REVELIONUL SI CRESTINII. Ce si cum sarbatorim in noaptea de Anul Nou?

31-12-2011 Sublinieri

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede (Psalmul 77, 37).

CITESTE CONTINUAREA LA:

***

“Acest sfârşit de an – Anul Nou pe care noi îl sărbătorim – nefiind stabilit şi sfinţit de Biserică, nu este un lucru sacru. Este un lucru omenesc. Noi n-avem de ce să-l sărbătorim. Noi n-avem de ce participa la artificii, la cântece, la tot felul de scandaluri, la dansuri deşucheate Noi îl slăvim pe Dumnezeu în biserică. Noi aici aşteptăm sfârşitul, dacă Dumnezeu ar fi rânduit ca sfârşitul lumii să fie acum. Ce relaţie este între un eveniment sacru şi întâi ianuarie? Absolut nici una. De ce se zice că sfârşitul va fi atunci când a hotărât lumea că începe alt mileniu şi nu atunci când va veni Hristos? Sau cel mult, să zicem, la un praznic, la Naşterea Domnului, sau la Buna­vestire?

Toate acestea sunt înşelări diavoleşti. Ingrămădiri de oameni, delirul care-i apucă pe toţi, nebunia, artificiile, băuturile, şampania care curge… […]

Acest început de an nou lumesc este un lucru diabolic. A fost stabilit de satana prin slujitorii lui, ca să ne abată de la lucrurile creştineşti, de la adevărul credinţei. Şi Domnul a dovedit minciuna tuturor. Dumnezeu a dovedit minciuna celor care voiau să omoare mulţimea în masă, vorbesc de atentatele musulmane. Dumnezeu a dovedit minciuna celor care spuneau: în noaptea aceasta va coborî Iisus şi trebuie să omoram cât mai multă lume, să ne sinucidem ca să mărim suferinţa în lume şi să se îndure Dumnezeu de noi să vină, să fie sfârşitul acestei lumi! Toţi s-au dovedit mincinoşi, toţi au fost slugile satanei. Inspiraţia lor n-a venit de la Dumnezeu, ci de la diavol.[…]

CITESTE CONTINUAREA LA:

***

“În seara lui Vasile Sfântul se duce un mare război. Pe de o parte, diavolii îşi fac de cap printre oameni, insuflându-le tot felul de manifestări păgâneşti cum ar fi: îmbuibarea, beţia, privitul la TV, defăimarea chipului lăsat de Dumnezeu omului prin fel de fel de măşti, circ, petarde, artificii, pocnete din bici, petreceri, chefuri cu dansuri destrăbălate. […] Unde L-am văzut pe Hristos beat, cu ţigara în gură, mascat, maimuţărindu-se, aruncând cu petarde, artificii sau pocnind din bici? Să nu ne înşelăm luându-ne după cei mulţi, căci iadul şi-a deschis larg gura şi oamenii cad în el precum cad fulgii de zăpadă. Dacă răul se manifestă astăzi la scară largă este din cauză că omul se foloseşte rău de libertatea de a alege pe care i-a lăsat-o Dumnezeu. Dacă mâncarea lui Hristos era să facă voia Tatălui, mâncarea diavolului este să-şi facă voia sa. De multe ori, omul, atunci când îşi face voia, se simte plin de satisfacţie, parcă s-ar îngrăşa de mulţumire.

La fel cum cei buni simt satisfacţie făcând binele, la fel cei răi simt satisfacţie făcând răul. Şi Dumnezeu îngăduie să se întâmple aceste manifestări ale răului pentru că binele nu se face cu forţa, fiecare are libertate în alegere, iar răul este lăsat liber să se manifeste până la o limită. Noi am făcut destule rele, şi Dumnezeu nu ne-a oprit atunci când le-am făcut. Toate sunt însă cu îngăduinţa lui Dumnezeu, după cum se spune în minunatul psalm de seară ce se citeşte în fiecare zi la vecernie (Psalm 103, 25-28-29), şi binele şi răul aşteaptă undă verde de la Dumnezeu: Cât s-au mărit lucrurile tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. (…) Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umplea de bunătăţi. E psalmul de laudă a bunătăţii lui Dumnezeu, care hrăneşte şi pe cei răi şi pe cei buni, care, atunci când Îşi întoarce faţa Sa, toate se vor tulbura, şi tristeţea este că nu Dumnezeu este Cel care Îşi întoarce faţa, ci noi, cei cărora ne plac manifestările lumeşti. Ioan, ucenicul cel iubit al lui Hristos, ne spune:

Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (I Ioan 2, 15-17).

Vedem că aici Sfântul Ioan Teologul iarăşi ne enumără cele trei ispite despre care am mai vorbit, cele trei ispite prin care părăsim pe Dumnezeu şi alegem deşertăciunea unor distracţii scurte, mincinoase şi stricăcioase din lume. Trecând de la cei care trăiesc ca păgânii la cei care cât de cât par evlavioşi, nici la aceştia… […]

CITESTE CONTINUAREA LA:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Anul Nou, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “REVELIONUL SI CRESTINII. Ce si cum sarbatorim in noaptea de Anul Nou?

  1. La multi ani binecuvantati tuturor, iar Bunul Dumnezeu sa binecuvinteze noul an 2012! Cu Hristos inainte!

  2. 1 Ianuarie, unii „sărbătoresc” 5 ani de la intrarea în UE.
    Un articol fain din 2005:
    Ţăranii român şi Uniunea Europeana
    Formula AS / Arhiva / Anul 2005 / Numarul 672

    Sus, pe dealurile abrupte ale Moeciului, la poalele Pietrei Craiului, ţăranii din Măgura îşi duc viaţa ca acum o mie de ani: ţin oi, cresc vaci, muncesc la fân şi pădure, fac urdă dulce şi caş.

    Şi totuşi, de la o vreme, ceva din vuietul schimbărilor petrecute în lume, un zvon ceţos precum pâclele de pe culmile munţilor le ajunge şi lor la ureche, duminica, la biserica, unde se strâng cu toţii şi după slujbă mai stau la sfat. De doua luni, măgurenii nu mai au unde să-şi vândă laptele. Firma care venea să îl colecteze din sat, plătind cinci mii de lei pe un litru, i-a anunţat, pur si simplu, că vacile lor nu dau lapte de calitate “europeana”, pentru că nu întruneşte condiţiile impuse “de la Bruxelles”, adică nu e muls cu mulgătoarea electrică.
    În afară de moarte, nici un cuvânt nu îi sperie mai rău pe ţărani, decât “comunitatea europeană”, un soi de ciuma care vine spre ei vâjâind prin văzduh. E suficient să-l rosteşti şi încep cu toţii să vorbească precipitat, să urzească scenarii despre ce îi aşteaptă, despre schimbările care se pregătesc peste capul şi peste viaţa lor. Iată câteva opinii exprimate “în direct”, culese pe uliţa satului, la poartă sau în marginea ogoarelor de cartofi care tocmai au înflorit.

    Colţea Elena

    “Eu cred că Comunitatea e aşa,
    un judeţ, o ţar’ mai mare decât Braşovul”

    “Draga mea, uite aici ce îţi zic, că sunt bătrană şi n-am trăit degeaba pe lume. Eu am o sângură vacă, asta ce paşte, Mărgaia, da’ de câteva zile, i-o pus plasticuri galbine in urechi, segiluri, sau cum le zice. Le-a pus la ureche şi nu ne mai ia laptele de atunci. De ce? Cum îi asta? Unde mai ducem noi laptele la vândut, că asta era pâinea noastră, tot bănuţu pe care-l luam. Brânza n-o mai ia nimenea, lâna nu, am podu plin, o mânca-o viermii şi mucegaiu. Îi cam greu, drăguţă, cam foarte greu, cu ăştia din Comunitatea europeana. Unii spune că are sa fie bine când om merge acolo. Da’ io nu crez. Bine nu mai are cum sa fie în veci, nu mai are de unde veni. E încurcături mari pă la Bucureşti… Zice că trebe să mulgi vaca negreşit cu maşina. Eu n-am văzut cum arată, da’ dacă pot s-o mulg cu mânile mele, de ce s-o bag la furtun? Că Mărgaia mai dă din picioare, s-a spăriat de cercel, a mugit de durere, săraca, s-au spăriat şi oile după aia, că şi lor le-a pus plasticuri în urechi. Le-a durut şi pe ele, s-a sâmţit şi la lapte, a dat cu toatele mai puţân. Văcuţa mea nu e învăţată cu electrice. Or fi făcut maşini de muls în prostie şi n-au cui le vinde şi tabără acuma pe noi. Mă uit şi eu la televizor câteodată, nu prea merge, da’ tot aud ştirile, sara, după ce mă adun de la trebi. Ştirile şi o muzică populară, din când in când. Spune din toate ţările, şi din Comunitatea europeană, da’ io nu prea-nţăleg. A hi bine, a hi rău ce ne-aşteaptă? După auzite, când o deschide Comunitatea aia porţile pentru noi, o să hie şi mai rău ca acu’. Nici nu ştii cum arată, ce nevoia o hi… Eu cred ca e aşa, un judeţ, o ţar’ mai mare decât Braşovul, ce poa’ să hie altceva? Un judeţ plin cu toate neamurile de pe pământ, la fel ca şi Nato, sau ăla o hi doar oraş? Am zis c-o vecina, hai, tu, Ileană, să ne uităm şi noi pe hartă, să vedem unde vine Comunitatea, da’ n-am ştiut să citim. Vor ei aşa, să avem o numire la fel, da’ mai bine fiecare cu ţara lui, cum să fim atâta omenet la un loc, să mâncăm aceeaşi mâncare? Oamenii ăi deştepţi spune ca să intrăm, da’ io cred că tot mai bine-i afară decât să asculţi ce zic ei. Nu ne dă voie înăuntru, că nu suntem cuminţi. Adică, să nu se mai fure ca-n codru, să ne vedem de trebile noastre, să ascultam de ce zic ei. Să facem grajduri cu spălătoare, să mulgem vacile cu electrice, să ne ia tot şi să nu ne dea-n schimb nimic. Mă tem c-a hi şi mai rău ca la comunişti. Da’ poate ne rămane şi nouă un pic de lapte, colea, de-o mămăligă, şi-un stuf de lână, măcar de pe coada oii, calitatea a treia. Ce să zic, ar hi bine, ca de-un kil de lână, luai pe vremuri un sac de sare, da’ acuma nu iei nimic şi mai vine şi leul greu. Zău, maică, nu vreau să vorbesc cu păcat, da’ eu zic că ne păcălim cu europenele astea. Spre ezemplu, dacă eu am penzie de un milion două sute de mii, să rămân doar cu o sută douăzeci de lei? Rămânem de izbelişte, vai de noi. Mai bine fără Ue, că cine ştie cum e pe-acolo. O hi dealuri, ca pe aicea, că eu sunt sătulă de ele, mi-am tocit pingelile de când le tot sui, cu croznile la spinare. Ar hi bine să plecăm doar în escursie pân’ acolo şi să vedem. Eu cred că lumea n-o să margă de-aici, nu le place la oameni să şeadă la blocuri, de-ar hi măcar cu privelişte, ca la noi. Da’ cine ştie? Poate că dacă aş vinde aici, aş putea să merg în Comunitate, că am şi io cinci camere mari şi un pod. Da’ oare ăia ce limbi or vorbi? Cred că ne pune ghid, altfel nu ne-om putea înţălege. Eu până azi, n-am auzit pă nimeni vorbind ca la ei. Poate ştie Băsescu, că el ne bagă acolo, el ne aruncă cu capu-n vânt. Da’ trebuie sa ascultăm de ce zice, că el îi şefu’ ăl mare, el ne dă obligaţie. Aici la noi îi frumos, doar iarna îi viscol mare. Am auzit că în comunitaţile celea nu este iarnă deloc. Aşa se spune, îmi pare. Că nu-i omăt. Şi zice că s-or strânge vitele la un loc, în saivane. O să hie şi o comunitate de vite, nu doar de oameni, numa’ dacă s-ar învăţa, că vaca mea e cam nărăvaşă, săraca, s-o spăriat de plasticul ăla de i l-o înţăpat în urechi. Deocamdată, eu aştept să văz ce ne dă în schimb pentru vite. Că io am o penzie de numa 1.200.000 de lei. N-am unde să mă întinz mai încolo de-atât. Că şi cartofii, se fac – nu se fac, e cam frig aicea, la munte. Nici măcar primarul de jos, din Moeciu, nu ajunge pe-aici. Nimeni nu ne spune şi nu ne esplică nimic. Domniţă, da’ nu te-am întrebat, matale de unde eşti de sat?”

    Cojanu Valeria

    “Ne-or cotropi aştia, nevoia să-i calce,
    cu mulgătoarele şi cerceii lor”

    “Situaţia cu comuna europeană stă cam aşa: acuma am vaca dusă la munte, da’ mai-nainte, venea maşina de la Zărneşti şi dădeam laptele. Şi apoi aşteptam să vie cu banii. Şi-aşa îl dedeam de pomană, da’ acuma, nu ni-i mai dă nici pe aştia, că zice că nu e lapte d-ăla european. Tune-l dracu dă lapte, că n-o fi de aur. Da’ al nostru ce are, că străinii ăştia de vin prin sat, zic că n-au băut aşa lapte în viaţa lor. Lua-i-ar nevoia să-i ia, le-a pus cercei la vaci în urechi, da’ laptele nu-l mai ia. Că acu’ zic să cumpărăm mulgătoare, da’ cine are bani să cumpere mulgătoare şi să facă grajd, cum zic ei, cu spălători pentru vaci? Aicea-i stâncă, îs bătăi pentru apă, se iau de gât oamenii pentru ea. Aicea e vârf de munte, oamenii trăieşte de azi pă mâne, n-au servici, nu-i de unde, cu ce sa faci mulgători? Vor să mergem cu toţi în comunitate? Să ne dea bani. Ce cred ei, că io-mi fac bagajele şi mă duc? Nici nu ştiu unde vine comuna asta europeana. Am auzit la televizor, dar de văzut n-am văzut niciodată, pe unde ar fi. O fi frumos şi la ei, nu zic nu, că oamenii sunt toţi îmbrăcaţi în costum şi poarta la chept insingne. Da’ zice că n-o să mai facem nimica din ce ştiam până acu’, o sa facem numa’ ce zice ei. Da’ de unde-s aşa dă dăştepţi? Au fost pe-aici ca sa vază, să se-ntereseze de cum trăim? Dumneata i-ai văzut? Şi-atunci, de ce să fie el mai dăştept decât mine, de ce să-l ascult? Asculte-l nevoia şi cine l-o inventat. Eu sunt bătrană, aştept de azi pă mâne să mor. Am şi eu casa asta, am copii, da-s plecaţi. De ce să pun mulgătoare la vacă? Doar pentru mine? Eu îl mulg, eu îl beau, şi porcii, dacă nu-l mai cumpără nimeni. Să ştii dumneata: mulţi ca mine nu-nţăleg ce să-ntamplă. Că mai vorbim şi noi, la biserică, de interesele noastre. Pă vremuri, măcar ne vindeam oile, laptele, brânza şi lâna, făceam contracte cu statu’, câştigam bani. Acu’, ce să facem cu ele? La 80 de ani, te mai duci la piaţă, dincolo de prăpăstii, pă jos? Şi cine să cumpere, dacă toţi zărneştenii îs în şomaj? Mă uit şi io, ca orbu, la ştiri. Îl văz pe Băsescu ăsta, colea, un prichindel, aştept să văz ce o face, că de gura îi bun, meliţă bine, poţi să ai nădejde în el. Că Iliescu, săracu, de-acuma-i bătrân şi-ncolţit, ce să mai faci cu un hodorog, şi Năstase, era cum era, da’ minţa de îngheţa apa-n râu. Să mai satură omu, minţi azi, minţi mâne, da’ până când? Da’ de uitat, tot mă uit. La ştiri şi la Surprize-Surprize, că te face să plângi. Că ce-o veni peste noi, îi tot de la surprize şi tot cu lacrămile pe obraz. Ne-or cotropi aştia de la comuna europeana, nevoia să-i calce, cu mulgătoarele şi cerceii lor. Eu nu crez că e unul ca să nu mintă. La sigur e corupţie şi la ei. Minte de zvânta, toţi. Cine ştie care o fi adevărul cu sămnele galbine de le pune la vaci? Zici ca-s evrei, de aia cu stea. Poate vrea să ni le ia, să le duca. Rămânem şi fără vaci. Hei, draga mea fetiliţă, altădată a fost bine, cât am fost tânără. Juca viaţa în jurul meu. Am avut odăi sus, pe deal, cinci ectare, vara-iarna, acolo ţineam vitele. Mergeam de două ori pe zi pân’ la ele. Acu, lumea ie puturoasă, nu face tineretul treabă nimic. S-a învăţat, trăieşte aşa, cu ce poate, de azi pă mâne. Să vină aştia din comuna europeană, să fiinţeze fabrici şi uzine, să pună la muncă tineretul din sat, nu să atârne cercei la vaci. Na! Da’ ce mă interesează pă mine? Că io mâne-poimâne mă bag în mormânt. Tre’ să fi om dăştept ca să pricepi ce spune aştia pă la televizor. Că de gura sunt mulţi, da’ dă ştiinţă, deloc.”

    Gheorghe Scânteie

    “Eu mă gândesc că aşa trebă,
    să intre vita româna în Uniune,
    cu însămnări la urechi. Ca paşaportu’ la om”

    “Lua-l-ar năbădăile pe Băsescu ăsta, că le-a pus fluturi la vaci în urechi. Mai bine şi-ar pune lui, să nu să rătăcească de turmă. Da’ nu-nţăleg de ce le atârna doi? Crez că pentru echilibru… Io mă gândesc că s-a pus crotalele alea, că aşa trebă, să intre vita româna în uniune, cu însămnări la urechi. Îi ca paşaportu’ la om. După mine, ori de unde vine uniunea europeană, pentru noi mai bine n-a fi. Au aplecare către schimbări, mai ceva decât comuniştii. Acu’ bagă laptele-n pungi. Tre’ să ne cumpărăm mulgătoare. Or nu ştii cumva cât costă? Io am lucrat la fabrică, în Zărneşti, şi mă găndesc, oare nu s-o putea face o instalaţie multi-ax, nu s-o putea pune o singură mulgătoare la o cireadă de vaci? Drept să spui, eu n-am fost în altă ţară, să văd ce mulgătoare au ei. De când mă ştiu, mulg cu mâna pă ţâţa vacii, nu cu chemicale, ca acum. Aşa mulge la noi toată lumea şi nu să bolnăie niciodată. Am văzut mulgătoare pe la teveu, e cu furtun care să bagă în ţâţe, de-o zghiera vitele de dureri. Apăi, ce sa zic, cine are bani, ăla-i tare şi lejea-i de partea lui. Aşa e şi cu Uniunea Europeană. Pă auzite, e la Transburg, unde să’ce toate problemele ţării să se rezolve. Sau dacă nu-i acolo, e la Brusăl, unde era baroana aia, ecunsoana aia care făcea pe nebuna, chiar pă treaba asta de care vorbim. Ăsta-i răul, că nu mai ai încotro, ca fiece ţară se conduce după Transburg. Aşa că lasă-l şi pă Băsescu, să se ducă şi să primească indicaţii. Poate că nu-i prea convine să joace cum cântă ei, ar ţine cu vacile noastre, dar n-are ce face, îl prinde comunitatea şi-i pune fluture în urechi. Da’ io, domniţă, aici nu-nţeleg. Io n-am decât o vacă şi am dat-o peste vară în munte. Nu prea dă lapte. Mă duc cu ea doua dealuri şi-o vale, la mulgătoarea electrică? Nu prea. Poa’ să hie o treabă bună comunitatea, da’ la noi în sat nu să pot baga mulgători şi nici grajduri de spălat curul vacii şi nici curent peste dealuri, la odăile vitelor. La oraş şi la şes o să se aplice comunitatea. Că ceva, tre’ să facem ca ei. Da’ nu la munte. Ue e o ţară care va conduce toate ţările lumii, că au ştiinţă, au venitul enorm de mare, da’ eu cred ca e prostime destula şi pă la ei. Prostime multă. Au şi ei şomaj berechet, d-aia pun leji şi dări peste noi. Şi e o ţară cam mare, nu aşa. După cum am văzut la teveu, are graniţă cu Rusia şi cu Maramureşul, cu Germania şi Ungaria. O fi având şi ceva sate îndepartate, cu mulgătoare, cu pungi, cu draci. Da’ pă mine mă doare-n spiţ. Aş merge, nu zic nu, în comunitate, da’ numa’ în escursie, dus-întors.”

    Ileana Pepine

    “Uniunea este un conţinut care
    urmăreşte să ne captureze de tot”

    “Uniunea… cum vine asta, mie nu prea îmi place. Vine de-a valma, fără să consimţim. Vrem sa intrăm, aşa cică. Cum să intri în ceva ce habar n-ai? Eu zic că suntem destul de bine, de liberi. Zice că să nu ne punem în contra vântului, că pă noi tot nu ne întreabă nimeni nimic. Aşa o fi, da’ mie ce se pregăteşte nu-mi place. A văzut careva, să-mi povestească şi mie, cum e p-acolo? A fost p-acolo-şa cineva? Zice că lor le place la noi, bun frumos, da’ dacă noua nu ne-o place la ei? E complicată situaţia asta cu Uniunea Europeană, că ne-a oprit laptele. Eu am fost lăptareasă toata viaţa şi acu, uite, nu ni-l mai ia nimenea. Nu e destul de bun pentru ei. S’ce să te duci cu el la piaţ’. Da’ nici acolo nu-ţi dă voie oricum. Tre’ să ai maşină de muls. Dacă n-ai, te unifici cinci-şase familii la una. Io nu mă unesc, de-ar fi să crap aicea, între cartofi. Io n-am nevoie de mulgătoare, io fac cum am apucat de la mama, pun zdravăn mâna pă uger şi cântă laptele în şiştar. Văd că notaţi. Eu nu sunt de acord cu trebile astea, eu vreau să fiu stăpână pe situaţie. Uniunea e un conţinut care urmăreşte să ne captureze de tot. Mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu. Dacă n-ai fluturi la vaci, în urechi, nu-ţi dă ţidulă ca s-o vinzi la oraş sau s-o dai sus, în munte, la păşunat. Eu nu cred că o să intrăm în comunitatea aia cum îi zici dumneata. O să vina ei la noi, n-avea grijă, că mai bine ca aicea, nu-i nicări. Mie nu-mi trebă nimic de la ei, da lor le trebă, vezi bine. De aia ne numără vacile.”

  3. Sa binecuvanteze Domnul pe toti fratii si surorile care se folosesc duhovniceste de acest site si pe fratii admini care se jertfesc zi de zi pentru noi. Domnul sa va daruiasca in noul an puterea de a trece peste toate cele ce vor veni peste noi, sa va ocroteasca cu Harul Sau si sa ne mantuiasca pe toti !

  4. @ Elena:

    Amin! Bogdaproste! Asa sa fie pentru toti!

  5. La multi ani duhovnicesti tuturor!
    Multumesc, frati admin!

  6. E ultima zi dintr-un an dureros de sumbru, dar cu siguranta mai putin sumbru decat cei care vor veni. Permiteti-mi sa va adresez mii de multumiri pentru toata osteneala dumneavoastra, care in decursul acestor 5 ani, mi-au umplut sufletul de bucurie duhovniceasca, dar si de constiinta timpului prezent al mantuirii.
    Rugaciunile Sfantului mare ierarh Vasile, ale Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor sa va ocroteasca in toate zilele vietii voastre.

  7. Doamne ajută! În anul 2012, să fim şi noi mai buni şi mai generoşi şi să-l purtăm pe Hristos în sufletele noastre! La mulţi ani, cu bucurie sfântă, tuturor celor care trudesc la acest minunat site!

    p.s. Ştie cineva la ce oră începe în această seară sliujba la Mănăstirea Antim? Mulţumesc.

  8. In jur de ora 23,poate 23,30.

  9. Bogdane, sa-ti de Dumnezeu sanatate pentru postare, pentru ca am citit-o cu ochii in lacrimi. De duiosie si de dragoste pentru bunicii acestia atat de ROMANI si atat de minunati. Ce mult imi amintesc ei de satul lui Preda, de satul lui Goga sau Cosbuc sau Creanga, de eternitatea care sta sa se nasca chiar in gradina lor…Binecuvinteaza-i, Doamne, pe toti batranii nostri, caci dupa plecarea lor vom ramane cu totii saraci si reci ca niste pesteri goale…
    Un an binecuvantat tuturor!

  10. Pingback: 2012 a sosit. La MULTI ani? -
  11. Ar trebui trimise aceste postari si Patriarhiei, de la care a venit ordin sa nu se mai tina Sfanta Liturghie in noaptea de Anul Nou, sa nu se mai citeasca Moliftele Sf . Vasile in aceeasi noapte(pentru ca poporul roman nu e demonizat!) etc. Ar trebui spuse si acestea, nu de altfel dar “internauticii”ortodocsi sa nu aiba senzatia unui hiliasm…Cu durere o spun!

  12. Pingback: “A mai trecut un an, s-a dus si-n veci n-o sa mai vie…” INVITATIE LA INFRUNTAREA DUHOVNICEASCA A LUI 2013… -
  13. Pingback: PREDICI AUDIO LA ANUL NOU, TAIEREA IMPREJUR SI PUNEREA NUMELUI DOMNULUI (Parintele Sofian, IPS Bartolomeu, Parintii Mihail, Nectarie, Hrisostom, Ciprian): CEAS DE BILANT SI PRIMENIRE DUHOVNICEASCA -
  14. La multi ani! Multumim lui Dumnezeu ca ne-a mai tinut un an.Multumesc frati admini pt toate informatiile postate aici. Multa pace , dragoste si sanatate tuturor! Doamne ajuta!

  15. Pingback: CUVINTE LA ANUL NOU ale Sfantului Inochentie al Penzei: “Un an nou: sa incepem, asadar, o viata noua! Sa nu va potriviti cu acest veac!” -
  16. Pingback: PREDICA VIDEO si alte multe CUVINTE ACTUALE la TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL: “Ceva trebuie sa fac cu omul asta, imi spune adevarul si eu nu suport adevarul… Si asa suntem si noi! Daca vrei sa suporti adevarul, trebuie sa-ti schim
  17. Pingback: Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE -
  18. Pingback: CU CE GANDURI SA INCEPEM ANUL CEL NOU? -
  19. Pingback: UNDE A MERS SFANTUL VASILE CEL MARE “DE REVELION”? Cum flamanzeste omul launtric in mijlocul “minunilor” societatii de consum… | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut” | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: Pr. VASILE IOANA: “Primul invitat la masa de Revelion este Dumnezeu” – CUM POT SĂ-L ADUCĂ ȘI SĂ-L ȚINĂ PE DUMNEZEU CU EI (ȘI) CEI NEVOIȚI SĂ PARTICIPE LA MESE FESTIVE ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate