CUVIOSUL IOAN DE LA VALAAM (I): “Nu trebuie sa tanjim dupa stari inalte… Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa ne ostenim spre lucrare – restul tine de har”
Cuviosul Ioan de la Valaam
†6 iunie 1958
“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”
“Fiica mea,
In mila Sa, Dumnezeu ti-a dat sa gusti putin din bunatatea Sa. Ai inceput asadar sa intelegi ce inseamna „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru“ (Luca 17:21). In asemenea momente este ca si cum lumea vazuta n-ar mai exista. Ai acum o experienta a acestei stari preafericite si intelegi pricina pentru care ea ne paraseste. Dumnezeu sa te lumineze!
Este foarte rau sa-ti judeci aproapele; pe cei ce-i judeca pe altii ii prinde judecata lui Dumnezeu, si El ingaduie ca si ei sa cada in aceleasi pacate. Noi ii judecam pe ceilalti pentru ca nu ne ingrijim de viata noastra. Cerceteaza-ti cu atentie inima si vei vedea cata putreziciune se afla in ea!
Si tu ai o sanatate precara, dar nu te intrista. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Oricum vom muri cu totii, intr-o zi sau alta! Am observat ca grija de a ne prelungi viata e o mare greseala si o neputinta. Viata si moartea se afla in mainile Domnului, si El a spus: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua“ (Matei 6:33). Grija si nazuinta noastra trebuie sa fie aceasta: sa traim dupa poruncile lui Dumnezeu si sa ne curatim inima de patimi.
Ti-am scris sa nu te tulburi. Nu trebuie sa tanjim dupa stari inalte inainte de vreme. Totul vine la timpul sau. Starea de fericire va veni fara sa o asteptam, cand locul in inima noastra va fi pregatit prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa ne ostenim spre lucrare — restul tine de har. Te mai atentionez si ca, daca vei continua sa-i judeci pe ceilalti, nu vei avea nici lacrimi, nici cainta.
Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te apere!”
***
“Ma bucur nespus de mult ca nazuiesti spre „singurul lucru de trebuinta” (Luca 10:42). Incearca sa nu stingi duhul! Casnicia ta n-ar trebui sa te tulbure, caci este binecuvantata de Dumnezeu; straduiti-va sa va purtati sarcinile unii altora si astfel sa impliniti legea lui Hristos (Galateni 6:2). Asa sa va ajute Dumnezeu!
Desigur, lumea isi cere ale sale: munca si grijile. Nu se poate altfel. In aceste conditii, daca pastrezi amintirea lui Dumnezeu va fi de ajuns pentru tine. Dupa Sfintii Parinti, rugaciunea si pomenirea lui Dumnezeu au aceeasi valoare. Daca uneori ai timp, citeste cateva pagini din Evanghelie, din Epistolele Apostolilor, si gandeste-te la aceasta vale a plangerii care este viata noastra pamanteasca, la moarte si la viata vesnica. Doamne, miluieste! Este inspaimantator sa te gandesti ca dincolo nu va fi sfarsit… Chiar daca viata de aici este uneori foarte grea, chiar daca gemem sub povara necazurilor, totusi ele trec, pe cand in Vesnicie nu va exista nici o schimbare.
Imi scrii ca nevrednicia si delasarile tale te inspaimanta. Nu uita ca nu pentru cei drepti, ci pentru pacatosi Mantuitorul Iisus Hristos S-a intrupat si s-a facut Om adevarat (fara de pacat). Slava milostivirii Tale, Doamne! Dumnezeu, stiind neputinta noastra, ne-a dat ca leac pocainta. In vartutea legii duhovnicesti, cu cat omul inainteaza mai mult in viata duhovniceasca, cu atat se vede mai pacatos. Sfantul Ioan Damaschinul scrie:
„Daca omul isi vede pacatele ca pe nisipul marii, acesta este semnul sanatatii sufletului“.
Cand ne incearca asemenea simtaminte, nu este loc pentru deznadejde; dimpotriva, sufletul se umple de bunatate si dragoste pentru toata lumea. Fericiti cei ce ajung la o asemenea stare! Dumnezeu o da ca raspuns smereniei adanci – este ceea ce se cheama nepatimire.
Fiica mea, doreste-ti smerenia, si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune:
Cu toate acestea, nu trebuie sa descurajam: sa punem smerenia vamesului ca temelie a zidirii noastre duhovnicesti si, in bunatatea Sa, Dumnezeu ne va ajuta, asa pacatosi cum suntem, sa trecem peste obstacolele pe care le vom intampina pe cale. Iar pentru neputintele noastre sa ne pocaim, caci toti nevoitorii bunei-cucernicii s-au agatat de smerenie si de pocainta.
„Fara rugaciune, viata este plina de suspine“
Imaginatia si memoria tin de launtrul nostru, iar amintirea intamplarilor din trecut ne chinuie uneori atat de rau mintea! Trebuie atunci sa ne rugam cu atentie si rabdare si sa ne ocupam mintea cu citirea Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor Parinti. Intr-un cuvant, mintea nu trebuie sa fie trandava. Locul intamplarilor din trecut trebuie luat de alte ganduri si atunci, treptat, aceste amintiri se vor sterge, iar tristetea va trece. Intr-o singura inima nu pot locui doi Domni!
Nu trebuie niciodata sa ne urmam patimile; intr-adevar, cu cat le hranim mai mult, cu atat cer mai mult de mancare! Sunt asemenea cainelui obisnuit sa linga masa macelarului; indata ce iei un bat si-l alungi, nu se mai apropie. Sfantul Apostol spune „Luati seama cu grija cum umblati” (Efeseni 5:15), si: „uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele de dinainte” (Filipeni 3:14). O doamna pe care-o cunosc mi-a trimis o scrisoare lunga, in care-mi scrie ca Rugaciunea lui Iisus a inceput sa se salasluiasca in ea. Ce mare bucurie ca si printre mireni sunt suflete ale Rugaciunii! Ea era in Germania, iar acum va merge in America de Sud. I-am urat drum bun, si sa-i ajute Dumnezeu!
Ei bine, copila mea, dupa exemplul acestei doamne, sa incepem deci, tu si cu mine, sa ne ocupam mai vartos de rugaciune. Dumnezeu sa ne ajute! Acum te-ai obisnuit cu munca ta si nu mai trebuie sa te gandesti la ea – ocupa-ti deci mintea cu rugaciunea si cu gandul la Dumnezeu. Pune-te la lucru! Fara rugaciune, viata este plina de suspine. Atunci insa cand rugaciunea devine o obisnuinta, inima ti se va umple de pace si bucurie. E o stare de fericire! Se intampla uneori ca cei ce se roaga cu staruinta sa aibe inca din aceasta viata o pregustare a fericirii viitoare.
Acum stiti in ce consta viata duhovniceasca. Dumnezeu sa va lumineze si sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni!”
Din: „Raiul vazut din chilie” (Sophia, 2007)
(culese din nr. 6 (53)/2013 al revistei “Familia ortodoxa”)
Legaturi:
- SFANTUL MACARIE DE LA OPTINA – SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU MIRENI: Sa nu umblam dupa mangaieri si desfatari harice, sa ne socotim slugi netrebnice!
- Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (partea a doua). AVIZ CELOR CARE CAUTA IN RUGACIUNE TRAIRI INALTE SI “EVOLUTIE SPIRITUALA”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Mandria, imaginatia si raul ascuns sub masca binelui
- PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…”
- PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi fara Mine!”
- SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria”
- Sfantul Siluan despre NECREDINTA, MANDRIE, IUBIRE SI PACEA INIMII. “Omului pacatos Domnul ii pare neinduplecat, pentru ca nu este har in sufletul lui”
- GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM”
- LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia?
- Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI
- Sf. Ioan de Kronstadt: OAMENII AU CAZUT IN NECREDINTA FIINDCA S-AU LIPSIT DE DUHUL RUGACIUNII
- Cuviosul Paisie despre purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de om: “CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!”
***
- Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate”
- Sa recitim impreuna: CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI: “Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune”
- Cuvant patrunzator al IPS Teofan, de Rusalii: PRETENTIA SUPERIORITATII, DUHUL VICLENIEI SI JUDECATA APROAPELUI – PIEDICI SIGURE IN CALEA DUHULUI SFANT
- SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (II): “Nimic nu face pe Duhul Sfant a se salaslui in inima cuiva, decat a trece cu vederea neajunsurile altora
- PAIUL SI BARNA. Judecarea si gandul cel bun
- Articolele saptamanii (1): DE CE TREBUIE… “SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”?
- Recomandare de carte: PR. VALENTIN MORDASOV, DUHOVNICUL DE LA PSKOV – “Invataturi si intamplari minunate”
Spune „Fara rugaciune, viata este plina de suspine“ – viata fara rugaciune, este plina nu numai de suspine, ci – greu suportabila, DEJA!
Rugaciunea te (re)aseaza intr-o oarecare normalitate a firii, adica eliminand extremele – fara sa-ti vina sa-ti iei campii sau, sa pui mana pe sabie!
Fara rugaciune, esti MORT si IMPACHETAT…gata ambalat, cadavru’ ambulant!
Bineee…sa fin seriosi! si din rugaciunea asta, multa (datorita tulburarii, mediului inconjurator) este FACUTA imprastiat, adesea citindu-ti gandurile, ori exact ca-ntr-un film dublat: tu cica ‘te rogi’ (esti duhovnicesc) dar, in acelasi timp – titrarea (dublarea) – aparuta datorita imaginatiei, care se suprapune peste rugaciune – te arata PERFECT LUMESC!
Numai Dumnezeu STIE (fiindca sufla acolo unde voieste), cat din rugaciunea noastra este bine-primita ca un miros de buna mireasma duhovniceasca, si cata ne este spre osanda noastra, atunci cand fie este facuta sub aspectul de TIPIC, TIPIC nemiscandu-se la/in inima NIMIC, fie atunci cand, nu poti sa ierti pe cel/cea care ti-a gresit, Rugaciunea Domneasca facandu-ti-se JUDECATOR, cerandu-ti SINGUR/A neiertarea, precum nici tu nu poti/nu vrei sa ierti aproapelui tau! ….
Aici va lucra un PARADOX in functie de starea sufleteasca a fiecaruia: necazurile, grijile, nebuniile, ororile care au luat ”nastere” DEJA, si care se vor metamorfoza in monstrii veritabili…vor avea efect diferit asupra noastra: unii se vor apuca de rugaciune cu infocare si ca ultim strigat de ajutor pentru a rezista, ceilalti – ingroziti, se vor lepada si de bruma de credinta care au avut-o!
Rugaciunea e foarte importanta. DEpinde insa cum o faci si pentru ce o faci. Poti sa stai ani de zile in rugaciune si sa nu inaintezi un pas in realitate, in timp ce tu crezi ca stind ingenunchi 3 ore pe zi ai ajuns la nu stiu ce masura duhovniceasca. Si nu ai ajuns. Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa faci rugaciune, din contra, dar….
Multumesc frumos
Dumnezeu sa va ajute in lucrarea voastra
Hristos a inviat !