RUGACIUNE PENTRU PLOAIE. De ce s-a inchis cerul?
RUGACIUNE CATRE SFANTUL PROROC ILIE LA VREME DE SECETA
Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputand rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat.
Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe prorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie. Catre tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeriotii, chinuiti de arsita si seceta:
Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer.
Marturisim ca si noi, ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului.
Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru.
Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viata a cugetului catre Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii. Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor.
Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decat poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazneala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite prorocule.
Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete.
Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu: duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
- Asculta si: CANON DE RUGACIUNE PENTRU PLOAIE (audio)
***
Legaturi:
- SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
- PR. CONSTANTIN MOISIU: Cuvant duhovnicesc vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI DESPRE SEMNELE DE LA DUMNEZEU: “… intrucat cutremurele vor fi foarte dese, popoarele vor trai intr-o frica neincetata”
Seceta ca semnal. Din pricina faptelor nelegiuite ale regelui Ahav, s’a închis cerul deasupra lui Israíl şi n’a căzut ploaie preţ de trei ani şi şase luni. Însă şi toate celelalte secete, care lipsesc pe oameni de pâine, sânt pedeapsă şi sânt semn. Din pricina apostaziei, strigă Prorocul, „au lipsit ploile de toamnă, la fel şi cele de primăvară” – cele de primăvară, adică cele mai trebuincioase pentru semănături. De aceea, zice mai departe Sfântul Ieremía,
„semănat-aţi grâu şi spini aţi secerat, sorţii lor nu vor folosi lor; ruşinaţi-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului”. /Ier. 12:13/
Şi iarăşi, mai departe:
„Şi lucrurile pământului au încetat, pentru că nu era ploaie; plugarii s’au mâhnit, acoperit-au capetele lor”. /Ier. 14:4/
Iar cât priveşte faptul că Domnul rânduieşte ploaia peste un loc, iar peste altul nu, ca semn, din pricină că se face nedreptate săracilor şi sânt asupriţi, oare nu dă mărturie limpede despre aceasta Prorocul Amos?
„Am oprit dela voi ploaia cu trei luni mai nainte de seceriş, şi voiu ploua preste o cetate, iar preste o cetate nu voiu ploua; o parte se va uda, şi partea preste carea nu voiu ploua se va usca”, zice Domnul.
Acestea sânt semne dumnezeieşti. În acest fel, Dumnezeu le vesteşte oamenilor ce gândeşte, aşa cum Însuşi spune despre Sine în încheierea cuvintelor acestora, că numele Lui este „Domnul oştirilor,” „Cel ce vestesc la oameni”. /Amos 4:7, 13/
- Sa ne amintim si de cuvintele prorocesti ale Sfantului Cosma Etolianul:
– “E trist pentru mine sa v-o spun: azi-maine asteptam seceta, foamete mare, cand vom da mii de galbeni si nu vom gasi putina paine”.– “Oamenii vor ramane saraci, fiindca nu vor avea dragoste de saraci”.– “Oamenii vor ajunge goi, fiindca se vor face netrebnici.– “Daca vor gasi pe drum argint, nu se vor apleca sa-l ia. Dar pentru un spic se vor omori care sa-l ia primul”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-prooroc-ilie-tesviteanul
Dumnezeu, in marea Sa mila, ne-a dat un an foarte bun. Primavara cu ploi pe masura, vara fara arsita si toamna cu roade din belsug. Din cauza prinosului, preturile au scazut, multi au aruncat produsele la gunoi. Altii au incercat sa doneze orfelinatelor ce le prisosea, dar s-au lovit de indolenta autoritatilor: erau mult prea multe formalitati de indeplinit, acte de intocmit, pana si bani trebuia sa platesti ca sa donezi(am auzit stire la radio despre asa ceva). Asa ca si acestia si-au aruncat produsele la gunoi. A urmat lehamitea si scarba. Apoi, fireste, seceta.
Daca roada campului am aruncat-o la gunoi (vezi tonele de castraveti duse la groapa de gunoi din cauza ‘bacteriei’, si alte legume si fructe aruncate, pepenii inclusiv), si am dovedit prin aceasta ca nu avem nevoie de ele si nu stim sa le apreciem, nici Dumnezeu nu ne mai da ploaie, ca sa nu ne mai incurcam cu atatea formalitati sau batai de cap. Poate o sa ne fie mai bine asa… 🙄
Pământul însetat acuză.
Că seceta ia istovit
Viul, frumosul și firescul
Cu care’a fost împodobit.
Au secat lacuri și pâraie
Sub soarele necruţator,
Ce’a ars pe cer întreaga vară
Nestânjenit de nici un nor.
Câmpii aride, vlăguite
Și’ntind sub zare goliciunea,
Avertizând că n’au nici viul
Nici rodul ce hrănește lumea.
Dar ochiul nu mai înţelege
Și inima nu mai trăiește
Durere gliei pustiite
Și-a ţarinii ce nu hranește.
