PARINTELE AMBROZIE IURASOV RASPUNDE INTREBARILOR CREDINCIOSILOR: Ce inseamna Biserica luptatoare, ce este ecumenismul, cand vine Hristos si care sunt semnele sfarsitului?

• Vezi: Intalnire cu arhimandritul rus AMBROZIE IURASOV la Libraria Sophia din Bucuresti, JOI, 21 OCTOMBRIE

“- De ce Biserica noastră este numită luptătoa­re? Mulţi sunt nedumeriţi şi cred că noi luptăm într-adevăr cu alte religii şi naţionalităţi.

– Există o Biserică Cerească – triumfătoare; aceasta este compusă din puterile cereşti şi din sfinţi, ca­re au biruit deja puterea păcatului. Există şi Biseri­ca pământească – luptătoare; aceasta e alcătuită din oamenii credincioşi, drepţi şi păcătoşi, care luptă cu păcatele, cu satana. Apostolii, ucenici credincioşi ai Domnului, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu şi au fost bătuţi, chinuiţi, ucişi. Câţi oameni nu au pătimit pentru Hristos?! A curs o mare de sânge. Aceşti oa­meni formau în timpul vieţii lor Biserica luptătoare, fiindcă luptau direct cu satana. Acum însă, aceştia au intrat în lăcaşurile raiului şi triumfă, deoarece l-au bi­ruit pe diavol. Biserica cerească şi cea pământească formează o singură Biserică, unicul Trup al lui Hris­tos, iar Capul acestui Trup este însuşi Hristos. Atunci când credincioşii sunt surghiuniţi, chinuiţi, este chinuit de fapt Trupul lui Hristos. Când este vărsat sânge de creştin, atunci se varsă sângele lui Hristos.

De 2000 de ani Biserica a fost persecutată de împaraţi precum Nero, Traian, Iulian şi Diocleţian, dar a rămas vie până astăzi. Biserica a fost persecutată şi de comunişti, care au vărsat o mare de sânge. Unui episcop i s-a spus la interogatoriu:

„Tu eşti singurul epis­cop care a rămas. Iată că nu mai existaţi!”

Acesta le-a raspuns:

„Hristos există!”

El era episcop, iar Hristos -Arhiepiscop, episcop peste toţi episcopii. Aşadar Biserica lui Hristos nu poate fi biruită!

– Ce este ecumenismul?

La începutul secolului al XX-lea a luat fiinţă aşa-zisa mişcare ecumenică (greceşte oikoumene — lumea), adica mişcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulţi zic: „Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: «Ca toţi să fie una!» (Ioan 17, 21)”.

Da, Domnul îi cheamă pe toţi, dar sub oblădu­irea Sa, în casa Domnului, care este Biserica. Ecumeniştii îndeamnă altfel la unitate: prin amestecul tuturor confesiunilor creştine şi păgâne şi nu neapărat catre unirea în Hristos. Ecumenismul propovăduieşte unirea într-o divinitate, care îi va cuprinde pe zeul păganilor şi pe Dumnezeul iudeilor, pe cel al musulmanilor... Oare este posibilă unirea cu iudeii, care nu-L recunosc pe Iisus Hristos? Este posibilă unirea creştinilor cu păgânii şi cu şamanii? Ce fel de Dumnezeu va fi acela la care se va închina această adunătură? Cel Adevărat oare? Sau poate cel care poartă numele Antihrist? Biserica noastră Ortodoxă se roagă de 2000 de ani pentru unitatea tuturor oamenilor, dar într-o Biserica Ortodoxă, pentru ca toţi să fie uniţi cu Biserica întemeiată de Domnul Insuşi. Insă în cadrul ecumenismului este o amestecătură de credinţe, religii, slujbe, obiceiuri. Ecumeniştii tind să facă din toate religiile una singura, pentru ca toţi să aibă un duh. Numai că acel duh nu este al lui Hristos. Biserica din Ierusalim nu face parte din mişcarea ecumenică. Rusia a fost câteva decenii răstignită, înfierată. De aceea, în Biserica Ortodoxă au intrat mulţi eretici. Aceştia vor să-i unească pe ortodocşi cu păgânii şi cu protestanţii, să ne facă să credem că ecumenismul este de la Dumnezeu.

Cum putem afla dacă mişcarea ecumenică este de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Foarte simplu: dacă acolo se ţin poruncile Apostolilor înseamnă că este de la Dumnezeu. Atunci când a venit Hristos, nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească. Dar cum la întrunirile acestea se merge împotriva poruncilor apos­tolice înseamnă că nu sunt de la Dumnezeu. Biserica ecumenică este o biserică a vremurilor de pe urmă. Capul acesteia este Antihrist.

– De ce ţările occidentale o duc mai bine decât Rusia?

– In lume există multe ţări bogate, dar bogăţia nu a adus nimănui bucurie sau fericire. Există ţări care, ocupă primele locuri în ceea ce priveşte nivelul de trai al cetăţenilor, dar şi primele locuri la sinucideri. Tot ele sunt fruntaşe în ce priveşte tristeţea, deprimarea şi disperarea. Mulţi oameni foarte bogaţi sunt alcoolici, se droghează, nu au linişte, pace, nici bucurie în suflet. Situaţia materială bună nu este bogăţie, ci balast pentru suflet. Cea mai mare bogăţie pe care o poate avea omul este harul dumnezeiesc.

– Astăzi mulţi prezic arătarea lui Hristos pe pămant, menţionând chiar date exacte. Cum trebuie privite acestea?

– Hristos a spus: „De vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi” (Matei 24,26). Venirea lui Hristos nu va fi pe pământ, ci in ceruri. La cea de-a Doua Venire, Hristos Se va arata cu îngerii pentru a judeca universul. Cât despre toti antihriştii care vor predica şi vor face minuni, Insusi Hristos ne avertizează: „Să nu credeţi!” Asemenea anunţuri despre venirea lui Hristos ne vin de la sectanţi. Aceştia prezic o dată anume când va avea loc evenimentul, iar dacă Hristos nu vine atunci, multi isi spun: „Iată că au scris atâta şi nu s-a întâmplat nimic”. Şi astfel credinţa adepţilor lor piere imediat.

Cand anume va veni Hristos, nu ştiu nici îngerii, ci doar Tatăl Ceresc. Vremurile şi soroacele sunt ascunse de noi. Noi cunoaştem doar semnele acelor vremuri, cand dragostea se va răci, oamenii vor fi mândri si lacomi… Acesta este timpul adunării roadelor, timpul secerişului…

– De ce se spune că fără Biserică nu poţi învăţa să crezi aşa cum trebuie în Dumnezeu?

– Fara şcoala nu putem învaţă sa citim sau sa scriem. Tot asa, fără Biserică nu poţi învăţa credinţa, deoarece în ea se săvârşesc toate Tainele şi aici Domnul este Tatal şi Invăţătorul nostru. El ascultă rugăciunea comuna a celor adunaţi la slujbe şi vede, de asemenea si pocăinţa fiecăruia. Incepând cu Taina Botezului, omul petrece toată viaţa în Biserică şi se îndreaptă spre veşnicie. Biserica este şcoala care pregăteşte locuitori ai raiului. De aceea, Sfinţii Părinţi spun că cine nu are Biserica drept mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată”.

(din: Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie. vol. 1, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)