SFINTII MUCENICI CIPRIAN SI IUSTINA – puterea sfintitoare a credintei adevarate si rusinarea satanei. PARACLISUL SFANTULUI CIPRIAN (audio si text)

2-10-2010 Sublinieri

“Izbăveşte de toată vătămarea, fermecarea şi vraja, Ierarhe Cipriane şi Mucenice al lui Hristos, pe cei ce aleargă cu credinţă la mijlocirea ta!”

“Căzând în cursele oamenilor celor răi, şi chinuit fiind fără nădejde de scăpare, către tine ridic ochii mei, Cipriane milostive, slobozeste-mă de a lor vicleană uneltire”.

“Taberile vrăjmaşilor ce se luptă împotriva noastră alungă-le cu rugăciunile tale, Sfinte, si valurile cele sălbatice ale ispitelor opreşte-le degrab cu mijlocirile tale, Cipriane fericite, ca în cântări să te lăudăm neîncetat pe tine, apărătorul cel nebiruit al creştinilor”.

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Troparul Sfântului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învăţând, şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Cipriane, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

*

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

***

“(…) Luand Ciprian cartile sale de invatatura a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care il stia ca degraba poate sa aprinda cu necurata dorire inima Iustinei spre tanarul acela. Iar diavolul i-a fagaduit cu sarguinta sa-i indeplineasca dorinta si cu mandrie a zis:

“Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cetati, ziduri am surpat, case am despartit, varsari de sange si ucideri de tata am facut; invrajbiri si manie mare intre frati si intre soti am pus, pe cei ce voiau sa petreaca mult in feciorie i-am adus in necuratie; pe calugarii cei ce se nevoiau prin munti si la multa postire se deprindeau, negandindu-se niciodata la trup, in pofta desfranarii i-am adus si i-am invatat sa slujeasca patimilor trupesti, iar pe altii, care intru pocainta si intru lepadarea de toate venisera, iarasi i-am intors la cele dintai lucruri rele si pe multi din cei ce petreceau in curatie, i-am aruncat in desfranare. Deci, oare nu pot eu ca pe aceasta fecioara spre dragostea lui Aglaid sa o plec? Si ce sa zic mai mult? Cu lucrul voi arata puterea mea degraba. Deci, primeste aceasta doctorie – si ii dadu un vas plin – si da-o tanarului aceluia ca sa stropeasca locuinta Iustinei si vei vedea ce va fi”.

Acestea zicand, s-a dus, iar Ciprian, chemandu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el sa stropeasca in taina casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. Si facandu-se aceasta, a intrat diavolul desfranarii cu sagetile cele aprinse ale poftei trupesti, ca sa raneasca prin desfranare inima cea fecioreasca si trupul ei si cu pofta cea necurata sa-l aprinda.

1002justina03

Avea obiceiul fecioara aceea ca in toate noptile sa-si faca rugaciunile sale catre Domnul. Si a fost dupa obicei, cand in ceasul al treilea din noapte, sculandu-se se ruga lui Dumnezeu, a simtit ca de naprasna o tulburare in trupul ei si furtuna rea de pofta cea trupeasca si aprinderea focului gheenei. Si a fost acea suparare si in acel vifor dinauntru multa vreme; ii venea intru pomenire acel Aglaid, caci se ridicase in ea gandurile cele rele. Se mira fecioara si singura de sine se rusina, simtindu-si sangele fierband ca intr-o caldare si se gandea la lucruri de care intotdeauna, ca de niste necuratenii, se scirbea. Si cu buna cunostinta fiind Iustina, a inteles ca de la diavol i s-a tras acest razboi intru dansa si indata, inarmandu-se cu arma semnului crucii, a alergat catre Dumnezeu cu fierbinte rugaciune si a strigat din adancul inimii catre Hristos, Mirele sau, zicand:

“Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iata, vrajmasii mei s-au ridicat asupra mea, curse au pregatit pentru picioarele mele si au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele Tau si m-am veselit si cand ma supara ei pe mine, eu la Tine scap si nadajduiesc, spre a nu se bucura vrajmasul meu de mine; caci stii, Doamne Dumnezeul meu, ca eu sunt roaba Ta si curatia trupului meu pentru Tine o pazesc si sufletul meu Tie ti l-am incredintat. Deci, pazeste pe oaia Ta, Pastorule bun, nu ma lasa intru mancarea fiarelor celor ce cauta sa ma inghita pe mine, da-mi biruinta poftei celei rele a trupului meu“.

Astfel, sfanta fecioara, staruind mult in rugaciune, a rusinat pe vrajmasul care, fiind biruit de rugaciunea ei, a fugit de la dansa cu rusine; si s-a intors odihna in trupul si in inima Iustinei si s-a stins vapaia poftei, iar razboiul a incetat si fierberea sangelui s-a potolit si Iustina a dat slava lui Dumnezeu, cantand cantare de biruinta.

Diavolul s-a intors la Ciprian cu veste rea, ca nu a reusit intru nimic. Dar Ciprian l-a intrebat pe el din care pricina nu a putut s-o supuna pe acea fecioara. Iar el, cu toate ca nu voia, i-a spus adevarul, zicand:

Pentru aceasta nu am reusit, pentru ca am vazut pe ea un semn de care m-am infricosat, si din aceasta cauza nu am putut ca sa o biruiesc”.

Ciprian a chemat un diavol mai cumplit si l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. Si mergand acesta, a facut mai multe decat cel dintai, caci cu mare putere a navalit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rugaciune s-a inarmat si mai mare nevointa a aratat, pentru ca s-a imbracat in haina de par si isi chinuia trupul sau cu infranarea si cu postul, numai paine si apa mancand. Si asa, imblanzindu-si patimile trupului, a biruit pe diavol si l-a gonit cu rusine, iar el, la fel ca si cel dintai, nesporind nimic, s-a intors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre capeteniile diavolesti si i-a spus despre slabiciunea celorlalti doi diavoli trimisi care nu au putut sa covarseasca o fecioara si a cerut de la dansul ajutor. Iar el a ocarat pe diavolii cei dintai cu salbaticie, ca pe cei ce nu sunt bine iscusiti in acel lucru si ca pe cei ce nu stiau cum sa indulceasca desfranarea in inima fecioarei. Si i-a dat buna nadejde lui Ciprian, fagaduindu-i ca singur, in alt chip, sa ispiteasca pe fecioara.

Ducandu-se de la Ciprian, s-a prefacut pe sine in chip de femeie si asa a intrat la Iustina; si, sezand, a inceput a grai cu dansa cuvintele cele dumnezeiesti, ca si cum ar fi vrut sa urmeze vietii si curatiei ei; o intreba ce fel de plata o sa aiba pentru aceasta viata sfanta si pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis:

“Mare si negraita este plata pentru cei ce vietuiesc in curatie, si mahnire mare au oamenii care nu baga de seama o visterie mare ca aceasta a curatiei ingeresti”.

Iar diavolul, descoperindu-si nerusinarea, cu mestesug a inceput a o amagi, zicandu-i:

“Apoi in ce chip ar putea sa fie lumea si cum s-ar naste oamenii? De ar fi pazit Eva curatia, apoi de unde s-ar fi inmultit neamul omenesc? Cu adevarat, buna este insotirea, pe care singur Dumnezeu a randuit-o, si Sfanta Scriptura o lauda, zicand: “Cinstita este nunta intru toate si patul nespurcat”. Multi sfinti ai lui Dumnezeu oare nu au fost intru insotirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mangiierea omului, ca spre copiii sai cautand sa se inveseleasca si sa laude pe Dumnezeu?”

Niste cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol amagitor si mai bine decat Eva l-a biruit pe el; pentru ca, neintrand in mai multa vorba cu dansul, a alergat degraba la limanul Crucii lui Hristos. Si a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei si inima si-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele sau, si indata a pierit diavolul, cu mai mare rusine ca cei dintai. Acel mare diavol a venit si la Ciprian, tulburat; si cunoscand Ciprian ca nici acela nu a reusit nimic, a zis catre diavol:

“Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruiesti, fiind diavol puternic si iscusit mai mult ca altii in acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi fecioresti? Deci, spuneti-mi mie: cu ce fel de arme vi se impotriveste voua si cum puterea voastra cea tare neputincioasa o face?”

Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, desi nevrand, a marturisit:

“Nu putem, a zis el, sa privim spre semnul crucii, ci fugim de dansul, caci ne arde precum focul si ne goneste departe”.

Ciprian s-a suparat foarte tare asupra diavolului, ca l-a adus intru rusine si se certa cu dansul, zicandu-i:

“Dar asa este puterea voastra, ca o fecioara neputincioasa va biruieste?”

atunci diavolul, vrand sa-l mangiie pe Ciprian, a incercat sa faca alt lucru, in acest fel: s-a prefacut in chipul Iustinei si a mers la Aglaid, ca asa parandu-i-se lui Aglaid ca este Iustina cu adevarat isi va implini datoria sa si nu va fi aratata neputinta lor cea diavoleasca, nici Ciprian nu se va afla intru rusine.

Cand a intrat diavolul la Aglaid in chipul Iustinei, Aglaid a sarit de nespusa bucurie si alergand la ea, a cuprins-o si o saruta, zicand:

“Bine ai venit la mine, prea frumoasa Iustina”.

Si cum a zis tanarul cuvantul Iustina, indata diavolul s-a stins, neputand nici numele Iustinei sa-l rabde, iar tanarul s-a inspaimantat foarte tare si, alergand la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au intamplat. Ciprian, cu ajutorul vrajilor sale, a pus pe dansul chip de pasare si facandu-l ca sa zboare prin vazduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastra sa intre in camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin vazduh deasupra camerei Iustinei si voia sa se aseze pe casa. S-a intamplat atunci ca Iustina sa priveasca pe fereastra si vazand-o diavolul pe ea, l-a lasat pe Aglaid si a fugit. Si a pierit de la Aglaid si acea nalucire, in care se arata ca o pasare si putin a lipsit de a nu muri cazand jos, caci cu mainile s-a apucat de varful casei si, tinandu-se, a ramas spanzurat. De nu ar fi fost coborat de acolo prin rugaciunea Sfintei Iustina, ar fi cazut ticalosul si ar fi murit. Si asa, nereusind nimic, s-a intors tanarul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a necajit foarte tare, vazandu-se infrant si s-a hotarat ca singur sa se duca la Iustina, nadajduind in vrajitoriile sale. Mai intai s-a prefacut in femeie, apoi in pasare; si inca nu se apropia de usile casei ei, iar nalucirea si inselatoarea asemanare cu cea de femeie si cu cea de pasare au pierit de la dansul si s-a intors rusinat.

După aceasta, a început Ciprian a face izbîndire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vrăjilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuţilor ei, ca odinioară diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu răni îi arunca pe dînşii în necaz nemăsurat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boală, încît zăcea la pat şi plîngea maica sa pentru dînsa. Iar ea o mîngîia pe maica sa, precum David, zicînd:

Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului”.

Însă nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cetăţii (Dumnezeu aşa a voit), a adus Ciprian vătămare, din cauza mîniei sale celei neîmblînzite şi din pricina ruşinii celei mari. Şi erau răni între dobitoace şi multe boli între oameni. Şi prin lucrare diavolească a străbătut vestea prin întreaga cetate, că marele jertfitor Ciprian pedepseşte cetatea pentru Iustina, care i se împotriveşte. Adunîndu-se nu puţini dintre cinstiţii cetăţeni, au mers la Iustina şi cu mînie au sfătuit-o pe dînsa ca să nu-l mai mîhnească pe Ciprian şi să se mărite cu Aglaid, ca să nu pătimească toţi mai multă supărare pentru dînsa. Iar ea pe toţi îi mîngîia, încredinţîndu-i că degrabă toate vătămăturile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi întîmplat. Pentru că după ce Sfînta Iustina s-a rugat cu tărie lui Dumnezeu, îndată toată puterea diavolească a pierit şi toţi s-au tămăduit de boli şi s-au vindecat de răni.

Schimbîndu-se lucrurile, popoarele Îl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian şi de meşteşugul lui cel vrăjitoresc îşi băteau joc, încît acum Ciprian nici între oameni nu se mai arăta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuţi se ruşina. Apoi, înştiinţîndu-se bine că semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, şi-a venit în fire şi a zis către diavol:

“Pierzătorule şi al tuturor înşelătorule, vistierule a toată necurăţia şi înşelăciunea, acum ţi-am cunoscut neputinţa, că dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cînd singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mîinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbîndire. M-am înşelat eu, ticălosul, ascultîndu-te pe tine şi crezînd în înşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se îngrijească pentru mîntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmaş al adevărului şi potrivnic şi urîtor a toată lumea!”

Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca să-l ucidă şi, năpădind asupra lui, a început a-l sugruma, bătîndu-l. Şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ştia cum să-şi ajute lui şi să se izbăvească din cumplitele mîini diavoleşti şi, încă fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se împotrivea Iustina la toată puterea diavolească şi a zis: “Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!” Apoi, ridicîndu-şi mîna, şi-a făcut semnul crucii şi îndată diavolul ca o săgeată întinsă a pierit de la dînsul. Iar el, răcorindu-se şi căpătînd îndrăzneală şi chemînd numele lui Hristos, se însemna cu semnul crucii şi în felul acesta se împotrivea diavolului, ocărîndu-l şi blestemîndu-l. Diavolul stătea departe de dînsul şi nu îndrăznea să se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care îl înfricoşau şi îl îngrozeau, zicîndu-i:

“Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!

Şi, mîniindu-se asupra lui, a răcnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luînd toate cărţile vrăjitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul creştin, şi, căzînd la picioarele lui, se ruga să-l miluiască pe el şi să-i dea lui Sfîntul Botez. Iar episcopul, ştiindu-l pe el mare vrăjitor şi tuturor înfricoşat, socotea că a venit la dînsul cu înşelăciune şi îl îndepărta, zicîndu-i:

“Multe rele faci între păgîni şi să nu faci acestea şi între creştini, ca să nu pieri degrabă”.

Iar Ciprian, plîngînd, i-a povestit episcopului toate răutăţile sale şi cărţile sale i le-a dat ca să le ardă. Văzînd episcopul smerenia lui, i-a arătat şi l-a învăţat pe el sfînta credinţă şi i-a poruncit lui ca să se pregătească să primească Sfîntul Botez. Iar cărţile lui le-a ars înaintea tuturor creştinilor cetăţii.

Apoi, ducîndu-se Ciprian cu inima umilită, plîngea pentru păcatele sale, presărîndu-şi cenuşă pe cap şi făcea pocăinţă, strigînd către adevăratul Dumnezeu şi Îl ruga pentru curăţirea fărădelegilor sale…”

(cititi vietile lor integral la: Sfîntul Mucenic Ciprian şi Sfînta Muceniţă Iustina fecioara)

***

Mana Sf. Ciprian

PARACLISUL SFANTULUI MUCENIC CIPRIAN

Rugaciunile incepatoare, apoi:

Doamne miluieste (de 12 ori). Slava… Si acum…

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-i nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul si s-au aratat noua. Bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului (de 3 ori).

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…

Ca un slăvit ierarh şi purtător de biruinţă, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Hristos Dumnezeu, Cipriane, lauda Părinţilor, roagă-te cu căldură ca să se izbăvească pururea de toată nevoia şi necazul, de toată mâhnirea şi lucrarea vrăjmaşului cei ce te fericesc pe tine.

Slava… Si acum…

Nici odinioara nu vom tacea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Nascatoare de Dumnezeu, ca de nu ai fi statut tu rugandu-te pentru noi, cine ne-ar fi izbavit dintru atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sfantului

Cantarea 1

Irmosul: Apa trecand-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand, israiliteanul a strigat: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.

Sfinte Sfinţite Mucenice Cipriane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Impovărat fiind de mulţimea păcatelor, şi rănit peste tot de săgeţile ispitelor, alerg cu credinţă la al tău ajutor, Cipriane preasfinţite, uşurează-mă şi tămăduieşte-mă cu rugăciunile tale.

Stinge văpaia chinurilor mele, Părinte milostive, ce m-a cuprins din pricina greşelilor mele şi a uneltirilor diavolesti si sănătate dăruieste-mi cu rugăciunile tale.

Plin fiind de lumina Sfintei Treimi, ca un tăinuitor al celor cereşti, alungă întunericul patimilor mele şi negura cea deasă a gândurilor celor rele, cu luminoasă mijlocirea ta, Cipriane fericite.

Slavă.. .

De toată răutatea celui viclean şi de împresurările vieţii, păzeşte-mă nevătămat, mucenice al lui Hristos şi cu rugăciunile tale alungă degrab mulţimea duhurilor celor rele.

Şi acum…

Gresind de bunăvoia mea si robindu-mă de obiceiuri necuvioase, la milostivirea ta alerg, Maică Preacurată, tămăduieste sufletul meu si stinge-mi a trupului înfocare.

Cantarea a 3-a

Irmosul: Doamne, Cela ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.

Mulţimea bolilor şi a neputinţelor mele, pricinuite de lucrarea vrăjilor, a farmecelor şi a tot felul de descântece, tămăduieşte-le Sfinţite Cipriane, alungând de la mine toată lucrarea diavolească.

Rănit fiind de a diavolului răutate, zac acum pătimind durere cumplită, ci cu căldură te chem pe tine, Părinte, vino degrab spre al meu ajutor şi mă scoate din ispite.

De mulţimea primejdiilor şi de năvălire a diavolilor şi de toată fermecarea izbăveşte pe robul tău, Cipriane preafericite, cela ce ai biruit toată meşteşugirea satanei.

Slavă…

Arătatu-te-ai slujitor credincios al Stăpânului, Sfinţite Cipriane, biruind a ispitelor şi a chinurilor mulţime;
biruieşte şi acum, rogu-te, toată răutatea diavolească ce mă chinuie pe mme.

Şi acum…

Stropeşte-mă şi pe mine, Curată, cu ploaia milostivirii tale şi cu mulţimea îndurărilor tale şi spală-mi întinăciunea sufletului meu, albindu-l mai vârtos decât zăpada.

Urmatoarele stihiri se zic dupa Cantarile a 3-a si a 6-a:

Izbăveste de toată vătămarea, fermecarea şi vraja, Ierarhe Cipriane şi Mucenice al lui Hristos, pe cei ce aleargă cu credinţă la mijlocirea ta.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul rosteste ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule… la care pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul: Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv si iubitor de oameni…

Sedealna, glasul al 2-lea

Podobie: Ceea ce eşti rugătoare caldă…

Nu înceta a te ruga pururea către Domnul pentru noi cei ce cu credintă scăpăm sub a ta ocrotire, ca să biruim necazurile vietii, căci tu ne esti apărător şi mare mijlocitor către Domnul.

Cantarea a 4-a

Irmosul: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înteles lucrurile Tale şi am prea slăvit Dumnezeirea Ta.

Pe diavolul cel mândru care prin măiestriile lui cele necurate se oşteşte împotriva noastră, surpă-l degrab, Părinte Cipriane, cu rugăciunile tale.

Plâng şi mă tânguiesc, căci păcate lângă păcate adaug şi din fapte nu-mi este mie mântuire, ci scăpând la al tău ajutor, Sfinte, rogu-te să mă ridici din adâncul deznădejdii.

Cuprins fiind de necazurile vieţii şi împresurat de cursele vrăjmaşului, ce mă trag în prăpastia pierzării, te rog cu credinţă, Sfinţite Cipriane, tindemi şi mie mână de scăpare.

Slavă…

Leac tămăduitor împotriva farmecelor, să mi se facă mie harul tău, Părinte, dezlegând toată legătura vrăjilor şi prezicerile ghicitorilor.

Şi acum…

Văzându-mi traiul meu cel desfrânat şi petrecerea cea ticăloasă, alerg la ajutorul tău Fecioară Preacurată, rugându-te să-mi dărui eşti a vieţii îndreptare.

Cantarea a 5-a

Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Grabnic ajutător şi tare apărător te avem pe tine, Cipriane mărite. Pentru aceasta te rugăm, slobozeşte-ne degrab de a ispitelor mulţime.

Săvârsind fapte necuvioase si intunecându-mi-se cugetarea, m-am supus de bună voie celui viclean, dar tu, Sfinte, din tirania acestuia slobozeştemă degrab.

Căzând în cursele oamenilor celor răi, şi chinuit fiind fără nădejde de scăpare, către tine ridic ochii mei, Cipriane milostive, slobozeste-mă de a lor vicleană uneltire.

Slavă.. .

Nouă celor ce suntem cuprinşi de multimea întristărilor si de răutatea vrăjmaşilor, mângâiere inimilor noastre ne dăruieşte şi bucuria mântuirii ne-o hărăzeşte.

Şi acum…

Indrăznire având către tine, Preasfântă Fecioară, cu durere din inimă şi cu suspin din adânc strig către tine, mijloceşte-mi iertare de păcate şi a raiului sălăşluire.

Cantarea a 6-a

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăti si viata mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Incetează-mi durerea trupului meu si tămăduieste-mi zdrobirea cea nevindecată a sufletului meu, risipindu-mi întunericul minţii, Părinte Cipriane, şi dăruindu-mi lumina pocăinţei.

Biruit fiind de răutatea vicleanului si de cea a oamenilor lui, zac la pământ pătimind durere cumplită; pentru aceasta cu zdrobire strig către Tine, Cipriane milostive, alinează-mi a durerilor mulţime.

Slavă.. .

Ridică-ne pe noi la înălţimea faptelor bune, Hristoase Dumnezeule, şi cu rugăciunile ierarhului Tău Ciprian, ne învredniceste ca vremea vietii noastre în pocăinţă a o petrece.

Şi acum…

Inflorit-ai ca un crin în văile lumeşti, Fecioară Curată, împrăştiind tuturor mireasma darurilor tale. Bine miresmează-ne şi pe noi smeriţii cei ce nădăjduim la mila milostivirilor tale.

Apoi stihirile:

Izbăveşte de toată vătămarea, fermecarea şi vraja, lerarhe Cipriane şi Mucenice al lui Hristos, pe cei ce aleargă cu credinţă la mijlocirea ta.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenia si Condacul, glasul al 2-lea:

Taberile vrăjmaşilor ce se luptă împotriva noastră alungă-le cu rugăciunile tale, Sfinte, si valurile cele sălbatice ale ispitelor opreşte-le degrab cu mijlocirile tale, Cipriane fericite, ca în cântări să te lăudăm neîncetat pe tine, apărătorul cel nebiruit al creştinilor.

Prochimen, glasul al 4-lea: Gura mea va grăi înţelepciune si cugetul inimii mele pricepere.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi.

Evanghelia (Ioan X, 9-16)

Zis-a Domnul: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

Slavă…, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Ciprian, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.

Şi stihira aceasta, glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea…

Limbă înţelepţită de Dumnezeu, mişcată de harul Duhului şi organ cu coarde dumnezeieşti, povăţuitor iscusit spre mântuire şi preot insuflat de Duhul Sfânt, te-ai arătat Cipriane preasfinţite, atletul cel ales al lui Hristos. Pentru aceasta ne rugăm ţie: izbăveşte-ne de ispite şi întristări şi de farmecele şarpelui, ce se lucrează prin oameni răi şi vicleni, ca să te cinstim pe tine, noi cei ce scăpăm la a ta ocrotire.

Doamne miluieşte (de 12 ori) Cu mila si cu îndurările si cu iubirea de oameni…

Cantarea a 7-a

Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinta Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părintilor nostri, bine esti cuvântat.

Tulburarea ispitelor şi năvălirile patimilor celor stricătoare de suflet, potoleşte-le, preafericite, cu rugăciunea ta, şi la limanul cel neînvăluit al mântuirii ne povăţuieşte.

In toate zilele vrăjmaşul mă ispiteşte şi în adâncul deznădejdii a mă trage se sileşte; ci rogu-te pe tine, Sfinţite Cipriane, surpă măiestriile lui cu rugăciunile tale.

Vremea vietii mele celei ticăloase se apropie de sfârşit, curgând cu dulce împătimire, ci mă deşteaptă la pocăinţă, Părinte Cipriane, îndreptându-mă spre calea mântuirii.

Slavă…

De mulţimea vrăjilor şi de tot felul de descântece, de deochi şi de orice fel de răutate, izbăveşte-ne pe noi, slăvite Cipriane, cei ce ne-am îmbogăţit cu a ta mijlocire şi apărare.

Şi acum…

Din desişul cel întunecat al patimilor mele scoate-mă, Fecioară şi mă povăţuieşte către cărarea cea netedă a pocăinţei, luminând sufletul meu cu lumina cea dulce a Fiului tău.

Cantarea a 8-a

Irmosul: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngeresti, lăudati-L si-L Preaînăitati întru toti vecii.

Nouă celor ce alergăm la a ta apărare, cere-ne pace şi iertare, Sfinţite Cipriane, risipind, cu rugăciunile tale, negura cea întunecată a păcatelor noastre.

Să-mi fii, Părinte, ajutător întru nevoi si în mâhniri grabnic mângâietor, tie celui ce mă primejduiesc de meşteşugirile vechiului împiedicător.

Curăteste-mi sufletul cel ticălos de toată mudăria răutăţii, cu rugăciunile tale cele dumnezeieşti, Părinte Cipriane, şi mijloceşte neîncetat pentru a mea mântuire.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ierarhe Cipriane, preasfinţite, ascultă glasul robului tău şi mă păzeşte nevătămat de meştesugirile înţeleptului întru răutate, care caută să mă arunce în văpaia cea nestinsă.

Şi acum…

Fecioară prealăudată, primeşte rugăciunile noastre ce le aducem tie din durerea inimii si ne sfinteste pe noi, cei ce scăpăm sub al tău Acoperământ.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-l şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngeresti, lăudati-L si-L Preaînăltati întru toti vecii.

Cîntarea a 9-a:

Irmosul: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviti prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Imbogăţit fiind cu înţelepciunea cea cerească, Cipriane preaînţelepte, lauda Părinţilor şi podoaba Ierarhilor, înţelepţeşte-mă şi pe mine, ca ne~ abătut să călătoresc pe calea mântuirii.

Tămăduieşte rănile sufletului meu şi mintea mea o luminează, Cipriane lăudate, şi mă păzeşte nevătămat de năvălirile vrăjmasilor ca să-ti aduc cântare de mulţumire.

Nu vom înceta pururea a lăuda mijlocirile tale, Părinte Cipriane, că nu te-ai întors de la rugăciunile noastre, ci totdeauna ne-ai izbăvit în vreme de necaz.

Slavă…

Caută de sus spre robii tăi, Sfintite Cipriane, şi primeşte mulţumirile noastre ce se aduc din buze netrebnice, pentru ale tale faceri de bine.

Şi acum…

Cântare de multumire îti aducem noi robii tăi, Fecioară Preacurată, că nu ne-ai lăsat pradă vrăjmasilor nostri, ci ai făcut cu noi milele tale.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea:

Pe cel ce a lăsat întunericul înselăciunii si la lumina cunostintei de Dumnezeu s-a înălţat, pe Sfinţitul Ciprian, luminătorul Bisericii, să-l lăudăm.

Pe tăinuitorul celor cereşti, pe gura cea izvorâtoare de înţelepciune şi pilda de evlavie, pe Ciprian cel preafericit, cu vrednicie să-l mărim.

Cum nu ne vom minuna de viaţa ta, Părinte Cipriane, că din adâncul răutăţii te-ai suit la vârful bunătăţi lor, de unde te rogi pentru cei ce te laudă pe tine.

Cine aleargă la ajutorul tău şi nu ia degrab izbăvire de relele ce l-au cuprins, Sfinţite Cipriane? Că te-ai făcut cu adevărat scăpare întemeiată celor cuprinşi de cursele vrăjmaşului.

Scăldându-te în sângele tău, prin mucenicie, te-ai înălţat ca un vultur la munţii cei dumnezeieşti, Sfinţite Cipriane, de unde caută şi spre noi, izbăvindu-ne de cele rele.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli, Sfinţite Mucenice Cipriane şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Apoi: Sfinte Dumnezeule… Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Si troparul Sfântului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învăţând, şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Cipriane, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Ectenia şi Otpustul:

Har primind de la Hristos Domnul, ca un Sfinţit Mucenic al Lui, slobozeşte-ne pe noi de toată vătămarea şi întristarea, de toate înconjurările şi încercările vieţii, ca să propovăduim tuturor mijlocirea ta fierbinte şi să te lăudăm neîncetat, Cipriane preasfinţite.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

1001132_poza_1163556545


Categorii

Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “SFINTII MUCENICI CIPRIAN SI IUSTINA – puterea sfintitoare a credintei adevarate si rusinarea satanei. PARACLISUL SFANTULUI CIPRIAN (audio si text)

  1. Pingback: Cum a crezut Ciprian in Dumnezeul Iustinei si a devenit Sfant « Mugureinflorit's Blog
  2. Pingback: PAROHIA "SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL si SF. IERARH GRIGORIE PALAMA"-GIRONA (CATALUNYA) » Blog Archive
  3. Pingback: Prof. Ion Patrulescu (Timisoara, 2008, ultima parte): “ECUMENISMUL ESTE PROIECTIA IN BISERICA A NOII ORDINI MONDIALE SI PREGATIREA INSTALARII LUI ANTIHRIST. Daca nu esti corect politic, nu ti se da voie sa existi!“ -
  4. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (I) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate