CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti, cum se iau deciziile in Biserica in duh ortodox: “SA SE EVITE EXTREMELE. Cu extremele nu se rezolva problemele. Din pacate, in vremea noastra AVEM MULTI CARE O TULBURA PE BISERICA MAMA”
Infruntarea problemelor bisericesti
– Parinte, care este modul de rezolvare corect, atunci cand se prezinta probleme bisericesti grele?
– Sa se evite extremele; cu extremele nu se rezolva problemele. Mai demult, bacanul punea cate putin din caus in cantar, si astfel afla exactitatea si echilibra cantarul. Adica nu punea deodata mult, nici nu lua deodata mult. Cele doua extreme intotdeauna chinuiesc pe Biserica Mama, dar si cei ce le tin se chinuiesc, deoarece cele doua extreme de obicei inteapa… Este ca si cum o extrema ar tine-o indracitul, atunci cand are obraznicie duhovniceasca (dispret fata de toate) si cealalta extrema ar tine-o nebunul, atunci cand are ravna prunceasca cu ingustime de minte.
Unul obraznic duhovniceste niciodata nu se intelege cu un stilist care are ravna prunceasca, ci se mananca si se lovesc, pentru ca amandoi sunt lipsiti de harul dumnezeiesc. Atunci – fereasca Dumnezeu! – cele doua extreme se pot lovi mereu si nimeni “nu le da de capat”. Cei care vor putea incovoia aceste doua capete, ca sa se uneasca – sa se impace – vor fi incununati de Hristos cu doua cununi nevestejite.
Sa luam aminte sa nu cauzam probleme in Biserica, nici sa marim micile neorinduieli omenesti ce se fac, ca sa nu pricinuim mai mare rau si sa se bucure cel viclean. Cei ce pentru o mica neorinduiala se tulbura mult si se repede deodata cu urgie, chipurile ca s-o indrepte, seamana cu paraclisierul usor la minte care, vazand o lumanare curgand, se repede deodata cu avant, chipurile ca sa o curete, dar ia grapis si oameni si sfesnice, pricinuind mai mare neorinduiala in vremea slujbei. Din pacate, in vremea noastra avem multi care o tulbura pe Biserica Mama. Dintre acestia, cei care sunt cu stiinta de carte au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar cei care sunt fara stiinta de carte au prins si ei dogma cu dintii si de aceea scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, si astfel se pricinuieste mai mare vatamare in Biserica de la acestia, decat de la luptatorii impotriva Ortodoxiei noastre.Este bine ca râul sa nu fie prea iute, pentru ca altfel ia totul, cioate, pietre, oameni; dar desigur nici prea domol, pentru ca va pricinui tantari…
Sunt unii care se ocupa cu critica unuia si a altuia si nu cu binele general. Unul urmareste pe celalalt mai mult decat pe sine. Cauta sa afle ce va spune sau ce va scrie celalalt, ca dupa aceea sa-l loveasca fara mila, in timp ce el insusi, de ar spune sau ar scrie acelasi lucru, l-ar sustine cu multe marturii din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti. Raul pe care il face este mare, pentru ca pe de-o parte nedreptateste pe aproapele sau, iar pe de alta il injoseste inaintea ochilor credinciosilor. De multe ori seamana si necredinta in sufletele celor slabi, pentru ca ii sminteste. Cei care isi justifica rautatea lor prin, chipurile, mustrarea celorlalti si nu a lor insisi, sau prin a da publicitatii situatii bisericesti – chiar si lucruri ce nu se spun – pretextand pe “spune-l Bisericii”, sa faca mai intai inceput de la mica lor biserica, familia sau Fratia lor si, daca li se va parea ca este bine, atunci sa faca de ras si Biserica Mama. Eu cred ca niciodata copiii cei buni nu o judeca pe mama lor.
Toti au nevoie de Biserica. Toti ii aduc slujirile lor, si cei cu caracter bland si cei aspri. Precum in trupul omului sunt absolut necesare si dulciurile si acriturile, chiar si papadiile amare, pentru ca fiecare are substantele si vitaminele ei, asa si in Trupul Bisericii toti sunt absolut necesari. Unul completeaza caracterul celuilalt si toti suntem datori sa suportam nu numai caracterul duhovnicesc al celuilalt, dar chiar si slabiciunile ce le are ca om. Din pacate, unii au pretentii nerationale de la ceilalti. Vor ca toti sa aiba acelasi caracter duhovnicesc cu al lor, si atunci cand cineva nu este in acord cu caracterul lor, adica sau este putin mai ingaduitor sau putin mai iute, indata trag concluzia ca nu este om duhovnicesc.
Vredniciile si slava omeneasca
Ma mir cum unii dau atata insemnatate slavei omenesti si nu slavei lui Dumnezeu ce ne asteapta, si atat de mult “alearga dupa slava oamenilor”. Chiar daca vom dobandi si vrednicia cea mai mare care exista si ne va lauda toata lumea, la ce ne va folosi? Laudele lumii ne vor duce in rai sau ne vor imbranci in iad? Ce spune Hristos: ”Slava de la oameni nu primesc”?
La ce mi-ar fi folosit daca as fi devenit ieromonah, episcop, patriarh? Vredniciile m-ar fi ajutat sa ma mantuiesc sau ar fi fost o greutate mare pentru un Paisie slab si m-ar fi surpat in iad? Daca n-ar exista cealalta viata, ar fi putut fi indreptatita o astfel de neghiobie. Dar unul care urmareste mantuirea sufletului sau, pe toate le vede “gunoaie” si nu alearga dupa vrednicii.
Moise, cu toate ca a fost trimis de Dumnezeu sa elibereze poporul lui Israil, nu s-a invrednicit sa intre in Pamantul Fagaduintei, pentru ca a ajuns la punctul sa se supere pe Dumnezeu din pricina poporului. A trait mereu in carteala poporului si odata s-a suparat. “Imi cer apa”, a spus. “De unde sa le gasesc apa?”. Doar cu putin mai inainte lovise piatra, scosese apa si le dadu-se sa bea! Era greu sa faca si acum la fel? Dar se incurcase cu problemele si cu nevoile poporului si a uitat cata apa scosese mai inainte, si din pricina multelor griji pe care le avea, nu si-a dat seama ce a facut, ca sa ceara iertare de la Dumnezeu. Daca ar fi cerut iertare, Dumnezeu l-ar fi iertat. Faptul ca nu a intrat in Pamantul Fagaduintei a fost un canon mic de la Dumnezeu, o pedeapsa pentru manierea lui. Fireste, Dumnezeu l-a luat in rai si l-a cinstit prin faptul ca l-a trimis impreuna cu Proorocul Ilie pe muntele Taborului, la Schimbarea la Fata a Domnului. Toate acestea ajuta sa intelegem cat de mare piedica se face vrednicia, cu responsabilitatile ei in drumul unui crestin spre rai.
Unii, in vreme ce si launtric si la exterior ar trebui sa fie numai bucurie, pentru ca Dumnezeu a iconomisit sa fie eliberati de orice responsabilitate, dimpotriva, ei urmaresc responsabilitati si vrednicii, si atunci cand nu li se dau se chinuiesc, stricandu-si astfel sufletul si trupul lor, biserica lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. In timp ce Dumnezeu le pregateste slava cereasca, ei vor sa mearga in rai prin slava oamenilor.
Poate imi vor spune unii: “De ce unii sunt slaviti si de oameni si de Dumnezeu?”.Nimeni nu va fi slavit de Dumnezeu, atunci cand vrea slava oamenilor. Sa nu urmareasca nimeni niciodata responsabilitati. Atunci cand il elibereaza de responsabilitati ar trebui sa se bucure, iar nu sa se mahneasca. Daca nu se bucura, inseamna ca exista inlauntrul sau viclenie sau mandrie. Niciodata sa nu urmarim vrednicii prin care sa fim slaviti, deoarece aceasta dovedeste boala agravata. Arata ca mergem pe un drum gresit, altul decat cel al smereniei, pe care au mers Sfintii Parinti si au ajuns in rai.
Avem o multime de Sfinti Parinti care fugeau de vrednicii, egumenii, preotie, episcopie. Unii si-au taiat mainile, altii nasul, altii urechile iar altii limba, ca sa nu fie cu madularele intregi si astfel sa-i hirotoneasca. Unii erau ascunsi in colibele lor si au fost hirotoniti pe deasupra acelora, iar pe altii i-au hirotonit de departe, precum pe Sfantul Amfilohie. Desi erau invatati si sfinti, ei intelesesera marea vrednicie a sufletului precum si marea greutate a responsabilitatilor, care devin o piedica pentru mantuirea omului, si de aceea le refuzau. Unii ca acestia au aflat drumul cel drept.
Si in Sfantul Munte unii considera preotia piedica in viata duhovniceasca, pentru ca afara de celelalte obligatii sunt obligati sa mearga la hramuri cu episcopi – desigur hramuri duhovnicesti – dar nici acestea nu ii odihnesc. Cand eram in obste, am cunoscut un diacon care a imbatranit si a murit diacon. Atunci cand era insa monah tanar, manastirea avea nevoie de diacon si l-au hirotonit. Mai tarziu au venit altii mai tineri. Aceia au devenit diaconi si preoti, iar acela dadea mereu randul celorlalti si astfel el a ramas diacon. Cand ii cereau sa se faca preot, spunea: “Acum manastirea nu are nevoie. Slava lui Dumnezeu, sunt frati tineri”. L-au pus la cancelarie. Dar cand au venit in manastire tineri cu carte, a cerut binecuvantare si a plecat de la cancelarie. Atunci cand manastirea trecea printr-o greutate, acest diacon evlavios a cerut unui preot virtuos sa ia staretia. Dar acela a spus: “Sfintia Ta de ce eviti raspunderile si le pui pe umerii mei? Fa-te Sfintia Ta proiestamen si ma voi face si eu staret”. Astfel unul a devenit staret si celalalt proiestamen. Atunci cand s-au asezat lucrurile si manastirea mergea bine, acela a demisionat din functia de proiestamen. Mult m-a ajutat diaconul acesta. Avea mult har de la Dumnezeu. Pe el il chemau la Sfanta Kinotita cand aveau subiecte grele, ca sa-si spuna parerea sa luminata.
– Parinte, care este pricina pentru care unii oameni duhovnicesti, desi nu iubesc banii, urmaresc insa slava? Este valabil ceea ce spuneau vechii elini: “Multi au urat bogatia, dar slava nici unul”?
– Este de vina capul lor cel sec! Aceasta este slava desarta. Maxima “multi au urat bogatia…” este o mentalitate lumeasca, nu incape in viata duhovniceasca. Acestea le spuneau vechii elini care nu cunosteau pe adevaratul Dumnezeu. In viata duhovniceasca slava lumeasca trebuie sa dispara. A suferit cineva o necinste mai mare decat aceea pe care a suferit-o Hristos? Sfintii Parinti urmareau necinstea, dar Dumnezeu ii cinstea. Acestia se afla inca in stadionul lumesc. Joaca fotbal. PAOK-AEK [doua echipe de fotbal din Grecia] – SLAVA! Slava despre care se vorbeste in Evanghelie are dragoste si smerenie. “Preaslaveste pe Fiul Tau, spune, ca si Fiul Tau sa Te preaslaveasca… Si aceasta este viata vesnica: sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat”. Adica Hristos a cerut de la Dumnezeu ca oamenii sa-L cunoasca pe Izbavitorul lor si astfel sa se mantuiasca. Astazi cei mai multi se intereseaza cum sa dobandeasca slava de peste tot. Slava de aici, slava de dincolo, si in cele din urma sfarsesc in… nebunie de aici, nebunie de acolo. Aceasta este ceeea ce a spus Hristos: “Primesc slava unii de la altii”, “ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi”. Cu astfel de lucruri imi vine sa vomit, intr-o astfel de atmosfera nu pot trai nici macar douazeci si patru de ore.
Responsabilitatile sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Toti cei care vor sa faca lucrare duhovniceasca evita responsabilitatile. De obicei nimeni nu a vazut un sfarsit bun la cei ce urmaresc vrednicii si ranguri. Intra elementul personal, egoismul, si dupa aceea se ciocnesc si se cearta intre ei proiestamenii, pentru ca si intr-un proiestamen si in celalalt exista egoism. Insa cei ce se nevoiesc cu marime de suflet si nu se odihnesc pe ei insisi, ci se nesocotesc pe ei insisi in orice lucrare a lor, ajuta foarte mult, pentru ca numai atunci se odihnesc sufletele ce au nevoie de ajutor si se va odihni launtric si sufletul lor, atat in aceasta viata cat si in cea vesnica.
Mai demult Sfintii Parinti, plecau intai in pustie si se pustiau de patimile lor prin nevointa pe care o faceau. Fara planuri si programari personale, se lasau in mainile lui Dumnezeu si fugeau de vrednicii si stapanire, chiar si atunci cand ajungeau la masura sfinteniei -afara numai daca Biserica Mama avea nevoie. Atunci faceau ascultare de voia lui Dumnezeu si slaveau numele Lui prin viata lor cea sfanta. Adica se faceau donatori duhovnicesti de sange, dupa ce mai intai dobandeau o stare buna de sanatate duhovniceasca in pustie, printr-o hrana duhovniceasca buna si printr-o trezvie neincetata.
Conducerea in Biserica
Biserica Ortodoxa a functionat intotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca in Biserica sa functioneze Sinodul, iar in manastiri Sinaxa Batranilor. Arhiepiscopul si Sinodul sa hotarasca impreuna. Staretul sau stareta si Consiliul manastiresc sa hotarasca impreuna. Arhiepiscopul este primul dintre egali. Si patriarhul nu este papa, ci are acelasi grad cu ceilalti ierarhi. In timp ce Papa are alt grad – sta la inaltime si i se saruta papucul – patriarhul sta impreuna cu ceilalti ierarhi si aproba. Si un staret sau o stareta in raport cu proiestamenii sunt tot primii intre egali.
Arhiepiscopul sau un staret nu poate face ce vrea. Dumnezeu lumineaza pe un ierarh sau proiestamen intr-o problema, pe altul in alta. Vezi ca si cei patru evanghelisti se completeaza unul pe celalalt. Tot astfel si aici, fiecare isi spune parerea sa, iar atunci cand exista parere contrara, se scriu procese verbale. Pentru ca atunci cand este vorba sa se ia o hotarare contrara poruncilor Evangheliei si unul nu este de acord cu aceasta, daca nu va cere sa se scrie parerea lui inseamna ca este de acord cu acea hotarare. Daca nu este de acord, dar semneaza fara sa se consemneze parerea lui, face rau si este raspunzator pentru aceasta; este vinovat. In timp ce daca isi spune parerea sa si majoritatea este impotriva, el este in regula inaintea lui Dumnezeu. Daca in Biserica Sinodul, sau in Manastiri Sinaxa, nu functioneaza corect, atunci desi vorbim de duh ortodox, il avem totusi pe cel papal. Duhul ortodox este ca fiecare sa-si spuna si sa-si scrie parerea sa, iar nu sa taca pentru ca se teme sau sa linguseasca pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau cu staretul.
Dar si clericii care intra in conducere de tineri, desi au calitati pentru aceasta, se vatama, se netrebnicesc. Intra in angrenaje, conducere, cancelarie etc., si nu se ajuta duhovniceste, desi au inclinatii. Unii, daca nu s-ar fi netrebnicit si ar fi facut lucrare duhovniceasca in ei insisi, ar fi ajuns mai tarziu oameni de baza in Biserica. Atunci cand omul nu se ocupa de sine in intelesul cel bun, adica nu face lucrare in el insusi, este ca negustorul care cumpara si vinde si nu stie ce datorie are, sfarsind in cele din urma in puscarie.
Mult ma doare cand aud de preoti tineri ca sunt la birou. Daca ar fi ramas inca putin afara de conducere, ar fi ajutat mai tarziu mai mult. Din pacate insa, adesea devin proiestameni preoti tineri si nu cei experimentati, care ar fi putut face lucrare duhovniceasca in turma lor, si in felul acesta raul devine indoit. Adica cei tineri isi iau asupra lor responsabilitati inainte de a face lucrare duhovniceasca in ei insisi, si se afla in functii in care trebuie sa daruiasca mai inainte de a dobandi bogatia duhovniceasca. Iar cei mai mari, neavand functii de raspundere, nu au posibilitatea sa ofere experienta lor pretioasa si iluminarea lor dumnezeiasca”.
(in: “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
Legaturi:
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextele “dreptatii”
- Sfantul Nil Ascetul mustra pe cei care cauta sa devina invatatorii altora pentru a dobandi slava de la oameni si putere poruncitoare asupra acelora
- Boala si nebunia slavei desarte
- BOALA DUHULUI LUMESC
- Duhul lumesc in monahism
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (1)
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE SMINTELI SI SMINTIRE: “Sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini”
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre INFRICOSATOAREA INSELARE: Numai diavolul teatralizează
- Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrarea duhovnicului: “Manuirea sufletului cere delicatete…”. CAND E NEVOIE DE INGADUINTA SI CAND DE ASPRIME?
- Cuviosul Paisie Aghioritul: OBRAZNICIA ALUNGA HARUL DUMNEZEIESC
- Parintele Amfilohie: NE SPRIJINIM UNII PE ALTII, CRESTEM IMPREUNA!
- CE VREA DUMNEZEU DE LA NOI? – Cuvinte esentiale de trezire si de indreptare de la Ieromonahul TEOFAN de la Putna
52 Commentarii la “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti, cum se iau deciziile in Biserica in duh ortodox: “SA SE EVITE EXTREMELE. Cu extremele nu se rezolva problemele. Din pacate, in vremea noastra AVEM MULTI CARE O TULBURA PE BISERICA MAMA””
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>