Dmitri Avdeev: PSIHOTERAPIA – ABORDAREA ORTODOXA
Psihoterapia: abordarea ortodoxa
Intr-una din cartile sale teologice editate pentru mireni la inceputul secolului si reeditate in vremea noastra, protoiereul Grigori Diacenko a scris urmatoarele randuri, care pot defini esenta psihoterapiei ortodoxe:
„Marturisiti-va unul altuia gresalele, a zis Sfantul Apostol Iacov. Dar ce facem noi din aceasta porunca? Ni se spune ca este de ajuns sa ne marturisim inaintea lui Dumnezeu prin taina pocaintei. Ca sa fim iertati – da, fara indoiala. Vedeti insa ca, pe langa asta, in fiinta omului este cuprinsa o tainica, dar staruitoare trebuinta de a se deschide catre alt om.
La lumina iese numai latura exterioara si de suprafata a vietii noastre, latura din care aceasta se prezinta sub un chip placut. Sunt insa clipe cand apare cerinta sa se descopere realitatea, sa se vadeasca esenta acestei vieti, ca cel putin unul dintre semenii nostri sa stie tot ce nevoia si ispitele ascund in noi. La asta ne da ghes nu franchetea, ci nevoia profunda de a fi intelesi, usurati, mangaiati; si oare nu stim ce binefacatoare si izbavitoare sunt asemenea marturisiri? Oare nu stim ca anumite ispite care ne inconjoara, ispite vagi si tulburi, isi pierd puterea si farmecul in urma simplei dezvaluiri prin cuvinte? Oare nu stim cata putere si mangaiere ne poate da o inima bine educata duhovniceste care ne asculta, ne intelege?…
Oare aproapele tau va gasi aceasta inima la tine, fratele meu? Oare va gasi el milostivirea gata sa il asculte si sa-i pastreze tainuita marturisirea? Oare va gasi atentia plina de seriozitate, care nu face pe nimeni sa se simta nelalocul sau si care este singura ce merita incredere?”
Totusi, din pacate, la ora actuala crestinii sunt o minoritate in randul psihiatrilor si psihoterapeutilor. Psihoterapia, care incearca prin diverse metode sa ajute sufletului tulburat, numara astazi mii de tehnici psihocorective – dar cantitatea nu poate fi un substitut pentru calitate. Adevarata vindecare de suferinta sufleteasca se poate petrece numai prin pocainta, care cere eforturi duhovnicesti si care e straina de obiceiurile multora dintre contemporanii nostri, inclusiv ale medicilor. In atare circumstante, nu este de mirare ca diversele metode terapeutice la nivel rational si emotional nu sunt nici pe departe atotputernice şi ca ele au doar un efect temporar.
Sunt convins ca psihoterapia realizata dupa principiul: „Rabdati, o sa treaca tot” este in majoritatea cazurilor pur si simplu inadmisibila.
Voi mai da cateva exemple. O femeie de varsta mijlocie si-a pierdut unicul fiu. Jalea, lacrimile, disperarea n-au parasit-o nici o zi din clipa catastrofei auto care se petrecuse cu doi ani inainte…
Alt exemplu. Un om inca tanar, care la cei 38 de ani ai sai a suferit doua infarcte miocardice…
Nu foarte demult, in stare de anxietate marcata, mi s-a adresat un intreprinzator foarte avut, in varsta de 52 de ani. Acesta mi-a adus la cunostinta ca nu vrea sa mai traiasca, fiindca nu vede nici un sens in viata sa. In ultimii opt ani fusese casatorit de trei ori cu femei de doua ori mai tinere decat el, agonisise un capital frumos – si iata la ce deznodamant jalnic a ajuns.
Exista o tema practic interzisa in medicina si in psihologia lumeasca. Tema mortii. Se prefera ca moartea sa fie trecuta sub tacere. Ştiinta este aici neputincioasa. Bolnavii in stare grava sunt incurajati in mod constant:
„Totul o sa fie bine, totul o sa fie in regula”.
Şi omul moare in aceasta minciuna. Moare nepregatit, fara pocainta, fara testament duhovnicesc.
Pentru ortodox, aducerea-aminte de ceasul mortii este unul dintre lucrurile principale in viata. Crestinul cere de la Domnul, din tinerete,
„sfarsit fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea Judecata”.
Cand citesti despre sfarsitul dreptilor si al sfintilor, nu de jale, ci de cutremur smerit si de bucurie se umple sufletul…
Pentru medicul dedicat psihoterapiei este foarte important sa aiba propriile valori duhovnicesti care sa-i defineasca munca cu pacientii. Fara o platforma duhovniceasca, ortodoxa proprie, el nu va putea sa distinga cauzele situationale (psihosociale) si biologice ale imbolnavirilor de cele legate de viziunea asupra lumii. Iar daca la consult va veni un om al carui suflet nazuieste sa-L afle pe Domnul, psihoterapeutul ortodox trebuie sa-l ajute in aceasta privinta.
Bineinteles, medicul nu poate lua locul preotului: el doar ii premerge, reprezentand uneori „fraul” care-l impiedica pe pacient sa cada in mai mari ispite si pacate – betie, curvie, sinucidere.
Preotul si medicul sunt impreuna-lucratori cu Dumnezeu in lucrarea ingrijirii sufletelor.
Sarcina noastra, adica sarcina medicilor care si-au inchinat viata ingrijirii medicale ortodoxe a sufletelor, este renasterea traditiilor ortodoxe in medicina si in psihologie. Trebuie sa ne tinem strans de Credinta Ortodoxa si sa impartim aceasta comoara mantuitoare cu pacientii nostri, sa ii iubim si sa le purtam poverile.
Mostenirea Sfintilor Parinti este baza psihoterapiei ortodoxe.
In invatatura Sfintilor Parinti sunt cuprinse toate lucrurile indispensabile pentru vindecarea si mantuirea sufletului. Ca atare, a nu recurge la aceasta comoara ar fi un lucru ilogic si pacatos.
Trasatura distinctiva a psihoterapiei ortodoxe este milostivirea crestineasca, impreuna-patimirea, laolalta cu abilitatea de a folosi cunostintele psihoterapeutice si in general medicale.
Sfantului Ierarh Luca (Voino-Iasenetki) ii apartin urmatoarele cuvinte privitoare la psihoterapie:
„Psihoterapia, care consta in actiunea prin cuvant, mai bine zis duhovniceasca, a medicului asupra bolnavului, este o metoda general recunoscuta, care adesea da rezultate excelente, de tratare a multor boli”.
Aici trebuie pus un accent foarte important: de fapt, esenta psihoterapiei consta nu in actiunea prin cuvant, ci in cea duhovniceasca. Deoarece cuvantul care nu este induhovnicit prin puterea de viata facatoare a Duhului este o forma goala.
In psihoterapia ortodoxa, sau, cum o numim adesea, patristica, consultul este in primul rand o intalnire in Hristos. Chiar daca pacientul nu este crestin, medicul ortodox nu priveste intalnirea cu el ca pe un lucru intamplator. Totodata, el este dator sa se comporte cu cea mai mare evlavie fata de sufletul unui asemenea om si sa faca pentru a-l ajutora tot ce-i sta in puteri.
Bolnavii de profil psihoterapeutic constituie un contingent cu totul special. Suferintele lor sunt deseori legate de conflicte morale, probleme familiale, boli grave, cautari spirituale. In ochii medicului priveste de regula un om care traieste un deficit de dragoste, de intelegere, de sprijin din partea celor apropiati. La specialist el a apelat atunci cand sufletul i s-a umplut literalmente cu varf de trairi dureroase. Cateodata, aceste trairi se transforma in simptome somatice puternic exprimate, in diverse boli si alte tulburari.
Vazand in cabinetul meu icoane, candela, carti patristice, nu rareori pacientii ma intreaba din proprie initiativa despre sensul vietii. Şi atunci le vorbesc celor cu inima deschisa despre Ortodoxie, despre intelegerea crestineasca a sensului vietii, a sensului bolii si suferintei.
Actiunea psihoterapeutica trebuie, dupa mine, sa aiba o ierarhizare a scopurilor: de la cele mai apropiate (linistirea, insuflarea nadejdii, inlaturarea simptomelor imbolnavirii) pana la cele principale (cresterea si dezvoltarea launtrica, intoarcerea la valorile netrecatoare). In caz contrar, psihopractica poate deveni o manipulare nu lipsita de primejdii a sufletelor omenesti sau poate avea doar un efect „cosmetic”.
Potrivit profundei mele convingeri, psihoterapia trebuie sa devina, cand acest lucru este posibil, o „punte” catre Ortodoxie. Ma bucur sincer vazandu-i in biserica pe unii dintre fostii mei pacienti. Chiar daca mai apoi vor trece pe la cabinetul psihoterapeutului, cel mai des o vor face ca musafiri, fiindca sufletele lor L-au dobandit pe Vindecatorul Atotputernic – Domnul Iisus Hristos.
Vreau sa va dau inca un exemplu. Timp de trei ani am lucrat la sectia de recuperare a unei clinici cardiologice. Sarcina mea era sa incerc recuperarea psihologica a bolnavilor dupa infarctul ele miocard. Oamenii care veneau la consultatie – acestia erau in general barbati de varsta lucratoare – nu isi gaseau locul. Dispozitia lor era deprimata, in ochi le apareau des lacrimi. Unii erau nedumeriti, pierduti si nu le venea sa creada ca li s-a intamplat asa ceva. Este de mirare? Oameni la 45-50 de ani, cu o multime de visuri, de planuri… Şi dintr-o data, o boala grava ca infarctul. Multi se cutremurau, li se facea „pielea gainii” doar la auzul acestui cuvant.
Potrivit dispozitiilor, eu, ca medic psihoterapeut si psihiatru, eram insarcinat cu diagnosticarea anomaliilor psihice si cu vindecarea lor cu ajutorul medicamentelor si al actiunii psihologice. Diversi cercetatori au stabilit ca, uneori si la 6-12 luni de la aparitia infarctului, 90% dintre pacienti sunt deprimati. Cauzele persistentei acestei depresii sunt legate, dupa cum au aratat observatiile facute, de pierderea sensului vietii, de prabusirea sperantelor.
Familiarizandu-ma in detaliu cu literatura privitoare la recuperarea psihologica a bolnavilor de infarct, am sesizat o tendinta, care poate fi definita ca „fuga de realitate”, „stergere a unghiurilor ascutite”. Desigur, omul trebuie neaparat sa se linisteasca, dar mai departe? Imi puneam aceasta intrebare foarte frecvent.
Am inceput sa le citesc din scrierile Sfintilor Parinti pacientilor doritori. Am ascultat impreuna cantari duhovnicesti, ne-am intalnit cu clerici. Spre marea bucurie a noastra, a tuturor, clinica de cardiologie se afla chiar langa catedrala Intrarii in Biserica a Maicii Domnului. Unii bolnavi mergeau la slujbe (in limita puterilor), se pregateau de Spovedanie si de Sfanta Impartasanie. Uneori, bolnavul incepea tratamentul in stare foarte grava. Urma etapa de recuperare – iar inaintea iesirii din spital se spovedea si se impartasea. Slava lui Dumnezeu!
Doctorul V. K. Neviarovici din Voronej arata cu multa exactitate ca
„procesul convorbirii psihoterapeutice poate fi comparat cu o miscare inainte. Harta dupa care verificam corectitudinea cursului nostru este Evanghelia, iar scopul este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Inceputul miscarii este locul si starea in care bolnavul a venit la consultatie”.
Lucrand cu pacientii, psihoterapeutul ortodox N. D. Guriev din Moscova ii conduce in procesul psihoterapiei la acceptarea tezei potrivit careia
„fericirea omului depinde de duhovnicia lui”.
Despre metodologia lui N. D. Guriev se poate citi mai amanuntit in cartea lui „Patimile si intruparea lor in boli”.
N. A. Laisa, psihoterapeut ortododox din Bielorusia, a cercetat mult timp problema motivatiei in calitatea acesteia de categorie psihologica si a ajuns la concluzia ca in multe cazuri purtarea omului este determinata de patimi. Tocmai acestea, inradacinandu-se adanc, il imping pe om la fapte pacatoase. Din aceasta perspectiva, devine limpede cum de in jurul nostru sunt atat de multe conflicte, gesturi stupide, necugetate, rautacioase, de ce atat de mult din viata noastra contrazice cea mai elementara logica si bunul-simt.
O. Gh. Saropiatov, doctor in stiinte medicale, arata foarte corect ca
„antropologia ortodoxa este diametral opusa obisnuitelor abordari psihoterapeutice ale omului. Daca pentru cel mai nou val din psihoterapie este caracteristica utilizarea psihotehnicilor pentru «transformarea personalitatii», potrivit invataturii Bisericii omul nu-si pierde niciodata personalitatea in calea sa spre unirea tu Dumnezeu, desi renunta de bunavoie la inclinarile sale ce tin de firea cazuta. Viata duhovniceasca este intotdeauna constienta, in vreme ce inconstienta, pe care isi edifica sistemele majoritatea scolilor psihoterapeutice, este semn al intunericului si al pacatului”.
Este foarte important sa apreciem corect nu doar acuzele pacientului sau caracterul situatiei conflictuale, ci si starea sufleteasca a celui in cauza, purtarea care a premers respectivelor evenimente. Din acest punct de vedere, uneori este mai important sa apreciem nu cauzele in sine, ci „contextul” circumstantelor de viata care au dus la ele. In acest scop, in timpul primei intalniri il rugam pe pacient sa numeasca cateva evenimente importante din viata pe care a dus-o in ultimii trei-cinci ani si sa le comenteze oral sau in scris.
Structura convorbirii cu pacientul care vine pentru prima data la consultatie poate fi reprezentata dupa cum urmeaza: cunostinta; elucidarea tabloului intern al bolii; discutarea problemelor actuale; tragerea concluziilor.
Pacientilor nostri trebuie sa le dam in primul rand dragoste si caldura sufleteasca. Iar de cunostinte este nevoie ca sa aplicam mai bine aceasta dragoste. Lipsa de pace sufleteasca, pierderea stapanirii de sine… Tocmai de aici provin o multime de neplaceri, certuri, conflicte, boli, dezordini in familie si toate cele de acest fel, pe care nici nu e posibil sa le enumeram. Sarcina medicului este ca pacientul sa gaseasca pacea cu sine insusi, iar prin aceasta si pacea cu Dumnezeu.
Una dintre cele mai importante sarcini ale psihoterapiei ortodoxe este conlucrarea cu omul (pacientul) in constientizarea de catre el a mecanismelor psihologice patimase ale bolii sau a situatiei conflictuale.
Psihoterapia ortodoxa este de nepretuit in recuperarea celor ce sufera de narcomanie, de alcoolism. Sarcina fundamentala a masurilor psihoterapeutice luate va fi formarea in suferinzi a unei atitudini care priveste narcomania, respectiv betia, ca pe o boala ce tine de pacat.
In concluzie, se poate spune ca intr-adevar eficace si folositoare va fi numai acea asistenta psihoterapeutica ce duce la Hristos si este realizata de un medic sau psiholog ortodox, care se pocaieste si isi indreapta propria viata. In acest caz, cuvantul specialistului va fi intarit de puterea harica a lui Dumnezeu si il va mangaia pe cel bolnav, ii va arata drumul catre Cel al Carui Cuvant este Adevarul, Calea si Viata! Psihoterapia il poate ajuta pe om sa se inteleaga mai bine pe sine insusi, sa-si inteleaga mai bine starea sufleteasca, sa dea o apreciere mai profunda diverselor situatii conflictuale, sa se calmeze s.a.m.d. Totusi, nici o psihoterapie n-are puterea de a invinge in sufletul omului pacatele si patimile: aceasta — cu conditia ca si omul sa se sileasca duhovniceste — o poate face numai Domnul.
Oponentii spun:
„Nu poate exista o psihoterapie ortodoxa; nu este admisibil ca medicul ortodox sa insufle convingerile sale religioase altor oameni, de vreme ce au dreptul la existenta si alte doctrine religioase”.
Iata parerea mea. In cazul dat, eu vad urmatoarea rezolvare a problemei: daca medicul psihoterapeut este un om credincios, ortodox, practica lui de ingrijire a sufletului se va baza pe valori crestine. Iar in arsenalul lui nu vor exista tehnici meditative, transe hipnotice si alte metode de acest fel, care aduc distrugere in sufletul pacientului. Se intelege, de asemenea, ca medicul ortodox va vorbi despre credinta si duhovnicie cu oamenii care vor sa auda de asa ceva. Crezand cu tarie ca Adevarul este unul singur si ca el exista numai in sfanta Ortodoxie, medicul credincios nu va propune spre „probare” dogmele altor confesiuni si religii. Astfel, medicul ortodox va face o psihoterapie ortodoxa.
Precum s-a definit mai sus, psihoterapia este un mod specific de asistenta medicala, caci teoria si practica ei se concentreaza asupra sufletului omenesc. Este firesc ca ortodoxul sa tinda spre a fi consultat de un medic ortodox. Inca ceva: in Rusia, ortodocsii alcatuiesc principalul strat formator de cultura al societatii noastre, sunt milioane de oameni. Iar noua, medicilor ortodocsi, ni se repeta neincetat:
„Nu aveti dreptul! Incercati sa marginiti stiinta la cadrele conceptiilor biblice!…”
Dar, dati-mi voie, de ce? Daca la un medic credincios s-a prezentat la consult un pacient credincios, de ce ar trebui sa-si ascunda unul fata de celalalt convingerile? Pe de alta parte, se intampla si asa: vazand in cabinet icoane, candela, bolnavul cere singur sa i se vorbeasca despre credinta, despre Biserica, si discutia capata treptat un cu totul alt continut. Cred ca este vremea sa fie recunoscuta o noua orientare moral-religioasa in medicina, si anume psihoterapia ortodoxa.
„Biserica si medicina: sanatatea psihica a omului” — sub aceasta deviza s-au desfasurat la Minsk, in mai 2000, Sesiunea de Comunicari Eparhiala, la care au fost invitati clerici, medici, psihologi, lucratori in domeniul asistentei sociale nu doar din Bielorusia, ci si din Rusia si Ucraina. In rezolutia pregatita de noi sunt subliniate urmatoarele:
„Psihiatria, psihoterapia si psihologia medicala, ce includ in denumirile lor categoria de suflet (psyche), reprezinta acele sectiuni ale stiintei medicale care sunt obligate sa cerceteze cauzele moral-duhovnicesti ale bolilor neuropsihice si psihosomatice. Noi dam marturie despre legatura cauzala directa dintre formele pacatoase de comportament si tulburarile neuropsihice.
Noi – participantii la Sesiunea de Comunicari Eparhiala de la Minsk cu titlul: «Biserica si medicina: sanatatea psihica a omului» – ne manifestam ingrijorarea in legatura cu:
— cresterea vertiginoasa a tulburarilor neuropsihice, a alcoolismului, a narcomaniei;
— consecintele activitatii distructive a sectelor totalitare si a practicilor oculte;
— raspandirea pretutindeni a diverselor psiho-tehnologii distructive occidentale si orientale;
— caracterul asistentei psihologice si psihoterapeutice acordate, care in esenta sa este cu precadere anticrestina si distructiva prin urmarile sale asupra personalitatii;
— pregatirea specialistilor din domeniul ocrotirii sanatatii psihice a populatiei fara a se lua in considerare valorile moral-duhovnicesti ortodoxe”.
[…]
Da-ne, Doamne, intelepciune si putere ca sa vindecam bolile sufletesti intru slava Ta!
(din: Dr. Dmitri Avdeev, Cand sufletul este bolnav, Editura Sophia, 2005)
De acelasi autor:
- INTRISTAREA SAU DEPRESIA – DUHUL “UCIGASULUI DE OAMENI DINTRU INCEPUT”. CARE ESTE GRAVITATEA PACATULUI SINUCIDERII? Raspunsurile psihiatrului ortodox D. Avdeev
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
- PARADOXURILE CONCUBINAJULUI – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
Legaturi:
- Fericitul Parinte Epifanie Teodoropoulos despre PSIHANALIZA, BOLI PSIHICE, DEMONIZARE, MEDICAMENTE SI MEDICI
- “SCOALA-TE SI UMBLA!” De ce trebuie sa pretuim totusi… sanatatea? CUM SE TRATEAZA SI SE VINDECA DE BOLI CREDINCIOSII ORTODOCSI?
***
- Preotul ca terapeut duhovnicesc. Ce greseli se fac de obicei in comunicarea cu cei care vin la noi cu probleme? CAT DE IMPORTANT ESTE SA STIM SA NE ASCULTAM?
- JEAN-CLAUDE LARCHET – interviu despre tipuri de boli si terapeutica ortodoxa, catolicism si “globalizare religioasa”, Har si asceza, Traditie si actualitate
- GARBOVIREA NEVAZUTA – ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR
- Jean-Claude Larchet despre SURSELE SPIRITUALE ALE BOLILOR PSIHICE (fragment): VINOVATIA, FRICA, IDOLATRIA, OBSESIILE, INJOSIREA DE SINE, s.a.
- Jean-Claude Larchet: DELIRUL, LIPSA DE IUBIRE, FALSA IUBIRE SI BOLILE PSIHICE
- TRISTETEA SI AKEDIA: cauze, manifestari, terapeutica duhovniceasca (Jean-Claude Larchet)
- MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis Romanidis
- NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICA VIE
- DE ZIUA DREPTULUI IOV – MEDITATIE DESPRE SUFERINTA SI PRIETENIE
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- Cuvinte parintesti pline de iubire si de intelepciune de la Cuviosul Paisie Aghioritul pentru dreapta-socoteala, marime de suflet si nadejde
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre oamenii sensibili – cuvinte de mangaiere si de intarire a nadejdii
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre SENSUL VIETII
- SA RECITIM IMPREUNA (III): SFANTUL IOAN CASIAN – o pilda despre dreapta socotinta, deznadejde si compatimirea cu cei raniti de ispite si de patimi
- FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata… adevarului. Mic indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA
- Parintele Serafim Rose: FORMAREA SUFLETELOR TINERE. “Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, atunci toate scrierile ortodoxe nu-ti vor fi de niciun folos”. CUM E AFECTATA VIATA DUHOVNICEASCA DE NEVOILE PSIHOLOGICE SI DE IMATURITATEA EMOTIONALA A TINERILOR?
- PARINTELE RAFAIL CATRE PREOTI – chemare rusinata si dureroasa la pocainta. “Noi toti suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta…”
Eu am avut o depresie majora care acum s-a vindecat dupa 5, 6 ani de tratament continuu fara pic de alcool ,, doar cand si cand o ceasca de vin.Mi s-a intamplat dintr-o data. si imi ziceam cum de tocmai eu trec printr-o durere asa mare suleteasca si apoi trupeasca, ca este afectat si fizicul.Nu dormeam, nu aveam liniste, ce sa mai , nu gandeam ca imi voi mai reveni.Acum sunt mult mai inteleapta , mai rabdatoare , nu-mi mai plac certurile de nici un fel, incerc sa aplanez cel mai mic conflict.E posibil ca aceasta depresie, sa fie si provocata.Daca iti pune cineva un drogg in paharul cu suc , de exmplu heroina, este f grav, si conduce la depresie.Important este sa se faca tratamentul indelungat ‘+ rugaciune + medic bun intelegator+vointa+ intelegere din partea celor din jur+ pastrarea in societate lucrand ceva.Eu asa cred ca am trecut peste aceasta cumplita boala.Se mai intampla ca acesti bolnavi sunt umiliti de cei din jur, accentuand suferinta bolnavului,de aceea este nevoie si de intelegerea celor din jur.
Domnul sa va ajute!De ce am scris toate acestea ?sunt un om patit care poate ajuta.Sunt foarte multi care au depresie.
Bolnavul depresiv se inchide in el , nu mai comunica,Asa am patit eu.M-a ajutat sotul meu care mi-a redeschis sufletul.El m-a determinat de comunicat din nou.Un psiholog bun poate face asta.sa te ajute sa comunici dar si un preot.
…stiti vreun psihiatru ortodox in Bucuresti?
Da.trimite te rog mesaj pivat pe adresa macoveigabriel@gmail.com
1″Fratilor,chiar de va cadea un om in vreo greseala,voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii,luand seama la tine insuti,ca sa nu cazi si tu in ispita.
2Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos.
3Caci de socoteste cineva ca este ceva,desi nu este nimic,se inseala pe sine insusi.
4Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare,si atunci va avea lauda,dar numai fata de sine insusi,si nu fata de altul.
5Caci fiecare isi va purta sarcina sa.
6Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile.
7Nu va amagiti:Dumnezeu nu Se lasa batjocorit;caci ce va semana omul,aceea va si secera.
8Cel ce seamana in trupul sau insusi,din trup va secera stricaciune;iar cel ce seamana in Duhul,din Duh va secera viata vesnica.
9Sa nu incetam de a face binele,caci vom secera la timpul sau,daca nu ne vom lenevi.
10Deci dar,pana cand avem vreme,sa facem binele catre toti,dar mai ales catre cei de o credinta cu noi.”
-Galateni-Cap.6-
Un exemplu desavarsit:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/11/20/parintele-calciu-viata-america-marturii-ucenici-iubire-jertfa-icoana/
Înfricoşează Adevărul ?
Se teme omul de dreptate ?
E Adevărul o putere ?
Puterea-i, are răutate ?
Da. Adevăru’i o putere
(Imensă). De nebiruit.
Pe care moartea, nu o învinge
Ci… -l face şi mai strălucit.
Puterea sa nu-i ucigaşă.
E vie şi-i mântuitoare.
Ea lămureşte, nu distruge
(Nimic, din ce este valoare).
Căci Adevărul, e puterea
Ce Dumnezeu ne’a dăruit-o
(E Iisus, Domnul şi omul),
Pe care noi am răstingnit-o.
Findcă ne cere răstignire.
Ne cere, o viaţă smerită.
Ne cere, Adevărul sacru
Şi dragoste desăvârşită.
Ne cere să’mplinim dreptatea.
Să trăim Adevărul sfânt.
(Nu adevărul ce există,
Numai sub cer şi în pământ),
Nu adevărul fără viaţă,
Ce este peste tot sub cer,
(Al timpului, rocii şi morţii),
Manipulat de Lucifer.
Căci Lucifer, cu acesta face
Lucrarea lui,(în chip ascuns),
Amestecându-l cu Adevărul,
Cel făr de moarte’a Lui Iisus.
El, a făcut ca adevărul,
(Ce-i doar sub cer şi în pământ,),
Să pară unic. Absolutul,
Şi lumea să-l socoată sfânt.
La folosit ca să înşele.
Să-i fie lesne. La’ndemână.
La încărcat cu duh demonic
(Făcând din adevăr minciună).
Minciuna, ce distruge sfântul,
Din om, din duh şi de sub cer,
Este “creaţia” căderii
Cea proprie lui Lucifer.
Minciuna nu are putere,
Decât în a spurca şi’n rău)
În a surpa şi a distruge.
(În a cădea din Dumnezeu).
Ea pune strlucirea vieţii,
În viziunea’i convertită
Ce’aduce’un bine spre osândă
Şi’o bucurie otrăvită.
Ea nu-i lumină (deşi pare).
Este obscură şi confuză.
Nu lămureşte, ci încurcă,
Acoperă ,ascunde, scuză.
Din Adevăr, ia ce-i slujeşte.
(Uzând de forţa lui divină),
Ca să prezinte răul, falsul,
Şi înşelarea, ca lumină.
S’arate lumii, întru CINSTE,
Pe ticăloşii (ce-au pierdut-o).
Şi… drepţi şi vrednici şi…-n dreptete,
Pe cei vicleni, (ce şi-au vândut-o),
Să stăpânească nedreptatea
(Cu vrednicie de lumină),
În cinste şi-n respectul lumii,
Întocmai cum ar fi divină,
S’aducă omul în robie,
În înşelare şi în moarte,
(Convins că merge în lumină
În Adevăr şi’ntru dreptate),
Spre-ai stoarce munca lui cinstită
(Şi energia şi voinţa),
Convins că toate sunt normale
Şi că minciună…,-i chiar credinţa.
Înfricoşează Adevărul ?
Se teme răul de dreptate ?
E Adevărul o putere
Ce are’ntrânsa răutate ?
Da. Adevăru’nfricoşează
Că e putrea cea divină
Dar răutatea’i în minciuna
Ce se pretinde-a fi lumină.
Toţi ştim, (când patima ne-o cere)
Că vom minti, că facem rău,
Că stricăm căile dreptăţii,
Şi legile lui Dumnezeu.
Şimţim în suflete osânda
Ruşinea (poate) şi ocara,
Ştim că miniciuna e spurcată,
Dar i-acceptăm uşor povara.
Gândim că…, nu o să se afle
Şi c’a minţi este firesc,
Că rele… sunt cu mult mai grave
Şi că toţi oamenii greşesc.
Dar ziua cea înfricoşată,
(Când tuturor v-a dovedi
Dreptatea sau poate osânda),
Prin ADEVĂR, ne va vorbi.
Noi suntem liberi să alegem
(Fie în bine, fie-n rău),
Fie-n minciună cu vrăjmaşul,
Fie urmând lui Dumnezeu.
Dar la sfârşit El, ne va scoate
În arzătoarea sa lumină
Şi gând şi faptă şi trăire
Făcută-n bine sau… în vină.
De am ales acum pe lume
Să trăim sincer Adevărul
Cu totă grutatea-i sfântă,
El ne va fi APĂRĂTORUL.
El va fi mântuirea noastră,
(Prin vorbele mărturisite
Prin crucea în Hristos purtată,
Şi faptele agonisite).
Şi-n El, se va vădi şi răul
Care aduce acuzarea
(Total, detaliu cu detaliu),
Când se pronunţă condamnarea.
Da Adevărul, e putere
Şi orice om din lume-o ştie.
(Am încercat-o, am trăit-o
Şi-o vom trăi o veşnicie).
Nu teoriile savante
(Nici ce afirmă oarecare),
Este de seamă, ci ADEVĂRUL,
(Care-i prezent în fiecare).
Nu orice om poate cunoaşte
Ştiinţa lumii şi credinţa,
Dar Adevăr, e-n fiecare,
(Decizia şi conştiinţa),
Nu teoria ateistă,
Nu argumentul din ştiinţă,
Spun da sau nu (în fiecare),
Ci cele dintru conştiinţă.
În fiecare Adevărul
Este prezent, (este trăit).
Şi este-n noi întreaga viaţă
(Chiar dacă nu a fost dorit).
În el, oricare acţiune
(Prin conştiinţă), e filtrată
Şi conştient oricine ştie
De-i rea, de-i bună, de-i curată.
Dacă răspunderea apasă…,
E nenţeleasă…, e prea mare…,
Doar, conştinţa ne munceşte.
(Doar ea ne’aduce’ngrijorare).
Cine-şi închipuie dragi semeni
Că-l înşelăm pe Dumnezeu,
(Sau că nu este), când, în suflet,
Ne mustră Adevărul său ?
Când strigă cerul şi pământul…,
(Şi-n lume îl vedem cum piere,
Vîndut ,,pentru un blid de linte”
Doar pentru bani, pentru putere),
Ne amăgim.(Că vrem s-o facem).
Dar el rămâne-n conştinţă,
Un martor viu care ne mustră
Şi cere să avem credinţă.
Căci conştiinţa ne e paznic.
Ea este cea care veghează,
Ne-arată binele şi răul
Şi toate le înregistrează.
Şi ea va scoate la lumină
Tot ce-am făcut, tot ce am spus,
(Din Adevăr sau din minciună),
Cu Lucifer sau cu Iisus.
Căci, crunt e chinul conştiinţei
Şi grele boli aduce’n lume
Boli ale sufletului nostru,
(Căzut din toate cele bune).
Numai biserica ne scote
Din chin, (din iadul conştiinţei),
Prin preot, prin mărturisire,
Prin jugul sfânt al pocăinţei.
Căci bola sufletului nostru
E tot ce poate fi mai greu,
Şi nu o vindecă pe lume
Decât prea-bunul Dumnezeu.
Atentie mare cu Psihoterapia sau “Psihoterapie Sacra” sau “Reiki Ortodox” si cei ce le practica si se numesc singuri vindecatori. Fara indoiala ca sunt inselati si atrag tot mai multi spre erezie. Sunt numeroase cabinete de astfel de “vindecatori” in toata tara.
Cunosc personal cazuri de oameni care amesteca Reiki sau altfel de terapii, cu Ortodoxia si astfel ii schimba sensul. Acesti oameni nu folosesc Sfanta Cruce ci altfel de simboluri sau semne si deseori amesteca Rugaciunea cu meditatiile de tip oriental ceea ce e inselare din start.
Va recomand sa cititi din curiozitate cateva randuri din cartile lui Ovidiu Dragos Argesanu (mare Psihoterapeut cum se vede el si il vad adeptii din toata tara.) – sustine des ca sta de vorba cu Ingeri si Arhangheli si foloseste des nume precum Cleopa Ilie, Ilarion Argatu, Arsenie Boca etc. Va rog fugiti de “Psihoterapeuti Ortodoxi” ca de draci, este inselarea de-a stanga de care ne spune Parintele Arsenie Papacioc, va spun pentru ca si eu am fost inselat.
recomand cu caldura aceasta conferinta pentru lamuriri si curiozitatti in acest sens:
http://www.youtube.com/watch?v=pRO2rf2iqrM
Domnul cu voi!
@ nu conteaza:
Sunt bune avertismentele, pana acolo unde ajungeti la indemnuri de tipul “Va rog fugiti de “Psihoterapeuti Ortodoxi” ca de draci”, pentru ca acest gen de vraci new age, exemplificati de dvs. (si sunt enorm de multi, iar unii folosesc bine-mersi si crucea, si alte mijloace sau forme ale Bisericii, nu au problema ei cu asta, cum nu au nici vrajitoarele, dar fac, in acelasi timp si pase energetice, radiestezie, reiki si alte nenorociri!) nu au nicio legatura cu psihoterapia ortodoxa despre care vorbesc Avdeev, Larchet sau Mitropolitul Ierotheos. Din contra, ei fac parte din acele categorii enumerate in finalul capitolului, care se doresc a fi combatuti de catre psihiatrii si psihologii ortodocsi rusi. Din pacate, pe la noi nu prea exista decat cel mult cativa psihologi credinciosi, putin cunoscuti si modesti, prin cate un cabinet medical de la stat sau prin cate o scoala. Si, din cate am auzit, si unii (foarte putini) psihiatri care macar au o tengenta cu Biserica si nu o resping. Dar ar fi posibil si ar fi bine sa existe….
Am si eu o nedumerire, inainte citeam articolele de pe acest site si le copiiam in word, acuma nu mai pot care este motivul ?
Larchet vine cu o sinteza aprofundata despre moarte, mai plina de nadejde as zice pentru crestinii practicanti care mor cu nadejdea invierii. El il citeaza pe Sf. Maxim Marturisitorul
“Sfarsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte, ci izbavire de moarte si despartire de stricaciune si slobozire din robie si incetarea tulburarii si oprirea razboaielor si risipirea intunericului si odihna de osteneli si linistirea fierberii si acoperirea rusinii si scaparea de patimi si nimicirea pacatului si, ca sa zic pe scurt, hotarul tuturor relelor”, spune Sfantul Maxim Marturisitorul.
Viata vesnica la Dumnezeu nu putem afla decat in Hristos si prin Hristos, dupa cum sta scris: “Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este intru Fiul Sau. Cel ce are pe Fiul are viata: cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata” (I In 5, 11-12).
O abordare asemanatoare are si parintele Arsenie Boca:
http://vestitorul.blogspot.ro/2009/12/cuvant-despre-moarte-parintele-arsenie.html
Nu vreau sa fiu inteles gresit.
Se stie ca nimeni nu poate sa se mantuiasca prin faptele sale. Mantuirea vine prin Harul si Mila lui Dumnezeu. Ci nu noi ne mantuim ci El ne mantuieste, Hristos.
Insa noi crestinii stim ca este nevoie si de fapte impreuna cu credinta.
Pentru ca credinta fara fapte moarta este asa cum si faptele fara credinta raman cam fara valoare dupa Sfantul Apostol (Iacov 2, 17)
Dumnezeu trimite Harul Sau nu neaparat dupa nevointe exceptionale (cum e cazul talharului de pe cruce) insa este nevoie ca omul sa se straduiasca sa lucreze ceva pentru Imparatia Cerurilor si Dumnezeu vazand aceea stradanie a omului chiar plina de neputinta fiind, daca intentia exista si omul si-a dat silinta Dumnezeu vazand trimite Harul Sau ca acolo unde omul nu poate plineste Dumnezeu.
Important este sa misti ceva, sa-ti pese si Dumnezeu nu lasa pe nimeni.
Referitor la moarte consider ca o abordare mai de nadejde este mai bine venita fiindca unii crestini cad in deznadejde cand se vorbeste doar de frica de moarte ceva foarte des intalnit e ca si cum ai vorbi de moarte fara inviere.
Ori asa cum inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu iar sfarsitul intelepciunii este dragostea de Dumnezeu.
La fel cum inceputul smereniei este a se socoti cineva dedesuptul tuturor, iar sfarsitul smereniei este cand omul atribui izbanzile sale lui Dumnezeu
Tot asa, consider n-ar trebuie sa exista doar frica de moarte, ci si o nadejde asupra ei…
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/valeriu-gafencu-si-sfintenia-pe-care-bunul-dumnezeu-o-daruieste-636226.html
Este minunat sa ai astfel de psihologi si legea sa-i permita! Si ma refer la lege, pt. ca mai ales in occident o astfle de abordare este aproape imposibila in mediul profesional. Nu mai vorbesc de iconele din office. Poate numai daca persoana este afiliata unei biserici si face astfel de sesiuni in cadrul bisericii respective. Altfel in mediu public totul trebuie sa fie laic, fara Dumnezeu.
Pr Rafail Noica i s-a pus o data intrebarea ca unde sa mearga crestinul in astfel de cazuri, la preot sau la psiholog? Cred ca parintele a raspuns ca” bineinteles ca la preot dar durerea mare este ca multi din parinti nu sunt experimetati in asa ceva”.
Din experienta unor prieteni cu fostul nostru patimitor Pr Gheorghe, a videcat pe multi de depresie majora, suicid, posesie demonica fata a avea ceva cunostinte de psihologie. Insa parintele citea in sufletul tau si stia ce-ti trebuie. Printre ele un caz, o fata, care fusese pe medicamente psihotrope din copilarie (din cauza abuzului din familie) si nu numai ca medicamentele nu au ajutat-o prea mult dar devenise dupa vre-o 15-20 de ani de psihotrope, dependenta de ele. Drept urmare sotul a parasit-o. Atunci Domnul in marea Lui mila de oameni i l-a trimis pe parintele.
Nu stim cum/ce a facut parintele, insa dupa vre-un an de relatie duhovnic-fiica, fata a reusit nu numai sa renunte la toate medicametele (multe, dupa cum mi-a aratat) dar a fost si vindecata de depresie si dependenta.
Desi nu vreau sa para ca ii fac [reclama] pr. Gheorghe mai adaug, o marturie a fostului staret pr Gherman de la Man Platina, pe care l-am auzit personal spunand ca “cazurile” de posedati pe care sf manastire Platina nu le putea rezolva le trimeteau la Pr Gheoghe in Washington sa le rezolve. Cei ce se confrunta cu astfel de cazuri (in familie), le recomand pe langa medicatie sa se roage parintelui.
Aproape toate bolile psihice au si o componenta demonica (desii stiinta nu admite asa ceva), sunt acele unde apha pe care divolul intra… Medicamentele te tin cumva pe linia de plutire/amortire pt o perioada, insa in curand ele vor necesita doze din ce in ce mai mari (vorbesc de cazurile chronice), de la 6-10 ori peste limita dozei maxime. Nu stium daca acesti pacienti se duc din cauza accentuari bolii sau a dozelor toxice (desii psihiatrii sustin ca organismul uman se poate adapta la dose din ce in ce mai mari…)
Noi suntem prea slabanogiti “duhovniceste” astazi ca sa putem admite tratamentul (ca vindecare strict cu medicamente nu exista) acestor boli fara medicatie.
Si totusi au existat, poate ca inca mai sunt sfinti in viata, care au vindecat numai cu rugaciunea.
@ Marcel
Ar trebui sa puteti copia in word in continuare. La ce anume va referiti mai exact?
Incercati sa faceti un update la browser. Daca problema persista, ne puteti scrie pe adresa de email si vom incerca sa vedem cum putem rezolva.