Nu mai privim arșiţa cruntă
Cu frică ori cu disperare,
C’avem belșugu’n super market,
Inginerie și tractoare.
Viaţa modernă nu mai leaga
De câmp, de ploaie, de ogor
Ci de progres și de știinţă,
De nou, frumos, bun și ușor.
Că azi știinţa le rezolvă
Oricât ar fi de greu pe lume
Inginerește, tehnologic.
(Nu ne bazăm pe… rugăciune).
Nu ne privește ce vrea cerul
Și nici de ce’a ajuns pământul
Progresul toate le rezolvă,
Nu postul, ruga, slujba, sfântul.
Planeta toată-n unde-i cântec
Și’ntreg eteru’i carnaval,
(Non stop) iubit, cerut de public,
În duhul “marelui” Baal.
Văzduhul “arde” de emisii
Ce poartă-n ele desfătare
Și “adevăr” care schiopează
Pe om de ambele picioare.
Ahab multiplicat oriunde
Și vanitoasa lui soţie,
Nu se mai tem nici de mustrarea
Nici de pedeapsa lui Ilie.
Sămanţa neamului se spurcă
Și se aruncă la gunoi,
(Și ce’a scăpat fără de voie)
Și cerul nu ne mai dă ploi.
Că pentu’așa sămanţă, ploaia
N’o mai trimite Dumnezeu,
De nu ne’ntoarcem la credinţă
Și n’ascultăm de Fiul Său.
Natura-i toată mutilată
Și’ntreg vazduhu-i saturat
De tot ce poate face omul
Și practica într-u păcat.
Apele duc până’n adâncuri
Toată povara’ntinăciunii,
Născută din neascultare
Și din urmările minciunii.
Natura singură suspină
Și cere ajutor de sus,
Că oamenilor nu le pasă
De ei, de ea, de Iisus.
Uscaciunea de afara este rezultatul activitatii fervente a rugatorilor oficiali care asuda in “rugaciuni” desarte inca de pe la inceputul toamnei:
http://www.ziarullumina.ro/articole;1727;1;62674;0;Schimbarile-climatice-o-problema-spirituala.html
Unde mai e mirarea? Kakaя “rugaciune”, kakaя rezultat!
Bineinteles, insa, ca rezultatul pe care il vedem nu e departe nici de uscaciunea turmei drept-slavitoare….
Psalmul 52:
………………………………………….
3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
…………………………………………..
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/18/asteptand-sinodul-pan-ortodox-patriarhiile-isi-continua-jocurile-de-putere-patriarhul-daniel-promoveaza-noul-ecumenism-al-caritatii-drept-cale-pentru-realizarea-comuniunii-fraterne-cu-catoli/
Ministrul Agriculturii a afirmat in urma cu doua zile urmatoarele:” Fondul Monetar a precizat faptul ca este benefica lipsa ploii in luna septembrie, chiar dupa o vara secetoasa”.
Aceasta aberatie o exprima un individ care a fost de acord cu decizia guvernului de trimiterea in somaj a trei mii de salariati din domeniul imbunatatirilor funciare. Avand in vedere faptul ca juridic, nu va putea da socoteala pentru subminarea economiei tarii, cf noului Cod Penal, ramane sa se roage fiecare roman pentru ploaie si pentru ce crede el de cuviinta ca merita gospodarul agronom Valeriu T.
Se pare ca pentru FMI este benefic orice eveniment care duce la saracirea (implicit imbolnavirea/moartea) cat mai multor oameni, spre bifarea agendei de masuri malthusiene, de reducere a populatiei. Ma mir totusi ca au si declarat aceasta fatis (la fel de fatis ca zambetele de satisfactie afisate fara retinere de sluga acestora, actualul presedinte, cand anunta masuri de austeritate pentru populatie). Astea sunt reactii demonice, aceasta bucurie nedisimulata de a face rau altora…
Ce bine ca ati repus pe site rugaciunea pentru ploaie…a vrut sa ploua si pe la mine, pe-aici dar…n-a fost sa fie ! Este un pic mai bine ca s-a racorit…
Ploua frumos de asta noapte in Turnu Severin. Ploua linistit ca intr-o zi de toamna. Doamne, iti multumesc ca te-ai indurat si ti-ai intors fata catre noi. Iti multumesc ca ai ascultat rugaciunile unor oameni vrednici si in mare mila ta ai dat ploaie peste toti pacatosii!
Din orice rau Dumnezeu scoate pana la urma un bine.Seceta prelungita e neaparat necesara pentru niste specimene ca noi,care numai in situatii limita putem deveni solidari.Am uitat unul de altul si nu ne mai stam impreuna nici la Biserica,nici pe marginea santului chiar daca la o barfa mica.
Incalzit din toate punctele de vedere am incercat acum cateva saptamani o demisie.Solidaritatea colegilor m-a surprins atat pe mine cat si conducerea.