Fericirea orbului nevinovat sau: UNDE SE ARATA MILA, PUTEREA SI SLAVA LUI DUMNEZEU?

Miluiti prin necazuri

Şi ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: „Invatatorule, cine a pacatuit, el sau parintii lui de s-a nascut orb”. Iisus a raspuns: „Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci pentru ca-ntru el sa se arate lucrurile lui Dumnezeu”. (Ioan 9,2-3)

Necazurile ni se trimit, oare, pentru pacatele noastre? In Vechime asa se credea, dar Mantuitorul da o alta explicatie. Spune ca un om era orb ca sa se arate prin El puterea lui Dumnezeu. Lipsa vederii l-a adus pe acel om la Iisus si prin aceasta a fost miluit de doua ori: i s-au deschis ochii tru­pesti, dar si cei duhovnicesti. Probabil ca nu l-ar fi intalnit niciodata pe Iisus daca n-ar fi fost orb si daca n-ar fi trebuit sa se savarseasca asupra sa acea minune.

Deseori suntem miluiti, in cea mai mare si mai neas­teptata masura, prin suferintele noastre. Boala lui Lazar avea sa descopere, dupa cuvantul lui Iisus, „slava lui Dum­nezeu, pentru ca prin ea sa Se slaveasca Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11, 4).

Nu incape indoiala ca orice boala poate da bolnavului sau celor din preajma sa, posibilitatea de a dobandi binecuvantare de Sus. Adesea, Domnul ii fericeste pe cei ce sufera din cauza incercarilor la care sunt supusi. Tot ceea ce consideram ca se intampla in defavoarea noastra ar trebui sa ne deschida ochii asupra unui adevar adanc: ca fiecare dezamagire in viata este menita sa ne aduca, in locul fericirii pe care o asteptam, ceva cu mult mai bun.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Vedeti si: