Cuviosul Paisie Aghioritul si cele doua rani opuse ale Bisericii de azi: ECUMENISMUL SI STILISMUL

7-09-2007 Sublinieri

121.jpg

Infatisam mai jos un fragment dintr-un capitol al “Vietii Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisa de Ieromonahul Isaac, in care este aratat cum Sfantul Batran Paisie, cu discernamantul sau fara cusur stia sa ia atitudinea cea dreapta in problemele cele mai spinoase ale Bisericii si sa sanctioneze atat ratacirile credintei “de-a stanga” (ecumenismul sau modernismul), cat si pe cele “de-a dreapta” (stilismul, zelotismul hipercorect) si sa lupte pentru vindecarea celor cazuti in aceste boli grave prin sfatul sau atitudinea sa ferma, dar si, intotdeauna, prin iubirea indurerata pusa in rugaciunea sa jertfelnica.

Intr-o alta postare am publicat si epistola indurerata scrisa de Cuviosul Paisie in 1969 privitoare la gravele rataciri ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic de atunci, Athenagoras, epistola care respira acelasi duh al intelepciunii, ca si marturia de fata si care este si extrem de actuala si astazi, pentru a contrapune modei “iubiriste” (“iubirea” e cuvantul magic ce justifica orice) atat de la moda acum, adevarata iubire duhovniceasca, ce “nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar”. Pe de alta parte, in extrema opusa, avem si discursul care vede  peste tot numai apostazie si erezie, iar de altceva nici nu mai tine seama, mergand pana la actul iresponsabil de a chema la ruperea Bisericii, a o socoti cazuta sub anatema, a trezi indoiala in credinciosi cu privire la harul Bisericii, a promova dezbinarea si schisma. Si fata de aceasta, parintele Paisie a rectionat foarte intransigent, dar cu aceeasi durere duhovniceasca.

Cuviosul Paisie ne este pilda, alaturi de Cuviosul Seraphim Rose si de alti mari parinti recenti, de dreapta-socoteala si de atitudine profund duhovniceasca, intr-o lume (bisericeasca) tentata prea usor de extreme. Pentru unii blandetea si dragostea exclud fermitatea si curajul rostirii adevarului, sunt absolutizate si duse, prin inselare sau ipocrizie, la o extrema, ajungand sa justifice orice compromis dogmatic, moral sau canonic. Pentru altii “dreptatea” se transforma in patima si ravna lor devine oarba, fanatica, lipsita de intelepciune, inchinandu-se literei, si nu Duhului, excluzand bunatatea inimii si compasiunea si indreptatind infierbantarea sangelui, declamand obsesiv, la foc automat, numai canoane si anateme, avand pe buze intruna cuvinte ca “apostati” si “eretici” despre oricine ni se pare ca nu e suficient de “drept” si de riguros cu litera legii.

In realitate, avem nevoie si de smerenie, si de fermitate, iar intransigenta si atitudinile marturisitoare nu au voie sa excluda, pentru a ramane in Duhul Adevarului, dreapta socoteala, smerenia, ascultarea de Batranii duhovnicesti (iar nu talcuirea canoanelor si a cuvintelor Sfintilor dupa mintea proprie!) si caldura inimii indurerate.

La fel, nu putem sa zicem, daca vrem sa ramanem ortodocsi, ca noi ne ocupam doar de viata launtrica si nu ne intereseaza daca ierarhii nostri fac rugaciuni si semneaza declaratii de compromis cu ereticii, dar ne amagim daca am crede ca ravna marturisitoare ne absolva de necesitatea de a duce o viata duhovniceasca, de rugaciune si de lupta proprie cu patimile. Cum zice Scriptura, “Si pe una sa o faceti, dar nici pe cealalta sa nu o lasati“. Iar avva Pimen ne invata, in Pateric, ca extremele sunt de la draci“.

Ca fenomene bisericesti majore, ecumenismul si zelotismul sau stilismul (adica schisma facuta pe motiv de calendar) sunt cele doua extreme, despre care a scris cu multa intelepciune si un alt mare parinte grec al ultimelor decenii, Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, intr-o carte pe care o puteti descarca de aici. Sa citim acum marturia data despre atitudinea Cuviosului Paisie de la Athos despre aceleasi doua “boli” bisericesti extreme:

paisios11.jpg

“Inca de la Stomio s-a luptat cu tarie impotriva eresurilor. In probleme de credinta era neinduplecat. Avea o sensibilitate foarte mare in privinta Ortodoxiei, de aceea nu era de acord cu rugaciunile facute impreuna si cu comuniunea cu persoane neortodoxe. Spunea: Ca sa ne rugam impreuna cu cineva, trebuie sa fim de aceeasi credinta‘.

Staretul rupea legaturile sau evita sa vorbeasca cu clerici care participau la rugaciuni comune cu eterodocsii. ‘Tainele’ eterodocsilor nu le recunostea si sfatuia ca cei care vin la Ortodoxie sa fie catehizati bine inainte de a se boteza.

A luptat impotriva ecumenismului si adeseori vorbea despre maretia si unicitatea Ortodoxiei, indemnat fiind de harul dumnezeiesc care salasluia in inima sa. Viata lui dovedea superioritatea Ortodoxiei.

Pentru un timp Staretul, impreuna cu aproape toti parintii din Sfantul Munte, a incetat sa-l mai pomeneasca pe patriarhul Atenagora pentru compromisurile facute cu romano-catolicii. Dar aceasta a facut-o cu durere.

Ma rog la Dumnezeu, spunea el, ca sa ia zile din viata mea si sa le dea patriarhului Atenagora, ca sa se pocaiasca‘.

Despre monofiziti spunea:

Acestia nu spun ca nu i-au inteles pe Sfintii Parinti, ci spun ca Sfintii Parinti nu i-au inteles pe ei. Ca si cum ar spune ca ei au dreptate, iar Sfintii Parinti i-au inteles gresit’.

A considerat ca este o hula impotriva Sfintilor Parinti scoaterea din cartile liturgice a textelor in care Dioscor si Levir sunt numiti eretici, propusa de unii ierarhi si teologi din Biserica Greciei. Spunea:

Oare atatia Sfinti Parinti care au avut iluminarea dumnezeiasca si au trait in aceeasi vreme cu ei, i-au inteles gresit si venim noi acum, dupa atatea veacuri, ca sa-i corectam pe Sfintii Parinti? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteala? Oare si ea a inteles gresit tomul ereticilor?

Fara sa urmareasca sa apara ca un marturisitor, prin felul sau insa, se impotrivea, vorbea si scria anumitor persoane bisericesti.Biserica, spunea el, nu este corabia fiecarui episcop, astfel incat sa faca ce vrea el‘. Impotrivirile lui erau intotdeauna insotite de multa rugaciune si dragoste pentru Biserica, dar si pentru cei care se abateau de la dreapta credinta, si porneau dintr-o ravna lipsita de patima, plina de discernamant si de iluminare dumnezeiasca.

Un alt subiect care l-a preocupat a fost cel al calendarului. Suferea din pricina schismei facute in Biserica si se ruga pentru indreptarea situatiei. Se mahnea pentru formarea gruparilor vechilor calendaristi care sunt rupte ca mladitele din Vie si nu au comuniune cu Patriarhiile Ortodoxe si Bisericile locale. Cateva din astfel de grupari, din Atena si Tesalonic, s-au unit la indemnul lui cu Biserica pastrand insa calendarul vechi.

Staretul spunea:

Bine ar fi fost sa nu fi existat aceasta diferenta de calendar, dar aceasta nu este o chestiune de credinta’.

Iar atunci cand i se spunea ca noul calendar a fost facut de Papa, raspundea:

Noul calendar a fost facut de Papa, iar cel vechi de un inchinator la idoli‘,

referindu-se la Iuliu Cezar.

Pentru a intelege mai bine pozitia Staretului in problema calendarului, vom da in continuare urmatoarea marturie:

Un grec ortodox traia in America impreuna cu familia sa de mai multi ani. Avea insa o problema serioasa. El era stilist, iar femeia si copiii lui tineau noul calendar.

Nu putem sa facem nici macar o singura sarbatoare impreuna, spunea el. Ei praznuiau Craciunul, eu praznuiam pe Sfantul Spiridon. Cand eu aveam Craciunul, ei praznuiau pe Sfantul Ioan. Si aceasta nu-i nimic. Lucrul cel mai rau era sa stii ca noii calendaristi sunt, asa cum ne invatau, eretici si se vor duce in iad. Oare este putin lucru sa auzi mereu ca femeia si copiii tai si-au tradat credinta, s-au dus cu Papa, ca Tainele lor nu au har si altele? Ore intregi discutam cu sotia mea, dar nu ajungeam la o intelegere. Ca sa spun adevarul, nu-mi placea nici la stilisti. Mai ales atunci cand veneau niste episcopi si ne vorbeau. Nu o faceau cu dragoste si durere pentru inselatii (asa cum ii considerau) neo-calendaristi, ci dimpotriva aveau o ura fata de ei si se bucurau atunci cand spuneau ca se vor duce in iad. Erau foarte fanatici. Cand se termina omilia lor, simteam o tulburare inaluntrul meu, dar nici nu ma hotaram sa plec de la ei. Imi venea sa plesnesc. Cu siguranta ca as fi patit ceva din pricina supararii, daca nu l-as fi intalnit pe Parintele Paisie.

Intr-una din calatoriile mele in grecia i-am spus problema mea varului meu, Ioan. Acela mi-a vorbit despre un oarecare staret Paisie. Si astfel am hotarat sa mergem in Sfantul Munte sa-l intalnesc.

Am ajuns la ‘Panaguda’. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.

– Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte.

Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.

Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.

Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?

Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins.

Pe calendarul vechi sau pe cel nou>, a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa ‘aterizez’, ca sa zic asa.

Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.

Tu unde mergi?

Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.

Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta.

Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata.

Ceea ce imi aduc aminte este ca acest lucru l-a facut pe Staret sa se opreasca pentru putin. Dupa aceea insa a continuat cu explicatii. Poate pentru a le spune altora sau poate sa le folosesc eu in vreme de ispita dupa ce va trece acea stare cereasca in care ma aflam.

Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant’.

Dupa mai mult de cinci ani de la adormirea Staretului, domnul H. a venit la ‘Panaguda’ sa-i multumeasca pentru ca de atunci a aflat mantuirea duhovniceasca si linistea familiala. Atunci ne-a povestit cu lacrimi in ochi cele de mai sus.

Adaugam aici si o alta luare de pozitie discreta a Staretului intr-un subiect bisericesc. Un cleric ortodox din strainatate l-a intrebat despre o situatie pe care o infrunta. Episcopul sau facuse sub biserica sali pentru dans si alte activitati netraditionale. Crestinilor nu le-a placut asta si au plecat la Biserica schismatica. Raspunsul Staretului a fost urmatorul:

Daca vrei sa ajuti lumea nu trebuie sa fii de acord cu cele pe care le face episcopul tau, caci cu acelea pleaca lumea de la Biserica. Nu spun sa intrerupi comuniunea cu el si sa faci schisma, nici sa vorbesti in public impotriva lui, dar nici sa-l lauzi’.

Cu dragostea, rugaciunea si discernamanul sau, staretul stia cand sa vorbeasca, cum sa actioneze si sa ajute fara zgomot mama Biserica, evitand extremele si tamaduind ranile care chinuiesc trupul Bisericii si ii smintesc pe credinciosi”.

scriecarte1.jpg

“… De pildă, atunci când a fost lepădarea de Hristos de la Ferrara-Florenţa TOŢI ierarhii mari au căzut, de la cei de Constantinopole la cei ai Moscovei. De aici ar rezulta că nu mai există Ortodoxie de atunci, dacă e să credem în erezia căderii automate din har. Şi dacă atunci a dispărut harul, acum nu-l mai are nimeni, că nu avea de la cine să-l moştenească! Mai ales că nici Sfântul Marcu al Efesului nu s-a apucat – ce greşeală!, nu-i aşa? – să facă biserică separată! Culmea este că revenirea la Ortodoxia mărturisitoare s-a făcut tot sub ierarhii apostaţi şi Biserica a mers mai departe. De ce? Pentru ca Biserica nu este a ierarhilor, nu este a preoţilor, nu este a diaconilor, nu este a călugărilor, nu este a mirenilor, nu este a catehumenilor. Biserica este a lui Hristos.

Patru sute de ani a răbdat Dumnezeu nelegiuirile canaaniţilor, până s-a umplut măsura mâniei Lui. Câtă lipsă de dreaptă-socoteală poate avea cineva să creadă că la prima apostazie a unui ierarh toată biserica locală rămâne fără har! Dar sunt atâtea pilde în istoria Bisericii care arată cum patriarhii întregi au căzut în rătăcire, pentru ca apoi să îşi revină! Şi nimeni n-a rehirotonit – cu atât mai puţin rebotezat – pe toţi clericii din aceste patriarhii. Ne putem aminti şi de vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul şi de altele asemenea. Ne putem aminti însă şi de luciferienii care, în vremea prigoanelor romane, declarau de asemenea “căzuţi din har”, ba chiar “cu neputinţă de îndreptat” pe toţi cei care apostaseră ori fugiseră de prigoană şi care luciferieni au fost declaraţi eretici de Sinoadele Ecumenice!

Mai mult, pilda celor mai mulţi dintre sfinţii vremilor de erezie ne arată că aceştia niciodată nu şi-au făcut “biserici separate”, ci în sânul bisercilor locale căzute stând au mărturisit Ortodoxia, cu preţul a mii şi mii de suferinţe şi chinuri, şi chiar cu preţul vieţii. Şi din jertfele lor a izvorât harul care, curăţind bisericile alunecate, le-au ridicat iar la mărturisirea luminoasă a Adevărului. Iar cele care nu s-au ridicat au fost nimicite de Însuşi Dumnezeu, prin mâna păgânilor războinici sau altă lucrare…”

Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii…Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce“.


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Stilisti/ schismatici

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “Cuviosul Paisie Aghioritul si cele doua rani opuse ale Bisericii de azi: ECUMENISMUL SI STILISMUL

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Este trist ca nu dati dreptul la replica. Dupa cum am mai spus, tot ce ati scris impotriva “stilistilor” a fost deja combatut tocmai de catre personalitatile duhovnicesti pe care le citati preferential. Voi trimite aceste “ispite” ale Dvs. catre toate listele de discutii si grupuri ortodoxe – din Romania si de peste tot.

    Reluam ideile:

    Cuvant de aparare impotriva acuzelor parintelui Epifanie:
    http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=109&Itemid=54
    http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=141&Itemid=54
    http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=166&Itemid=54
    http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=178&Itemid=54
    Parintele Sava de la Esfigmenu il combate pe parintele Paisie AICI: http://orthodoxos.net/?p=19

    parintele Serafim Rose – Scrisoarea despre Supercorectitudine: http://orthodoxos.net/?p=15
    macelul de la Cucova – Ioanichie Paraiala: http://orthodoxos.net/?p=99

    Vladica Averchie de jordanville – True Orthodoxy: http://orthodoxos.net/?p=32

    Pr Dionisie Ignat legatura cu “stilistii”: http://orthodoxos.net/?cat=8&paged=3

    Dupa cum vedeti, lupam cu arme cinstite – cuvantul duhovnicesc si arma Duhului.
    Ar fi o dovada de frica de Adevar sa cenzurati SI acest comentariu…
    Dar poate ca nici ortodoxia nu va mai este ortodoxie. Fiindca Ortodoxia este Adevarul.

  2. Dragul nostru,
    Daca aveti obraznicia sa atacati Sfinti precum Paisie Aghioritul, Epifanie si Seraphim Rose, noi zicem ca nu faceti decat sa izbiti cu piciorul in tepusa si sa va raniti tot voi. N-am vrut sa dam acest comentariu ca sa nu va lasam sa va compromiteti cu totul prin “combaterea” sfintilor recenti ai Bisericii. Dar daca insistati, am lasat ca lumea sa vada si sa puna in balanta pe calugarii extremisti de la Esfigmenu si pe ucenicii lor zelotisti de pe-aicea cu intelepciunea luminata de Sus a unui Cuvios Paisie. Asta arata clar si originea inselarii acesteia, pentru care si noi avem toata compasiunea: mandria 🙁

    N-a zis nimeni ca e bine ca s-a trecut la calendarul nou, era mai bine sa nu se fi facut asta, dar… de aici si pana la indreptatirile dezbinarii si fanatismului fratiilor-voastre e cale luuuuuunga. Care sfant al Bisericii, desi a combatut calendarul nou, s-a rupt de Biserica-Mama din aceasta cauza? Unii sfintii sau parinti recenti au criticat schimbarea calendarului , insa dinlauntrul Bisericii, nu ca stilistii care, din pricina mentalitatii sectare, nu au vrut sa recunoasca tainele bisericilor ortodoxe. Dar stim, cu fratiile voastre polemicile ar fi nesfarsite, nu fiindca ati avea argumente, ci fiindca aveti incapatanare, n-aveti deloc smerenia sa va plecati Duhului…

    Ne bucuram ca-l recunoasteti ca sfant pe p. Seraphim Rose, care s-a luptat in ultimii ani ai vietii cat a putut de mult cu zelotismul si factiunile “hipercorecte” vechi-calendariste…. 🙂 O sa dam un curand un extras mai larg pe tema asta din “Viata si lucrarile…” sale.

  3. Era atat de bine si…intelept, daca fratii ortodocsi stilisti din tara noastra ar fi spus cam asa catre cei care le-ar fi cerut socotinta de calea pe care au ales-o:

    “Fratilor”, noi nu vrem sa suparam pe nimeni, asa am cerezut noi ca este bine sa ramanem cum am fost pana acum…noi nu ii judecam pe altii ca au adoptat calendarul nou, nu ci noi doar vrem sa traim ca si pana acum…!

    Cred, ca un astfel de ton cald si smerit AR FI FACUT ENORM, pentru depasirea animozitatilor de mai tarziu.

    Numai ca fratii si Parintii Stilisti, batjocoresc SI HULESC!

    Da!, ca noi am fi cazut chipurile din Har, ca Sf. noastra EUHARISTIE nu-i valabila, si altele!

    M-am ingrozit cand am auzit asa ceva!

    Si vreau sa mai spun ceva! Fratii Stilisti au o preferinta pentru HARŢĂ si CEARTĂ si PROVOCARE PUBLICA LA CERTURI DE CUVINTE (cf.TIT, cap.3, vers.9)!

    Intr-o seară calatoream de la Suceava la Bucuresti si in tren cineva mi-a dat o revista cu…MANASTIREA SLATIOARA pe coperta. M-am apucat sa citesc, mi se parea totul ortodox si normal, PANA LA UN PUNCT si pana cand am citit ceva de M-AM MAHNIT GREU!

    Si anume se povestea intr-un articol viata unei surori stiliste care s-a castorit cun un frate pe stilul nou. Ei si la un moment dat acea sora spunea cam asa “eu a trebuit sa tin posturile …LOR si sarbatorile LOR si sa merg la slujbele Bisericii LOR, adica ale familie sotului ei”, si odata i-a spus sotului ca daca ea i-a tinut…”RELIGIA SI CREDINTA LUI” , sa-i tina si el “RELIGIA SI CREDINTA EI” si sotul a acceptat si de atucnci se urcau in timpul posturilor pe stil vechi in pod si acolo mancau de post, ca sa nu-i vada familia sotului celui pe stil nou.

    ATAT de MULT m-au deranjat si mahnit aceste cuvinte…”RELIGIA LOR” si “CREDINTA LOR”, adica a sotului celui pe stil nou si iarasi si cuvintele “RELIGIA si CREDINTA MEA”, de parca nu ar fi …tot O SINGURA ORTODOXIE si pentru ei si pentru noi cei care suntem pe stil nou!

    Erau in revista aceea si articole tare bune si de calitate si duhovnicesti, dar povestioara aceasta MI-A LASAT UN GUST AMAR!

    Si da!, am mirosit si simtit si eu…MANDRIE in cele scrise si in cea care a scris acele randuri!

    Nu mai vreau sa mai spun altceva, decat ca chiar dacă faci o mancare grozava, dar daca pui PREA MULTA SARE in ea,…ea se strica…Asa si cu…PREA MULTA AGRESIVITATE si CERBICIE a fratilor stilisti…le strica TOATA VALOAREA VIETII LOR si a ravnei lor duhovnicesti!

    Nu am scris cu rautate cele de mai sus, nu cunosc decat din vedere cativa frati stilisti dar fara sa am vreo legatura cu ei, mi se par niste oameni tare corecti si de omenie si de cuvant si promti si saritori la ajutat, dar agresivitatea lor in probleme de credinta este…o slabiciune pentru ei!

    As vrea sa nu ranesc pe nimeni cu aceste randuri, poate nu trebuia sa ma bag in discutie, dar asa am simtit sa scriu…

    Doamne Ajuta!

  4. Asa cum rezulta si din cele scrise mai sus, E o diferenta mare intre stilisti si cei care doar tin calendarul vechi cum sunt cei din athos, patriarhia rusiei sau a serbiei.

    Stilistii sunt acea organizatie care s-au despreins de catre ortodoxism atunci cand s-a indreptat calendarul, considerandu-ne apostati si lipsiti de har. Adica s-au rasvratit impotriva unui sinod pan-ortodox (al tuturor bisericilor autocefale ortodoxe), s-au despreins prin schisma de noi, s-au ,,certat” cu ierahii de atunci, si si-au facut biserica lor si ierarhia lor. Ei nu mai fac parte din ortodoxism, s-au desprins voluntar de noi, si s-au adancit in nebunia lor.
    Reversul medaliei sunt niste biserici carora li s-a ingaduit sa isi pastreze caledarul vechi, cum ar fi Rusia, Ierusalimul, etc, fara sa se desprinda de ortodoxism, si sa se dea schismelor si razvratirii.
    Aceasta e diferenta dintre stilisti si Athos, Ierusalim, Rusia sau Serbia. Stilistii nu au pastrat comuniunea liturgica cu noi, pe cand ceilalti au pastrat-o deplin si au cerut doar ingaduinta de a-si tine calendarul vechi. Sinodul Pan-ortodox care a fost in anii ’20 nu a pus nimanui mana la gat ca sa schimbe calendarul, ci a cerut sa o faca dreptat cand va credea de cuviinta. Pe cand stilistii s-au desprins de noi si au rupt comuniunea liturgica.

    Noi nu le reprosam faptul ca isi tin calendarul vechi, pentru ca si altii il tin. Noi le reprosam faptul ca s-au razvratit impotriva ierarhilor care au participat la acel sinod pan-ortodox, si nu au facut ascultare. s-au rupt prin schisma si au incetat comuniunea liturgica cu Bisericile ortodoxe. Ne hulesc prin a spune ca in biserica noastra e lipsita de har, pe cand ei sunt lipsiti de har si succesiune apostolica.

    Si acum sa va spun ce zic canoanele bisericii, cele la care tot faceti voi referire.

    Canonul I al Sfantului Vasile cel Mare spune ca schismaticii sunt lipsiti de succesiune apostolica si tainele lor nevalabile, cu exceptia Botezului.
    Canoanele 11 Cartagina si 6 Ganga spun ca, clericul care se ridica impotriva episcopului sau si face schisma sa fie anatema.
    Episcopii care se dezbina de Sinod sa se cateriseasca- Sinodul I Ecumenic, si canonul 2 de la Sinodul 3 Ecumenic
    ….si mai am

  5. Dau întru totul dreptate antevorbitorului meu cu cele spuse de dansul. Problema calendarului nu este o problema dogmatica. Chiar incepând cu primele veacuri creştine nu a existat un calendar unic pentru fiecare comunitate creştină. Cunoaştem faptul că sărbătorile ţinute cu ocazia Naşterii Domnului şi cele legate de Botezul Domnului nu au fost ţinute întru totul aşa cum se ţin astăzi şi aceste exemple mai pot continua. Acest lucru nu înseamnă că primii care serbau Naşterea Domnului la un loc cu Boboteaza, până în sec. IV, nu se numeau ortodocşi şi nu aveau Tainele valide.
    Cred că trebuie să fim mai atenţi cu trăirea noastră întru spirit întru totul creştin ortodox care să facă din noi toţi mădulare sfinte ale BISERICII ORTODOXE care este “UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ”

  6. Eu cred ca avem niste ,,prooroci” mincinosi printre noi. Am citit ,,Parintele Sava de la Esfigmenu il combate pe parintele Paisie” de la comentariul lui pahomie si este o mare minciuna in el. Am citit 4 carti de ale parintelui Paisie si in nici una nu se spunea ca trebuie sa facem concesii de credinta. Ba mai mult, parintele Paisie a intrerupt pomenirea Patriarhului Athenagoras, la slujbe, cand acesta a ridicat anatemele puse pe capul catolicilor. Deci nu facea concesii, era just si necrutator cu inovatiile si greselile celorlalte religii. Stilistii interpreteaza totul dupa bunul lor plac. Si o fac gresit, nedrept si nedemn.
    Poate ca ar fi bine sa revizuiti daca ar trebui acele link-uri sa fie pe un site ortodox, nu de alta, dar contin absurditati, si duc lumea de buna credinta in eroare.
    Mi se pare la fel de fals si ,,macelul de la Cucova – Ioanichie Paraiala:”
    Pentru Dumnezeu!!! Cine crede asa ceva ? E o poveste cusuta cu ata alba ! Voi ati citit-o? Imaginati-va ca intra unu’ in biserica si incepe sa traga cu pusca pe acolo. Sa fim seriosi !

  7. Pai le-am lasat tocmai pentru ca sunt usor de combatut, sunt atat de ridicole… se fac singuri de ras, ce sa le facem? Cred ca e bine ca oamenii pot sa citeasca si comentariile noastre.

  8. Foarte provocatoare de amărăciune această dispută. 🙁 Nu te poţi abţine să te gândeşti la cât de diverse şi multiple sunt căile prin care vrăjmaşul încearcă să dezbine şi să sădească sămânţa îngrijorării şi disperării, atrăgând pe oameni pe calea întortocheată şi nesfârşită a raţionamentului uman.

    Sunt de câteva zile sub impresia amară a unor “logice, îndreptăţite şi de bun-simţ” comentarii din partea unor vechi-calendarişti (de pe YT), exprimând un fel de “tragere la răspundere” a noastră, a celor din Răsărit, pentru folosirea noului calendar. Din păcate, un astfel de procedeu alunecă în hule îngrozitoare, precum negarea marilor noştri duhovnici – Părinţii Stăniloae, Cleopa etc – nemaivorbind de validitatea Sfintelor Taine în Biserica noastră ortodoxă.

    Am căutat, cu amărăciune în suflet, repet, pentru că nonsensul şi lovitura mi se păreau mult prea mari şi nedrepte, în lumina acestei “logici” dogmatice. Şi… am găsit comentariul Părintelui Paisie. Slavă ţie, Doamne! Ca întotdeauna, are un har unic de a linişti sufletele şi a lămuri apele tulburi.

    Să ne ajute Dumnezeu în continuare.
    Ţara asta nu a dat atâţia mucenici pentru credinţă, pentru a fi bătaie de joc.
    Doamne, AJUTĂ.

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » MINUNILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL (14 ani de la mutarea la Cer)
  10. Doamne ajuta

    Iata cat de bine le-a iesit ,,licuricilor” …

    Cu reusita de a arunca marul discordiei – indreptarea calendarului – in sinul Busericii au obtinut doua dintr-o lovitura: o parte schiopatam din pricina faptului ca n-am pastrat traditia, iar fratii nostrii ca s-au incrancenat schiopatand din pricina mandriei.

    Cu toate acestea cred ca harul este lucrator inca si si colo si colo.

    Chiar daca Dumnezeu i-a spus lui Adam ca daca maninca din pom moare, a murit el oare imediat? NU, a avut o perioada sa-i spunem de gratie, un timp in care Dumnezeu i-a asteptat marturisirea, pocainta.

    Cred ca daca exista sinceritate, pentru sinceritatea cu care fiecare dintre noi cauta sa marturiseasca Adevarul, Dumnezeu nu ne va lasa pana intru sfarsit aratandu-ne calea mantuirii.

    Ori nu pana acum mai putin de 100 de de ani eram toti deopotriva?

    Asa fratilor sa ne ingaduim, sa ne sfatuim decat sa ne sfadim si Dumnezeu vazand framantarea, cautarea dar si duhul dragostei in care o facem, se va milostivi de noi.

    Sa aveti pace in inima!

  11. Pingback: Război întru Cuvânt
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Epifanie: IUBIRE ŞI ADEVĂR (Epistolă către Patriarhul ecumenic)
  13. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Cum manipuleaza si cum ne… monitorizeaza “vedetele” ecleziale
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul: PREZENTA CRESTINILOR ESTE MARTURISIRE DE CREDINTA
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » “E BINE SA NU DESCHIDEM STAVILARUL…”
  16. VELA GHEORGHE

    Era atat de bine si…intelept, daca fratii ortodocsi stilisti din tara noastra ar fi spus cam asa catre cei care le-ar fi cerut socotinta de calea pe care au ales-o:

    “Fratilor”, noi nu vrem sa suparam pe nimeni, asa am cerezut noi ca este bine sa ramanem cum am fost pana acum…noi nu ii judecam pe altii ca au adoptat calendarul nou, nu ci noi doar vrem sa traim ca si pana acum…!

    Cred, ca un astfel de ton cald si smerit AR FI FACUT ENORM, pentru depasirea animozitatilor de mai tarziu.
    eu n-am vazut nimic altceva decat ca asta vor…sa fie lasati in pace asa in credinta lor .
    stimate domn gheorghe va rog sa-mi trimiteti daca aveti sa vad si eu de unde reiese rautatea lor…sincer am cautat dar rautate n-am gasit decat la noi ce care suntem pe nou si sincer imi pare foarte rau sa vad ca cei pe care i-am crezut calzi si ”umani” nu sunt chiar asa
    dumnezeu sa ma ierte daca judec pe cineva in ceea ce am scris pt ca nu vreau asta ci numa sa ma lamuresc de ce se vb atat de cei pe vechi pe cand ei..nu-i aud vorbind.doamne ajuta sa nu cadem in pacat judecand pe altii.

  17. „Când prăznuieşte cerul sărbătorile? Pe
    calendarul vechi sau pe cel nou? «Astăzi cele de sus împreună cu cele de jos prăznuiesc, iar
    cele de jos cu cele de sus împreună-vorbesc», spuneţi voi la 6 ianuarie, pe calendarul nou.
    După 13 zile, la 6 ianuarie după calendarul vechi, Ierusalimul şi atâtea alte Biserici care ţin
    calendarul vechi prăznuiesc din nou Bobotează şi repetă: «Astăzi cele de sus cu cele de jos
    împreună-prăznuiesc…» Când este valabilă aceasta? Atunci când o spuneţi voi sau atunci când
    o spun vechii calendarişti? Când împreună-prăznuiesc cele cereşti cu cele pământeşti
    Bobotează? Atunci când spuneţi voi «Astăzi» sau după 13 zile?”
    O, sancta simplicitas!… Fraţii mei, nu pricepeţi că „astăzi” este valabil numai pe
    pământ şi nu şi în cer? Pământul are „ieri”, are „astăzi”, are „mâine”. Cerul însă nu le are pe
    acestea. Fraţilor, nu există timp în cer. Nu există noapte şi zi acolo, întreaga veşnicie este o zi
    nesfârşită. „Căci noapte nu va fi acolo”130. Soarele Ierusalimului de Sus nu răsare, nici nu
    apune vreodată, ci rămâne pe bolta cerului pururea. Vă închipuiţi că în împărăţia neînserată a
    lui Dumnezeu există calendare, sărbători şi zile de rând, că există zile şi nopţi, săptămâni,…..”
    Cand am citit aceasta carte mi-a venit intrebarea: cand este a 7 zi in care asa cum zice D-zeu trebuie sa te odihnesti si sa meri la biserica?Daca cititi cartea veti vedea ca incepand cu pag 71-75 se discuta de timpul ceresc care nu exista si cel pamantesc – care exsita.Deci eu cand trebuie sa tin Duminica? cand in Laponia se mere la munca si eu abia m-am trezit si tre sa merg la biserica?Cred ca ce este dat sa cunoastem …le descoperim toate si ce nu – sa lasam cum a dat D-zeu si sa pierim fiecare cu credinta noastra fara a judeca ca vom fi judecati.

  18. Anul trecut de craciun am fost impreuna cu familia la niste prieteni italieni sa sarbatorim impreuna.Din vorba in vorba s-a ajuns la romanii care lucra acolo si printre care erau si pe vechi.Ce credeti ca ne-au spus italienii noua…?!!”Voi nu sunteti ortodocsi ci catolici pt ca toti sarbatoriti craciunul cu noi in afara de ei.”

    Ce suntem noi? ortodocsi sau catolici?
    Vrem sa aflam adevarul.Care adevar? Il stim ca sa-l putem dovedi, ar fi bine sa incercam sa ”sapam” in adancul istoriei, scrierilor, cartilor etc. si cred ca tot nu-l vom afla.Fiecare pasare pe limba ei piere.
    Dumnezeu sa ne dea intelepciune caci avem mare nevoie de ea si iarta ca sa fii iertat, nu judeca ca sa nu fii judecat.

  19. @ Raluca (pentru comentariile nepublicate):

    Daca nu sunt suficiente argumentele Cuviosului Paisie, am impresia ca tocmai cei care spunem ca dorim pacea si smerenia – aratandu-ne insa, vadit, simpatizanti ai stilistilor si scriind mesaje numai pe aceasta tema – riscam sa provocam inutil discutii in contradictoriu, pentru ca tema este sensibila si aprinde usor patimile, ca orice tema care pune in discutie o apartenenta de ordin confesional, sa zicem.

    Daca fratia-ta nu ai intalnit decat la cei de pe stilul nou rautate, atunci foarte bine, nu ne suparam sa spui asta, probabil ca asa este, noi suntem mai rai, atunci 🙂 Pe noi ne preocupa mai degraba ceea ce a spus un sfant precum Cuviosul Paisie, de el ne tinem si ascultam, ca sa pastram calea imparateasca, si ne revolta si ne doare foarte tare atunci cand vedem cum stilistii (sau multi dintre ei) il hulesc si il batjocoresc. Aceeasi situatie si cu Parintele Epifanie.

    In rest ar fi cearta de cuvinte, crede-ne, si tocmai de aceea nu dorim sa dam apa la moara niciunei alte discutii pe aceasta tema. Iti multumim!

  20. @ Cristian:

    E limpede ca “si noi am fost ca ei”, am dat de mai multe ori aici, in diferite forme, cu diferite voci, ca trecerea la noul calendar este o gaselnita masonica a patriarhului ecumenic Meletie si a celorlalti dimpreuna cu el mari maestri, pentru a face un pas iniante catre unirea cu catolicii (pas care se vrea a fi desavarsit prin unificarea datei Pastilor in 2012) si pentru a dezbina ortodoxia. Raul mai mare insa a fost schisma, dezbinarea si ura intre ortodocsi, pe acest motiv, fiindca, asa cum s-a argumentat, desi a fost o mare greseala, totusi ea nu inseamna, asa cum afirma “supercorectii” zelotisti o cadere din har, iar bisericile locale care au ramas pe vechi, inclusiv Athosul au pastrat comuniunea nestirbita cu bisericile de pe nou.

    Reluam din textul de mai sus, ce spunea Cuviosul Paisie:

    “Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant’”.

    Iar Parintele Epifanie iarasi a fost foarte clar:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/07/parintele-epifanie-combate-extremismele-stiliste-si-arata-cum-biserica-intotdeauna-a-lucrat-cu-iconomie-si-dreapta-socoteala/
    Chestiunea nu este dacă bine sau rău s-a făcut schimbarea calendarului (rău s-a făcut), ci dacă se îngăduie ruperea de Biserica Greciei pentru calendar, de vreme ce Biserica Ortodoxă Universală (folosesc cuvintele tale) nu a lepădat Biserica Greciei datorită schimbării făcute, ci a continuat să se împărtăşească frăţeşte cu ea.

    Ca se discuta acum mai mult despre asta tine si de anumite strategii ale unora, poate, precum si de amagirile in care au fost atrasi unii frati ai nostri, manati si ei de o ravna “la litera”, fara destul discernamant, iar unii dintre ei, sa ne fie cu iertare, au inlocuit orice preocupare pentru pazirea poruncilor evanghelice si viata in Hristos cu FIXATIA chestiunii calendarului, din care au facut pur si simplu o dogma si au creat o psihoza, crezand ca numai daca repeta in fiecare zi aceleasi teorii “supercorecte” pana la saturatie gata, se si indreptatesc inaintea lui Dumnezeu si se consideri ravnitori si marturisitori, fiind scutiti de la lucrarea vietii duhovnicesti propriu-zise. Am obosit de cei care nu stiu nimic altceva decat sa arate cat de masoni, ecumenisti si cazuti din har sunt toti ierarhii BOR sau toti cei de pe stilul nou, asta in conditiile in care noi chiar criticam serios aici ceea ce este de criticat, insa nu acceptam extremismele generalizatoare si tendintele de a parasi Biserica, considerand-o cazuta din har, cand este evident ca ea a dat si da in continuare sfinti.

    Fanatismele astea (ca si cele manfestate in lupta anti-cip, cand se ajunge la afirmatii extreme, cum ca trebuie parasite bisericile celor care nu vorbesc despre acest subiect sau ca nu mai pot fi pomeniti, spovediti si impartasiti cei care au permis si pasaport nou) nu au, oricum, darul sa marturiseasca duhul autentic al Ortodoxiei, ci sa submineze tocmai pozitiile celor care lupta in mod echilibrat impotriva ecumenismului si a tendintelor apostate din Biserica, fara insa a o parasi. Exagerarile si extremele nu-i ajuta decat tot pe ecumenisti si apostati, ca sa poata dezbina si stapani mai usor.

    Iar cand se ajunge la insulte si injurii aduse Cuviosilor Paisie, Epifanie. Dimitrie Gagastathis, Filothei Zervakos, Sofronie (oameni cu viata sfanta absolut indiscutabila!) sau Parintilor Cleopa, Rafail, etc., cand se rastalmacesc si se scot rau de tot din context alti mari Sfinti sau Parinti, precum Ioan Maximovici, Serafim Rose, Ioan Iacob, Dionisie, Gheron Iosif, etc…. atunci chiar ca nu se mai poate discuta si ramane ca Dumnezeu sa fie lasat sa faca judecata.

    Nadajduim sa aveti comentarii si la alte teme de pe acest site, care a atins numai tangential aceasta problema.

  21. http://www.youtube.com/watch?v=5-OAPG-Zj_k&feature=related
    Emisune pe tvr1..interesanta zic eu, n-m vazut-o dar am gasit pe net.Oare unii teologi sunt de acord cu vechiul calendar?

  22. @ radu baboi

    ”…Cred ca daca exista sinceritate, pentru sinceritatea cu care fiecare dintre noi cauta sa marturiseasca Adevarul, Dumnezeu nu ne va lasa pana intru sfarsit aratandu-ne calea mantuirii.”

    Intrutotul de acord cu tine… si chiar sunt foarte bucuros ca am dat peste acest site unde putem impartasi ganduri, opinii, sa ne ajutam sa intelegem ceea ce ”nu este de inteles”.Dar am o singura mahnire domnule admin…lasa te rog toate comentariie ale tututor de ce sa cenzuram? Putem sa ne exprimam liber sau nu?Daca sunt in limita bunului simt ar trebui acceptate.
    Cu stima Cristian Bresfelean
    Ps.Comentariile incepand cu data de 15, sunt ale mele cristian bresefelan. Imi cer scuze,am vazut ca mai este un cristian.

  23. @ Cristian:

    Am explicat de ce, pentru ca nu ne dorim cearta de cuvinte, galceava nefolositoare in care fiecare o tine pe-a lui, se fac provocari, dezinformari si se mai ajunge si la jigniri sau chiar, Doamne fereste (dar s-a intamplat!), blesteme.

    http://www.youtube.com/watch?v=5-OAPG-Zj_k&feature=related
    Emisune pe tvr1..interesanta zic eu, n-m vazut-o dar am gasit pe net.Oare unii teologi sunt de acord cu vechiul calendar?

    Da, e si firesc, dar din motivele expuse si mai sus, iar nu din acelea ale Slatioarei. Adica patimind aceasta schimbare nejustificata, ca sa nu adancim dezbinarea.

  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Mitropolitul Serafim de Pireu: O RATACIRE COMUNA: ZELOTISMUL RADICAL SI ECUMENISMUL SINCRETIST
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » Fericitul Filotheos Zervakos - DOUA MINUNI DOVEDITOARE CA NU MANTUIESTE CALENDARUL, CI POCAINTA
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » CALEA IMPARATEASCA: ADEVARATA ORTODOXIE INTR-UN VEAC AL APOSTAZIEI - de Parintele Serafim Rose
  27. Pingback: Metoda calendarului | O divagatie fara stil — Pustnicul Digital
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Epifanie combate extremismele stiliste si arata cum Biserica intotdeauna a lucrat cu iconomie si dreapta socoteala
  29. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Ce este “ROCORUL” dizident al lui Agafanghel? Cine sunt “catacombnicii” recomandati de Danion Vasile?
  30. Pingback: Război întru Cuvânt » De la infricosata vedenie a Sfantului Antonie cel Mare despre eretici la “traditia” pangaritoare a “Saptamanii de rugaciune” comuna cu heterodocsii
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate