SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI (18 MARTIE): Vrejul pretuieste mai mult decat omul?/ VIDEO: Despre POST si Rugaciuni pe malul lacului
„Şi acum, Stăpâne Doamne, ia sufletul meu de la mine, pentru că mai bine este a muri eu decât a trăi” (Iona 4:3). Aşa s-a tânguit de două ori Prorocul Iona către Dumnezeu. Întâia oară – când Dumnezeu l-a trimis în marea cetate Ninive ca să vestească pieirea ei din pricina păcatelor. Auzind acestea, Ninivitenii s-au pocăit şi s-au îndreptat, iar Dumnezeu şi-a schimbat hotărârea şi a păstrat cetatea Ninive pentru pocăinţa ei. Căci toţi se căiseră cu amar, de la împărat la cerşetor, şi au rânduit post pentru ei şi pentru dobitoacele lor, ca nimeni să nu mănânce nimic, ci să se pocăiască până ce Dumnezeu se va milostivi şi le va ierta păcatele. Şi a văzut Dumnezeu aceasta, şi şi-a schimbat hotărârea, şi n-a mai nimicit cetatea Ninive. Dar aceasta n-a fost pe placul lui Iona, care i-a strigat lui Dumnezeu: „Şi acum, Stăpâne Doamne, ia sufletul meu de la mine, pentru că mai bine este a muri eu decât a trăi”.
S-a întâmplat apoi că Iona a ieşit pe câmp, şi Dumnezeu a făcut să crească un vrej deasupra lui Iona, care se odihnea, şi îi ţinea umbră. Şi Iona s-a bucurat. Dar îndată, a doua zi, Domnul îi porunci unui vierme să mănânce vrejul, care se veşteji şi se uscă degrabă, făcând să dispară umbra plăcută de deasupra capului lui Iona. Şi iarăşi a strigat Iona: „Şi acum, Stăpâne Doamne, ia sufletul meu de la mine, pentru că mai bine este a muri eu decât a trăi”, căci îi părea rău după vrejul care se uscase şi se prăpădise.
Iar Domnul, Cel ce ştie şi cugetele noastre cele mai subţiri ale inimii noastre, a auzit strigătul lui Iona şi l-a înţelese, apoi i-a zis:
„Tu nu te-ai îndurat de un vrej, (..) dară eu cum să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, întru carea locuiesc mai mulţi decât o sută şi douăzeci de mii de oameni?” (Iona 4: 10- 11).
O, fraţii mei, ce mare învăţătură este aceasta pentru noi toţi, cei din această generaţie! Iona este o pildă de nedreptate, aşa cum Toma este pildă de necredinţă. Prin martori şi pilde vii învaţă Dumnezeu neamul omenesc. “Ce zici tu, Iona?”, grăi Domnul. “Ţi-a părut rău pentru acest vrej, care a apărut într-o noapte şi într-alta a pierit, dar nu îţi pare rău de o sută de mii de oameni vii, care nu sânt vrejuri, ci oameni ca tine?”
Ce zici tu, Europa?, ar zice astăzi Domnul cel iubitor de oameni. Oare îţi pare rău de prăpădirea lucrului mâinilor omeneşti, de tablouri, statui, veşminte, felurite unelte, maşinării, case şi curţi, oraşe de mortar şi piatră, şi nu îţi pare rău de oamenii vii, fraţii tăi şi copiii mei? Cine ţi-a întunecat şi ţi-a stricat mintea, de le preţuieşti pe cele ieftine mai mult decât pe cele scumpe? Cine te-a înşelat să preţuieşti mai mult lucrările oamenilor decât lucrările lui Dumnezeu, dacă nu acel şarpe ce i-a înşelat şi pe Eva şi Adam? Cine te-a înşelat să preţuieşti mai mult pe cele moarte decât pe cele vii? Pe cele sortite grabnicei pieiri, decât cele sortite veşniciei?
Negreşit aţi auzit de o ţară veche, numită Europa. Cei dintre voi care n-au mai auzit de ea au simţit-o pe spinarea lor ca un samar ferecat, cu cuie ascuţite pe dinlăuntru aşa cum ariciul are pe dinafară. Acea povară aţi purtat-o voi, părinţii voştri şi copiii voştri în două dăţi, vreme de trei ani. Mulţi dintre cei mai apropiaţi şi mai dragi ai voştri au murit din pricina rănilor, în vreme ce voi, toţi care-aţi lepădat acea povară, aţi rămas greu răniţi şi însângeraţi.
Pentru ce oamenii s-au purtat aşa cu alţi oameni? Ca treziţi dintr-un somn adânc, vă întrebaţi: Pentru ce ne-au muncit, ne-au chinuit si ne-au omorât atâta? Pentru ce, pentru ce? Întrebaţi-l pe Prorocul Iona, şi vă va răspunde lămurit: Pentru că aceia au preţuit mai mult un vrej decât mii şi mii de oameni. Pentru că au socotit oamenii mai ieftini decât iarba. Toţi ştim filosofia lor despre spaţiu şi cucerire. Să ne extindem, să cotropim. Ce să cotropim? Grădini, vii, ţarini, livezi, păduri, râuri, munţi, şi câte şi mai câte. Dar, veţi striga cu mânie voi, sârbii, împreună cu Dumnezeu, cum să faceţi toate acestea, când acolo vieţuiesc mii şi mii de fiinţe omeneşti, fraţi ai voştri, care recunosc pe unul şi acelaşi Ziditor, Părinte al lor şi al vostru? Cum?
Simplu, răspund ei. Foarte simplu. Pe oameni îi vom arde cu foc, iar pădurile şi viile şi ţarinile lor le vom răpi. Pe oameni îi vom cosi, iar grădina lor o vom lăsa să crească pentru noi. Pe oameni îi vom prinde, iar hainele le vom lua pentru noi, şi pe ei goi îi vom îneca. Pe oameni îi vom nimici ca pe omizi, iar bunurile şi aurul lor le vom lua pentru noi. Pe oameni îi vom otrăvi cu gaze toxice, iar grâul, vinul şi uleiul lor îl vom ţine pentru noi. Pe oameni îi vom goni în pustiuri, ca să moară de foame, iar noi vom sta la masa lor, vom mânca, vom bea şi ne vom veseli.
O, fraţilor, acestea nu sunt cuvinte goale, nici ameninţări exagerate.
Toate au avut loc sub ochii noştri, cu noi ca şi cu mulţi alţii. Ce s-a întâmplat? S-au întâmplat cele scrise în Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu. Făţarnicii au ars Ninive, cetatea lui Dumnezeu cea cu mulţi oameni, şi au ocrotit vrejul – căci vrejul le era de trebuinţă, iar oamenii nu. A încuviinţat oare Dumnezeu acestea? Doamne Dumnezeule, oare ai zidit vrejurile pentru oameni, ori oamenii pentru vrejuri? Răspunde Hristos: vrejurile sunt pentru oameni. Răspunde Islamul: vrejurile sunt pentru oameni. Strigă şi neamurile păgâne: vrejurile sunt pentru oameni. Întreg cosmosul mărturiseşte în felul lui: nu numai vrejurile, ci şi stelele sunt pentru oameni! Dar Europa devoratoare de oameni crede că ştie mai bine decât toţi, şi zice: Nu e adevărat, oamenii sunt pentru vrejuri, căci vrejul preţuieşte mai mult decât oamenii! De aceea trebuie să purtăm războaie, adică să ucidem milioane de oameni, ca să putem avea milioane de vrejuri.
Auzi tu, sârbule, acestea? Tu, ţăranule, ştiu că auzi, dar nu ştiu dacă aud cârmuitorii tăi, cărturarii şi politicienii tăi, pe care îi îndestulezi cu hrană şi băutură. Ştiu că ei nu aud, căci dacă ar fi avut urechi să audă şi ochi pentru Dumnezeu, nu ar fi trâmbiţat pe cheltuiala ta, în urechile copiilor tăi, că vrejul e mai scump decât omul; aceasta e experienţa economiei politice. Iar tu, sârbule, dacă vrei ce e bine pentru tine şi pentru copii tăi, astupă-ţi urechile când devoratorii de oameni vorbesc despre economie politică şi deschide-le bine când auzi că se vorbeşte despre Evanghelia lui Hristos, Dumnezeul tău. Amin.
(Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p. 209 -211).
Cititi si:
Citind articolul mi-am adus aminte de o intamplare petrecuta anul trecut la Palatul Parlamentului. Am cautat pe net si am gasit un link: http://www.politico.ro/stiri/ultima-ora/un-director-de-la-senat-a-ramas-blocat-in-lift-timp-de-trei-ore-si-a-reusit-sa-fie-eliberat-numai-du.html.
Straniu unde s-a ajuns! Din cauza “LIPSEI UNUI PROTOCOL care sa REGLEMENTEZE astfel de situatii”, un om a ramas blocat in lift 3 ore. Nimanui nu i-a pasat de acel om,caci pentru a-l salva trebuia taiat tavanul liftului-bun public,producandu-se stricaciuni. Am uitat sa emitem un protocol care sa reglementeze grija si dragostea fata de aproapele, asa ca il vom substitui cu un bun public,regulamentar-cu serie si numar de inventar. Oare cand vom fi si noi inventariati, vom beneficia de grija supra-statului?
Pana atunci,un mic happy-end: cineva si-a ASUMAT, in cele din urma RASPUNDEREA.
Ortodoxia cea trăită
În curăţie şi-n credinţă
Nu cere’n veac vre’o aggiornare
Ci doar adânc de nevoinţă.
Nu cere niciodată noul
Nici teoria pe pământ
Ci taina vieţii’n curăţie
Şi înoirea-n Duhul Sfânt.
Ea simte noutatea vieţii
Şi bucuria celor sfinţi
Pe calea crucii asumate
Şi-n duhul sfinţilor părinţi.
În curăţia cea profundă
În care gândul e sfinţit
Şi-n care inima se roagă
Întreg lăuntru-i înoit.
Iar ortodoxul ce-o trăieşte
Simte ce-i sfânta înviere
Şi-n Duhul sfânt mereu se’nalţă
Luând putere din putere.
Sfinţii părinţi trăind adâncul
Şi nevoinţa curăţiei
Au văzut marele pericol
Şi înşelarea teoriei.
Nu şi-au sporit puterea minţii
Şi n-au intrat în cunoştinţă
Făr’a-şi spori povara crucii
Şi crecetarea-n nevoinţă.
N-au iscodit numai cu mintea
Cuvântul Domnului Iisus
Cum fac istorici’n ştiinţă
Şi filozofii din apus.
Ei au intat prin nevoinţă
Prin cruce şi prin curăţie
În taina sufletului nostru
Concret, nu doar prin teorie.
N’au căutat înalte titluri
Nu s-au fălit cu doctorate
Ci şi-au sporit povara crucii
Să fie liberi de păcate.
Chilia lor era golită
De desfătarea omenească
Dar era plină de lumina
Şi dragoste dumnezeiască.
Citirea cărţilor lor sfinte
Nu cere un efort al minţii
Ci dă lumina învierii
Şi frumuseţile credinţii.
Nu ne vorbesc savant de Domnul
Şi de’nălţimea sa cerească
Ci de adâncul curăţiei
Din viaţa cea duhovnicească.
Morala cea de suprafaţă
Şi teoria din apus
E numai coaja poleită
Care-l reflectă pe Iisus.
Să nu ne ceară la tribună
Cei ce vorbesc din teorie
Să acceptăm ecumenismul
Şi noul în ortodoxie.
Să nu ne mai vorbească public
De pe poziţii de putere
Şi’administraţie lumească
Despre Hristos şi înviere.
Ci să se facă pildă vie
De ortodocşi drepţă şi smeriţi
Ca să vorbească şi cu fapta
Cum au vorbit sfinţii părinţi.
Ecumeniştii să-şi înscrie
Partidu-n rând cu celelalte
Că ce vor ei i-o înşelare
Şi o unire în păcate.
@Vlad Nedelcu
Mda…acu’la moda pentru a amortii vigilenta unora si a domolii frustrarea altora, politicienii ‘nostrii’ au mai inventat o hachita menita sa para asa…de foaie verde, o oarescare responsabilizare in fata noastra, un praf in ochi pentru a nu cumva sa vedem limpede: ‘si-au asumat raspunderea’- in fata cui?!
Prin Cartile de identitate vom fi si noi inregimentati, inventariati; unii deja prin pasapoarte, altii cu noile carduri de sanatate; avandu-le la purtator chiar de vei fugii de ei, te vor repera mintenas prin satelit; la fel este si cu telefonia asta mobila; cand va incepe numaratoarea, cand vor incepe sa se impuna, cand vor face cu adevarat pe nebunii cu noi, va trebui sa aruncam mobilele iar in privinta cartilor de identitate, a celor de credit sa avem curajul/verticalitatea de a le refuza cand ni le vor baga gat. Fac reclama in mod constant pentru pensionari in privinta luarii pensiei pe card, apar ca ciupercile dupa ploaie banci, filiale peste tot…iar nebunia supermarket-urilor arata ca, vor urgent sa dispara banii lichizi de pe piata urmand ca, atunci cand nu te vei mai putea misca fara carduri, daca nu zici/faci ce spune ‘sistemul’ iti vor bloca accesul la salariu, mancare, plati utilitati – ‘simplu’, nu? dar diabolic totodata!
De cate ori aud de Sf.Nicolae Velimirovici ma gandesc cum a avertizat cu multi ani inainte pe sarbi; facand un paralelism, ma gandesc la ce-a spus Pr.Cleopa, fara a ‘suna’ cumva a injuratura ci, o trimitere cu gandul prin imaginatie la propriu, nu la figurat – “pocaiti-va ca va ia dracu!”.
Asa si noi, de nu ne vom pocaii cat mai avem timp….cu un picior deja suntem in groapa.
Profund, f. profund este Sf Nikolai si un ghimpe pt lumea occidentala in care si-a trait ultimul exil al vietii. Roagate pt noi sfinte sa devenim si noi advarati slujitori ai Domnului Hristos.
„Tu nu te-ai îndurat de un vrej, (..) dară eu cum să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, întru carea locuiesc mai mulţi decât o sută şi douăzeci de mii de oameni?” (Iona 4: 10- 11).
Cred ca e o greseala de tehnoredactare- SA MA INDUR – SA NU MA INDUR
@ Elena:
In limbajul vechi, “a se indura” si “indurare” insemna exact opusul a ceea ce a devenit, prin uzul limbii, mai recent, si intelegem si noi astazi. Deci inseamna “a nu se milostivi”, “a fi aspru”.
In traducere mai recenta, versetele respective suna asa: