Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI

Despre relatiile dintre soti

– „Spuneti-ne, cand este recomandat pentru soti sa se abtina de la relatiile trupesti?” (Cristina A.)

–   In posturi, in zilele de miercuri, vineri si duminica. Sotii ortodocsi se abtin de la relatii atunci cand copiii le sunt bolnavi sau cand intampina anumite greutati in familie. La fel, inainte de Sfanta Impartasanie. Numai ca fiecare cuplu de casatoriti trebuie sa procedeze rational, cantarind foarte bine circumstantele, fara ca cineva sa ia hotarari de unul singur.

–  „In Evanghelie nu se spune ca in timpul posturilor omul trebuie sa se abtina de la relatiile intime. De ce trebuie sa ne abtinem totusi?” (Irina B.)

– Postul inseamna abtinere; abtinere de la placerile senzuale. De aceea, ar fi primitiv sa privim postul ca pe un regim alimentar si, in rest, sa ne permitem orice altceva. Postul es­te abtinerea de la distractii, posibilitatea unei concentrari aparte, stare de rugaciune deosebita. Postul este si refuzul unor activitati distractive. Presupun ca astfel poate fi privita si abstinenta de la relatiile conjugale. Este important sa tinem minte ca exista o masura a postului, si aceasta masura este definita de fiecare om in parte. De exemplu, omul poate hotari sa nu bea si sa nu fumeze de dragul lui Hristos si, in acelasi timp, sa nu promita ca va renunta la crenvursti cu omleta. Sigur ca Domnul va primi si un astfel de post. In cadrul postului exista si inlesniri; de exemplu, pentru cei bolnavi. Daca omul nu poate rezista fara lactate, atunci macar sa nu manance carne. Sau miercurea si vinerea, in timpul postului, sa nu manance nici chiar lactate.

–  „Cum se poate abtine de la relatiile intime o femeie al carei sot este necredincios?” (Aliona C.)

– Aceasta situatie este, din pacate, des intalnita. In acest caz este nevoie de un compromis sanatos, dar acesta sa nu fie un compromis cu constiinta. Cel mai important, intr-o familie, este sa existe pace si intelegere. A initia relatii incordate datorita temei postului nu este spre binele nimanui. Exista posibilitatea ajungerii la o intelegere cu sotul privind abtinerea de la relatiile intime, macar in timpul pregatirii pentru Sfanta Euharistie. Daca omul iubeste, fie el si neobisnuit cu Biserica, poate face sacrificii, in acest sens, pentru sotia sa. Daca nu exista posi­bilitatea bunei intelegeri, atunci sotia trebuie sa lase de la sine si sa se roage lui Dumnezeu pentru inteleptirea sotului. Un parinte le spunea fiilor sai duhovnicesti ca raul nu trebuie sa aiba punctul de pornire de la noi. Aceasta regula trebuie sa se aplice in orice situatie din viata.

–  „Oamenii credinciosi spun ca pana la casatorie tinerii nu trebuie sa aiba relatii intime. Dar daca dupa casa­torie realizeaza ca unul dintre ei nu poate avea relatii intime depline, ce-i de facut?” (Svetlana V.)

– Daca vorbim aici despre impotenta barbateasca, atunci problemele de acest gen, care sa nu poata fi tratate, se intalnesc doar in 2-3% din cazuri. In 97-98% din cazuri aceste probleme sunt cauzate de disfunctii nevrotice, care sunt reversibile, in principiu. Pentru inlaturarea acestora este posibil sa fie nevoie de consultarea neuropatologului sau a urologului. Adesea, aceste probleme apar la inceputul casniciei, din cauza emotiilor sau atunci cand oamenii dau o importanta mult prea mare acestor relatii. De obicei, toate acestea se trateaza. Problemele de acest gen nu apar doar la barbati, ci si la femei. Daca omul are insa probleme ireversibile, atunci nu inteleg de ce barbatul nu a anuntat-o despre acestea disfunctie pe aleasa inimii sale. Intr-adevar, in unele cazuri, se poate pune si problema desfacerii casniciei. In orice caz, totul se rezolva de la caz la caz. Am urmarit nu demult o emisiune foarte interesanta, in cadrul careia se povestea despre oameni cu probleme mari in viata. S-a discutat cazul unui tanar care a avut un accident rutier in ziua nuntii si a ajuns invalid. Sotia l-a parasit la o luna dupa nunta, iar el a inceput sa bea si a incercat sa-si puna capat zilelor. Cu timpul insa a ajuns la credinta in Dumnezeu, a terminat facultatea si a devenit profesor. A intalnit mai tarziu o fata care a trecut peste starea lui fizica si a acceptat sa-i fie sotie. Iata, astfel, un exemplu de relatie care nu se bazeaza pe apropierea fizica, ci pe cea sufleteasca in primul rand.

PUTEREA RUGACIUNII MAMEI

A venit, nu demult, la mine o femeie de patruzeci si ceva de ani, care are un mare necaz: fiul ei se drogheaza. Situatia este, in cazul ei, una tipica: fiul nu considera necesar sa mearga la medic, nu este apropiat de Dumnezeu si de Biserica, comunica foarte putin cu mama si dispar diverse obiecte din casa. Femeia era toata plansa, obositia, chinuita. La prima vedere, situatia pare fara iesire.

Cum sa incep discutia in acest caz? Un mare rugator rus, Sfantul Serafim de Sarov, spunea: „Dobandeste duhul pacii si mii de oameni se vor mantui in jurul tau”. Noi nu tintim spre mii, bineinteles. In aceasta situatie concre­ta cel mai important era ca fiul si cei ai casei sa dobandeasca pacea launtrica si mantuirea. Am spus ca este foarte important ca ea sa se roage pentru fiul ei, sa-si reanalizeze viata, sa se pregateasca de o spovedanie generala. Trebuie realizata o insanatosire spirituala a mediului copilului bolnav. Cum se face aceasta? Se sfinteste casa, se face cununia cu sotul, daca aceasta nu s-a facut pana acum si daca sotul este pregatit pentru Taina. Fiul trebuie pomenit la slujbe. Toate aceste medicamente spirituale dau un rezultat simtitor.

I-am povestit femeii cazul unui medic, cunostinta de-a mea, care bea foarte mult si avea un mod de viata dezlanat. Ce-i drept, cu toate acestea, el iubea bolnavii si se purta frumos cu ei. Probabil ca din acest motiv s-a si milostivit Dumnezeu de el. Mama acestuia este o femeie profund credincioasa si numai ea stie cate lacrimi a varsat, in rugaciuni la Dum­nezeu, pentru fiul ei. Nu exista insa nici o speranta de indreptare, familia medicului fiind pe punctul de destramare. Asadar acesta era intr-o stare grava si, de aceea, s-a asezat pe canapeaua de la trieri, atunci cand a vazut icoana Maicii Domnului din calendar. Nu-mi pot explica in ce fel a putut el sa se roage, avand in vedere starea sa, el, de fapt, nici nu stia rugaciuni, dar a simtit clar cum „mizeria” i-a zburat din cap. Mi-a povestit ca dupa aceea nu s-a mai putut aseza pe acea canapea. Acest om s-a schimbat intr-o clipa. A inceput sa creada si si-a dus si copiii la biserica. Sigur ca a si incetat sa mai bea.

In Scriptura este scris: Daca vei spu­ne acestui munte sa se mute, se va muta… atunci cand citim aceasta avem indoieli, intrebandu-ne cum ar fi cu putinta una ca aceasta. Tocmai de aceea muntele nu se poate misca, fiindca nu credem aceasta. Si Apostolul Petru, avand credinta, a mers pe apa. Indrazneste!, i-a spus Domnul. Petru a intrat, dar, atunci cand s-a indoit, a inceput sa se afunde. La fel e si acest caz al colegului meu, care ne invata ca nu trebuie sa disperam, ci sa credem. I-am spus femeii care venise la mine ca nu exista vreun moment cand ea nu ar fi in Dumnezeu sau fara El. I-am aratat distanta dintre noi si am spus: aici este Hristos, fiindca ma rugasem de dimineata, iar Hristos a spus: Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, sunt si Eu cu ei. Si El vede si aude toate necazurile noastre. Daca nu schimba imediat lucrurile din rau in bine, inseamna ca nu atunci este, pentru aceasta, Voia Sa cea sfanta. Dar e posibil ca a doua zi, daca noi vom fi mai neprihaniti, pocaiti, daca ne vom mai ruga, lucrurile sa se schimbe. Vreau sa vorbesc aici despre puterea rugaciunii de mama. Dupa cum se spune in popor: „Rugaciunea mamei te scoate si de la fundul marii”.

Despre importanta rugaciunii materne si despre binecuvantarea acesteia am citit in amintirile Preasfintitului Serghie (Sokolov), episcop de Novosi­birsk si Berd, raposat acum. El descria rugaciunile pe care le facea alaturi de mama sa. Atunci cand se incheiau rugaciunile, mama sa lua binecuvantare de la fiul ei, arhiereul. El o binecuvanta, dupa care isi pleca capul, pentru ca mama sa-l insemneze cu semnul crucii pe fiul ei, episcopul. Iata cat de impor­tanta este binecuvantarea materna!

Luandu-mi ramas bun, i-am amintit femeii cuvintele Sfantului Apostol Pavel, din Epistola catre Corinteni: Credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti.

Si aceasta se stie foarte bine din experienta. Vin cateodata oameni la mine la consultatie si situatia lor este atat de grava, incat pare fara iesire. Dar, du­pa o jumatate de an, intalnesti un astfel de om, care iti povesteste cum s-a rezolvat situatia lui. Si toate acestea li se intampla intr-o maniera la care nici eu si nici el nu ne-am gandit. Mila lui Dumnezeu este fara masura, iar daca El este implorat cu credinta, rugaciunea materna va fi auzita neaparat.

(din: “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010)