PĂRINTELE NOSTRU MITROPOLIT BARTOLOMEU AL CLUJULUI, la 7 ani de la mutarea la ceruri – TÂNĂRUL MITROPOLIT BĂTRÂN sau ÎNTRUPAREA VOCAȚIEI PROFETICE A BISERICII. PS Macarie Drăgoi și ziarul Lumina aduc în actualitate cele mai curajoase si puternice cuvinte din predicile ”Leului Ardealului”

31-01-2018 Sublinieri

Episcopia Europei de Nord:

Părintele nostru Mitropolit Bartolomeu al Clujului

Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi

al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, transmis la împlinirea a șapte ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Mitropolit Bartolomeu al Clujului

Acum șapte ani, primeam cu durere în suflet vestea trecerii la cele veșnice a Părintelui nostru duhovnicesc, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. Durerii firești resimțite la despărțirea trecătoare de un Părinte preaiubit i-a făcut loc, treptat, încredințarea de a avea un ajutor de nădejde în Împărăția Cerurilor.

Înaltpreasfinția Sa ne-a fost Părinte duhovnicesc, model şi călăuză, în care am găsit îngemănate credinţa mărturisitoare şi o profundă cultură. Așa cum și-a dorit, a trecut la veșnicele locașuri, de acasă, de la Cluj, unde bătrânul oștean, în ultimii 18 ani de viață, s-a aflat sub drapelul Bisericii. Clujul i-a oferit bucurii și împliniri, însă și dureri și dezamăgiri. Orașul din care a fost expulzat pe nedrept în tinerețe, avea să-l reprimească în anul 1993 ca arhipăstor și luminător.

Slujirea ierarhului și cărturarului Bartolomeu Valeriu Anania în metropola transilvană s-a desfășurat sub cele trei principii călăuzitoare, pe care le-a pus la inimă discipolilor și colaboratorilor: frică de Dumnezeu, obiectivitate și transparență.

Prețuind valorile adevărate și acordând credit tinereții, a știut să se înconjoare de colaboratori dispuși să fie formați pentru o slujire sinceră, curată și jertfelnică. De altfel, după cum se cunoaște, Vlădica Bartolomeu a luptat din răsputeri, prin cuvânt și prin puterea modelului, împotriva corupției de la orice nivel și din orice generație, dar și împotriva vicleniei și a ipocriziei, a răului care se insinuează folosind măștile binelui. În perioada imediată de după decembrie 1989, prin Grupul de reflecție, alături de Părintele Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al României și de alți intelectuali de marcă, clerici și mireni, a contribuit la gestionarea perioadei de tranziție în plan bisericesc și a participat la asanarea societății românești în general.

Vlădica Bartolomeu era, totodată, un vizionar care înțelegea dincolo de aparențe. Nu mult după ieșirea din comunism, a tras semnale puternice de alarmă cu privire la noile tendințe de încălcare a libertății și demnității poporului pe care l-a iubit atât de mult, și îl iubește în continuare, de unde este:

Sub masca libertății, a democrației, a îngăduinței, vor să ni-L smulgă pe Dumnezeu din suflet și rugăciunile de pe buze si din urechi”,

spunea, profetic, încă din anii 2000, vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu. Și continua astfel:

De aceea trebuie să fim treji, noi creștinii, și Biserica noastră, pentru că vremurile încep sa fie grele. Și vor fi din ce în ce mai grele! În numele libertății și democrației, se pregătesc crime morale și chiar fizice!

Înaltul Bartolomeu spunea atunci aceste lucruri pentru a ne întări și pregăti duhovnicește, gândindu-se la noi toți cu acea grijă și neliniște cu care comandantul de oști, care știa de ce e în stare inamicul, își lasă oastea și căpitanii, încă fără experiență, în fața unui mare război.

De asemenea, resimțea, deja, începuturile unui fenomen care astăzi este în floare, dacă ne gândim la vehemența cu care sunt atacate multe din valorile poporului nostru, inclusiv Biserica. Obișnuia deseori să atragă atenția asupra rolului tot mai contestabil pe care televiziunile îl aveau. După cum spunea într-o predică:

Câtă ipocrizie exista în vremurile noastre! Numai ca să facă bani societățile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinăuntru, dar, de foarte multe ori, aducător de întuneric.

Dar, și cu privire la riscurile puse de răspândirea internetului, pe acea vreme încă limitat față de potopul digital în care trăim noi astăzi, Vlădica Bartolomeu a atenționat tinerii, îndemnându-i să meargă la izvoarele curate ale Sfinților Părinți ai Bisericii:

În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat.

De altfel, îi iubea pe tineri nespus de mult, având încredințarea că ei reprezintă viitorul neamului și al Bisericii. Nu pierdea niciun prilej de a li se adresa și a le da cuvânt de folos și încurajare iar în ultimii ani, fundația care îi poartă numele, a tinerilor studioși, a reușit să întrupeze cuvintele încurajatoare și să aducă multor tineri promițători un sprijin material concret. Cu umorul său firesc, spunea deseori că și el trăiește prin tineri a doua sa tinerețe deoarece prima s-a consumat în temnițele comuniste și în pribegie.

Studentul medicinist de odinioară, Anania, exmatriculat și alungat din Cluj în 1946, pentru vina de a fi condus greva studențească anticomunistă și antirevizionistă, după mai bine de 50 de ani, a fost reprimit în cetatea universitară de pe Someș. Senatul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj a hotărât să anuleze decizia de exmatriculare, iar la unul din cursurile festive ale studenților mediciniști, fiind invitat și ierarhul Bartolomeu, acesta le-a cerut sutelor de absolvenți să-l primească în promoția lor. În urale, Părintele Anania, a fost primit cu bucurie și entuziasm.

Cu dragoste și durere de Părinte față de tineri și față de copii, cel care și-a câștigat renumele de Leul Ardealului nu a contenit să atragă atenția asupra mijloacelor de pervertire a acestor suflete inocente, curate. O făcea din toată inima, adresându-se părinților cu acea putere pe care numai o inimă plină de dor, de iubire și de grijă o poate avea:

Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor. Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.

Datorită Mitropolitului Bartolomeu, Catedrala din Cluj a reușit să devină model de slujire liturgică și un cadru de echilibru între ethos și logos. Omiliile ierarhului cărturar și atitudinile sale de după 1993 au devenit evenimente majore ale cetății. Așa cum mărturisea, cuvântul său rostit la amvon, dorea să intre la inima tuturor, să hrănească și să călăuzească pe cei aflați în căutare de sine, de la simplul credincios până la cel mai rafinat intelectual. Animat de aceste preocupări a tâlcuit și diortosit Sfânta Scriptură, iar tipărirea ei ca ediție jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2000, a fost unul dintre evenimentele de excepție din răstimpul vieții sale.

Pe plan cultural, în timpul păstoririi sale, a vegheat la bunul mers al școlilor teologice de la Cluj, a crescut prestigiul editurii eparhiale, dezvoltând proiecte editoriale ambițioase și dinamizând revistele Renașterea și Tabor. Numeroase lucrări liturgice, teologice și științifice, unele fiind semnate chiar de ierarh, au contribuit la refacerea simbiozei dintre credință și știință, cult și cultură, aceasta fiind una dintre prioritățile enunțate chiar la începutul slujirii sale arhierești.

Vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu Anania a fost o întruchipare a atitudinii pe care toți cei chemați la treapta apostoliei trebuie să o aibă, după cuvântul pe care Apostolii Petru și Ioan l-au adresat Sinedriului: „Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 4, 19). Vlădica Bartolomeu nu căuta la fața oamenilor și nu se temea să mustre reprezentanți ai înaltelor stăpâniri. Acum, mai mult decât oricând, este valabil cuvântul său tunător, aplaudat de mulțimea de popor strânsă la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de la Mânăstirea Nicula, prin care cerea respectarea identității noastre de creștini și de români:

Aș spune o vorbă, care să fie auzită bine: noi suntem europeni prin geografie, prin istorie și prin vocație. Noi suntem în Europa. Este vorba să intrăm în structurile europene și suntem gata să o facem, iar Biserica Ortodoxă Română șifiii ei au declarat-o sus și tare: suntem în Europa. Avem în față o nouă Europa care ni se propune, dar aș vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! Suntem europeni! Puneți la inimă, domnii mei și iubiții mei, reacția acestui popor care, de obicei, la slujbe nu aplaudă. Întoarceți-vă la casele voastre cu un spor de sfințenie și de bună cuviință, și mai cu seamă cu un mare spor de curaj. Noi, ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, n-am pierit în vremurile grele, nu vom pieri acum. Important este să ne ținem trează conștiința noastră creștină și românească.

Să ținem aceste cuvinte vii în inimile noastre și să căutăm, cu osârdie, să le împlinim, fiecare după măsura lui!

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Părintelui nostru Mitropolit Bartolomeu acolo unde drepții se odihnesc și unde mila Lui face din cei muritori părtași ai Împărăției Cerurilor.

Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

***

Ziarul Lumina/Ioan Bușagă:

Bartolomeu Anania, bătrânul ierarh care avea elanul tinereții

O călătorie își află sensul atunci când știi, mai înainte de a o începe, ceea ce cauți, ceea ce dorești. Astfel și călătoria la ceruri a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania a fost una pe care acest ierarh și-a pregătit-o încă din anii copilăriei, mai cu seamă de când bătrânul arhimandrit, care avea 70 de ani, a fost ales în anul 1993 arhiepiscop la Cluj. Cei aproape 18 ani de păstorire duhovnicească a credincioșilor încredințați spre mântuire din Eparhia Clujului, mai apoi, începând din anul 2005, ai Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, au reprezentat pentru Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania „toamna” vieții sale. Aceasta deoarece, în acești ani, a hrănit sufletele credincioșilor din dulceața roadelor sale duhovnicești, plămădite primăvăratic, nu în greul pământului, ci în sufletul silfid și neîntinat de copil de către maica sa, și trecute în anii tinereții prin focul încercărilor vieții.

Experiența dobândită de-a lungul unei vieți întregi de om și exprimată prin viul grai, atitudine și fapte, l-a făcut pe mitropolitul cărturar ca să fie receptat drept un far călăuzitor de către cei care doreau și doresc să ajungă la limanul mântuirii. Deși la o vârstă înaintată a primit responsabilitatea unei noi și grele slujiri în Biserică, pentru propovăduirea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania a lucrat asemenea unui tânăr, plin de elan și vigoare, punând în lumină cele pe care în anii tinereții le-a ascultat ca un bătrân înțelept.

Demersul acesta, de a scrie despre un om, indiferent de statutul său, este un act care mai mult poate umbri în loc să facă lumină, cu atât mai mult cu cât este o îndrăzneală a crede că poți așterne în scris unele însușiri care țin de trăirile lăuntrice ale unui om. De aceea, deși, de-a lungul timpului, în filele cărților s-au scris și se vor mai scrie multe despre lucrarea și personalitatea Mitropolitului Bartolomeu Anania, cele care redau cel mai fidel personalitatea sa, fără a trece prin filtrul editării, sunt predicile sale, din fericire, multe dintre ele arhivate și chiar postate în mediul online. Astfel, ceea ce răzbate peste vremuri este glasul său puternic, cu care mângâia, îmbărbăta și ridica suflete necăjite, rănite și căzute. Viul grai al Mitropolitului Bartolomeu Anania cheamă sufletul rătăcit și, reașe­zându-l în sine, îl face un apostol al Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos și un împlinitor al voii Sale.

„Un tineret fără ideal înseamnă un neam fără viitor”

O grijă aparte a Mitropolitului Bartolomeu Anania a fost manifestată față de tineri, ca unul care a înțeles, datorită evenimentelor tumultuoase ale tinereții sale, că tinerețea este vârsta complexă a devenirii personalității, vârsta care deschide cu elanul eroismului poarta către viitor, nu numai al propriei persoane, ci și al societății în care trăiește. Nu de puține ori, în predicile sale și-a arătat grija sa de părinte duhovnicesc față de tineri, pândiți de atâtea primejdii, lăsați pradă debusolării și lipsei idealurilor.

Un tineret fără ideal înseamnă un neam fără ideal și un neam fără ideal este, practic, un neam fără viitor. De aceea, noi privim tineretul nostru nu numai din punctul de vedere al Bisericii, fiind îngrijorați pentru mântuirea sufletului lor, dar suntem îngrijorați și ca purtători de conștiință ai unui neam și ai unui popor care și-a făurit o istorie prin tinerii lui, care-și croiește un viitor – să dea Domnul! – prin tinerii lui și care se reazemă pe cei care urmează să ia locul vârstnicilor ce se duc”

(Predica despre tine­rețe).

Mitropolitul Bartolomeu Anania a simțit vremurile, și-a înțeles rostul său și a căutat să coopteze în lucrarea de regenerare morală a poporului român, de puțini ani ieșit din teroarea regimului ateist totalitar comunist, pe toți cei responsabili pentru renașterea spirituală a românilor, și anume școa­la și apoi toate celelalte instituții ale statului. Iar atunci când acestea au decăzut de la menirea lor, li s-a împotrivit pe cât s-a putut, împlinind nu atât voia sa, cât vocația profetică a Bisericii. Această vocație a Bisericii nu este de ieri, ci de la începuturile ei. Iar un exemplu în acest sens este Sfântul Ioan Gură de Aur care, fiind ales patriarh al Constantinopolului, a spus împăratului Arcadiu:

Să știi că nu mă voi rușina când va fi trebu­ință de învățătură și de mustrare, pentru folosul sufletului tău, precum nici prorocul Natan nu s-a rușinat de împăratul David, descoperind greșeala lui” (Viața, paraclisul și acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 32).

În nenumărate cuvântări, Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania avertiza că poluarea sufletului, întreținută de mass-media, în special, va duce la degradarea simțului moral în societatea românească, astfel încât poporul român va deveni „un popor de sălbatici și, încet, încet, de nesimțiți”.

Într-una din cuvântările sale, de la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 2000 – cea mai ascultată predică pe site-ul YouTube –, vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania spunea:

Ne întrebăm de această ofensivă de poluare a spiritului în țara noastră, România? Există mișcări ecologiste care luptă împotriva poluării apelor și a pădurilor, a solului și a aerului. Unde sunt mișcările ecologiste împotriva poluării spiritului? Nu am văzut, nu am auzit. Presa, revistele, canalele de televiziunile se întrec în a arunca cu gunoaie în casele și în sufletele noastre. Aproape nu este post pe care să îl deschizi întâmplător și să nu vezi decât violență, sânge, bătaie, desfrâu și toate mizeriile care se pot întâmpla într-o lume păcătoasă. […] Nu avem legi pentru aceasta, pentru că avem alte griji și alte treburi. […] Democrația este eminamente libertate, dar nu anarhie și nu dezmăț. Există o cenzură a bunului simț și e greu să suportăm cum obrazul bunului simț al poporului român este împroșcat de cei care nu se gândesc decât la bani. […] Aș vrea să puneți la inimă cele pe care vi le-am spus din toată inima mea, din toată credința mea și, uneori, cu sufletul sângerând. Să le duceți la casele voastre, să le spuneți vecinilor voștri și altora ce ați auzit și învățat la Mănăstirea Nicula, pentru ca poporul român să se poată regenera și lăuntric. Aș vrea să știe toată lumea: vom face reforme economice și politice, dar toate acestea nu vor avea roade de nu vom face reforma morală a poporului român. Să stârpim din țară minciuna, hoția, tâlhăria, drumul ocolit”.

Astăzi se împlinesc 7 ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de veșnică amintire Mitropolit Bartolomeu Anania. Anii trec repede, iar viața pământească a omului trece repede ca o clipă, însă acea clipă poate să dăinuie în veșnicie ca una, precum spunea părintele Sofronie Saharov, în care „Dumnezeu în om Își face autoportretul”.

Vedeti si:

***

Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”

“SE INTORC COMUNISTII, DRAGII MEI! In numele libertatii si democratiei, SE PREGATESC CRIME morale, si chiar fizice!” – Avertismentul profetic al MITROPOLITULUI BARTOLOMEU in predici audio la pilda datornicului nemilostiv

“VA ROG; PARINTILOR, OCROTITI-VA COPIII!” – IPS Bartolomeu Anania, in ultima sa Pastorala de Craciun (2010), denunta profetic “DEPRAVAREA PLANIFICATA” PRIN ORELE DE EDUCATIE SEXUALA si dezmatul generalizat din mass-media, acuzand “CRIMA LENTA SI STUDIATA” savarsita impotriva tinerilor

IPS BARTOLOMEU ANANIA DESPRE APOCALIPSA, vanzarea fratilor, rabdare si “profetii improvizati, cu pofta de publicitate” de pe internet (audio)

VLADICA BARTOLOMEU DESPRE TARELE OMULUI CONTEMPORAN: instrainarea prin Internet si TV, paranoia egocentrista, lingusirea si senzualitatea. “Cand va fi sfarsitul lumii?”

Predici audio la VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON (BARTIMEU). IPS Bartolomeu Anania despre STARUINTA IN RUGACIUNE si ORBIREA SUFLETEASCA A CELOR NECINSTITI SUFLETESTE: “Cata ipocrizie exista in vremurile noastre!”


Categorii

Cuvantul ierarhilor, IPS Bartolomeu Anania, Pentru tineri, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, PS Macarie Dragoi, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “PĂRINTELE NOSTRU MITROPOLIT BARTOLOMEU AL CLUJULUI, la 7 ani de la mutarea la ceruri – TÂNĂRUL MITROPOLIT BĂTRÂN sau ÎNTRUPAREA VOCAȚIEI PROFETICE A BISERICII. PS Macarie Drăgoi și ziarul Lumina aduc în actualitate cele mai curajoase si puternice cuvinte din predicile ”Leului Ardealului”

  1. Este momentul să ne trezim. Să ne dezvățăm de adicții, de iluzii, de îngrijorări, de aplauze. Este momentul să fim vindecați, nu doar ameliorați parțial. Este momentul să vrem să ne schimbăm. Să scăpăm de presiune, nu doar să o atenuăm. Am suferit îndeajuns. Este momentul să ne eliberăm de prejudecăți și concepte livrate de alții. Este momentul să observăm cu atenție frumosul, să devenim conștienți, să redevenim vii.
    Este momentul să renunțăm la toate ideile nebunești. Să avem o atitudine de deschidere, de bunăvoință. Este momentul să părăsim falsitățile. Să evadăm din acvariul cu rechini. Să fim deschiși spre adevăr, indiferent de consecințe. Să nu ne mai amăgim că le știm pe toate. Să nu ne mai mințim că suntem neprihăniți. Să nu ne mai fixăm idealuri prostești. Să nu ne mai credem importanți. Să nu mai fim atât de convinși că suntem buni. Domnul Iisus a avut de furcă cu astfel de oameni, care se credeau sfinți. Să nu mai fim exhibiționiști, să nu ne dorim să ne apară numele în ziar, să nu așteptăm laude.
    Este momentul să nu ne mai identificăm cu necazul. Noi nu suntem necazul. Nici depresia, nici succesul. Noi suntem cu totul altceva, un licăr de lumină. Nu noi avem iubire. Iubirea ne are pe noi. Un pește nu întreabă unde este oceanul. Este momentul să acceptăm că suntem păcătoși. Că situația nu poate continua așa. Că noi trebuie să ne schimbăm, nu lumea. Este momentul să credem că există viață după moarte, dar există viață și înainte de moarte.
    Este momentul să ne trezim, oricât de dureros ar fi. Să ne amintim că Iisus a murit chiar pentru acei oameni, pe care noi nu îi simpatizăm. Să nu fugim când golul din noi iasă la suprafață. Toate distracțiile ne vor face să uităm pe moment de acel gol, dar problema nu va fi rezolvată. Golul trebuie umplut cu iubire. Este momentul să nu mai confundăm pe EU cu MINE. Să scăpăm de egoism, de posesivitate, de gelozie, de invidie, de mânie și de frică.
    Este momentul să ne închinăm în Duh și în adevăr, devenind iubire. Să nu fim afectați de jigniri. Vopseaua neagră aruncată în aer nu murdărește aerul. Să renunțăm la mândrie, la reputație, la imagine, la comoditate, la tot. Nu trebuie să acumulăm ceva, ci să renunțăm la ceva. Nu să avem cunoștințe, ci conștiență. Să evadăm din închisoarea temerilor. Neplăcerile există, dar nu ne mai afectează. Pentru că nu mai suntem atașați de succes. Nu mai suntem dependenți de falsa reușită, etichetată superficial prin tridentul carieră – achiziții – pofte. Nu mai credem că cumpărarea unui produs aduce fericire.
    Este momentul să nu ne mai îngrijorăm nici pentru trecut, nici pentru viitor. Să renunțăm la nefiresc, la neliniște și la mahmureală. Am pierdut uimirea copilăriei, să luptăm pentru a înțelege uimirea misticilor, pentru a nu fi prinși în capcana plictiselii. Întotdeauna se cunoaște când apare o schimbare interioară. Se întipărește pe fața noastră, în ochii noștri, în toate atitudinile noastre.
    Este momentul să scăpăm de surzire și de orbire. Nimic nu are vederea mai pătrunzătoare decât iubirea. Este singura care ne scapă de idolii mentali. Iar ca bonus, ne eliberează de demonul numit Atașament. Nu există nimic mai plin de acuratețe decât iubirea. Singura dramă este somnolența, refuzul trezirii. Numai că somnolența este obositoare, întunericul este năucitor, doar lumina întrerupe coșmarul. Dacă ochiul este sănătos, vede. Dacă urechea nu este astupată, aude. Dacă mintea nu este închistată, rezultă înțelepciunea. Dacă inima nu este închisă, rezultatul este iubirea. Omul modern planifică și fotografiază întruna, dar a uitat complet să se bucure.
    Este momentul să trăim, nu doar să ne menținem corpul în viață. Am fost învățați să aprindem focul iubirii. Dar Învățătorul a fost ucis, devenise prea popular. Prin înviere, nu am pierdut nici focul, nici iubirea, dacă am avut curajul de a nu ne asocia cu criminalii care L-au otrăvit, L-au crucificat, pe El și pe toți discipolii Lui. Mai știm să facem focul?!

  2. “Mai știm să facem focul?!”

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate