SEMANATORUL JERTFELNIC SI PAMANTUL (NE)RODITOR AL INIMILOR NOASTRE
(…) … Noi acumulam multe, dar, oare, cat asimilam, cat intra in substanta sufletului nostru, cat devine viata?
Imi vine sa plang cand ma gandesc cate seminte semanate de Dumnezeu – cele mai multe – se irosesc, cat de iresponsabili (in primul rand) si de nevolnici suntem ca dispretuim belsugul care ni se ofera jertfelnic de Dumnezeul nostru care plange pentru noi – atat direct, cat si prin sfintii Sai – si Isi revarsa necontenit sangele ca noi, doar-doar vom intelege ceva… “Iar voi nu vreti sa veniti la Mine pentru ca viata sa aveti!” (In. 5: 40).
Dar cum vom pastra in noi semintele Vietii? Ne spune chiar Domnul: “Iar cea [samanta] de pe pamant bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inima curata si buna, il pastreaza si rodesc intru rabdare” (Lc.8;15). O sugestie ne-o da si relatarea despre Maica Domnului: “Iar mama Sapastra (pazea) toate lucrurile acestea inima ei“ (Lc.2:51). De asemenea, Scriptura foloseste de mai multe ori expresia “pazirea cuvantului”. Mirul de pret al harului sau “vinul cel bun” al Duhului se pastreaza numai in vasul durerii, al unei taceri “pline”, al rabdarii (ca lucrare tainica) care poate asimila (”mesteca” si “digera” bine) Cuvantul (si nu doar “a-l inghiti nemestecat” si a-l “elimina” rapid apoi) si poate rodi. (…)
- Integral la: CUM SA ADUCEM ROD?
***
“Ce a semanat si ce seamana Dumnezeu in noi, oamenii, pentru faptura Sa, faptura care, iata, astazi nu mai stie ca nu-si este siesi stapana, ci ca are un Facator, ba, mai mult, are si un Mantuitor, care a murit pentru ea?
Am vazut ca Dumnezeu seamana in noi Cuvantul Sau. Dar sa ne gandim: ce fel de samanta este aceasta? Este un Cuvant vesnic, Cuvant sfant, Cuvant cutremurator, Cuvant “cu putere multa“, plin de autoritate si incarcat de forta dumnezeirii Sale. Doar atat? Nu, este mult mai mult! Este si un Cuvant imbibat de scump Sangele Sau. Hristos Si-a adeverit sfantul sau Cuvant nu doar prin fapte, nu doar prin minuni, ci prin suferinta cea mai mare cu putinta, suferinta cat pentru toata omenirea la un loc (si durere deopotriva sufleteasca si trupeasca!) si prin MOARTE.
Hristos ne vorbeste astazi si pururea mai ales prin Sangele varsat pentru noi. Acolo este Cuvantul Sau recapitulat in intregime, fara rest! Dumnezeu a aruncat si arunca inca spre noi, pana cand mai suntem vii, samanta Iubirii Sale nu dintr-un inalt transcendent si senin, nu dintr-un presupus Olimp al ambroziei si al nectarului, ci tocmai de pe Golgota. El nu ne spune vorbe mari si frumoase de Sus, “din ceruri nalte“, ci vine, trudeste, asuda si plange aici, langa noi, sufera si moare impreuna cu noi, cu FIECARE dintre noi! El este Semanatorul care trudeste pe Cruce, care seamana de acolo Trupul si Sangele Lui.
Si inca un lucru esential, adesea uitat: El este Semanatorul si tot El este Samanta. Cat timp nu vom intelege aceasta, si noi vom fi numai pamant sterp! Cel Care ne cheama sa Il mancam si sa Il bem pe El este singurul Dar, singura Comoara, singura Hrana, singurul Bun posibil pe lume. Fara El nu putem face nimic, fara El nu avem cum sa rodim nimic… Fara El toate micile sau marile noastre “succese”, “satisfactii”, “impliniri”, “realizari”, “bucurii” sau chiar “fericiri” se vor arata, mai devreme sau mai tarziu ca fiind desarte si iluzorii…
Dumnezeu Isi seamana Sangele Sau intru noi. Dar sa vedem acum si ce anume semanam sau ce cultivam noi: (…)
- Mai departe, citeste la: Dumnezeu Isi seamana in noi Sangele: noi ce semanam?
Cititi si:
- CINE ARE URECHI DE AUZIT… SA AUDA STRIGATUL DOMNULUI!
- Rugaciune luata din pilda semanatorului – Sf. Tihon din Zadonsk
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Asa este,Hristos Dumnezeu a trudit si asudat sub greutatea Crucii si ne-a rascumparat cu pret infricosat foarte :insesi Trupul si Sangele Sau pentru noi cei nevolnici si netrebnici Le-a dat !
Straina auzire, care nu are asemanare in cele povestite omenesti:Dumnezeu se face rob,se naste in pestera saracacioasa,traieste modest si necunoscut,
moare pe Cruce ca pe cele proorocite sa le savarseasca si pe noi sa ne faca dumnezei si noi nu vrem ! Netrebnica si rusinoasa auzire !
Poate ca ar fi trebuit sa postez ceva ziditor dar cica si balegarul daca il pui la plante si flori le ajuta sa creasca!
Azi la Biserica cu hramul ‘Pogorarea Sfantului Duh’ din TM unul din preotii de acolo face la predica afirmatii de genu:
– si ortodoxul si catolicul si evanghelistul tot lui Dumnezeu slujesc…
– ar fi foarte bine ca toti ‘crestinii’ sa stea impreuna la o masa fara sa se razboiasca pe principii si diferente religioase pt ca nu asta conteaza ci numai sa ai moralitate si o inima buna…
– ‘fiecare’ are o parte din adevar desi s-au separat de cel dintai crestinism si sa stiti ca nu e nevoie de tot adevarul ca sa te mantuiesti daca ai o inima buna
– un lucru bun este ca avem in comun aceasi evanghelie si atata timp cat vom aveao conduita morala buna vom avea ceva important in comun!
…………………………………………………………….
Regret ca nu am un telefon bun pt filmat si inregistrat ca sa adeveresc o parte din ceea ce am scris mai sus…dar va zic ca multe altele s-au mai spus dar al un moment dat ma simteam pe dinafara si mi-era greu sa receptez ce zice si va zic ca asta nu din cauza auzului…
3 cuvinte despre pilda semanatorului 1000 de cuvinte despre balivernele de mai sus…
Noi suntem oameni foarte materialisti si ticalositi, pentru aceea ne si rugam lui Dumnezeu cu interes. Il rugam sa ne puna in buna randuiala problemele, sanatatea, copiii. Ne rugam omeneste, interesat. ( parintele Porfirie)
Slavoslovia este o rugaciune dezinteresata. Ingerii nu se roaga pentru a castiga ceva, sunt dezinteresati. Cand vom patrunde in aceasta rugaciune, il vom slavi pe Dumnezeu neincetat, lasandu-le pe toate in grija Lui, precum se roaga biserica noastra: ,,…toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”. Acestea sunt ,,matematicile superioare” ale religiei noastre!(parintele Porfirie)
In ceasul in care va rugati pentru Biserica, va izbaviti de patimi. In ceasul in care slavosloviti, se linisteste sufletelul vostru si se sfinteste de catre harul dumnezeiesc. Acest mestesug vreau sa-l invatati. (parintele Porfirie)
Sufletul nostru seamana cu un bazin plin cu apa. Daca versi apa catre flori, adica spre virtuti, spre calea binelui, vei trai adevarata bucurie, iar rautatile, spinii se vor ofili. Insa daca versi apa catre spini, acestia vor creste, te vor inabusi, iar toate florile se vor vesteji.( parintele Porfirie)
Parintele PORFIRIE spunea mereu ca trebuie sa fim optimisti si sa avem nadejde, stiind ca Hristos este iubire. Oricat de jos am cadea su oricat de mare ar fi amaraciunea si neputinta noastra dinaintea marilor probleme ale vietii, nu trebuie niciodata sa ne pierdem bucuria interioara, pentru ca Hristos este viu si alaturi de noi
Ce minunata Rugaciunea Sfantului Tihon din Zadonsk :”…ingradeste inima
mea cu frica Ta , ca nu candva , venind vicleanul , sa rapeasca samanta cuvantului Tau cea semanata intru mine…” …si
tabloul sugestiv : soarele apune peste ogorul semanat si peste ogorul nelucrat , cu buruieni si spini , pe care calca , hotarat,
omul , nepasator ca “ziua este pe trecute…”
“…EL este Semanatorul si tot EL este Samanta” …in timpul Sfintei Liturghii , dupa momentul Sfintei Jertfe , Iisus inviat ne primeste rodul – al fiecaruia dupa posibilitatile lui : “Pe Tine Te
laudam…”
@iulian
Mi-ar place sa faci un pic de comentariu la scrierile Sf.Parinti ca unul ce ai trecut prin ceva asemanator (Stan Patitul!)sau, ai si reusit sa implinesti recomandarile lor; de pilda, mie nu mi se pare grav si neindicat sa te rogi ‘interesat’ pentru casnicii tai mai ales cand acestia dau de necaz sau boala, sunt primejduiti trupeste si sufleteste iar, ca unul ce nu-ti pui baza in oameni faci apel la Tatal Ceresc care, poate aranja lucrurile cum nu se poate mai bine! Credinciosia ta alaturi de smerenia, durerea pentru cei de-aproape a-i tai, poate face minuni! Sf.Monica s-a rugat pentru fiul ei – fericitul Augustin – 30 de ani si n-a deznadajduit, nici nu s-a indoit, nici n-a crezut ca nu va fi ascultata ruga ei.
Traim in lume frate! Si vrem, nu vrem avem picioarele pe pamant iar capul infipt in trunchi – adica din pamant ne tragem si spre pamant ‘cautam’ cel mai adesea; Pr.Porfirie (din Athos, nu?) vorbea simplu, smerit… ca unul deja existent in IUBIRE care este HRISTOS! Daca vom ajunge si noi la aceeasi ‘masura’ la care a fost el, vom avea si noi trupul pe pamant iar capul/simtirea in Cer; si apostolul Pavel a fost rapit pana la al 3-lea Cer dar noi ne putem compara cu el/ei? Noi avem o masura, ei au avut alta; eu am un talant, tu doi, altul trei si tot asa…
Ii dau dreptate Pr.Porfirie intru totul fiindca arata ‘strecurat’ in ceea ce-ai citat si amendamentul: adica – rugati-va pentru (ceva, cineva) dar dati slava lui Dumnezeu pentru EL Insusi fiindca in Cer este pururea slavit si marit de toate puterile ceresti.
@ghenadie
Acel preot a fost ‘scolit’ strasnic, impaiat/imbuibat bine – ca, crede/nu crede ceea ce spune, oricum este de condamnat.
… sa ne umplem inimile cu Slava lui Dumnezeu si sa nu iutam ca el e Tatal nostru si noi Samanta Lui….pace si iubire voua
Pilda Semanatorului, cu duhovnicul nostru, pr Gheorghe, mult marturisitorul (video link)
http://vimeo.com/7016483