F.M. Dostoievski (131 ani de la adormire): BOALA TIRANIEI SI FALSITATEA ELOGIULUI “GENERATIEI TINERE”

11-02-2012 Sublinieri


Pe 9 februarie 1881, Feodor Dostoievski s-au despărţit de această lume în timp ce familia îi citea parabola evanghelică a fiului risipitor. Acest articol din publicaţia „America Ortodoxă” de la comemorarea a 100 de ani de moartea lui Dostoievski comemorează pe mare scriitor şi arată importanţa sa pentru Biserica Ortodoxă.

28 Ianuarie/9 Februarie din acest an (1981) a marcat centenarul morţii lui Feodor M. Dostoievski, marele scriitor rus care a fost, probabil, cea mai puternică voce ortodoxă din literatura universală a ultimelor secole. În marcarea acestei aniversări prin decretarea de slujbe de pomenire pentru el, în toate eparhiile, precum şi recomandarea organizare de întâlniri şi conferinţe dedicate lui, Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse din Afara Graniţelor a menţionat că „activitatea sa creatoare a fost extrem de apreciată de gânditorii din afara Bisericii. Înmormântarea sa este amintită ca un eveniment extraordinar şi în numele Lavrei Sf. Alexandru Nevsky din Petersburg, văduva lui a fost rugată să-l îngroape exact acolo, deoarece Fiodor Michailovich a fost un apărător al Ortodoxiei”.

Spre deosebire de cei mai mulţi din romancieri şi scriitori ruşi din secolul al XIX-lea, intenţia lui Dostoievski, în activitatea sa creatoare, a fost tocmai de a exemplifica principiile ortodoxe. După o tinereţe cu fascinaţia pentru ideile occidentale şi cu implicarea sa într-un grup de socialist-revoluţionar, Dostoievski s-a întors dintr-un exil temporar în Siberia pe deplin convertit la adevărul Ortodoxiei şi a decis să folosească talentul său literar pentru a apăra acest adevăr împotriva multora săi duşmani şi pentru a lumina cu lumina ei spiritul timpurilor sale.

În „Demonii” a făcut o devastator de precisă analiză a minţii revoluţionare radicale şi a prevăzut că ar fi necesar să se omoare o sută de milioane de oameni pentru a face o revoluţie de succes în Rusia (Soljeniţîn a remarcat corespondenţa exactă cu numărul de victime ale comunismului sovietic).

În „Crimă şi pedeapsă” el urmăreşte efectul filozofiei nihilismului (fundamentul revoluţie) asupra sufletului unei singure persoană şi mântuirea ei prin creştinism. În „Legenda Marelui Inchizitordin „Fraţii Karamozov” el a stabilit diferenţa între denaturarea creştinismului din Vest şi adevărata Ortodoxie, şi a arătat mai departe unitatea de bază a Papismul şi a socialismului în Occident şi fuziunea lor finală în timpul domniei lui Antihrist.

În acestea, dar şi în alte cărţi, el a arătat intenţia şi scopul final al umanismului secular modern: o societate fără Dumnezeu. El a dat definiţia „teologică” a acestui gol cu mai mulţi ani înaintea lui Nietzsche în Occident: Nu există nici un Dumnezeu (sau: nu există viaţă veşnică), prin urmare, totul este permis. Dar, spre deosebire de Nietzsche, a cărui incapacitatea de a crede l-a dus nebunie, Dostoievski cu diagnosticul său a dat, de asemenea, răspunsul la această boală modernă a sufletului: o întoarcere la fundamentele creştinismului ortodox.

Dostoievski a fost un om pasionat şi a avut căderi şi multe greşeli. Dar el este amintit ca unul care, fiind un „om modern”, a ajuns să vadă care este singurul lucru cu adevărat necesar în viaţă, a luptat sincer împotriva patimilor sale şi ne-a ajutat pe toţi să vedem mai clar natura lucrărilor patimilor şi ale păcatului în omul căzut. Stareţul Ambrozie de la Optina a spus despre Dostoievski, după ce acesta a vizitat mănăstirea, că el a fost „unul care se pocăieşte”. Astfel, el este mai aproape de convertiţii ortodocşi de astăzi decât sunt mari asceţi ruşi din secolul 19, şi poate să-i ajute deschizându-le calea către adevărul mântuitor al Ortodoxiei. Dincolo de toate, portretele sale pline de compasiune ale suferinzilor şi ale asupriţilor, şi chiar şi a celor pătimaşi, pot ajuta pe convertiţii ortodocşi pentru a dezvolta preocuparea de bază creştină şi compasiunea, care sunt adesea pierdute din vedere în zilele noastre prea intelectuale.

***

title_great_dictator

Despre tiranie

Tirania este un obicei care prinde lesne radacini si cu vremea poate sa devina o boala. Afirm ca cel mai bun om din lume poate sa se inraiasca si sa se abrutizeze in asemenea hal, incat nimic sa nu-l mai poata distinge de o fiara salbatica. Sangele si puterea te ametesc: ele ajuta la dezvoltarea asprimii si a destrabalarii vicioase, spiritul si ratiunea pot aluneca atunci catre fenomenele cele mai anormale, simtite ca placeri.

Omul si cetateanul dispar totdeauna in tiran si intoarcerea la demnitatea omeneasca, remuscarea, reinvierea morala devin atunci aproape irealizabile. Sa adaugam ca posibilitatea unei astfel de libertati (tiranice – n.n.) influenteaza, prin contagiune, societatea intreaga.

Societatea care priveste aceste lucruri cu nepasare este infectata pana in maduva oaselor.

F.M. Dostoievski, Amintiri din casa mortilor, Opere 1, Ed. pentru Literatura Universala

***

Unul din falsurile contemporane

(…) In romanul meu (Demonii – n.n.), nu-l tratez pe faimosul Neceaev in persoana, nici pe Ivan, victima lui. Am vrut sa pun o intrebare si sa dau un raspuns la aceasta intrebare, cat mai clar posibil, sub forma de roman: in ce mod, in uimitoarea noastra societate contemporana de tranzitie, este posibil sa apara nu un Neceaev, ci Neceaevii, si cum se intampla ca acesti Neceaevi isi recruteaza pana la urma neceaevistii?

Or, recent, cu o luna in urma de altfel, am citit publicatia R. M. urmatoarele randuri curioase: “ni se pare ca afacerea Neceaev a putut convinge ca tineretul nostru studios nu este amestecat in asemenea fapte demente. Un fanatic idiot de tipul lui Neceaev si-a putut gasi prozeliti doar in randul tineretului inactiv, inapoiat si nicidecum studios”.

(…) in afara de faptul ca minciuna luata drept adevar are intotdeauna forma cea mai periculoasa, in afara de asta sare in ochi si faptul ca ea nu a aparut inca niciodata pana acum intr-o forma atat de nuda, exacta si lipsita de artificiu ca in acest articolas. Intr-adevar, sunt unii facuti sa dea in gropi. Exact in aceasta forma e interesant sa urmarim minciuna si, pe cat posibil, sa o scoatem la lumina, caci cine stie cand ni se va mai ivi ocazia sa vedem atata franchete lipsita de orice artificiu!

Inca inainte de timpuri imemoriale si pseudoliberale, ziaristica noastra si-a luat drept regula “apararea tineretului”. Impotriva cui si contra a ce? Asta ramane uneori in negura necunoscutului si astfel aceasta atitudine capata adesea o forma nemaipomenit de natanga si chiar ultracomica, mai ales cand sunt atacate alte organe de presa, in sensul ca “iata, cica, noi suntem mai liberali, iar voi atacati tineretul, deci sunteti mai retrogazi”. (…) Mai grav este ca procedeul nu e doar o inventie a ziarului R.M., ci este un procedeu comun mai multor organe ale presei noastre pseudoliberale. Esenta lui consta, in primul rand, in elogierea in bloc a tineretului, in toate privintele si ocaziile, precum si in atacurile grosiere indreptate impotriva tuturor celor care isi permit, intr-o imprejurare oarecare, sa adopte si fata de tineret o atitudine critica. (…)

Dati-mi voie, domnilor, sustineti ca Neceaevii trebuie sa fie neaparat idioti, niste fanatici idioti. Asa o fi? E drept oare? In cazul de fata, il las la o parte pe Neceaev si folosesc forma de plural: Neceaevii. Da, printre neceaevi pot exista creaturi lamentabile si deformate, dotate, printr-un atavism foarte complicat, cu o sete de intriga si putere, cu o precoce necesitate arzatoare si maladiva de a-si demonstra personalitatea, dar de ce ar fi “idioti”? Dimpotriva, chiar si cei care sunt niste monstri veritabili pot fi extrem de evoluati, vicleni si chiar culti.

Sau credeti ca stiintele, cunostintele, informatiile primite in scoala (chiar si in universitate) formeaza atat de definitiv caracterul tanarului incat, odata cu primirea diplomei, capata pe vecie un talisman care sa-i permita recunoasterea adevarului si evitarea ispitelor, patimilor si viciilor? Astfel, toti tinerii care si-au terminat studiile sunt, dupa dumneavoastra, o multime de mici papi scutiti de pacate.

Si de ce presupuneti ca Neceaevii trebuie sa fie neaparat fanatici? Adesea sunt pur si simplu niste escroci. (…) Sunt niste escroci foarte vicleni, care au studiat tocmai latura generoasa a sufletului omenesc, cel mai adesea a unui suflet tanar, pentru a-l putea manui ca pe un instrument muzical. (…)

Tot in romanul meu Demonii am incercat sa descriu acele motive multiple si variate, in virtutea carora oamenii cei mai curati sufleteste si cei mai sinceri pot fi atrasi la savarsirea unei faradelegi atat de infioratoare. Toata grozavia consta in faptul ca la noi poti savarsi actul cel mai marsav, cel mai abominabil, fara a fi un ticalos! Si asta nu se intampla numai la noi, in toata lumea e asa, in toate epocile de tranzitie, in perioadele cand viata oamenilor este plina de zguduiri, de indoieli si de negare, atunci cand convingerile sociale fundamentale sunt marcate de scepticism si instabilitate. Dar la noi aceste lucruri sunt mai posibile decat oriunde, chiar in timpurile noastre, si aceasta este trasatura cea mai dureroasa si trista a vremii noastre de acum.

Nenorocirea noastra consta in posibilitatea de a nu te considera si uneori chiar de a fi cu adevarat aproape neticalos, savarsind o marsavie vadita si indiscutabila!

Atunci, de ce protectie speciala se bucura tineretul in comparatie cu alte varste, de vreme ce dvs. domnilor aparatori, de indata ce vedeti ca a inceput sa se preocupe si sa invete cu sarguinta, ii pretindeti imediat o fermitate, o maturitate a covingerilor pe care nu le-au avut nici macar tatii lor, iar acum cu atat mai putin exista? Tinerii nostri (…) educati in familiile lor, in care cel mai adesea se intalnesc acum nemultumirea, nerabdarea, grosolania ignorantei (cu toate ca e vorba de clasele inalte) si unde aproape pretutindeni adevarata educatie este inlocuita doar de negarea impertinenta, facuta dupa ureche; unde copiii primesc o educatie in afara oricaror traditii, in afara adevarului firesc, in lipsa de respect sau in indiferenta fata de patrie si in dispretul batjocoritor fata de popor, atat de raspandit in ultimul timp, oare aici, din acest izvor vor putea tinerii nostri sa soarba adevarul si rectitudinea primilor pasi in viata?

Iata unde este inceputul raului: in efortul secular, national, de a reprima in sine orice independenta de gandire, in intelegerea demnitatii de european cu conditia obligatorie a dispretului fata de noi insine, ca popor!

F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor, Vol. I, Ed. Polirom

glazunov - decline of europe

(Ilya Glazunov, Decline of Europe)

Nota noastra:

Scriitorul rus se refera, prin termenul de Neceavisti, la tinerii vremii care erau in stare sa ucida fara sa isi faca probleme de constiinta, o tema abordata in romanul Demonii. Dupa cum se poate intelege, mitul tinerilor studiosi si europeni functiona, de minune, si Rusia sec. XIX. Ei, tinerii studiosi, nu puteau fi niste ticalosi, conform acestui mit. Dostoievski demonteaza tocmai  aceasta iluzie, foarte curenta si foarte folosita si in zilele noastre, cand cățelandrii sunt la putere si sunt prezentati in luminile rampei ca noua generatie care va schimba politica si fata Romaniei…


Categorii

Documentare, Dostoievski, Reeducarea ieri, azi si maine, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “F.M. Dostoievski (131 ani de la adormire): BOALA TIRANIEI SI FALSITATEA ELOGIULUI “GENERATIEI TINERE”

  1. Putin off-topic. Am auzit de curand un parinte american, Thomas Hopko, care vorbea despre anii formativi ai Mantuitorului, scotand in evidenta faptul ca El si-a inceput activitatea misionara numai dupa ce a implinit varsta de 30 de ani. Aceasta traditie vechi testamentara nu se limita doar la trecerea unui numar de ani ci si la modul in care acestia trebuiau sa curga — evreii trebuiau sa acumuleze un maxim de intelepciune, maturitate, pricepere prin deplina ascultare de batranii lor si fara a avea dreptul sa-si impuna personalitatea sau sa-si exprime pareri proprii. Chiar si asa, nu este perfect posibil ca toti sa ajunga la masura barbatului desavarsit la varsta de 30 de ani. Hristos a putut pentru ca era Dumnezeu, dar noi probabil ca vom creste catre aceasta plinatate a varstei inca mult timp. Parintele a contrastat aceasta traditie cu ce se intampla in zilele noastre, cand tinerii sunt incurajati chiar din adolescenta(sau mai mici) sa-si exprime propriile idei oricare ar fi ele, sa devina indivizi autonomi cat de repede si sa schimbe societatea pentru ca “ei sunt speranta”. Nu ca nu ar fi un sambure de adevar in aceste lucruri, dar fara o pregatire temeinica, fara a invata ascultarea si smerenia, fara ca societatea sa aiba o traditie in acest sens, aceasta afirmare de sine a tinerilor nu va face decat sa creeze haos si sa limiteze si pe cei cu mai multa experienta. Nu m-am referit direct la acest topic, dar deja ce se intampla in societatea si politica zilelor noastre este efectul devastator al faptului ca noi nu am urmat caile Domnului, ca nu am inteles ca randuielile Lui sunt pline de sens si indispensabile daca vrem sa traim; in nici un caz ele nu sunt niste ingradiri ale libertatii personale, ci tocmai felul in care poate fi cu adevarat formata libertatea personala (pentru a ne fi de folos si noua si celorlalti).

  2. Dostoievski ar trebui sa fie la loc de cinste in bibliotecile noastre. Student fiind i-am citit cartile si am ramas impresionat de profunzimea analizei societatii rusesti a acelor ani, de caracterele puternice prezentate si de profetismul marelui scriitor…

    Cititi-l pe Dostoievski! Si de foarte mult folos in intelegerea operei lui este lucrarea “Dostoievski si crestinismul rus” a lui Nichifor Crainic.

  3. “Nihilismul teologic si filozofic explicit este rezervat doar catorva suflete” , iar unul dintre ele este F.M.Dostoievski.

  4. Pericopa evanghelica: Luca 20, 46- 47; 21, 1- 4

    46. Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,
    47. Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă.
    1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
    2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
    3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
    4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.

    Matei 10, 1; 5- 8

    1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
    5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;
    6. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
    7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.
    8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

    Pericopa apostolica: II Timotei, 3, 1- 9

    1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
    2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
    3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
    4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
    5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
    6. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
    7. Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
    8. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.
    9. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.

  5. Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, podoaba ierarhilor celor împodobiţi de mâna Cuvântului cu a tuturor virtuţilor cunună, cel ce cu puterea rugăciunii sale a îmblânzit gândurile cele de răutate trimise de vrăjmaş, dar şi fiarele cele sălbatice, să ne scoată pe noi de pe calea tiraniei patimilor, ca un samarinean milostiv făcându-ne părtaşi cercetării şi binecuvântării Cuvântului.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/paraclisul-sfantului-sfintit-mucenic_11.html

  6. Desi s-a mai spus, este bine sa fie reiterat ca forta vizionara a scrierilor dostoievskiene aminteste de Profetii biblici. De asemenea, opera lui Dostoievski exprima exemplar contradictiile modernitatii si rezolvarea crestin-ortodoxa a acestora.

  7. @IoanC:

    Are legatura, mai ales cu ultimul text, despre tineri. Dostoievski atragea atentia asupra lipsei de formare reala a acestora si asupra lipsei de indrumare.

    Chestia cu tineretul studios si nepatat tine de o intreaga strategie discursiva prin care se demonizeaza lumea veche, retrograzii, si se inalta imne de lauda tinerilor care vin cu europa in buzunar si agenda sa modernizeze tara inapoiata, fie ea Rusia sau Romania. Aceiasi tineri erau ironizati si de Mihai Eminescu intr-unul din articolele la care am facut trimitere, fiind vorba de cei care studiau la Paris si veneau de acolo revolutionari si masoni. In orice caz, pentru a concluziona, in opozitia asta intre o noua lume si o lume veche, mitul tinerilor a fost intotdeauna un punct important.

  8. Pingback: “Declaratiile de neconceput anunta ACTIUNILE de neconceput”. DESPRE SFIDAREA CELOR PUTERNICI, “SPIRITUL CIVIC” SI BUBOIUL COPT AL MODERNIZARII ROMANILOR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: CAZUL SACCSIV. Intrebari necesare - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Profeticul DOSTOIEVSKI despre TIRANIA EUROPEI “CIVILIZATE” si infectia NEPASARII: “Cea mai deplina aberatie in mintile oamenilor nu numai ca e posibila, dar e si inevitabila in epoca noastra” -
  11. Pingback: Cazul PUSSY RIOT: CRIMA SI PEDEAPSA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. “Iata unde este inceputul raului:…. in intelegerea demnitatii de EUROPEAN cu conditia obligatorie a dispretului fata de noi insine, ca popor”.

    Nu numai ca fraza asta se potriveste perfect cu realitatile de acum, dar ceea ce ma surprinde este caracterul profetic vadit prin folosirea unui anume cuvint: “European”(cu trimitere actuala la Uniunea Europeana si toat discutia care identifica UE cu Europa civilizata), cind ar fi fost mult mai usor sa foloseasca o alta sintagma – occidental sau vestic.

  13. Pingback: PSIHOZA, NEVROZA sau INDRACIRE? Care sunt cauzele posibile ale bolilor psihice? -
  14. Pingback: Vom asista din nou la ”salvarea” democratiei si a ”statului de drept” de popor? OPINII DESPRE (R)EVOLUTIILE PRO-SISTEM DIN SUA SI ROMÂNIA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate