga ajutorul si PRIETENIA SFINTILOR si lectiile desprinse din VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL, MARTURISITORUL: “Credinta ortodoxa este realitatea care nu se poate negocia niciodata. Si nu se sta la
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate