Cuv. Seraphim Rose si lectia esentiala a discernamantului – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (II)
- Intr-adevar, daca privim la situatia Bisericii Ortodoxe din Grecia, putem vedea ca miscarea ecumenica a provocat o reactie ce a devenit deseori excesiva, si uneori aproape la fel de rea ca boala pe care cauta sa o vindece. Gruparile mai moderate ale vechilor calendaristi greci au o pozitie similara cu cea a Bisericii noastre Ruse de peste granite; dar au avut loc schisme dupa schisme intre vechii calendaristi asupra chestiunii „strictetei”. Acum cativa ani, unul din aceste grupuri a rupt comuniunea cu biserica noastra, deoarece episcopii au refuzat sa declare ca toate celelalte Biserici Ortodoxe sunt lipsite de har; acest grup afirma acum ca e unicul ce poseda harul, ca este singurul ortodox. De curand, a atras niste convertiti din biserica noastra, si trebuie sa fim constienti ca aceasta atitudine este un pericol pentru unii din convertitii americani si europeni: cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui.
- Un episcop vechi-calendarist grec ne-a scris ce rau nemasurat a fost facut Bisericii Ortodoxe din Grecia de ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci cand oamenii citeaza canoane, Parinti, tipicul bisericesc, spre a dovedi ca au „dreptate” si ca toti ceilalti se inseala. Corectitudinea poate deveni cu adevarat o „boala” atunci cand este administrata fara dragoste, toleranta si fara constientizarea propriei intelegeri imperfecte, a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme, si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica, reducand numarul celor ce marturisesc Ortodoxia.
- Vadit printre ortodocsii de astazi – si cu siguranta ne va insoti si in anii ’80 – este duhul lumesc, prin care Ortodoxia isi pierde din savoarea sa, ce se manifesta in miscarea ecumenica, impreuna cu reactia impotriva acesteia, care este deseori exagerata, exact din cauza aceluiasi duh lumescce se gaseste intr-insa.
- Trebuie sa ne straduim ca marturia misionara pe care o dam sa ajute la plamadirea nu a unor experti in litera legii, reci, calculati, “corecti”, ci a unor crestini calzi, iubitori, simpli – macar pe cat ne va ingadui aroganta noastra fire apuseana.
- Viata si invatatura noastra crestina trebuie sa fie in asa fel incat sa ne dea putinta de a-l sti pe adevaratul Hristos si de a-l recunoaste pe Hristosul cel mincinos (Antihristul) cand va veni. Nu cunoasterea teoretica sau “corectitudinea” ne vor da aceasta cunoastere. Vladimir Soloviev, in parabola sa asupra Antihristului, are o introspectie valoroasa, scriind ca Antihristul va zidi pentru ortodocsi un muzeu al tuturor antichitatilor bizantine posibile, numai sa i se supuna lui. Astfel ca si prea multa “corectitudine” in Ortodoxie, fara o inima crestina iubitoare, nu ii va putea rezista Antihristului; cel care il va recunoaste si ii va rezista cu tarie o va face indeosebi prin inima si nu prin minte. Trebuie sa ne dezvoltam launtric simtamintele si instinctele crestine drepte, si sa lasam deoparte toata fascinatia asupra “satisfactiilor duhovnicesti” (“conforturi spirituale”) ale modului de viata ortodox, caci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernamant al convertitilor din ziua de astazi – “ortodocsi, dar nu si crestini”.
- Este de o importanta vitala ca vocea Ortodoxiei sa fie una adevarata, adica patristica. Din nefericire, se intampla uneori, indeosebi in focul disputei, ca pozitii fundamental Ortodoxe sa fie exagerate de o parte, si intelese gresit de cealalta, si astfel o impresie cu totul inselatoare se creeaza in unele minti ca cauza adevaratei Ortodoxii astazi este un fel de “extremism”, un fel de “replica de extrema-dreapta” la cursul de “aripa-stanga” urmat de unii ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe. O astfel de viziune politica a luptei pentru Ortodoxie este complet falsa. Aceasta lupta, din contra, are forma unei intoarceri la calea moderatiei, a intelegerii intre extreme; este ceea ce Sfintii Parinti numesc CALEA IMPARATEASCA.
- Aplicand aceasta invatatura situatiei noastre, putem spune: „calea imparateasca” a Ortodoxiei de astazi este o intelegere intre extremele reformismului si ecumenismului pe de o parte, si a “ravnei, dar fara cunostiinta” (Romani 10,2) pe de alta. Ortodoxia nu merge „in pas cu vremurile” pe de o parte, nici nu face din „strictete”, „corectitudine” ori „canonicitate” (bune in sine) o scuza pentru o auto-satisfactie fariseica, exclusivism si neincredere, pe de alta.
- Un soi de duritate s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: „Acest om e un eretic; nu te apropia de el”; „acela e ortodox, aparent, dar nu poti fi sigur cu adevarat”; „cel de acolo e cu siguranta un spion”. Nimeni nu neaga ca Biserica este astazi inconjurata de dusmani, sau ca sunt unii ce se vor injosi sa profite de increderea si confidenta noastra. Dar asa a fost de pe vremea apostolilor, si viata crestina a fost intotdeauna oarecum riscanta in acest fel practic. Chiar daca se profita uneori de pe urma noastra si trebuie sa aratam o oarecare precautie in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra primara de dragoste si de incredere fara de care vom pierde una din temeliile vietii noastre crestine. Lumea, care nu il are pe Hristos, trebuie sa fie neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie plini de dragoste si deschidere, sau altfel vom pierde esenta lui Hristos din noi si vom deveni la fel ca si lumea, buni de aruncat si de calcat in picioare. Un pic de smerenie cand privim la noi insine ne-ar ajuta sa fim mai darnici si iertatori cu greselile altora.
- “…parintii au fost tulburati de cuvintele si actiunile factiunii <<zelotiste>> din Biserica noastra, care incearca sa impuna tuturor o corectitudine rigida, care este in mod evident produsul logicii omenesti, si nu al Traditiei vii a Bisericii. Marii nostri episcopi si teologi rusi sunt priviti de sus, pentru ca ei nu sunt intotdeauna <<corecti>> in acest sens partinic, si chiar nevointele noastre de aici, din pustie, par sa fie puse la indoiala: vorbim si noi despre <<ravna>>, dar aceasta pare sa ajute la formarea unei <<partide>> extremiste in Biserica ; iar idealul nostru de a lasa la o parte interesele lumesti si partinice si de a ne lasa insuflati de pustie si de sfintii ei nu pare a fi inteles de multi; totodata, se pare ca nu ne incadram in <<tabloul rusesc>> obisnuit al unor oameni folositori <<organizatiei>>, doritori sa umple Biserica si sa ocupe parohiile vacante. Duhovniceste, ne simtim oarecum singuri, chiar daca sunt destui care asteapta de la noi calauzire…”
- “La inceput s-a simtit stanjenit, dar apoi s-a inspaimantat de-a dreptul de lipsa vadita de dragoste din partea asa-zisilor ‘zeloti’. El insusi era un ‘zelot’, dar nu unul lipsit de dragoste. Odata, spre sfarsitul vietii sale, mi-a spus: „Regret acum multe din articolele „pro-zelotiste” pe care le-am publicat in Cuvantul Ortodox in anii de inceput: am contribuit la crearea unui monstru, si pentru aceasta ma caiesc!” Si o spunea cu toata seriozitatea. […] (…) In general, in aceasta problema, am sentimentul ca Parintele Serafim, desi respecta legiuirile si randuielile din afara, cauta mereu sa patrunda <<duhul>> launtric. Inca de la inceputul anilor `70 (daca imi amintesc eu bine), ii era din ce in ce mai clar ca trebuie sa ne ridicam mai presus de deosebirile jurisdictionale, si aceasta nu din spirit de inovatie sau de tradare, ci pentru a izbavi cat mai multe suflete cu putinta, aflate in cautarea <<bunei miresme a adevaratului crestinism>> (dupa cum ii placea sa spuna). Astfel, desi evita sa dea pricina de sminteala si nu cauta sa provoace pe nimeni in nici un fel, isi arunca navodul cat mai departe cu putinta. Si, dupa cum stim, a prins o multime de <<pesti>>“.
- …incercarile psihologice ale vietuitorilor din vremurile de pe urma vor egala incercarile fizice ale mucenicilor. Dar pentru a rezista acestor incercari trebuie sa traim in alta lume.
(sursele: Ne vorbeste Parintele Serafim (Rose). Extrase din scrierile sale; Perspectiva ortodoxa asupra lumii; Parintele Serafim Rose – singuratate si indoieli pe calea cea stramta, imparateasca; TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!)
- Parintele Serafim Rose – singuratate si indoieli pe calea cea stramta, imparateasca
- TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
- Ravna fara socotinta sau boala “supercorectitudinii”
- Cuviosul Serafim Rose despre ispitele nou-convertitilor sau cum se poate pierde harul la cei ravnitori
- Intre marturisire si razbunare
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: PAREREA DE SINE
- “Ravna aveti, entuziasm aveti, dar in afara de asta mai aveti ceva?”
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/07/22/ce-ntamplare-uimitoare-ne-mai-doare-cate-jocuri-mincinoase-ni-se-cer/
Foarte frumos ! Foarte multa smerenie si dragoste ! De fiecare data cand citesc pozitiile parintelui Serafim am foarte limpede impresia ca asta este pozitia lui Hristos, ca asa le-ar fi vorbit si El ucenicilor daca ar fi fost pus sa discute despre problema respectiva …
Citez mai jos doua extreme :
1.”Corectitudinea poate deveni cu adevarat o „boala” atunci cand este administrata fara dragoste, toleranta si fara constientizarea propriei intelegeri imperfecte, a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme…”
2.”Vadit printre ortodocsii de astazi – si cu siguranta ne va insoti si in anii ‘80 – este duhul lumesc, prin care Ortodoxia isi pierde din savoarea sa…”
Problema crediciosului sincer de astazi este sa gaseasca Calea Imparateasca (nici prea la dreapta ca la numarul 1, nici prea la stanga ca la numarul 2).
Concretizand : mai sunt astazi indrumatori pe Cale, in afara de cei care ucid suflete din cauza lipsei de iubire(1) sau cei care ucid suflete din cauza unei iubiri gresit intelese (2) ?
Dupa parerea mea modesta,Parintele Serafim Rose este un DAR pe care Dumnezeu,in marea Sa bunatate si dragoste fata de zidirea Sa,ni l-a facut,in aceste vremuri grele,pentru a spori in credinta sau pentru a-i intoarce pe cei care ratacesc!In vremurile din urma,cand turma lui Hristos este amenintata cu pieirea si cand chiar si cei care o au in grija,par sa rataceasca,avandu-l pe Parinte alaturi,prin scrierile Sfintiei Sale,nu ai cum sa pierzi.Avem si mari duhovnici,care sunt acum batrani,deci cu atat mai mult,ar trebui sa-i pretuim,caci va veni o vreme cand vor pleca la cele vesnice,avem cartile lor mantuitoare,avem,cu siguranta,multi ierarhi dreptslavitori,prin urmare avem tot ceea ce ne trebuie,pentru a nu pieri…
Parintele Serafim,in acatistul pe care i l-a facut Sfantului Ioan Maximovici,il numeste pe acesta,mare facator de minuni al vremurilor de pe urma…daca as putea face o comparatie,as spune ca Parintele Serafim este un mare marturisitor in vremurile de pe urma si este o mare minune,lucrarea Sfantului Duh,care s-a facut prin Parinte!
Parinte Serafim,roaga-te si pentru noi,pacatosii!
cum de articolul lui Tarziu il acceptati? asta arata ca-i impartasiti ideile. Nu aveti demnitate sa va exprimati opinia, decat ambiguu, caldicel. Va faceti partasi tuturor ponegririlor aduse Parintelui Justin in acel articol si comentariile aferente. Macar vedeti-va de articolele voastre pline de duhovnicie si nu va mai patati constiinta raspunzand la provocarile lui Tarziu, care de fiecare data reuseste sa va bage in scandalurile sale. Asta e spre dauna voastra si spre a baga zazanie intre noi. Tot ce atinge acest Tarziu il si compromite.
Nu va mai considerati o autoritate si rugati-va si pentru noi, caci cu asta va laudati ca faceti.
Iertati.
Bine, frate, cum stii, ramai atunci fratia-ta cu autoritatea, daca pe Cuviosul Seraphim nu-l iubesti – fiindca noi chiar n-am pretins de la noi vreo autoritate, ci numai pentru cuvantul Duhului, al Sfintilor, pe care vedem ca nu-l primiti, nu-l auziti, nu va intereseaza. Daca asta e tot ce ai inteles, chiar nu cred ca mai avem leac oemenesc pentru atata ura, dupa toate cate (ti) le-am scris… numai Domnul, daca mai primiti cumva iubirea Lui va mai poate vindeca. Este exasperanta si indratnicia voastra, si vanatoarea de greseli si de paie din ochii altora, doar-doar sa mai gasiti inca unii pe care sa aruncati anateme si sa-i faceti tradatori, masoni sau cum mai doriti! Nu vreti sa intelegeti, pentru ca judecati dupa cum impartiti voi lumea (voi oile, restul caprele),ca exista si oameni care gandesc cu mintea lor si care isi apartin numai lor insile si lui Hristos si niciunei tabere, incercand sa stea departe de scandaluri si mizerii sau sa caute sa faca pace atunci cand se poate.
Pentru voi orice iese din sfera urii si a violentei este ambiguu si caldicel? Credeti-ne, atunci, ca voi si pe Hristos L-ati fi vazut caldicel si ambiguu, fiindca nu voia sa zica ceva de rau de romani si sa-i elibereze pe evrei, fiindca toata ziua predica numai iubirea si iar iubirea.. In ce v-ati transformat ortodoxia si in ce va transformati inimile? Pentru voi mai exista poruncile evanghelice sau nu? De iubire ati auzit cumva, dar de neosandire, de iubirea vrajmasilor, de intors si celalalt obraz? Voi ati ramas la Talion? Atunci in regula, fie, sa fim noi caldicei si mai vedem apoi la Judecata si parerea lui Hristos, daca dragostea de aproapele, oricat de pacatos si netrebnic ar fi el, a ajuns o vina. “Tot ce atinge acest Tarziu compromite”. Asa ne-au spus si in tabara opusa, cu alte cuvinte: Tot ce atinge acest Roncea sau acest Apologeticum compromite. Uite ca noi nu ne simtim compromisi si patati. Sau ma rog, foarte bine, lasa sa fim noi compromisi in ochii vostri, si ai unora si ai altora! Nu ne intereseaza ce credeti despre asta. Pe noi ne intereseaza ce crede Acela de care toti ati uitat cu desavarsire, ca sa va instalati voi in locul Lui si sa incepeti sa aruncati oamenii iadului vesnic.
Nu va sta deloc bine sa va ascundeti in spatele parintelui Justin, sugerand ca cine va critica pe voi, il critica automat pe parinte. V-ati facut din el un scut, fara sa urmati duhului sau bland si iertator, fara sa-l ascultati cand va invata smerenia si iubirea vrajmasilor! Dincolo de faptul ca nu am vazut ponegriri aduse de C. Tarziu parintelui Justin, la acuzatiile aduse altor persoane am replicat chiar acolo (si nu e prima oara cand va aparam, iar pentru asta chiar nu ne trebuie vreo permisiune de la voi, ci numai de la constiinta).
Va intelegem ca aveti rafuieli personale cu C. Tarziu, pentru ca v-ati insultat si v-ati desfiintat reciproc, dar macar acceptati ca, in ciuda logicii voastre, exista oameni care chiar refuza sa intre in jocul asta de partea cuiva si cauta sa vada ce e bun si sa iubeasca si pe Apologeticum si pe CT, si pe Puric, si pe Roncea, oricat de mult v-ati dusmani voi intre voi sau voi pe noi. Asa cum am pledat pentru buna ta credinta si sinceritatea ta, asa pledam si pentru buna-lor credinta si nu avem de gand sa acceptam logica asta de tip bolsevic: cine nu zice ca voi e dusmanul Bisericii. Peste tot sunt numai patimi si iar patimi care colcaie si miros urat, patimi care mai de care mai mari. Cand o sa incepeti sa va ocupati si de ele? Nu ne laudam cu nimic, dar nu vom inceta sa strigam: nu ne mantuieste decat viata duhovniceasca dusa in smerenie!
Intelegeti o data pentru totdeauna ca toti trebuie sa fim ai lui Hristos si pe El sa-L cautam! Nu incercati sa ne mai trageti de o parte sau de alta! Cu totii ati gresit enorm si o sa faceti praf Biserica daca veti continua pe aceasta cale, smintind si dezgustand pe toti cei care asteapta sa vada in Biserica dragostea si adevarul lui Hristos, iar nu politica, nu scandaluri interminabile, nu caricaturi batjocoritoare, nu jigniri si calomnii, nu rautate si ranchiuna. Cata vreme faceti astea, puteti sa va dati si trupul ca jertfa, nimic nu va va folosi! Ba va mai faceti raspunzatori si pentru toti cei pe care-i trageti dupa voi in prapastie.
Cum ti-am zis si pe e-mail, cuvantul unui duhovnic al nostru: Este vremea sa se implineasca cuvantul Evangheliei despre fratele care-l vinde pe frate si care ucide crezand ca aduce slujba lui Dumnezeu! Luati aminte sa nu fiti voi aceia!
Cuvintele admin sunt atat de adevarate si de miscatoare, incat niciun comentariu in plus nu cred ca ar mai putea completa ceva. Sunt adevaruri esentiale si de domeniul evidentei. Cand aveti de gand sa va treziti si sa acceptati adevarul fara patima, fara sa va mai dusmaniti? Chiar nu va dati seama cat rau faceti cauzei sfinte a ortodoxiei prin dezbinarea asta stupida si jalnica? In fond, ce aveti de impartit? Nu suntem toti de aceeasi parte a baricadei, nu suntem toti crestini ortodocsi? Veniti-va in fire, oameni buni!
Iar a incurcat-o Apologeticul nostru… Mai, mai! 10 puncte pentru Admin! Mai bine de atat mai ca nu se putea! Oricum, sper ca stii ca in cazul lui Apologeticum ti-ai racit gura de pomana (tare mi-i de cap, baiatul asta!). Dar macar poate vreun alt suflet care rataceste se indreapta din aceste cuvinte… Doamne ajuta!
“lectia esentiala a discernamantului”
Mantuitorul a cuprins toate acestea atat de minunat intr-o singura fraza scurta si simpla: “deschide-ti inima nu mintea” dar din pacate, putini pot vedea profunzimea acestei fraze. De aceea cuvantarea Parintelui Serafim Rose este binevenita.
Adevarat ca prin teoretizare si calcule oricat de minutioase nu poate fi cunoscut adevarul atat de limpede cum poate fi descoperit cu “inima deschisa”. Abordarea adevarului religios prin calcule si teoretizare este o abordare vulgara in raport cu acesta, e ca si cum l-ai pune pe masa de disectie.
Teoriile si calculele sunt prea rigide pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu (chiar este cu neputinta asa ceva).
Nu inteleg preocuparile obsedante ale unor stilisti fata de detalii mult mai putin importante decat esentialul scapandu-l din vedere tocmai pe acesta.
Un exemplu ar fi obsesia pentru calendar. De ce atata preocupare pentru acuratetea datelor calendaristice cat timp chiar si sarbatoarea Nasterii Domnului nu se sarbatoreste la data calendaristica la care a avut loc (apropos, cunoaste cineva data calendaristica exacta?). Nici n-ar putea fi sarbatorita la o data calendaristica fixa deoarece nu mai corespund zilele saptamanii de la un an la altul iar aceste zile au o semnificatie deosebita pentru aceasta sarbatoare.