INTRAREA LUI IISUS IN IERUSALIM. Citind Evanghelia de la Florii “pe dinauntru”, impreuna cu IPS Bartolomeu Anania… (si audio)

24-04-2016 Sublinieri

Ioan si Camelia Popa, Nurnberg, iconostas, 49 x 33cm 06

Va mai recomandam:

***

Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim

IPS Bartolomeu Anania

(fragment):

[…] De ce Domnul a acceptat, mai mult decât a acceptat, a pus la cale această intrare triumfală când ştia că El nu merge la triumf, ci merge la înfrângere şi la moarte? Iubiţii mei, pentru ca noi, cei de astăzi, să înţelegem ceea ce nu pricepeau cei de atunci: misterul creştinismului – totul trebuie citit pe dinăuntru nu pe dinafară. Dacă citim Evangheliile şi ne vom opri doar la suprafaţă şi vom explica doar istoriceşte cine era guvernator, cine era mare preot, cine era al doilea preot şi aşa mai departe, nu vom înţelege nimic. Sfânta Scriptură trebuie citită lăuntric şi pe dinăuntru. Putem vedea această imensă discrepanţă şi între ceea ce oamenii de atunci nu erau capabili să priceapă şi mesajul adevărat al lui Iisus Hristos. Ei, ca nişte oameni, priveau la El ca la un om foarte puternic, înzestrat cu puteri extraordinare, dar ca la un om. (…) Cei care-L aclamau la intrarea Sa triumfală în Ierusalim – Îl aclamau cu ramuri de finic şi cu hainele aşternute pe jos, Îl aclamau ca pe un rege. Şi ne spune Sf. Evanghelist Ioan, dacă aţi reţinut din textul de astăzi: Osana, Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”.

E clar. Şi Evanghelistul Marcu adaugă: Împărăţia care urmează S-o întemeieze şi care este Împărăţia Părintelui nostru David – adică pe linia davidică. E clar, ei gândeau pământeşte, ca nişte pământeni, Iisus gândea dumnezeieşte, ca un Dumnezeu. Iar pe de altă parte fariseii, care gândeau mai omeneşte decât toţi. Ei nu voiau sa fie proclamat împărat. Nu pentru că apoi vor fi dezrobiţi de romani – că asta o voiau şi ei, ci pentru că nu era omul lor, era adversarul lor. Şi atunci când eşti egoist şi interesat politic nu te mai interesează binele comun al patriei, te interesează doar interesele partidului din care faci parte. Şi ei, fariseii şi saducheii, erau partide politice şi ei se gândeau: Nu este de-al nostru! Nu ne trebuie, chiar dacă va fi să ne dezrobească”.

1669785_814606688552740_60857687_oIubiţii mei, ştim ce s-a întâmplat peste numai câteva zile: Iisus arestat, judecat, osân­dit. Nu voi insista asupra faptului că a rămas singur, că ucenicii Îl părăsiseră, ci doar că El îşi asumase această suferinţă, nimic nu a fost surpriză în aceasta. El şi-o vestise faţă de ucenicii Săi în repetate rânduri: “Fiul Omului va fi prins şi va fi dat în mâinile oamenilor şi va fi judecat şi va fi scuipat, şi pălmuit, şi batjocorit, şi răstignit, dar a treia zi va învia”. Nimeni n-a priceput o iotă din tot acest mesaj. Au socotit că s-ar putea să fie o metaforă. (…) Ni se spune că nici ucenicii nu pricepeau ce se întâmplă atunci. S-au dezmeticit mult mai târziu, după ce Domnul a înviat din morţi şi toate tâlcurile ascunse au ieşit la lumină. Cu Iisus ştim ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat cu mulţimile? Ne vom întâlni cu ele în Piaţa Pretoriului acolo unde guvernatorul Pilat Îl va judeca pe Iisus la incitarea cărturarilor şi fariseilor. Şi când a întrebat: Ce trebuie să fac cu Omul acesta că nu-I găsesc nici o vină?” Atunci mulţimile incitate de farisei şi saduchei au strigat într-un glas: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”, adică: “Omoară-L!”. Aceiaşi oameni. Nu s-a găsit nimeni să-I ia apărarea. Aceiaşi oameni care-L aclamaseră pe uliţele Ierusalimu­lui, acum Îi cer condamnarea la moarte într-un glas şi o obţin.

Iubiţii mei, când au fost sinceri: atunci când L-au aclamat sau acum când Îl osândeau? Şi într-un caz şi în altul. Este psihologia mulţimilor, a gloatelor pe care psihologii o ştiu foarte bine. Psihologia turmei care se ia după un singur semnal. Atunci erau de partea lui Iisus, acum sunt de partea adversarilor Săi.

(…)

Iubiţii mei, după 2000 de ani de creştinism fiecare creştin îşi are credinţa lui proprie, personală. Noi ne adunăm cel puţin duminica şi sărbătorile, ne rugăm împreună, dar credinţa şi evlavia sunt bunuri personale ale fiecărui ins în parte. Ele nu se dobân­desc prin contaminare, că dacă s-ar dobândi prin contaminare, le-aţi pierde la câteva minute după ce aţi ieşit din Biserică. Credinţa se câştigă din copilărie, prin tata, prin mama, prin bunica, la şcoală, la lecţii, mai târziu prin lecturi, la Biserică, prin Sfintele Slujbe şi prin predică. Credinţa este un bun personal al fiecăruia. Fiecare ştie în ce crede, de ce crede şi cât de tare sau de slabă este credinţa lui. De aceea relaţia noastră cu Dumnezeu este o relaţie personală, relaţia noastră cu Iisus Hristos este o relaţie personală, de la persoana la persoană, de la inimă la inimă, de la inteligenţă la inteligenţă, de la bunătate la bunătate. De aceea avem şi spoveditul personal, nu spovedirea în comun. Personal se duce fiecare la duhovnic şi Îi spune lui Dumnezeu, lui Iisus Hristos ce are el de spus pe inimă şi este convins că, prin duhovnic, Iisus Hristos îl ascultă şi poate îl dojeneşte şi în cele din urmă îl iartă pentru că l-a înţeles. Faptul că merge individual la Iisus Hristos să-şi spună ce are de spus pe inimă înseamnă suprema relaţie personală dintre om şi Dumnezeu. (…)

Iubiţii mei, cei de atunci, din vremea Mântuitorului L-au aclamat cu ramuri de finic, dar peste numai câteva zile ramurile lor de finic aveau să se prefacă în bicele cu care trupul lui Iisus avea să fie torturat. Plecăm şi noi cu ramurile noastre de finic, dar le vom păstra ca ramuri de finic şi nu vom îngădui ca prin păcatele sau necredinţa noastră ele să se prefacă în câteva zile în biciuri cu care noi Îl vom supune pe Iisus patimii. De ce? Pentru că noi avem credinţa personală şi pentru că-L iubim pe Hristos şi-L înţelegem în toată jertfelnicia Lui. Durerea Lui a fost a fost o durere asumată. De aceea mergea către ea ca un triumfător pentru că ştia că la capătul acestei suferinţe urmează Învierea – deci biruinţa definitivă – şi nu numai a lui, ci şi învierea noastră a celor pentru care venise din cer, de la Tatăl Său. Păstraţi-vă fiecare credinţa puternică, personală, şi-n rugăciune şi-n toate meditaţiile voastre, comunicaţi cu Iisus Hristos ca de la persoană la Persoană! Să vi-L faceţi prie­ten apropiat! El vă va înţelege, dar şi voi să-L înţelegeţi pe El. Şi aşa veţi şti că-I veţi cânta şi astăzi şi întotdeauna lui Iisus: Osana, Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântat este Împăratul lui Israel”, adică Împăratul lui Israel cel nou care este Biserica lui Iisus Hristos şi care este Împărăţia lui Dumnezeu către care nădăjduim. Aşadar, iubiţii mei, ziua de astăzi dinaintea Patimilor Domnului este o zi de bucurie, de lumină, pentru că este luminată pe dinlăuntru de credinţa noastră în Învierea care stă la capătul Patimilor lui Iisus. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

Sursa: IPS Bartolomeu Anania, transcrierea unor fragmente din Predica din Duminica a 6-a din Post (a Floriilor), 2003 – Foaia duminicala “Glasul Domnului” (PS Ignatie Muresanul)

img_2525-1024x682-1024x682

Pentru aceasta Duminica, mai puteti citi/asculta:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intrarea Domnului in Ierusalim (Floriile), IPS Bartolomeu Anania

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “INTRAREA LUI IISUS IN IERUSALIM. Citind Evanghelia de la Florii “pe dinauntru”, impreuna cu IPS Bartolomeu Anania… (si audio)

  1. Pingback: “Dacă vei muri înainte de a muri, nu vei muri atunci când mori!”– MONAHUL MOISE AGHIORITUL despre Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim a Domnului şi RAPORTAREA NOASTRĂ INTERESATĂ LA HRISTOS: “Îl folosim pentru a petr
  2. Pingback: LITERA UCIDE… CHIAR SI PE FIUL LUI DUMNEZEU! “Împărăţia lui Hristos nu este din această lume” DE CE PREFERAM UN DUMNEZEU AL PUTERII SI NE SMINTIM DE SMERENIA SI CRUCEA LUI HRISTOS? “Cum să crezi într-un Dumnezeu pe Care-L ve
  3. Pingback: LITERA UCIDE… CHIAR SI PE FIUL LUI DUMNEZEU! “Împărăţia lui Hristos nu este din această lume”. DE CE PREFERAM UN DUMNEZEU AL PUTERII SI NE SMINTIM DE SMERENIA SI CRUCEA LUI HRISTOS? “Cum să crezi într-un Dumnezeu pe Care-L v
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate