CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti, cum se iau deciziile in Biserica in duh ortodox: “SA SE EVITE EXTREMELE. Cu extremele nu se rezolva problemele. Din pacate, in vremea noastra AVEM MULTI CARE O TULBURA PE BISERICA MAMA”

31-08-2010 Sublinieri

Infruntarea problemelor bisericesti

– Parinte, care este modul de rezolvare corect, atunci cand se prezinta probleme bisericesti grele?

– Sa se evite extremele; cu extremele nu se rezolva problemele. Mai demult, bacanul punea cate putin din caus in cantar, si astfel afla exactitatea si echilibra cantarul. Adica nu punea deodata mult, nici nu lua deodata mult. Cele doua extreme intotdeauna chinuiesc pe Biserica Mama, dar si cei ce le tin se chinuiesc, deoarece cele doua extreme de obicei inteapa… Este ca si cum o extrema ar tine-o indracitul, atunci cand are obraznicie duhovniceasca (dispret fata de toate) si cealalta extrema ar tine-o nebunul, atunci cand are ravna prunceasca cu ingustime de minte.

Unul obraznic duhovniceste niciodata nu se intelege cu un stilist care are ravna prunceasca, ci se mananca si se lovesc, pentru ca amandoi sunt lipsiti de harul dumnezeiesc. Atunci – fereasca Dumnezeu! – cele doua extreme se pot lovi mereu si nimeni “nu le da de capat”. Cei care vor putea incovoia aceste doua capete, ca sa se uneasca – sa se impace – vor fi incununati de Hristos cu doua cununi nevestejite.

Sa luam aminte sa nu cauzam probleme in Biserica, nici sa marim micile neorinduieli omenesti ce se fac, ca sa nu pricinuim mai mare rau si sa se bucure cel viclean. Cei ce pentru o mica neorinduiala se tulbura mult si se repede deodata cu urgie, chipurile ca s-o indrepte, seamana cu paraclisierul usor la minte care, vazand o lumanare curgand, se repede deodata cu avant, chipurile ca sa o curete, dar ia grapis si oameni si sfesnice, pricinuind mai mare neorinduiala in vremea slujbei. Din pacate, in vremea noastra avem multi care o tulbura pe Biserica Mama. Dintre acestia, cei care sunt cu stiinta de carte au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar cei care sunt fara stiinta de carte au prins si ei dogma cu dintii si de aceea scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, si astfel se pricinuieste mai mare vatamare in Biserica de la acestia, decat de la luptatorii impotriva Ortodoxiei noastre.Este bine ca râul sa nu fie prea iute, pentru ca altfel ia totul, cioate, pietre, oameni; dar desigur nici prea domol, pentru ca va pricinui tantari…

Sunt unii care se ocupa cu critica unuia si a altuia si nu cu binele general. Unul urmareste pe celalalt mai mult decat pe sine. Cauta sa afle ce va spune sau ce va scrie celalalt, ca dupa aceea sa-l loveasca fara mila, in timp ce el insusi, de ar spune sau ar scrie acelasi lucru, l-ar sustine cu multe marturii din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti. Raul pe care il face este mare, pentru ca pe de-o parte nedreptateste pe aproapele sau, iar pe de alta il injoseste inaintea ochilor credinciosilor. De multe ori seamana si necredinta in sufletele celor slabi, pentru ca ii sminteste. Cei care isi justifica rautatea lor prin, chipurile, mustrarea celorlalti si nu a lor insisi, sau prin a da publicitatii situatii bisericesti – chiar si lucruri ce nu se spun – pretextand pe “spune-l Bisericii”, sa faca mai intai inceput de la mica lor biserica, familia sau Fratia lor si, daca li se va parea ca este bine, atunci sa faca de ras si Biserica Mama. Eu cred ca niciodata copiii cei buni nu o judeca pe mama lor.

Toti au nevoie de Biserica. Toti ii aduc slujirile lor, si cei cu caracter bland si cei aspri. Precum in trupul omului sunt absolut necesare si dulciurile si acriturile, chiar si papadiile amare, pentru ca fiecare are substantele si vitaminele ei, asa si in Trupul Bisericii toti sunt absolut necesari. Unul completeaza caracterul celuilalt si toti suntem datori sa suportam nu numai caracterul duhovnicesc al celuilalt, dar chiar si slabiciunile ce le are ca om. Din pacate, unii au pretentii nerationale de la ceilalti. Vor ca toti sa aiba acelasi caracter duhovnicesc cu al lor, si atunci cand cineva nu este in acord cu caracterul lor, adica sau este putin mai ingaduitor sau putin mai iute, indata trag concluzia ca nu este om duhovnicesc.

Vredniciile si slava omeneasca

Ma mir cum unii dau atata insemnatate slavei omenesti si nu slavei lui Dumnezeu ce ne asteapta, si atat de mult “alearga dupa slava oamenilor”. Chiar daca vom dobandi si vrednicia cea mai mare care exista si ne va lauda toata lumea, la ce ne va folosi? Laudele lumii ne vor duce in rai sau ne vor imbranci in iad? Ce spune Hristos: ”Slava de la oameni nu primesc”?

La ce mi-ar fi folosit daca as fi devenit ieromonah, episcop, patriarh? Vredniciile m-ar fi ajutat sa ma mantuiesc sau ar fi fost o greutate mare pentru un Paisie slab si m-ar fi surpat in iad? Daca n-ar exista cealalta viata, ar fi putut fi indreptatita o astfel de neghiobie. Dar unul care urmareste mantuirea sufletului sau, pe toate le vede “gunoaie” si nu alearga dupa vrednicii.

Moise, cu toate ca a fost trimis de Dumnezeu sa elibereze poporul lui Israil, nu s-a invrednicit sa intre in Pamantul Fagaduintei, pentru ca a ajuns la punctul sa se supere pe Dumnezeu din pricina poporului. A trait mereu in carteala poporului si odata s-a suparat. “Imi cer apa”, a spus. “De unde sa le gasesc apa?”. Doar cu putin mai inainte lovise piatra, scosese apa si le dadu-se sa bea! Era greu sa faca si acum la fel? Dar se incurcase cu problemele si cu nevoile poporului si a uitat cata apa scosese mai inainte, si din pricina multelor griji pe care le avea, nu si-a dat seama ce a facut, ca sa ceara iertare de la Dumnezeu. Daca ar fi cerut iertare, Dumnezeu l-ar fi iertat. Faptul ca nu a intrat in Pamantul Fagaduintei a fost un canon mic de la Dumnezeu, o pedeapsa pentru manierea lui. Fireste, Dumnezeu l-a luat in rai si l-a cinstit prin faptul ca l-a trimis impreuna cu Proorocul Ilie pe muntele Taborului, la Schimbarea la Fata a Domnului. Toate acestea ajuta sa intelegem cat de mare piedica se face vrednicia, cu responsabilitatile ei in drumul unui crestin spre rai.

Unii, in vreme ce si launtric si la exterior ar trebui sa fie numai bucurie, pentru ca Dumnezeu a iconomisit sa fie eliberati de orice responsabilitate, dimpotriva, ei urmaresc responsabilitati si vrednicii, si atunci cand nu li se dau se chinuiesc, stricandu-si astfel sufletul si trupul lor, biserica lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. In timp ce Dumnezeu le pregateste slava cereasca, ei vor sa mearga in rai prin slava oamenilor.

Poate imi vor spune unii: “De ce unii sunt slaviti si de oameni si de Dumnezeu?”.Nimeni nu va fi slavit de Dumnezeu, atunci cand vrea slava oamenilor. Sa nu urmareasca nimeni niciodata responsabilitati. Atunci cand il elibereaza de responsabilitati ar trebui sa se bucure, iar nu sa se mahneasca. Daca nu se bucura, inseamna ca exista inlauntrul sau viclenie sau mandrie. Niciodata sa nu urmarim vrednicii prin care sa fim slaviti, deoarece aceasta dovedeste boala agravata. Arata ca mergem pe un drum gresit, altul decat cel al smereniei, pe care au mers Sfintii Parinti si au ajuns in rai.

Avem o multime de Sfinti Parinti care fugeau de vrednicii, egumenii, preotie, episcopie. Unii si-au taiat mainile, altii nasul, altii urechile iar altii limba, ca sa nu fie cu madularele intregi si astfel sa-i hirotoneasca. Unii erau ascunsi in colibele lor si au fost hirotoniti pe deasupra acelora, iar pe altii i-au hirotonit de departe, precum pe Sfantul Amfilohie. Desi erau invatati si sfinti, ei intelesesera marea vrednicie a sufletului precum si marea greutate a responsabilitatilor, care devin o piedica pentru mantuirea omului, si de aceea le refuzau. Unii ca acestia au aflat drumul cel drept.

Si in Sfantul Munte unii considera preotia piedica in viata duhovniceasca, pentru ca afara de celelalte obligatii sunt obligati sa mearga la hramuri cu episcopi – desigur hramuri duhovnicesti – dar nici acestea nu ii odihnesc. Cand eram in obste, am cunoscut un diacon care a imbatranit si a murit diacon. Atunci cand era insa monah tanar, manastirea avea nevoie de diacon si l-au hirotonit. Mai tarziu au venit altii mai tineri. Aceia au devenit diaconi si preoti, iar acela dadea mereu randul celorlalti si astfel el a ramas diacon. Cand ii cereau sa se faca preot, spunea: “Acum manastirea nu are nevoie. Slava lui Dumnezeu, sunt frati tineri”. L-au pus la cancelarie. Dar cand au venit in manastire tineri cu carte, a cerut binecuvantare si a plecat de la cancelarie. Atunci cand manastirea trecea printr-o greutate, acest diacon evlavios a cerut unui preot virtuos sa ia staretia. Dar acela a spus: “Sfintia Ta de ce eviti raspunderile si le pui pe umerii mei? Fa-te Sfintia Ta proiestamen si ma voi face si eu staret”. Astfel unul a devenit staret si celalalt proiestamen. Atunci cand s-au asezat lucrurile si manastirea mergea bine, acela a demisionat din functia de proiestamen. Mult m-a ajutat diaconul acesta. Avea mult har de la Dumnezeu. Pe el il chemau la Sfanta Kinotita cand aveau subiecte grele, ca sa-si spuna parerea sa luminata.

– Parinte, care este pricina pentru care unii oameni duhovnicesti, desi nu iubesc banii, urmaresc insa slava? Este valabil ceea ce spuneau vechii elini: Multi au urat bogatia, dar slava nici unul”?

– Este de vina capul lor cel sec! Aceasta este slava desarta. Maxima “multi au urat bogatia…” este o mentalitate lumeasca, nu incape in viata duhovniceasca. Acestea le spuneau vechii elini care nu cunosteau pe adevaratul Dumnezeu. In viata duhovniceasca slava lumeasca trebuie sa dispara. A suferit cineva o necinste mai mare decat aceea pe care a suferit-o Hristos? Sfintii Parinti urmareau necinstea, dar Dumnezeu ii cinstea. Acestia se afla inca in stadionul lumesc. Joaca fotbal. PAOK-AEK [doua echipe de fotbal din Grecia] – SLAVA! Slava despre care se vorbeste in Evanghelie are dragoste si smerenie. “Preaslaveste pe Fiul Tau, spune, ca si Fiul Tau sa Te preaslaveasca… Si aceasta este viata vesnica: sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat”. Adica Hristos a cerut de la Dumnezeu ca oamenii sa-L cunoasca pe Izbavitorul lor si astfel sa se mantuiasca. Astazi cei mai multi se intereseaza cum sa dobandeasca slava de peste tot. Slava de aici, slava de dincolo, si in cele din urma sfarsesc in… nebunie de aici, nebunie de acolo. Aceasta este ceeea ce a spus Hristos: “Primesc slava unii de la altii”, “ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi”. Cu astfel de lucruri imi vine sa vomit, intr-o astfel de atmosfera nu pot trai nici macar douazeci si patru de ore.

Responsabilitatile sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Toti cei care vor sa faca lucrare duhovniceasca evita responsabilitatile. De obicei nimeni nu a vazut un sfarsit bun la cei ce urmaresc vrednicii si ranguri. Intra elementul personal, egoismul, si dupa aceea se ciocnesc si se cearta intre ei proiestamenii, pentru ca si intr-un proiestamen si in celalalt exista egoism. Insa cei ce se nevoiesc cu marime de suflet si nu se odihnesc pe ei insisi, ci se nesocotesc pe ei insisi in orice lucrare a lor, ajuta foarte mult, pentru ca numai atunci se odihnesc sufletele ce au nevoie de ajutor si se va odihni launtric si sufletul lor, atat in aceasta viata cat si in cea vesnica.

Mai demult Sfintii Parinti, plecau intai in pustie si se pustiau de patimile lor prin nevointa pe care o faceau. Fara planuri si programari personale, se lasau in mainile lui Dumnezeu si fugeau de vrednicii si stapanire, chiar si atunci cand ajungeau la masura sfinteniei -afara numai daca Biserica Mama avea nevoie. Atunci faceau ascultare de voia lui Dumnezeu si slaveau numele Lui prin viata lor cea sfanta. Adica se faceau donatori duhovnicesti de sange, dupa ce mai intai dobandeau o stare buna de sanatate duhovniceasca in pustie, printr-o hrana duhovniceasca buna si printr-o trezvie neincetata.


Conducerea in Biserica

Biserica Ortodoxa a functionat intotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca in Biserica sa functioneze Sinodul, iar in manastiri Sinaxa Batranilor. Arhiepiscopul si Sinodul sa hotarasca impreuna. Staretul sau stareta si Consiliul manastiresc sa hotarasca impreuna. Arhiepiscopul este primul dintre egali. Si patriarhul nu este papa, ci are acelasi grad cu ceilalti ierarhi. In timp ce Papa are alt grad – sta la inaltime si i se saruta papucul – patriarhul sta impreuna cu ceilalti ierarhi si aproba. Si un staret sau o stareta in raport cu proiestamenii sunt tot primii intre egali.

Arhiepiscopul sau un staret nu poate face ce vrea. Dumnezeu lumineaza pe un ierarh sau proiestamen intr-o problema, pe altul in alta. Vezi ca si cei patru evanghelisti se completeaza unul pe celalalt. Tot astfel si aici, fiecare isi spune parerea sa, iar atunci cand exista parere contrara, se scriu procese verbale. Pentru ca atunci cand este vorba sa se ia o hotarare contrara poruncilor Evangheliei si unul nu este de acord cu aceasta, daca nu va cere sa se scrie parerea lui inseamna ca este de acord cu acea hotarare. Daca nu este de acord, dar semneaza fara sa se consemneze parerea lui, face rau si este raspunzator pentru aceasta; este vinovat. In timp ce daca isi spune parerea sa si majoritatea este impotriva, el este in regula inaintea lui Dumnezeu. Daca in Biserica Sinodul, sau in Manastiri Sinaxa, nu functioneaza corect, atunci desi vorbim de duh ortodox, il avem totusi pe cel papal. Duhul ortodox este ca fiecare sa-si spuna si sa-si scrie parerea sa, iar nu sa taca pentru ca se teme sau sa linguseasca pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau cu staretul.

Dar si clericii care intra in conducere de tineri, desi au calitati pentru aceasta, se vatama, se netrebnicesc. Intra in angrenaje, conducere, cancelarie etc., si nu se ajuta duhovniceste, desi au inclinatii. Unii, daca nu s-ar fi netrebnicit si ar fi facut lucrare duhovniceasca in ei insisi, ar fi ajuns mai tarziu oameni de baza in Biserica. Atunci cand omul nu se ocupa de sine in intelesul cel bun, adica nu face lucrare in el insusi, este ca negustorul care cumpara si vinde si nu stie ce datorie are, sfarsind in cele din urma in puscarie.

Mult ma doare cand aud de preoti tineri ca sunt la birou. Daca ar fi ramas inca putin afara de conducere, ar fi ajutat mai tarziu mai mult. Din pacate insa, adesea devin proiestameni preoti tineri si nu cei experimentati, care ar fi putut face lucrare duhovniceasca in turma lor, si in felul acesta raul devine indoit. Adica cei tineri isi iau asupra lor responsabilitati inainte de a face lucrare duhovniceasca in ei insisi, si se afla in functii in care trebuie sa daruiasca mai inainte de a dobandi bogatia duhovniceasca. Iar cei mai mari, neavand functii de raspundere, nu au posibilitatea sa ofere experienta lor pretioasa si iluminarea lor dumnezeiasca”.

(in: Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)


Legaturi:


Categorii

Calugaria / viata monahala, Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

52 Commentarii la “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti, cum se iau deciziile in Biserica in duh ortodox: “SA SE EVITE EXTREMELE. Cu extremele nu se rezolva problemele. Din pacate, in vremea noastra AVEM MULTI CARE O TULBURA PE BISERICA MAMA”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Acum citeva minute am plasat un comentariu de un rand la ultimul articol de pe blogul Saccsiv-acela cu inregistrarea predicii exceptionale a parintelui Mihail Stanciu din 18 01 2009.Am spus atat:CU NIMIC NU SE DEZICE PARINTELE ACUM FATA DE ATUNCI!!!
    Acest comentariu mi-a fost sters de urgenta!Si nu este prima oara.

    @ admin si toti cei care cititi:Gresesc eu sau…ceva este putred rau in Danemarca asta…Acest om care-si zice saccsiv este ori foarte bolnav (duhovniceste) ori face jocul cuiva…Atata inversunare in a desfiinta pe absolut oricine are alta parere decat tine,rar mi-a fost dat sa intalnesc

    Doamne,ajuta!

  2. @ Magda:

    Este clar ca s-a trecut la faza de discreditare, de linsare morala… in forma calificata. Foloseste un cuvant al parintelui Mihail – perfect valabil si azi, bineinteles, doar ca acum, ca si noi, pune si alte accente, pe diversiunile si jocurile “de-a dreapta”, perfect similare cu cele facute de stilisti si de schismaticii ne-pomenitori in raport cu ecumenismul – pentru a-l expune public, IMPOTRIVA consimtamantului sau explicit si insistentei in acest sens, si apoi pentru a-l terfeli, insinuand ticalosia ca si-ar fi schimbat pozitia. Cat de jos poti sa te cobori ca om, ca sa faci asa ceva celui pe care te prefaceai pana mai ieri ca vrei sa-l iei ca duhovnic si de care te-ai folosit cat ai putut?

    Ce e mai tragic este cati oameni se lasa de bunavoie reeducati de acest ins fara scrupule, expert in inselatorie si razbunator fara frica lui Dumnezeu si fara rusine… Pe acesta trebuie noi sa-l insotim, sa-l credem si sa-l urmam?! Inca o data, meritam cernerea asta… Sa se aleaga cine e cu adevarat omul lui Hristos si cine alege lucrarea inselaciunii. Iar aici nu de cip este vorba, ci de “cipul” interior al duhului rau, al vicleniei si minciunii, care isi pune “pecetea” pe cei care ucenicesc la toti diversionistii profesionisti… Cu acest duh se amageste amarnic cine crede ca va ramane cu Hristos in incercari, doar fiindca acum se bate cu caramida-n piept ce martir va fi el. Cine insa are sinceritate, smerenie si dreapta socoteala, cine are adevarata credinta in Hristos, acela are si nadejde de a fi pazit in cumplitele dureri ale robiei ce ne asteapta…

  3. Pe blogul lui Saccsiv s-a pornit o adevarata revolutie. Cei ce comenteaza acolo si-au creat parca o enclava, dinauntru careia arunca cu mizerii asupra celor care incearca sa tempereze toata nebunia cipurilor. Parca le e frica ca nu cumva sa se intarzie apocalipsa si ei sa-si piarda sensul vietii.
    Cat despre duhul in care ei se afla, am surprins niste reactii ale unei comentatoare ce isi spune Aurora. Dupa ce a numit pe toti cei ce aveau o parere contrara cu a ei serpi, inselati si apostaziati si i-a poruncit comentatorului Iubesc Patriarhul sa-si schimbe nick-ul, caci stie ea ce fel de dictator mason e Patriarhul, a comis una tare de tot. Referindu-se la Pr. Mihail Stanciu spune-citez-:”acest preot minunat pe care l-am admirat o buna perioada de timp pt. curajul sau m-a dezamagit profund , caci a inceput sa o ia pe aratura, dupa predica, la miruit. In timp ce miruia, mai ne adresa cate un indemn sa nu mai ne agitam pe bloguri cu lupta anti-cip, anti-sistem, ci sa ne rugam mai mult si sa facem milostenie si fapte bune si astfel ne va invata Dumnezeu la fata locului ce sa facem cand vor veni actele cu cip.” Chiar incercand sa inteleg indignarea ei provenita din faptul ca Pr.Mihail nu este de aceeasi parte a baricadei cu ea, nu se putea sa nu remarce elucubratia. Deci duduia e dezamagita rau tare, ca parintele in loc sa-i indemne la dat in cap la autoritatile demonice ii pune sa se roage mai mult. Auzi ‘mneata tupeu! Cum adica milostenie si fapte bune? E pe aratura omul. Milostenia si faptele bune sunt pentru ortodocsii astia soft, nu pentru cei cool, hardcore, din catacombe.
    Comentariile ei aici:http://saccsiv.wordpress.com/2010/08/30/intrebare-catre-cei-un-milion-care-au-cerut-referendum-in-chestiunea-actelor-cu-cip-ce-s-ar-intampla-daca-toti-am-refuza-noile-buletine-cu-cip/#comment-46816
    http://saccsiv.wordpress.com/2010/08/31/audio-exceptionala-predica-a-parintelui-mihail-stanciu-de-pe-vremea-cand-era-aidoma-%E2%80%9Ebloggerilor-isterici-anti-sistem%E2%80%9D/#comment-46951
    Cam atat de departe s-a ajuns acolo si inca nu s-a terminat, cred ca vom auzi mai multe. Deja s-au creat o gramada de curente si grupuri: cei impotriva cipului si cei pro-cip. Cei impotriva cipului se impart in cei impotriva cipului RFID si cei impotriva cipului SMART. Cei impotriva cipului RFID se impart in cei impotriva cipului RFID cu 666 si cei impotriva cipului RFID care nu se stie daca are 666, s.a.m.d.
    Fereasca Dumnezeu, fratilor de smintelile astea. Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea Lui si celelalte se vor adauga voua. Sunt sigur ca reciproca nu e valabila. Nu merge spus: cautati mai intai sa nu primiti actele cu cip si Imparatia Lui Dumnezeu se va adauga voua.

  4. Asa-i,Vlad.
    In ceea ce priveste comentariile tale despre”duduia” Aurora-iti multumesc ca m-ai facut cel putin sa zambesc!
    Doamne,ajuta!si noua si celor despre care vorbeai tu,sa se trezeasca cat mai multi, sa se scuture si sa iasa din “haznaua” aceea.Eu una,ii multumesc Domnului ca mi-a intins mana sa…

  5. @ Valentin (nepublicat):

    Ce sens au linkurile la poezii vulgar-obscene?! Si ce legatura au cu mustrarile legate de barfa, cu rugaciunea si milostenia?!

  6. @ Vlad:

    Stati sa vedeti cand or “lua-o pe aratura” si dintre ‘stalpii’ lor, dintre cei mari, pe care or sa-i puna si pe ei la zid imediat…

  7. Faceti si voi mai multa rugaciune si mai vedem pe parcurs. Paraclisul Maicii Domnului. Tu ce crezi, Vlad ?

    Hadeti sa va povestesc ceva din par Paisie.

    In muntele Athos izbucnise un incendiu si fiecare cauta solutii omenesti apa, pompieri etc. Si descria par Paisie cu acea claritate duhovniceasca care-l caracteriza. Iar morala era ca: nimeni nu a stat un pic sa-l includa pe Dumnezeu in actiunile lor, sa fi purces toti la o rugacune ca sa se stinga focul.

    Si va mai zic o pilda a par Paisie. Vreti?

    Tot in Muntele Athos, era un turc (parca turc era) care facea zile fripte unei comunitati si proestosul comunitatii vroia sa mearga la directiunea din Muntele Athos sa rezolve problema, dar au dat de sfatul unui monah intelept care le-a spus sa se roage si asa au facut si dupa trei zile, turcul a plecat.

    andreea – cu minuscula

  8. @ Magda

    Da, e simpatic Vlad, cu “duduia” lui. 🙂

    Descrie bine o situatie.

    Si concluzioneaza foarte bine cu aceasta fraza: “Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea Lui si celelalte se vor adauga voua. Sunt sigur ca reciproca nu e valabila. Nu merge spus: cautati mai intai sa nu primiti actele cu cip si Imparatia Lui Dumnezeu se va adauga voua.”

    Ce sa facem. Sunt vremuri tulburi. Sa ne rugam mai mult, adica sa-l includem pe Dumnezeu in actiunile noastre, asa cum arata si par Paisie (in cele doua pilde pe care vi le-am scris din memorie, ar fi fost frumoase redate adlitteram, dar nu am timp sa le caut) si vom mai vedea pe parcurs.

  9. Acuma cateva zeci de ani, obstea lui Gheron Iosif si alti zeloti din sf munte, tot asa, nu pomeneau patriarhul, fugeau de slujirea cu cei de pe nou, par Haralambie nu spovedea ieromonahii care nu faceau liturghie zilnica, dar ei niciodata nu au gandit ca tainele ecumenistilor si ale preotilor de pe nou nu ar fi valide. Dar in ultimii ani de viata toti ucenicii lui gheron Iosif au devenit pomenitori ai patriarhului si nu au mai fugit de slujirea cu cei de pe nou. Cat au fost retrasi cu gheron Iosif, retragerea le-a conferit aceasta posibilitate de a adopta o pozitie cat de posibil zelotista. De cand insa au devenit stareti in sf munte, toti au adoptat o pozitie mai comuna si mai putin zelota, mai ” caldicica ” cum zic unii, ha ha ha ha. Si cu aceasta caldura a lor mai ” caldicica ” au luminat in tot sf munte si in toata ortodoxia, si asa, mai ” caldicei ” au si trecut toti la Domnul, lasandu-ne pilda vietii lor sfinte. Cuv Paisie nu a adoptat o pozitie zelotista, fiind asaltat mereu de miile de oameni care veneau la el, chiar daca era si el mai ” caldicel ”, ha ha.

    Deci o pozitie hiperzelotista nu este rezervata decat la foarte putini, numai putnicilor si nebunilor pentru Hristos, care sunt foarte rari, au un har si o chemare cu totul speciale de la Dumnezeu, si au in mare masura harisma discernamantului. Poate par Adrian, care din cate stiu eu e pustnic, ar fi indreptatit poate sa fie hiperzelot. Dar cati il vor putea urma ???

    Insa un mare duhovnic al neamului, nu poate rezista mult intr-o pozitie hiperzelotista. Doar daca s-ar zavora, si atunci nu ar mai fi apostol al neamului. Pentru ca ” daca as da trupul meu sa fie ars iar dragoste nu am nimic nu-mi foloseste ”, ” tuturor m-am facut toate ca pe toti sa-i dobandesc ”, ” mai bine as fi eu anatema de la Hristos ca sa se mantuiasca fratii mei ”, ” mai mare dragoste ca asta nimeni nu are : ca sa isi puna sufletul pentru fratii lui ”, ” nu va temeti ca va veti pierde sufletul in aceasta slujire ”, ” mai importanta este mantuirea celorlalti decat a noastra insine ” etc.. Ce ar folosi daca man Petru Voda nu ar mai primi la spovedanie, daca nu l-ar pomeni pe patriarh si mitropolit, daca par Iustin s-ar feri sa slujeasca cu Ips Teofan ? Daca si par Arsenie ar face la fel, si par Rafael. Nu stiu, o fi posibil oare ? Greu de crezut. Vor deveni toti nebuni pentru Hristos si nu vor mai primi la ei decat familiile care s-au refugiat in munti, te pomenesti. Nu cred. Dar stati sa vedem ce va fi dupa ce sinodul va da pogoramant la actele ” abominabile ”, si majoritatea preotilor si credinciosilor le vor lua, ce mai hiperzelotism o sa fie atunci ! Toti se vor inghesui in munti sa fie zeloti, nu se vor inghesui la acte, ha ha ha. Oare o atitudine hiperzelota a tuturor marilor duhovnici nu ar ajuta stilismul sa piarda pe unii ortodocsi ? Nu va ingadui Dumnezeu. Pe de o parte primejdia cip-ciripului antihristic ( cea mai mare ), pe de alta a fanatismului si stilismului.

    Niciodata insa hiperzelotii nu vor putea da un raspuns de mantuire majoritatii credinciosilor, decat daca vor lasa pentru un moment pozitia lor. Insa adevarat este si ca ” vremea este a cernerii ” si toti trebuie sa ne pregatim cu post aspru si rugaciune multa pentru moarte sau prigoana. Mai sunt cativa ani cel mult, si va trebui sa dam socoteala cum ne-am pregatit pentru a infrunta cea mai mare prigoana impotriva crestinatatii care a fost vreodata. Putini vor refuza actele si vor fugi in munti, pentru ei prigoana deja e instaurata. Dar pentru cei ramasi in societate cu acte ” abominabile ”, va fi oare usor ? Mai stai un an doi si vor trebui sa fuga si ei in munti din cauza razboiului. Asa ca pogoramantul asta la actele astea va fi de scurta durara, doar ca sa mai dea un ragaz de cativa ani celor cu familii, sa se pregateasca de fuga. Nu eu zic sa fuga ci Domnul : ” cand veti vedea uraciunea pustiirii sa fugiti in munti ”, la fel si sfintii au spus. Daca ei au spus de fuga atunci asa sa facem atunci cand va fi momentul. Caci in lume a fi credincios va fi cu neputinta, datorita razboiului ce va veni. Deci si razboiul va omora pe multi, dar mai ales dupa razboi va incepe prigoana tuturor crestinilor, si a celor cu acte. Mai sunt poate 2 ani pana la razboi, asa ca pregatiti-va pentru fuga la munte. Post aspru si rugaciune in primul rand, ca sa nu mai zic de spovedanie deasa. Nu va culcati pe o ureche asteptand moartea, incercati sa dobanditi harul Duhului sfant prin post si rugaciune pentru toti. Multi o sa-si doreasca moartea ca sa scape, dar ea ii va ocoli, singura solutie ramanand fuga. Atunci nu vei putea sa te sinucizi si sa-ti ucizi familia prin foame, va trebui sa fugi obligatoriu.
    Ma intreb totusi : oare odata cu apropierea prigoanei nu ar trebui sa devenim cu totii, macar un pic mai zeloti, dar cu noi insine nu cu altii ? Cred ca asta e singura solutie.

  10. @Andreea
    Daca este vorba de rugaciuni comune sau orice fel de actiuni, nu pot sa-mi dau cu parerea, caci toate trebuie facute sub indrumare si cu binecuvantare. Ideea am “prins-o” de la administratorii blogului acesta-totul trebuie sa treaca prin Biserica si sa se faca sub supravegherea ierarhilor nostri, si asta dupa o atenta si indelungata cumpanire a evenimentelor. Acestea(evenimentele) se precipita de la o zi la alta si linia de demarcatie dintre ele e atat de subtire si cei ce vor sa rupa camasa lui Hristos atat de multi, incat si un cuvant nelalocul lui poate duce la dezastru.
    Mi-e tare mila cum sunt folositi bietii parinti (Adrian si Justin) carora li se scot cuvinte din context si li se sugereaza raspunsuri si li se mixeaza interviuri. Ce sa-i faci, oamenii asta vor sa auda, asta li se da.

  11. Sacssiv`s BlOgTV Show,din iarna la/numai la Televiziunea Poporului-wOwTV!!!Scary,huh?Totusi,daca ne uitam…in jur,la realitatile schizofrenetice ale prezentului,s-ar putea ca ideea asta sa fie o alta mina de aur care sa dea de lucru producatorilor de cianuri…
    Saccsiv+Diaconescu!
    E oare posibil ca cele 2 “solutii” sa fi fost create in acelasi laborator diferind doar eprubetele?
    Ps:daca ar veni si cu echipa de colaboratori…,atunci succhessu` e garantat!
    Eu ma intreb cind il va rescoate de la naftalina pe nayraam…care,mai mult ca…desigur,lucreaza la dictionarul !rom!-vlah[szik] 😉
    Pps:cele scrise mai sus se constituie intr-o incercare de gluma 😉

  12. @ Vlad,

    incerc sa restrang si sa structurez bine ideea, nu stiu daca o sa iasa cum trebuie, dar imi scrii daca e ceva neclar sau daca nu esti de acord.

    Asadar, in discutie sunt DOUA aspecte diferite.

    Eu incercam sa subliniez doar UN ASPECT (prin pildele par Paisie): rugaciunea, fie ea individuala, fie ea comuna.(cea comuna e de competenta proestosului sau ierarhului, cu binecuvantare) Si eu ma refeream cu precadere la cea individuala, care e la indemana oricui, pe care daca fiecare ar face-o si lucrurile intre noi ar fi mai limpezi.

    Si acu’, scuza-ma, ca-mi vine in minte tocmai par Adrian, care spunea candva asa: “…Nu ne potriveam in convorbiri la sfaturi, dar cand ma rog pentru cineva, n-am nici o contradictie niciodata cu nimeni”.

    Deci asta era ideea, rugaciunea.
    Dar noi daca ne facem o analiza sincera, o sa vedem ca multi nu o avem, adica rugaciunea, si de aici si multe neintelegeri, pentru ca avem tendinta sa infruntam lucrurile numai rational si sa le tratam sub impulsul momentului, fara rugaciune, fara discernamant, fara strategie, fara rabdare, fara atentie, fara ingaduinta. Intotdeauna un bun strateg intr-o discutie are harul lui Dumnezeu si asa poate sa se orienteze intr-o discutie.

    Al doilea aspect, l-ai scris tu foarte bine, nu-l mai repet “..totul trebuie sa treaca prin Biserica si sa se faca sub supravegherea ierarhilor nostri, si asta dupa o atenta si indelungata cumpanire a evenimentelor…etc”

  13. @ Vlad

    Hai sa-ti mai dau doua-trei exemple. Cum crezi ca Par Paisie reusea sa se inteleaga cu doi turisti englezi, fara sa cunoasca lb engleza. Si turistii intelegeau tot, prin harul lui Dumnezeu.

    Sau cum impaca par Paisie pe cei certati? Se pregatea si el cu un par de lemn si spunea celor certati, acu, hai sa ne batem si ei incepeau sa rada. Si dupa aceea le spunea, chiar asa sa va certati ptr toate prostiile.

    Sau cum a scapat o intreaga comunitate de inselarea sectara, tot prin discernamant, ia cautati sa vedeti cum. (acolo a fost prin lucrarea Maicii Domnului, Ea l-a trimis). Este descrisa intamplarea intr-una din cartile scrise despre dansul. Mi se parea ca se referea la o localitate de langa Manastirea Stoimu (daca ma tine memoria). Asa ca alarmismul nu face bine, ci doar luminarea de la Dumnezeu si discernamantul.

  14. Ingrozitor ce se intampla cu Saccsiv!

    Oare o avea liniste – dupa ce posteaza ineptiile acelea – acuzele gratuite aduse unor persoane verticale, cu demnitate, cu experienta duhovniceasca formata chiar la Marea Scoala a Ortodoxiei romanesti, parinti cu multa iubire pentru noi, mirenii – si de al caror cuvant avem atata nevoie – mai ales – in aceste vremuri?

    Foarte trist – ca a cazut intr-o cursa!
    Cei ce se ascund – in spatele lui – il folosesc – el posteaza ce “dicteaza” aceia – sub semnatura proprie.

    Si, am convingerea ca ia (si) ceva bani – pentru aceasta. (Imi aduce aminte de Iuda…)

    Sper sa-si dea seama – cat mai repede – si SA INCETEZE – cerand iertare celor la care a apelat (pentru ajutor), care l-au ajutat si pe care (acum) ii denigreaza (constient) cu un TUPEU – greu de imaginat.

    As fi vrut sa-i scriu acestea pe blog, la el – dar mi-a taiat – total – accesul.

    Sper ca gustul amar lasat de tirul de acuze din ultimile zile – sa se transforme in bucuria ca, “pierdut a fost si s-a aflat…”

  15. @ Razboinicul luminii

    Eu ma intreb oare tu te rogi pentru el. Mai, de ce nu intelegeti ca nu se indreapta lucrurile asa ?

    Cu discernamant se fac toate.

  16. Andreea,

    “Cu discermanant se fac toate” – asa cum spui.

    As avea rugamintea sa spui aceste vorbe intelepte si – acolo – unde, intr’adevar toate se fac (mai nou) FARA (pic de) DISCERMAMANT.

    Iertare!

  17. … mai nou, dupa ce l-a sfidat si l-a batjocorit in fata pe cel la care, chipurile, voia sa se spovedeasca (sau de la care cauta sa traga informatii?), insul al carui nume nu merita pomenit se trage de sireturi si cu sfintii contemporani si foloseste pentru biografia lor ilustra sursa… Wikipedia… Scopul lui nu este cinstirea Cuviosului Seraphim, de vreme ce nici macar nu-l considera astfel, ci este un oarecare “Serafim Rose”, ci ponegrirea lui dup moarte prin crearea, tot dupa modelul patentat de fratele sau Danion, a unui scandal de tip OTV in jurul pretinselor sale pacate impotriva firii dinainte de convertire… Asta e tot ce intereseaza, altminteri se gaseau sursele veritabile ale vietii sale bine mersi pe net, si inca foarte detaliat…. Of, cat le va lua unora sa iasa de sub hipnoza?

  18. @ admin

    Voi stiti, fratilor !

    Da, Admin, am incercat sa postez un comentariu si mi-a fost “iradiat” rapid. E clar ca e tulburat.

    Dar iertati-ma ca va zic, uneori nu aveti strategie. Si va zic aceasta doar ca sa va ajut. Daca veti intelege, va veti folosi mult dvs si pe cei din jur.

  19. @ Andreea:

    Nu stim, sora Andreea, ce sa stim? In general, cei nesinceri actioneaza dupa strategii si politici, noi incercam sa actionam dupa inima noastra, si dupa sfatuire. Sigur si gresim. Sa ne spuneti unde credeti ca am gresit acum. Avem si adresa de mail (vedeti la “Despre noi”). Multumim si va rugam sa ne iertati!

  20. @ Admin,

    Strategia ma refeream doar sub aspectul acesta, adica ca duhovnicia este ca un ski alpin cu obstacole si trebuie sa treci pe langa ele. Duhovnicia este arta si o stii doar daca iti da Dumnezeu har.

    Cum i se spune crestinului, vultur ? Cum era si acea carte despre Sf Grigorie de Nazianz – Vulturul ranit, deci crestinul este un vultur. Si vulturul are o viziune de ansamblu, e atent si stie sa carmuiasca o situatie.

    In fine, o sa va scriu mai pe seara un e-mail, mai pe-ndelete.

  21. Si eu am convingerea ca a cautat – sa traga informatii – pentru ca in spatele lui sunt cel putin 2 persoane ce au legatura cu Mitropolia Slatioara – chiar daca sunt din BOR.

    In chip foarte ciudat, primesc pe e-mail (nu stiu de unde au adresa mea – reala) documente in care – cu nesimtire crasa – “stilistii” ne defaima ierarhii si indeamna la schisma.

    Deci – se leaga – …iar omul al carui nume spuneti ca nu merita pomenit – este o unealta a acestora. Ca tot este crizat – de cip-uri – el actioneaza ca si cand l-ar avea deja implantat – adica – la comanda.

    Tare as vrea sa dau pe fata numele celor 2 (doi) dar inca nu stiu daca o pot face…

    V-as trimite totusi acele materiale pe care le-am primit de la provocatorul “stilist” Horia Tarau/ Hristofor. Daca vreti…

    Doamne ajuta!

  22. @ Razboinicul Luminii:

    Nu e nevoie, le primim mereu si noi… Nu cred insa ca e cazul sa facem speculatii si sa ne lansam in banuieli si scenarii de acest fel. Noi credem ca esti, de altfel, pe o pista falsa. Daca s-ar pune probema de tras informatii, poate ca in alta parte ar servi mai degraba… In orice caz, nu are rost sa tot disecam si sa zgandarim; pentru cam orice om de bun simt credem ca este limpede ce se petrece acolo si ca ceva miroase cam rau. Dar stiti cum se spune, orice pasare pre limba ei piere sau, evanghelic, “deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut”.

    Ceea ce nu am inteles din comportamentul fratiei tale pe blogul respectiv, este de ce cautai sa iei apararea in mod inversunat si bizar celui care semna G-man, aratand ca ii aprobi ideile si atacandu-i pe cei care semnalau limbajul sau grosolan… Nu am inteles coerenta intre acel gen de atitudine si cel manifestat ulterior sub acelasi nick, “Razboinicul luminii”.

  23. Poate ca voi il cunoasteti pe G-man si stiti(mai bine) de este sau nu un om -de incredere.

    Eu nu l-am cunoscut decat din comentariile sale – acolo – comentarii care in parte nu mi s-au parut a fi abateri.Si, am ramas – despre el – cu o parere nu tocmai rea. Asta mult – in urma. In virtutea acelei pareri – i-am luat apararea. El si-a cerut public iertare – pentru iesirile acelea.

    Asta a fost!

    Apararea v-am luat-o si voua demult … Poate ati uitat!
    Am luat apararea de-a lungul timpului – oricui mi s-a parut ca are dreptate. Iertare!

    Si voi ati fost “impreuna” cu S. pana la un moment dat…lucru pentru care nu v-a judecat nimeni. Si, acum, nu va pune nimeni sinceritatea – la indoiala.

    In fine!

    Deja imi pare rau ca am postat “peste” banuielile voastre, banuieli pe care le-ati manifestat public – in ceea ce ma priveste.

    “Dumnezeu cauta la inima omului”.

    Doamne ajuta!

    Si…Punct!

  24. Asi vrea sa aduc si eu o completare foarte generala.

    Oricat de mare dreptate ar avea unul sau altul dintre comentatorii blogului sus amintit, foarte importanta este atitudinea pe care acestia o adopta, si care nu este dintre cele mai echilibrate. La fel de important este si modul lor de adresare, care ar fi de dorit sa fie mai civilizat, mai respectuos si mai cumpanit. Tonul face muzica … De aceea asa numita OTV-izare, pe langa vadita tabloidizare a blogului sus amintit, se datoreaza nu numai atitudinii „amabil”-strapezitoare a gazdei, cat si dezlantuirii patimase a unora dintre comentatori (din ce in ce mai multi din pacate), care nu fac decat sa toarne „duhovniceste” gaz pe foc in ORICE problema s-ar discuta, cautand galceava cu lumanarea, taind firul in 14×14, producand uneori probleme acolo unde ele nu exista cu adevarat, pentru a mari si mai mult confuzia, vrand sa „convinga” cu forta, si folosind un limbaj din care civilizatia si educatia sunt excluse. In astfel de conditii, chiar si daca ar avea (eventual) dreptate, nimeni nu m-ar putea convinge …

  25. @ Razboinicul Luminii:

    Si noi tot din comentarii. Mai mult decat elocvente. Si nu gaseam cam nimic de aparat in ele, sa ne ierti, te rugam… Nu, nu am uitat, dar ne uimeste ceea ce pare o oarecare lipsa de consecventa si o pendulare intre extreme. Spuneai acolo ca il sustii pe respectivul pentru ceea ce numeai ‘marturisirea’ lui, care ‘marturisire’ insemna aruncarea cu noroi la adresa noastra si a altora care gandeau similar. Chiar la postarea unde ai intervenit pentru a-l sustine si care era una “cu dedicatie” pentru noi. Nu cred ca am fost impreuna cu S. in chestiuni… neprincipiale si in pozitii… neduhovnicesti… asta ca sa ne exprimam eufemistic.

    Nu au fost banuieli, ci nelamuriri. Sincere. Din pacate, tot nelamuriti am cam ramas. Adevarul e ca speram ca acolo sa fi scris altcineva folosind acelasi nick. Chiar nu se “pupa” deloc-deloc-deloc… Lasam la Dumnezeu dezlegarea!
    Iertare!

  26. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Ambrozie Iurasov – raspunsuri duhovnicesti fundamentale (II): “TOATE SE INTREPATRUND IN VIATA DUHOVNICEASCA… TOATE PUTERILE IADULUI SE RIDICA IMPOTRIVA PREOTIEI”
  27. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » Sa recitim impreuna (V): VLADICA AVERCHIE TAUSEV (35 de ani de la adormire) DESPRE O FORMA DE APOSTAZIE FOARTE ACTUALA, dar ignorata atunci cand ne centram doar pe corectitudinea formala. CE CAUTA INTRIGILE IN BISERICA?
  29. Pingback: Război întru Cuvânt » UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că ex
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate