CALOMNIA, cea mai dureroasa rana diavoleasca…

Ce este calomnia (clevetirea) si de ce trebuie sa o suportam?

Calomnia este cel mai groaznic spectru al urii si rautatii, cea mai dureroasa trauma pentru cel ce o suporta. Calomnia este arma defensiva a inferioritatii. Pentru ca nu poate sa-si acopere propria goliciune si meschinarie, omul incearca sa-i intunece pe cei ce se afla mai sus, crezand ca astfel se va indreptati.

Intrucat este o uneltire mincinoasa si vicleana, constituie cea mai grea trauma pentru acela care o patimeste. Cu dreptate proorocul David, adresandu-se lui Dumnezeu, spune:

„Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor, si voi pazi poruncile Tale” (Psalmi 118,134).

Vrajmasul diavol cunoaste chinul si durerea, pe care le provoaca aceasta rautate si o foloseste impotriva celor ce se lupta impotriva lui cu putere. Scopul sau este acela de a face sa cedeze rabdarea acestora. A folosit-o chiar si impotriva Domnului nostru, prin mijlocirea fariseilor.

Cat priveste rautatea si viclenia, calomnia (clevetirea) detine primul loc in catalogul rautatii. Detine insa primul loc si in catalogul demnitatii si al vietii imbunatatite. Caci folosul pe care il pricinuieste intrece rasplata pentru atotcuprinzatoarea iubire de osteneala.

Doar harul si acoperamantul iubirii dumnezeiesti pot sa duca aceasta povara a nedreptei calomnii. Credinciosul sa-L aiba ca pilda pe Domnul nostru, Care i-a iertat pe calomniatorii cei indraciti.

„Parinte iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23,34).

Toti cei care au ridicat aceasta cruce foarte grea au castiga si „fericirea” pe masura:

„Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea“ (Matei 5,11).

In calitate de purtatori si urmatori ai iubirii, primim si induram aceasta plaga diavoleasca, avandu-L pe Domnul drept pilda; si invatam ca „plata noastra multa este in ceruri“ (Matei 5, 12).

(din: Gheronda Iosif Vatopedinul, “Dialoguri la Athos”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)