SFANTUL PAISIE AGHIORITUL ne vorbeste despre cat de importanta este POMENIREA MORTILOR: “Mereu sa ne aducem aminte de cei adormiti si sa ne rugam pentru ei!”

14-02-2015 Sublinieri

rugaciunea_pentru_cei_adormiti

“Cei adormiti au mai multa nevoie de rugaciune de­cat cei vii, deoarece pentru cei vii exista nadejdea po­caintei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L roage sa-i ajute pe cei adormiti, de vreme ce inca nu s-a facut Judecata din urma”.

***

Rugaciunea pentru cei adormiti

„Mutatu-s-a de la moarte la viata”

– Gheronda, va doare?

– Tu ce spui? Daca nu voi apuca zorile, atunci voi avea o zi mare; nu va insera niciodata, nici nu se vor ivi zorile. Soarele tineti-l voi[1]!

– Gheronda, cum se simte cineva care i s-a apro­piat vremea sa plece din aceasta viata si este aranjat duhovniceste?

– De unde sa stiu?

– Nu v-a spus nimeni niciodata?

– „Mutatu-s-a de la moarte la viata”[2]. Nu spune asa? Asadar, aceasta viata este moarte si moartea este mutare catre adevarata viata. Prin urmare, merge bu­curos catre viata.

– Gheronda, multi Sfinti au vazut unele suflete cand au plecat din trup. Cum sunt?

– Sunt ca si copiii. In cealalta viata toti vor fi ca ingerii: nu vor exista nici barbati, nici femei, nici ba­trani, nici prunci; toti vor fi de un singur sex si vor avea aceeasi varsta. De aceea, atunci cand vede cineva suflete plecand din viata, le vede ca pe niste copii. Chi­pul are insusirile persoanei respective, dar sunt ca de copil.

Cand eram la Chilia Cinstitei Cruci, il cercetam uneori pe batranul Filaret[3]. Era un batranel foarte evlavios, care locuia la o chilie apropiata. Vreme de cincisprezece ani, pana cand el insusi s-a imbolna­vit, l-a slujit pe ucenicul sau, Parintele Vartolomeu, care suferea de parkinson. Ultima oara cand am mers la chilia lui, l-am gasit cazut jos. Avea o luna de cand nu mancase nimic, ci bea numai putina apa. Nici sa se intinda nu putea. Dormea incaltat, rezemat de perete. Hainele i se lipisera de trup, iar incaltamintea era plina de lichid, pentru ca i se crapasera picioarele si ii cur­gea din ele sange si apa. Insa el infrunta toata aceasta situatie ca si cum nu s-ar intampla nimic.

„Şi acestea, spunea el, sunt binecuvantare de la Dumnezeu”.

fereastra-sufletL-am ridicat si l-am rugat pe Parintele Vartolomeu sa-mi in­gaduie sa raman o noapte la coliba lor ca sa-i ajut, insa el nu a voit. Mi-a spus sa vin la ei a doua zi. Insa la mie­zul noptii, in vreme ce ma rugam cu siragul de metanii, ce sa vad? Il vad pe batranul Filaret cu chip luminos, avand in jur de doisprezece ani, mergand spre Cer in mijlocul unei lumini ceresti. Atunci mi-am dat seama ca adormise in Domnul.

– Gheronda, in primele patruzeci de zile trebuie sa ne rugam mai mult pentru cel care a adormit?

– Da, pentru ca sufletul este nelinistit, fiindca nu stie cum va fi judecat.

Odata am intalnit aici afara, langa arhondaric, o femeie in varsta, care cerea sa intre sa ia binecuvan­tare de la mine. I-am sarutat si eu mana, pentru ca am vazut Harul lui Dumnezeu in acest suflet. Dupa puti­na vreme a devenit monahie. Cand a adormit, moarta fiind, am sarutat-o cu multa evlavie. Apoi mi s-au in­tamplat doua lucruri. Unul aici, la manastire, iar ce­lalalt la Coliba mea. Primul s-a petrecut la sapte zile dupa adormirea ei. Am vazut sufletul ei ca un ingeras, care semana cu o copilita de doisprezece ani; stralucea cu totul. A doua oara mi s-a aratat in somn. Mi-a facut metanie cu recunostinta si mi-a multumit pentru rugaciunea pe care am facut-o pentru ea. Am fost foarte emotionat si mi-a pricinuit multa bucurie. Cand am mers sa notez data, am vazut ca era a patruzecea zi de la adormirea ei. Acest suflet avea multa bunatate si are multa recunostinta.

Sa ne rugam mereu pentru cei adormiti

– Gheronda, la gropnita trebuie sa arda candela?

43546– Da, este un prinos adus celor adormiti. Chiar si numai o lumanare daca aprindem pentru sufletul unui adormit, il ajuta mult.

Mereu sa ne aducem aminte de cei adormiti si sa ne rugam pentru ei. Sa nu uitam sa ne rugam pen­tru sufletele lor, ca sa afle odihna. Eu, de fiecare data cand am Dumnezeiasca Liturghie la Coliba, fac si parastas pentru toti mortii ale caror „nume nu au fost pomenite”. In Sfantul Munte, la manastiri, vineri seara savarsesc parastas cu coliva pentru cei adormiti, iar sambata dimineata fac Utrenia in biserica cea mare, apoi Dumnezeiasca Liturghie la bisericuta cimitirului. Acolo, la cimitir depunem armele. De la aceasta „casa” vom merge in cealalta.

– Gheronda, cum sa ma rog pentru cei adormiti?

– Sa spui in general:

„Dumnezeule, odihneste sufle­tele adormitilor robilor tai”,

iar daca-ti vine in minte vreun nume al unuia ce a adormit sau daca afli ca a murit de curand vreun cunoscut sau un necunoscut, pomeneste-l cu aceeasi rugaciune.

Este bine sa ne aducem aminte mai intai de ador­mitii care au mai multa nevoie, apoi de toti cei care au mai putina nevoie, iar la sfarsit de cei cunoscuti. Eu, desi niciodata nu ma gandesc la parintii mei, daca se intampla sa fiu obosit sau nu am vreme sa fac ruga­ciune in general pentru cei adormiti, ii vad in somn pe parinti. Şi aceasta pentru ca, atunci cand ma rog pentru cei adormiti in general, se folosesc si ei si se bucura, in timp ce atunci cand nu ma rog, sunt lipsiti de aceasta mangaiere. Daca sarmanii adormiti se folosesc din neinsemnatele rugaciuni pe care le facem, atunci ar trebui ca pe noi, calugarii, sa ne jupoaie si sa ne sareze de vii daca nu ne rugam pentru ei.

Cei adormiti au nevoie de rugaciune

rugaciunea-adormiti-morti-685x320– Gheronda, cand e slujba in biserica, eu ma rog mai mult pentru mine. Chiar si atunci cand se citeste: „Fericiti cei fara prihana in cale”[4], care este pentru cei adormiti, de multe ori continui rugaciunea pentru mine insami.

– Ce, vrei totul numai pentru tine? Cei adormiti au nevoie de rugaciunea noastra, pentru ca ei nu mai pot face nimic, in timp ce noi putem sa-i ajutam in vreun fel.

In Sfantul Munte era un mirean pe nume Ioan, care umbla peste tot si intreba:

„Ai vreo treaba de fa­cut? Ce treaba vrei sa-ti fac?”

Era atat de bun, incat Parintii ii spuneau sa se faca monah. Acela insa le raspundea:

„Nu, nu! Numai sa va rugati pentru mine, pentru ca nu va puteti inchipui ce om rau am fost, ce am facut in razboi”.

Intr-o zi, cand m-a ajutat sa fac un proschinitar, mi-a spus:

„Sa te rogi pentru mine, pentru ca sunt foarte pacatos”.

De atunci n-am mai stiut nimic de el. Dupa o vreme, a venit un parinte si mi-a spus:

„Batranul Ioan a adormit. Mi s-a aratat de doua ori si m-a trimis sa-ti spun sa-l pomenesti la cei adormiti”.

Ce se intamplase? Batranul Ioan a mers la o manastire si-i ajuta pe monahi. Inainte de a muri i-a spus ieromonahului care avea grija de cimitir:

„Frate, sunt foarte pacatos. Te rog ca in fiecare zi sa-mi faci un «Trisaghion» la mormant”.

Şi intr-adevar, in fiecare sambata ieromonahul mergea la mormantul lui Ioan si ii facea „Trisaghion”. Insa dupa putina vreme iero­monahul a primit ascultare la arhondaric. Uneori isi aducea aminte sa faca „Trisaghion”, alteori nu. Intr-o noapte i s-a aratat batranul Ioan in somn si i-a spus:

„Te rog sa nu ma uiti. Iar daca nu-mi poti face „Trisaghion”, atunci mergi la Parintele Paisie si spune-i ca am murit, caci, desi isi aduce aminte de mine in fiecare zi, el insa ma pomeneste la vii, ca sa ma pocaiesc. Eu acum nu mai pot sa ma pocaiesc“.

Cei adormiti au mai multa nevoie de rugaciune de­cat cei vii, deoarece pentru cei vii exista nadejdea po­caintei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L roage sa-i ajute pe cei adormiti, de vreme ce inca nu s-a facut Judecata din urma. In razboi un soldat grav ranit i-a cerut unui preot apa, insa acela nu i-a dat. L-a trecut cu vederea, desi avea in bidonul sau putina apa. Dupa o vreme ranitul a murit, iar preotul, de indata ce a constientizat greseala sa, nu-si mai gasea linistea. Il pomenea continuu. A venit si la Coliba mea si mi-a spus durerea sa. Sarmanul, avea multa jertfire de sine, dar nu-si dadea seama cum de a putut face aceasta. A ingaduit Dumnezeu, adica a luat putin Harul de la el, caci cel ranit avea mare nevoie de rugaciune. Daca pre­otul i-ar fi dat apa, l-ar fi uitat, in timp ce acum, mustrandu-l constiinta, se roaga neincetat pentru el.

Usurarea celor adormiti

iadul pacatosi– Gheronda, care este ajutorul pe care il primesc cei adormiti prin rugaciunea noastra?

– Sa-ti dau un exemplu. Daca intr-o zi m-ai gasi in beci si i-ai spune Staretei: „Ce pacat! Nu este mai bine sa-l punem sus la etaj, astfel incat sa vada soarele cata vreme va mai trai?”, ce zici, nu ar face Stareta aceasta?

– Sigur ar face-o, Gheronda.

– Ei, asadar, daca Stareta ar face aceasta, cu atat mai mult nu va darui Dumnezeu celor adormiti usurarea pe care o cerem de la El? Nu-i va muta intr-o temnita mai buna sau chiar intr-un apartament?

Cand eram tanar, am cunoscut o batrana care, spre deosebire de fiica ei care era foarte milostiva, ea era foarte zgarcita. Numai cu mine nu se zgarcea, pentru ca ma iubea mult. La trei ani dupa moartea ei – nu se facuse inca dezgroparea osemintelor ei -, in timp ce rosteam Rugaciunea lui Iisus, mi s-a intamplat ceva ciudat. Nu stiu ce a fost, dar la un moment dat am auzit cum m-a strigat un tanar sa mergem s-o vedem pe batrana, pentru ca ma chema. M-a luat si m-a dus la mormantul ei. A ridicat placa de pe mormant si am vazut-o pe batrana, care indata a inceput sa strige:

„Calugare, mantuieste-ma! Calugare, mantuieste-ma!”.

Era pe jumatate descompusa si raspandea un miros de nesuportat. M-a durut atat de mult pentru ea, incat am imbratisat-o strans, cu durere, si am sarutat-o. Cu toate ca mirosea foarte urat, nu am voit sa ma despart de ea, cata vreme ea nu ma departa. M-a miscat foarte mult aceasta intamplare. Cand exista dragoste adeva­rata cu durere, nu te ingretosezi nici de trupurile pu­trezite, nici de mirosul urat. Desi ma scarbesc launtric atunci cand vad o femeie lumeasca impodobita si par­fumata, totusi de aceasta femeie nu-mi venea sa ma despart, cu tot mirosul urat pe care-l scotea. In viata duhovniceasca se petrec lucruri ciudate.

GuraIadului3OPDumnezeu a randuit s-o vad in aceasta stare, pentru ca avea nevoie de multa rugaciune. Apoi am facut rugaciune pentru acest suflet. La doua luni de la aceasta intamplare, iata ca intr-o noapte ma vad intr-o prapastie care avea forma unei palnii. Din nefericire acolo se aflau mul­ti oameni cu chipurile urate, negre, care se chinuiau infricosator. Mai sus am vazut-o pe batrana, sezand pe un nor alb. Parea ca este departe, insa era aproape de mine. Era ca un copil, avand trasaturile chipului ei, iar alaturi se afla un inger – cred ca ingerul ei pazitor -, care ii freca fata si i-o curata. Avea un chip placut. Am imbratisat-o. Am simtit multa bucurie, ceva deosebit.

Cei adormiti sunt inculpati; sunt robiti. Uneori, cand imi aduc aminte de un cantec patriotic, il spun alegoric pentru cei adormiti:

„Libertate, libereaza-mi trupul neputincios,

libertate, daruieste-mi un glas melodios.

Da-mi flacara in inima mea, pe care au ofilit-o durerile,

ca sa-ti cant bucuria mea ca priveghetoarea primaverii.

Cantarea sa rasune adanc in pamantul oropsit,

putin balsam sa se verse in sufletul celui robit”.

Acest cantec il spun si pentru mine. Oare, nu si pe mine m-au ofilit durerile[5]? Rob sunt in aceasta viata. Iar atunci cand spun „pamantul oropsit”, care se refera la crestinii de sub stapanirea turceasca, ma gandesc la cei adormiti care sunt robiti si-L rog pe Mult-Milostivul Dumnezeu sa verse „putin balsam” in sufletele lor.


[1] Staretul a spus aceasta la 28 iunie 1994, adica cu doua saptamani inainte de adormirea sa.

[2] Ioan 5,24.

[3] Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Parinti Aghioriti, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2004, p. 88-92.

[4] Psalmul 118.

[5] S-a spus in decembrie 1993.

 

(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugaciune”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013)

mormantul-paisie-aghioritul

Legaturi:


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sambata mortilor (Mosii), Sufletul dupa moarte

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “SFANTUL PAISIE AGHIORITUL ne vorbeste despre cat de importanta este POMENIREA MORTILOR: “Mereu sa ne aducem aminte de cei adormiti si sa ne rugam pentru ei!”

  1. Pingback: CUVIOASA MACARIA – MANGAIETOAREA SUFERINZILOR (†18 iunie 1993): “Am ajuns sa traim vremuri rele. Oamenii sunt indeobste vicleni, facatori de rele, nu se supun defel Domnului Dumnezeu… Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala
  2. Pingback: Staretul Efrem Filotheitul: “DACA ATI STI CAT DE MULT CER AJUTOR CEI ADORMITI…”. Importanta extraordinara a POMENIRII LA PROSCOMIDIE pentru cei plecati dintre noi | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: Trezeşte-ne, Doamne, trezeşte-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: PARACLISUL SFÂNTULUI PĂRINTE PAISIE AGHIORITUL | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate