PREDICI AUDIO si meditatie la DUMINICA TOMII: Sfantul Apostol Toma, “geamanul” nostru. Chiar a fost “necredincios”?

27-04-2014 Sublinieri

13~1

  • Doxologia:

Nicolae Pintilie: Toma „necredinciosul” sau Toma „curajosul”?

Fiecare dintre noi a cântat Hristos a Înviat în noaptea sfântă. Ne-am umplut sufletele de lumină și de bucurie apoi, cu lumânările în mâini și candele pâlpâind în suflete ne-am întors la ale noastre. Hristos cu ale Lui și noi cu ale noastre, din ce în ce mai multe și mai împovărătoare. Pe Hristos l-am lăsat bine. Ultima dată când Îl pomenisem, înviase din morți. Toată lumea era fericită, El se întâlnise cu femeile și cu ucenicii, dintre care doar unul lipsea – Toma necredinciosul.

De ce oare s-a încetățenit, mai ales în limbajul uzual, formula acesta? Când vrei să spui despre cineva că este îndoielnic, încăpățânat, că nu se încrede ușor într-o teorie demonstrată și că își calcă din cuvântul dat, ne vine imediat pe buze expresia: „Ești Toma necredinciosul!”.

Astfel, Sfântul Apostol Toma a devenit un mic Iuda, un alt personaj negativ din paginile Sfintei Scripturi. Chiar așa o fi? Iar dacă este așa, oare de ce cultul liturgic îi consacră o Duminică în cursul fiecărui an bisericesc? Care este motivul pentru care Sfânta Biserică își amintește de Toma în prima Duminică, după Învierea Domnului?

Dacă deschidem paginile Sfintei Scripturi, dar și unele scrieri istorice ale lui Eusebiu de Cezareea și Tertulian, vom găsi un tablou cu totul opus – Toma era unul din cei mai credincioși apostoli ai Învierii Domnului Iisus Hristos.

În cărțile Noului Testament, Sfântul este amintit de mai multe ori în dialog cu Hristos și cu ceilalți ucenici. Dintre toate, cea mai convingătoare, este intervenția lui Toma în contextul morții și învierii lui Lazăr. Se punea problema ca Iisus să se întoarcă din nou în Iudeea, acolo unde fusese amenințat cu moartea. Ucenicii i-au atras atenţia lui Hristos asupra pericolului, dar El a rămas neclintit. Atunci Toma a zis: Să mergem şi noi şi să murim împreună cu El!” (Ioan 11,16).

Așa a făcut. A fost martor la multele pătimiri ale Mântuitorului, L-a văzut sus pe Cruce și, cu siguranță, în după amiaza zilei de vineri, de departe, a privit dimpreună cu femeile cum a fost pus în mormântul cel rece. Apoi, toți s-au risipit și s-au ascuns, așa cum i-a găsit Domnul în Duminica  Învierii, „ascunși de frica iudeilor”. Dintre toți 11, doar Toma lipsea! Unde să fi fost?

Un răspuns pertinent și vrednic de crezare ni-l dă Sinaxarul Bisericii Iacobite Siriene din Malabarul Indiei,  numit Paremmakkal Varthamanappusthakam. Cartea istorică a Bisericii Siriene Iacobite din India prezintă o altă față a apostolului care a creștinat coastele vestice ale Indiei.

Din ziua de vineri, apostolii nu mai știau nimic despre ce se întâmplase cu dragul lor Învățător. Au stat ascunși, apostolii într-o casă și femeile, dimpreună cu Maica Domnului, la casa lui Ioan Marcu. Nu știau ce se va întâmpla cu ei, toată nădejdea lor se risipise, fusese îngropată. Sâmbătă au stat la fel de ascunși. Duminică noaptea, unul dintre ei nu mai avea stare. Voia să știe ce s-a întâmplat la mormânt… oare surorile or fi bine? Își muncea mintea Toma… Nu mai avea răbdare. Nu prea mai aveau nici apă, nici mâncare și niciunul nu avea curaj să meargă să cumpere. Nici măcar Petru… Toți erau deznădăjduiți și îndoielnici asupra soartei lor, se simțeau abandonați și ai nimănui.

Toma a sfidat moartea și a ieșit din ascunzătoare cu prețul vieții, fiind conștient că toți apostolii lui Iisus din Nazaret erau căutați de farisei și de bătrânii poporului. A mers spre mormânt, dar a văzut paza și soldații și nu s-a apropiat. A făcut rost de cele ale gurii și, spre dimineață, s-a îndreptat spre ascunzătoare, acolo unde i-a găsit pe frați plini de speranță – Domnul înviase!

Conform sursei sirene, Toma a crezut din primul moment, iar dialogul dintre el și ceilalți frați nu denotă o îndoială asupra învierii, ci asupra posibilității arătării Domnului cu trupul pământesc.

ΨΗΛΑΦΗΣΗ ΘΩΜΑOricum am interpreta evenimentele, din toate reiese că Sfântul Apostol Toma nu își merită numele de „necredinciosul”. Ar fi mai bine să îl numim „curajosul”. A fost un om plin de curaj, când a ieșit din ascunzătoare, cu prețul vieții. A fost curajos și în vestirea Evangheliei într-o parte de lume care încă nu era foarte cunoscută contemporaneității sale – India.

„Să mergem şi noi şi să murim împreună cu El” a fost împlinit întru totul, Sfântul Toma primind moarte martirică în ţinutul îndepărtat al Indiei, pe coasta Malabar, aproape de oraşul care astăzi se cheamă Madras.

De multe ori ne grăbim să-l acuzăm pe Toma de necredință și îndoială. Însă, poate că a venit timpul că să zicem ca și sinaxarul malabarez: O, Doamne, dacă aș fi și eu ca Toma curajosul…!”.

***

Arhim. Mihail Daniliuc: Lumini din lumina Invierii

[…]

Am fost martori deja la primele arătări ale lui Iisus Cel Răstignit, iar apoi Înviat. Luca și Cleopa, cei drumul-spre-emausdoi ucenici care mergeau spre Emaus, au avut fericitul prilej de a li se alătura pe cale Însuși Hristos, Biruitorul morții, pe când ochii lor „erau ținuți ca să nu-L cunoască”. Mergând în drumul lor, vorbeau despre cele întâmplate la Ierusalim, exprimându-și dezamăgirea că, deşi îşi puseseră toată nădejdea în Iisus, iată, tocmai Acesta fusese răstignit, spulberând prin moartea Sa speranța izbăvirii, frumoasele perspective ale Împărăției. Dialogul purtat cu străinul Călător, printre dumbrăvile de măslin, parcă i-a încurajat puţin pe cei doi discipoli. Cu toate că primiseră vestea învierii de la femeile mironosițe, de la ceilalți ucenici din Ierusalim, încă șovăiau. Doar minunata descoperire a Mântuitorului la frângerea pâinii i-a convins că L-au văzut pe Domnul Înviat.

Duminică, ne vom reîntâlni duhovnicește cu un alt ucenic al Domnului, Toma, la fel de sceptic și îndoielnic ca și ceilalți în probabilitatea ridicării din mormânt a lui Iisus. Numai Domnul, prezent în fața lui, îndemnându-l să-I atingă rănile din palme și din coastă, l-a făcut pe Toma să exclame: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, cu neclintita credință că Hristos a înviat cu adevărat. Deducem din aceste două arătări ale lui Iisus Înviat că bucuria pascală o trăim deplin abia când Îl întâlnim pe Domnul, când El ni Se descoperă. Numai înţelegerea sensului morții Sale face să apară lumina pascală. Iisus Înviat nu poate fi recunoscut decât în lumina care arată sensul suferințelor îndurate pentru noi și a noastră mântuire. Oare nu și inimile noastre au ars de frumusețea cuvintelor Sfintei Evanghelii? Nu ne-a cuprins și pe noi dorul de-a călători în această lume avându-L alături pe emaus01Hristos? În nenumărate rânduri am primit pe Hristos euharistic, ospătând din cina mântuirii precum Luca și Cleopa la Emaus.  La fel cum s-a întâmplat cu Toma, s-a strecurat în gândul nostru, poate, inevitabila dilemă: oare să fi fost chiar așa? De aceea, cu fiecare sărbătoare pascală, ni se potolesc setea și foamea după Dumnezeu, se ostoiește dorul după Hristos; de fiecare dată, împreună cu Toma strigăm: „Domnul meu și Dumnezeul meu! Iar toate acestea se întâmplă pentru că proslăvirea Învierii Domnului înseamnă a mărturisi că El este chezășia învierii noastre, Izvorul nemuririi. Preamărind Învierea, ne întâlnim cu Marele Răstignit și Înviat, Care continuă să fie viu, aflându-Se mereu între noi și în noi, purtându-ne astfel spre zorile vieții veșnice.

Cu fiecare sărbătoare pascală pregustăm din farmecul veacului viitor (Evrei 6, 5), retrăind un adevăr mângâietor și încurajator: nu mai trăim pentru noi, ci pentru Acela Care a murit şi a înviat pentru noi, după spusele Sfântului Pavel, Apostolul (II Corinteni 5,15), căci cu toții suntem fii ai luminii și ai Învierii.

***

Psilafisis-Dafniou

Predica PARINTELUI HRISOSTOM de la Manastirea Putna la Duminica Tomei (22 aprilie 2012):

Ascultati:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica PARINTELUI MARIUS MOSTEANU de la Biserica Sf. Nicolae Vechi din Constanta (12 mai 2013):

DESPRE INCREDERE

Pentru aceasta Duminica, va mai recomandam:

Ψηλάφησις του Θωμά

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. Slider, Duminica Tomii (Duminica Tomei), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Hrisostom de la Putna

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “PREDICI AUDIO si meditatie la DUMINICA TOMII: Sfantul Apostol Toma, “geamanul” nostru. Chiar a fost “necredincios”?

  1. Pingback: Cuvinte de invatatura (si VIDEO, AUDIO) la DUMINICA SFANTULUI TOMA “CURAJOSUL”: Domnul poarta ranile noastre si are incredere in noi | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: CE FEL DE MARTURISITORI AI INVIERII SUNTEM? VIBREAZA VIATA LUI HRISTOS IN NOI? Cuvantul Vladicai Antonie de Suroj la Duminica Sfantului Apostol Toma | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: ÎNCREDINȚAREA LUI TOMA – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT): “Noi nu Îl credem pe Dumnezeu şi nu ne încredem în El! V-aţi pus în palma lui Hristos! De ce nu staţi cuminţi acolo? De ce vă agitaţi? Sunteţi în p
  4. Pingback: “O, dumnezeiescul, o, iubitul…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate