La MULTI ani?

31-12-2011 Sublinieri

REVELION 2007 - INTEGRARE - BUCURESTI

Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire,

Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,

Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire

Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra;

Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni

Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;

Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni

Cand Dragostea-i unica vecie data noua. (…)

(Vasile Voiculescu, fragment din: Sonet CLXXXIII)

***

Ne intampinam oare, un an nou din ultimii ani ai durerilor, cu focuri de artificii, cu chiote, pahare si multa distractie?

Iar daca nu facem asa, crestini fiind, de ce ne lasam in inertia “traditionalelor” urari si sperante de mai bine, de impliniri si de fericiri? Ce fel de fericire?

“Traditionalul” La MULTI ani…

Oare? La cat de MULTI ani ne mai putem dori noi, cei din Biserica, atunci cand vedem ce se intampla astazi cu intreaga omenire? Cat de aproape ne este SFARSITUL noua, OAMENILOR? Cat de multi ani ii poti chiar ura aproapelui tau cand MAINE il asteapta Golgota, Rastignirea? Ce sens mai are in aceste vremuri La multi ani? Si, mai ales, ce fel de ani, TRAITI IN CE FEL si PENTRU CINE?

Se aude insa un glas, departe de galagia betiei acestei umanitati ratacite din mai rau in mai rau. GLASUL CELUI CE STRIGA IN PUSTIE: gatiti calea Domnului! Si, mai ales, trambita trezirii noastre duhovnicesti:

POCAITI-VA, CACI S-A APROPIAT IMPARATIA CERURILOR!

Aceasta este si urarea noastra: sa ne pregatim, sa fim gasiti treji cu mintea si cu inima!



Poate te vei mira, Piotr, dragul Bunelului, că pe mine, un moşneag, mă preocupă lucrurile acestea; dar voiesc să vi le zic pentru că acum sunt vremurile de sfârşit, copile, sunt vremurile de sfârşit! Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar.


Oh, dragul Bunelului, eu mă voi duce din această lume deşartă în curând, dar voi, voi veţi prinde mari grozavii şi mari răutăţi. Când vor fi anume toate acestea?, îl veţi întreba pe Bunelul. Ei, Domnul Dumnezeu poate grăbi sau mai poate amâna sfârşitul, după a Lui socotinţă; răutatea şi desfrânarea, eresul şi delăsarea s-au înmulţit atât de mult în lume, că nu ştiu cât va mai îngădui Domnul lumea aceasta…


Copile drag, Piotr,să ştii că grozăvia cea mare va fi un război între toate marile puteri ale lumii, şi va fi atâta foc şi prăpăd peste toată omenirea, că mulţi vor vrea să se fi aflat în pământ, în morminte. Mulţi vor pieri…


Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor nu este să-i înfricoşeze şi să-i înspăimânte pe fiii lor duhovniceşti. Dar a ascunde adevărul, şi anume că mult nu mai e, ar fi o trădare a Adevărului Hristos.


Pregătiţi-vă, dragii Bunelului, pregătiţi-vă…


Cum să vă pregătiţi?

 

Rugaţi-vă cu sârguinţă; Piotr, hrana şi băutura noastră este pravila de fiecare zi şi sfânta spovedanie. Feriţi-vă ochii şi cugetele de desfrânare, căci pentru desfrânare va îngădui Domnul acest prăpăd prin foc.

sursa

***

***

LA MULTA IUBIRE SI…. MANTUIRE!

inger_strangand_cerul

Vezi si:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Anul Nou, Meditatii duhovnicesti, Pocainta, Poezii, Vasile Voiculescu, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

60 Commentarii la “La MULTI ani?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. La Multi Ani si un an nou plin de bucurii!

  2. Cu iubire si sinceritate, pentru truditorii acestui site si pentru toti cei care il citesc cu multa bucurie, la multi, multi ani, bineplacuti Domnului!
    Binecuvantati sa fiti cu totii!

  3. As vrea sa impartasesc cu dvs o “urare” pe care ne-a facut-o parintele in aceasta noapte, dupa slujba de la miezul noptii. Ne-a spus cam asa: cu infrigurarea si tensiunea cu care asteapta lumea clipa trecerii dintre ani, sa asteptam si noi prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului la Sf. Liturghie de azi si la toate Sf. Liturghii la care vom fi prezenti!

  4. Domnul sa va mangaie in neputintele si incercarile voastre,
    sa va bucure in vietile voastre frumoase si pline de truda,
    sa va intareasca inimile si trupurile,
    ca sa duceti ca si pana acum ,”razboiul cel intru cuvat” ,pt ca noi,toti,si cu ajutorul vostru,sa ne taiem imprejur inimile impietrite de pacat!

    La mult…har!

  5. Credință vie și curată
    Și dragoste de Dumnezeu,
    Smerenie, recunoștință,
    Și biruirerea celui rău,

    Sfințenie să vă dea Domnul
    În anu’n care am pătruns,
    Comuniune ortodoxă
    Și har și pacea Lui Iisus.

    În orice inimă iubire,
    În orice casă armonie
    (În Iisus, ortodoxește),
    Și trudă pentru veșnicie,

    Iertarea s-o purtăm în inimi,
    S-o dăm oricând (ca s-o primim),
    Să miluim, (smeriți tot timpul),
    Spre-a fi în stare să iubim,

    Și bucuria mântuirii,
    Și mila Tatălui ceresc,
    Și spor în rugă și…,n’terg cerul
    La fiecare, vă doresc.

  6. imi cer iertare ca deviez de la subiect dar rog pe admin site-ului sau oricare din cititorii sai daca au cunostinta despre cum se poate lua legatura cu parintele Gheorghe Anitulesei de la Biserica Invierii Domnului de la Radauti(SUCEAVA)!multumesc frumos si doresc tuturor Un an nou binecuvantat!

  7. Anul Nou…

    Revelion 2012: Petreceri in are liber in mai multe orase din tara si in Capitala, la care au participat sute de mii de persoane *Peste 600 de solicitari la Ambulanta Bucuresti

    La placinte inainte, la razboi (al necazurilor si compatimirii) inapoi…

    Daca semanam asa ceva, cum sa nu culegem furtuna?

  8. @admin

    Nu va tulburati chiar din aceasta prima zi,ca drumu-i lung…:))
    (A fost o gluma ca sa nu ma luati in serios si sa va luati de mine!;)))

    Si pana la urma,de ce sa nu gandim asa:Daca din 2-3 milioane cati sunt in Bucuresti numai,doar sute de mii(deci,sub un milion)au fost la petrecerile in aer liber,inseamna ca restul,daca nu au fost la Biserica au stat macar acasa,intre ai lor.
    La fel,daca doar 600 au solicitat Ambulanta,inseamna ca restul…sau macar o parte dintre ei,au preferat …Salvarea!

    Iertati-ma,am vrut doar sa va indulcesc amaraciunea.

  9. Un fir de par

    Vasile Voiculescu

    O, Doamne, trista viata-mi trece,
    Si m-a sleit misteriosu-Ti joc,
    Tu stai de fata-n tot ce se petrece,
    Nu Te ascunzi, dar nu Te pot gasi deloc.

    Caci departarile de Tine nu-s departe,
    Esti pretutindeni, ierti, indrepti, mangai,
    Un fir de par de Tine ma desparte
    Si totusi, dincolo de orice fel de dincolo, ramai.

    Si totusi : La multi ani ! Sa va deie Domnul multe bucurii duhovnicesti voua admini si celor care va citesc.

  10. Pingback: Predica la cumpana dintre ani a Parintelui Mihail Stanciu (Manastirea Antim) - Razboi întru Cuvânt
  11. ptr Gheorghe. daca vrei sa vb cu Pr Gheorghe A. poti scrie pe adresa de email sorina_anitulesei@yahoo.com si el iti va raspunde

  12. Biserica se roaga pentru “lungime de zile”, poporul credincios canta “pe stapanul si arhiereul nostru Doamne il paszeste intru multi ani” , in acatistul Sfantului Vasile cel Mare citim ca acesta a cerut de la Dumnezeu sa-i lungeasca viata (mai avea de facut o fapta buna !!!).

    Eu nu cred ca administratorii acestui site au ceva impotriva urarii de “La muli ani!” cum probabil s-a putut intelege, ci impotriva faptului ca ii cerem ca sa-i traim rau, ca sa ne adaugam pacate peste pacate. Da, altadata, oamenii isi faceau urari de viata indelungata, dar nu traiau asa bezmetic cum se traieste azi.
    Sa fim treji. Sa fim constienti de fiecare cuvant pe care il rostim, sa nu uitam ca pt orice cuvant desert vom da socoteala.

    (Despre cat de neplacut mi-a fost sa primesc mesaje cu acelasi text de la mai multe persoane, nici nu am ce sa spun. Ma refer la niste formule pe care cred ca le iau de pe internet sau ceva de genul acesta – de-a dreptul penibil).

  13. Articol exagerat!
    Sunteţi prea întorşi spre vuiete stridente. La mulţi ani, fiindcă viaţa e un dar al lui Dumnezeu, iar lungimea zilelor e binecuvântarea Sa pentru noi. La mulţi ani, pentru că părtăşia noastră de ceilalţi prin comuniune este una a prezentului, a unui prezent continuu. La mulţi ani, pentru că aşa e frumos:)

    Flavius Radu, 19 ani

  14. multumesc mult Sorina!asta e tot ce aveam nevoie!Doamne ajuta

  15. La multi ani!
    fara semnul intrebarii. Un an nou mai bun, cu pace si putere.

    Este normal sa ne dorim la cat mai multi ani; cu cat mai mult timp, cu atat poate mai este vreme pentru INTOARCERE. Are sens urarea (tradusa pentru credinciosi in rugaciune…ca doar n-am auzit despre rugaciuni prin care sa vina sfarsitul mai repede, ci dimpotriva).

    Altfel….interesante acele trimiteri si fragmente, multumesc de postari.

  16. @Flavius, GC:

    Poate ca un cuvant al unui parinte ca Mihail Stanciu va va face mai clar intelesul a ceea ce am incercat si noi sa transmitem:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/01/01/predica-parintelui-mihail-stanciu-la-trecerea-in-anul-2012/

    Ascultati, va rugam, se refera exact la acest aspect. Spune, printre altele, ca ar trebui sa ne uram unul altuia mai degraba mai mult har, nu mai multi ani.

    Si desigur ca noi nu am spus ca nu e bine, in general, sa ai o viata lunga, ci, mai ales ca urarea denota o decuplare de la starea duhovniceasca in care se afla intreaga lume. La multi ani… este deja nerealist sa ne dorim pentru ca, obiectiv vorbind, nu sunt sanse de asa “multi” de aici inainte… Mai bine sa ne dorim sa ne lasam in voia si in mana lui Dumnezeu si sa ne pregatim duhovniceste pentru moarte. Adica pentru INVIERE.

  17. Pingback: Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI. Ce e pocainta?
  18. Doamne ajuta si La multi ani!
    nu stiu cat de productiv e sa ne tot uitam ca e rau in lume. In lume a fost rau mereu, au fost razboaie, molime, dictatori, crize, etc..Oare nu avem un Dumnezeu Atotputernic, care poate sa ne intareasca in toate slabiciunile noastre?

    În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!(Ev. dupa Ioan 16.33)

    sa traim frumos zi de zi, sa ne ostenim dupa puteri, si cu Dumnezeu inainte. Pana in ultima clipa e nadejde de mai bine. Sa-i facem loc lui Hristos in inima noastra si lumea va deveni un loc mai bun, mai frumos.

    ”Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat. ”

    Sf. Serafim de Sarov

    Va doresc multi ani cu incredere in Dumnezeu, cu bucurie si cu veselie in suflet!

  19. @Irina:

    Nu crezi ca identifici prea usor realismul cu deprimarea? E de inteles ca ne protejam, psihologic, de lucrurile neplacute, insa nu e niciun folos in a ne amagi ca lumea poate deveni un loc mai bun. Da, sa indraznim, caci El a biruit lumea.

    Dar a biruit-o prin Golgota si Rastignire, pentru a ajunge la Inviere.

    Suntem pregatiti pentru Golgota, ca sa putem spune ca biruim alaturi de El lumea?

    Aceasta-i intrebarea…

  20. ne vom pregati mai bine pentru Golgota daca toata ziua nu facem decat sa ne stresam cu toate nenorocirile care sunt in lume?razboiul trebuie sa se duca in interior, nu in exterior.Sa ne incredem in Dumnezeu, si in puterea Lui, sa ne punem nadejdea in El, si vom birui toate.Ceea ce spuneti pe site e de mare folos, dar tonul e adesea foarte pesimist, de parca n-ar mai exista Dumnezeu si nadejde in lume.Sa fim realisti, intradevar. Realitatea e ca Dumnezeu e Atotputernic si carmuieste lumea.Nimic nu se petrece daca nu e ingaduit de El.

  21. @Irina:

    Pai cine e stresat? Daca cineva descrie sau discuta despre greutati si nenorociri obstesti inseamna ca suntem stresati? Sau, mai degraba, ne e greu sa auzim si atunci… cei care aud se streseaza, de fapt?

  22. Cum sa ai cruzimea sa le iei oamenilor “gandirea pozitiva”, “speranta”, “fericirea”, “optimismul”… adica toate MASTILE. Si sa le dai in loc… adevarul?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/01/duminica-dinaintea-botezului-domnului-ceea-ce-ne-strica-petrecerea-cu-masti-in-care-ne-complacem-zi-de-zi-ce-e-pocainta/

  23. Cuviosul Paisie: OMUL DUHOVNICESC ESTE PLIN DE DURERE PENTRU CEILALTI

    De vreme ce Bunul Dumnezeu ne-a dat daruri din belsug si n-a ingaduit sa vina vreo nenorocire peste noi, trebuie sa ne doara pentru aproapele nostru care se chinuieste. Vedem, de pilda, un infirm. Daca ne gandim: “Cum m-as simti eu daca as fi infirm si nu as putea sa merg?“, ne va durea pentru el. Sau, daca cineva are probleme ne cere ajutorul, imediat trebuie sa ne gandim: “Daca aveam eu problemele lui, nu voiam, oare, sa fiu ajutat?“, si asa ne va durea pentru el. Si prin incercari de trece cineva, daca are dragoste adevarata, cu durere, isi uita propria durere si sufera pentru celalalt. Eu, cand celalalt imi vorbeste despre durerea lui, chiar si pe cioburi de sticla sa stau sau pe spini sa pasesc, nu simt nimic.
    – Gheronda, Sfantul Marcu Ascetul scrie: “O singura patima ne impiedica sa savarsim binele dupa putere: nepasarea. Patima aceasta se vindeca prin rugaciuni si milostenie“. De ce se pomeneste aici de milostenie?
    – Fiindca milostenia, bunatatea inmoaie inima si actioneaza precum uleiul in broasca ruginita. Inima impietrita se inmoaie langa sufletele ranite si devine sensibila si smerita. Dumnezeu nu l-a facut pe om invartosat si nemilostiv, ci oamenii sunt cei care nu cultiva milostivirea pe care le-a dat-o Dumnezeu; nu sufera pentru aproapele lor si astfel, din pricina nepasarii, devin incet-incet invartosati.
    – Gheronda, ce ne ajuta sa ni se inmoaie inima?
    – Pentru ca sa ni se inmoaie inima, trebuie sa ne punem nu numai in situatia celorlalti oameni, ci si a animalelor, chiar si a sarpelui. Sa ne gandim: “Mi-ar placea sa fiu sarpe, sa ies putin la soare ca sa ma incalzesc si sa vina altul sa ma loveasca, sa-mi zdrobeasca capul? Nu. Atunci ni se va face mila si vom iubi chiar si serpii. Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine “om“.
    Inlauntrul durerii se ascunde mai multa dragoste decat in dragostea fireasca. Caci, daca suferi pentru celalalt, il iubesti putin mai mult. Dragoste cu durere inseamna sa strangi in brate pe un frate de-al tau care are demon, iar demonul sa plece. Fiindca dragostea care imbratiseaza, dragostea duhovniceasca cu durere, daruieste fapturilor lui Dumnezeu mangaiere dumnezeiasca, ii ineaca pe demoni, slobozeste suflete si vindeca rani cu balsamul dragostei lui Hristos pe care il varsa.

    Omul duhovnicesc este tot o durere. Se topeste de durere pentru ceilalti, se roaga, mangaie. Si, luand asupra lui durerea celorlalti, este intotdeauna bucuros, caci Hristos ii ia durerea si ii daruieste mangaiere duhovniceasca.

     

    Uneori insa se observa urmatorul lucru chiar si in relatiile dintre oamenii duhovnicesti. Unul se duce sa-si spuna durerea sa la un oarecare si acela nu vrea sa-l asculte, ca sa nu se lipseasca de bucuria sa. Poate simula ca este grabit sau sa schimbe vorba ca sa-si pastreze pacea. Dar aceasta este ceva cu desavarsire satanic. Ca si cum ar muri cineva alaturi de mine si eu sa merg mai departe si sa cant. Unde este “a plange cu cei ce plang? Si mai ales atunci cand este vorba de subiecte bisericesti serioase, daca un crestin nu ia parte la nelinistea celuilalt, atunci omul acesta nu ia parte la Trupul Bisericii.

    Dar pentru ca rugăciunea să se facă în chip corect, trebuie să te doară pentru ceilalţi. Pentru că tipicul multor creştini din vremea noastră este să nu dorească să se mâhnească. Chiar şi pensionarii, care toată ziua stau, nu se duc să se apropie de un copil părăsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mănân­că, îşi beau cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca să vadă vreun bolnav pentru că aceasta este mai uşor. Adică fac aceasta ca să fie satisfăcuţi şi astfel îşi odihnesc gândul că şi-au făcut datoria. Pe câţi n-am îndem­nat să ajute copii părăsiţi! Dar n-au făcut nimic.

    In Sfântul Munte au făcut undeva litanie pentru secetă şi în loc să plouă s-a aprins foc. Litania nu se face ca şi cum am face o plimbare. Trebuie să ne doară. Oare poate persista o ispită sau o stare grea dacă se roagă călugării cu inima? Cu toate că trecem prin ani grei, văd că în mănăstiri domneşte un duh… de veselie! Lumea arde. Ni se cere să facem o prive­ghere, de pildă, pentru un bolnav, iar noi cântăm: “Des­chizând Tu mâna Ta” şi ne bucurăm. Noi ne petrecem timpul în chip plăcut, iar celălalt între timp moare. “Am făcut priveghere pentru bolnav”, îţi spune. Ce prive­ghere? Voi aţi făcut petrecere. Aceasta se numeşte pe­trecere duhovnicească. Uneori nici atunci când preotul spune: “Pentru cei ce zac în neputinţă” nu ne rugăm pentru bolnav. Am fi ajutat mai eficace dacă am fi făcut puţină rugăciune cu metaniile. Nu spun să supri­măm privegherile praznicale pe care le prevede tipicul, dar în astfel de cazuri să orânduim puţin timp ca să facem cel puţin una-două aţe de metanii spunând: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte pe robul Tău“.

    Totul este calitatea rugăciunii. Rugăciunea trebuie să fie din inimă, să se facă cu durere. Pentru Dumnezeu nu are atâta valoare cantitatea rugăciunii precum are calitatea ei. Rugăciunea ce se face în mănăstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta. Trebuie să aibă şi calitate. Atâtea ore de rugăciune făcută de atâtea persoane, dacă ar fi fost din inimă, ar fi schim­bat lumea. De aceea scopul este ca slujbele să se facă din inimă.

    Rugăciunea din inimă ajută nu numai pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine, pentru că înlesneşte să vină bunătatea lăuntrică. Când ne punem în locul celuilalt vin în mod firesc dragostea, durerea, smerenia, recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu cu slavoslovire neîncetată, şi atunci rugăciunea pentru semenul nostru se face bine primită de Dumnezeu şi îl ajută. (…)

  24. Imi vine in minte deseori, intrebarea cea buna pe care si-o adresau calugarii intre ei cand se intalneau:
    Cum iti merge rugaciunea, frate?

    Nu mai tin minte sursa, insa asta e intrebarea cea buna, dupa care ma mai ghidez uneori, privind inlauntrul meu. Lupta cu sine e cea mai grea. Cine ar mai avea timp sa se mai uite si la altii, daca duce lupta aceasta? 🙂

    Tare m-as bucura sa va intalnesc pe toti. Cat de mult face o prietenie duhovniceasca!

    La mult har! La multe virtuti castigate! Smerenia cea buna va doresc!

  25. admin, cred ca ati inteles gresit ce am vrut sa spun!eu inteleg sa ne informam cu privire la evenimentele zilei, nu e nimic in neregula cu asta, dar incercati sa scoteti mai mult in evidenta ca nadejdea noastra e la Domnul, NIMIC nu se petrece fara ingaduinta Lui!adica noi de ce trebuie sa ne temem, de grozaviile care pot veni in lume, sau de pacate?oare sfarsitul nostru e ceva negativ, sau ceva pozitiv?daca privim crucea si sfarsitul in lumina Invierii nu trebuie sa ne fie frica!Nu va temeti!asta zice Dumnezeu de zeci de ori !cautati imtai Imparatia, ca de restul ma ocup Eu!niciodata nu stim cat de pregatiti suntem sau nu pentru suferinta!Domnul stie!sa ne apropiem de EL,si vom trece prin toate cu bucurie, cu harul lui, nu cu puterea noastra!El le poarta, nu noi- noi suntem neputinciosi.
    Va doresc mai multa bucurie, fratilor!Doamne ajuta!

  26. @Irina:

    Din pacate, suntem pe frecvente diferite, pare-se.

    Nu e deloc vorba despre informare aici. Si pustnicii din gropile muntilor, fara internet, fara ziare, fara tv, stiu ce se intampla cu omenirea si traiesc aceasta agonie a lui Adam (chiar nu ne-a ramas nimic de la Cuviosul Sofronie Saharov? 🙁 ). Si chiar nu are sens sa reluam aici vreo 80% din continutul acestui site ca sa aratam atitudinea duhovniceasca pe care o promovam. Ne pare rau, pana la urma, cine are urechi de auzit sa auda. Iarta-ne!

  27. Situatia in care m-am aflat la cumpana dintre ani reflecta fidel “bucuriile” care ne asteapta…
    Revelionul l-am petrecut la capataiul tatalui adormit,dupa ce cu o zi inainte ii tineam dimineata lumanarea pe patul spitalului…
    Imediat dupa inmormantare,dupa o predica stralucitoare cu laude la adresa familiei si raposatului,a inceput in familie o cearta violenta cu substrat de pretentii succesorale…
    Cat am incerca sa fim de optimisti,anul 2012 este anul in care dragostea va disparea cu totul dintre oameni,chiar dintre casnicii nostrii…

  28. @ Cristi G.:

    :(( Dumnezeu sa-l ierte si pe tine sa te intareasca!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate