IOAN IANOLIDE – GLASUL CELUI CE STRIGA SFASIETOR IN PUSTIA VREMURILOR DE PE URMA: “Totul in Hristos!”
TOTUL IN HRISTOS!
“Cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza”
***
“Rog pe oameni sa se opreasca o clipa din iuresul ametitor al vietii si sa cugete mai adanc la rostul lor”
***
“Va rugam sa intelegeti ca nu exageram cu nimic nici monstruozitatea experientei noastre, nici aprecierea de ansamblu asupra lumii, caci suntem lucizi si urmarim adevarul si numai adevarul, straduindu-ne a trai si a scrie in duhul adevarului, fara ura si fara partinire, dar dur ca insasi realitatea. Datorita experientei facute, noi nu ne-am deformat sufleteste, ci am primit o sensibilitate de a intui duhurile, ideile, curentele, fortele ce se desfasoara in lume – ori oamenii secolului XX sunt mutilati spiritual si tocmai aceasta posibilitate le lipseste”.
***
“Vor disparea tarile, caci va fi o unica ordine mondiala. Vor disparea satele, care vor fi preluate de activul de partid. Vor disparea armatele, caci puterea centrala va dispune de forta fara opozitie. Va disparea Biserica, fiind inlocuita de stiinta marxista. Constiintele vor fi formate de puterea centrala. Gandirea, creatia, vor fi strict marxiste. Stiinta nu va exista in afara marxismului. Fiecare om va fi programat cate necesitati are si cata capacitate de munca datoreaza. Toti oamenii vor fi supusi unui riguros control. Va exista o singura idee, o singura oranduire, o singura putere, un singur popor”.
***
Acum exact 25 de ani, pe 5 februarie se muta la Domnul Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu si autorul nepretuitelor marturii reunite acum cativa ani de Manastirea Diaconesti si editura Christiana sub titlul “INTOARCEREA LA HRISTOS“.
Asa cum a si afirmat, Ianolide nu a dorit catusi de putin sa faca literatura, sa scrie memorii, sa faca studii sistematice, ci a lansat un strigat disperat si, in acelasi timp, plin de nadejde catre noi, cei de azi. Pentru salvarea noastra a smuls acest strigat izvorat din clocotul inimii rastignite de cumplite suferinte, dar inaltate pe Tabor de harul lui Hristos. A cautat – am zice noi, fara teama de a exagera encomiastic catusi de putin, cu o febrilitate marturisitoare de tip profetic si manat de constiinta sfredelitoare a unei sfinte misiuni, pecetluite cu sange si lacrimi – sa lase generatiilor de dupa el, un testament duhovnicesc de cea mai mare insemnatate.
Ne vorbeste direct, personal, ca si cum ar sta langa noi acum, in genunchi si ne-ar implora:
Credeti-ma, ascultati-ma, nu sunt nebun, stiu ce vorbesc: Pretuiti libertatea, nu va vindeti sufletele, intoarceti-va la Hristos!
“Rog pe toti oamenii sa ia aminte la chemarea vremii. Cine crede trebuie sa traiasca crestineste. Cine vrea vesnicia trebuie sa inceapa acum”.
Dar glasul Duhului, glasul profetic prin excelenta, indiferent prin cine a marturisit, nu a fost niciodata crezut, primit si ascultat decat de foarte putini. Cu atat mai mult in zilele noastre, cele atat de bolnave de “trufia mintii”, cand duhurile fariseilor, saducheilor si carturarilor au patruns pana in masele largi si s-au desavarsit in rautate, cand orice cuvant al Duhului poate fi astazi, fara cea mai mica jena sau tresarire de constiinta, comentat la infinit, judecat, disecat, contestat, rastalmacit, persiflat, batjocorit de catre absolut oricine! Astazi Ioan Ianolide pare, foarte probabil, doar un simplu glas “alarmist”, “anacronic” si “patetic”, pentru multi dintre cei pretiosi si pretentiosi rationalisti sau pentru unii dintre cei instalati confortabil in mormantul pacii lumesti si al autosuficientei, pentru toti cei care, in general, se simt deranjati de orice cuvant care porneste din adanca si nuda durere si care ne provoaca si rascoleste strafundurile cele mai ascunse ale inimii, ale constiintei.
Si iarasi, cuvantul sau nu este AUZIT si nu este PRIMIT cu atat mai mult in zilele noastre, pentru ca suflarea gracila a Duhului si glasul sau lin nu mai incap in invartosarea incrancenarii noastre si nu mai sunt recunoscute de simturile noastre “spirituale” ingrosate pana la rigorismul literei celei mai ucigase si pana la badarania cea mai scandaloasa… Sunt zilele in care cuvantul adevarului este amestecat cu pleava si cu noroiul intereselor si patimilor noastre meschine, cand este spurcat de gurile minciunii, ale urii si ale necuviintei, cand este aruncat fara evlavie in troaca porcilor si este folosit doar ca insignă de legitimare sau ca bâtă pentru rafuieli josnice.
Ioan Ianolide a stiut ce-si asuma, fiind in ochii lumii “un nimeni, un anonim, un batran, un proscris“ si a spus:
Dar cel mai important motiv – inconstient- pentru care credem ca Ioan Ianolide sau Valeriu Gafencu nu mai intereseaza, in mod real, pe crestinii (de)formati, sub o forma sau alta (“progresista” sau zelotista), la “scoala” duhului lumesc si/sau ideologizat este unul mult mai simplu, tragic de simplu: faptul ca, mesajul sau esential, si nu doar declarativ, este si ramane cel inscris, testamentar, pe crucea sa: TOTUL IN HRISTOS! Fiindca tot ce este facut, fie si o singura clipa, fara El, ajunge sa fie moarte, nebunie, sminteala, erezie, catastrofa, pierzare. Incepand cu cele mici si pana la cele mai mari.
SA NE INTOARCEM LA HRISTOS CEL VIU!
Marturia lui Ioan Ianolide din Prologul si din Epilogul cartii “Intoarcerea la Hristos”:
“Cuvantul autorului catre cititor
Prietene,
Cu ajutorul lui Dumnezeu sper ca aceste documente sa fie publicate si sa ajunga la tine, pentru a sti lumea de azi si oamenii de maine ce a fost aici, acum. Este dorinta lui Valeriu. Nu e o lucrare literara, ci o cantare a lebedei. Cuvantul nostru este: Totul in Hristos!
Important de stiut este ca in conditiile in care scriu aceste randuri nu am linistea necesara, notez in fuga, fara a reciti, deci ramane un vadit caracter de ciorna si cititorul care nu stie ce este teroarea in care traim noi nu va realiza de ce s-au strecurat greseli, de ce lipsesc documentele, de ce nu este materia mai sistematizata, de ce nu s-a facut un studiu colectiv, de ce nu cunoastem literatura mondiala in domeniu, de ce… de ce… de ce!
Marturisesc ca este un act de adevarata nebunie faptul ca totusi fac acesta dezvaluire, nu pentru ca risc temnita ori moartea, ci pentru ca ma ingrozeste mutilarea morala la care as putea fi supus. Lucrez in conditii neprielnice, urmarit de teama. Intre constiinta datoriei ce o am fata de experienta uriasa pe care am facut-o – mai ales cand stiu ca numai eu am supravietuit unor imprejurari ce trebuie cunoscute – si intre instinctul de conservare pus in alerta de teama ca sunt urmarit, am ales cu raspundere sa marturisesc.
Sunt saisprezece ani de cand ne-am eliberat, plangand, sufocati, tristi din Aiud si de cand ne simtim intemnitati de statul ateist. Avem ce manca, sunem bine imbracati, avem apartamente moderne, ne putem ingriji sanatatea prin spitale, avem la dispozitie cartile si revistele vremii, dar nu avem libertate, nu avem multumire sufleteasca, nu avem dreptul de a ne exprima, de a marturisi public. Nu avem dreptul de a fi noi insine. Sunt create conditiile obiective de a muri ca niste necunoscuti. Suntem mereu defaimati, calomniati, discreditati si nu avem dreptul de a ne apara, de a spune adevarul. Cu durere privesc cum oamenii de cultura ai vremii au scris impotriva-ne fara sa se fi obosit sa ne consulte, cai ei sunt megafoanele ateismului si nu ale adevarului.
Aici s-au nascut sfinti, martiri si eroi. Asa ne-am luat dreptul de a spune adevarul impotriva lui Marx, Lenin, a marxism-leninismului si socialismului. Marturia noastra este cruda, dar e palida in raport cu realitatea, caci intensitatile traite aevea depasesc toate posibilitatile de exprimare.
Temnitele au fost laboratoarele de “reeducare”, a “dusmanilor regimului”, pana cand am fost considerati inofensivi puterii de stat. Presiunile ce s-au exercitat asupra noastra au fost geniale si bestiale, incat putini au putut rezista. Totusi au fost oameni care au crezut pana la sfarsitul tuturor chinurilor si au ramas curati. In acesti oameni a viat Hristos, a vorbit Hristos si Hristos vorbeste secolului XX prin ei.
Acum, cand oamenii au fost supusi, cand toate puterile sunt concentrate intr-o singura mana, cand fiecare individ este urmarit in tot ce face si gandeste, marele adversar al regimului ramane credinta, caci puternicii atei nu au siguranta daca nu sunt intronati ca zei in mintea tuturor supusilor lor. Streangul se strange nu in jurul gatului, ci in jurul sufletului si nu exista iesire, nu exista alternativa. Orice libertate si initiativa este strivita in fasa.
Viitorul acestui neam se zdrobeste in Romania cu toate mijloacele de propagare a ateismului, materialismului si nihilismului. Crestin, roman si om sunt cele trei valori ce se confunda, se intregesc si cuprind sufletul romanesc. Dar de cand se propaga marxism-leninismul, sufletul romanesc a fost inmormantat.
Ne descompunem, ne lepadam de noi insine, murim sufleteste. Tinerii ce cresc acum au constiinta ca sunt romani dar nu mai au suflet romanesc. Moare sufletul crestin al neamului. Avem nevoie sa ne regasim sufletele, sa ne reorientam valorile, sa credem in oameni si in Dumnezeu. Perspectivele unui imperiu comunist triumfator in acest secol se deschid cu intunecimi inca nebanuite de fantezia omeneasca. “Reeducarea” de la Pitesti e un simbol al mapamondului comunist.
Valul acesta nimicitor pare a fi pus stapanire pe intreaga lume. Marxismul este instaurat in U.R.S.S., Europa de Est, China, Vietnam, Cuba si in Africa. Partidul Comunist exista in toate tarile. Francmasoneria tulbura apele si manevreaza din umbra. Democratia de tip occidental deschide portile “democratiei” marxiste, caci acolo marxistii au toate drepturile pe cand aici nu au drepturi decat marxistii. O.N.U. este tribuna cea mai inalta de la care se raspandeste marxismul. Partidele politice crestine europene sunt palide. Evreii continua sa joace rolul lor de prima mana in marxism. Nu exista nici o idee, nici o personalitate, nici o forta politica ori sociala care sa contracareze marxismul.
Pe plan extern se urmareste Sovietul suprem international, atotputernic peste cinci continente. Vor disparea tarile, caci va fi o unica ordine mondiala. Vor disparea satele, care vor fi preluate de activul de partid. Vor disparea armatele, caci puterea centrala va dispune de forta fara opozitie. Va disparea Biserica, fiind inlocuita de stiinta marxista. Constiintele vor fi formate de puterea centrala. Gandirea, creatia, vor fi strict marxiste. Stiinta nu va exista in afara marxismului. Fiecare om va fi programat cate necesitati are si cata capacitate de munca datoreaza. Toti oamenii vor fi supusi unui riguros control. Va exista o singura idee, o singura oranduire, o singura putere, un singur popor.[1]
Nu este nici un basm, nici o sperietoare si nici chiar o utopie, ci este un plan realizabil, posibil, aproape sigur, daca marxismul va invinge. Lumea intreaga e in criza sub imperiul materialismului.Daca crestinii nu se pot reincrestina, daca ateii nu se deschid credintei, daca evreii nu se pocaiesc, atunci lumea aceasta va sfarsi catastrofal. Nu exista izbavire decat in Hristos, dar inteles bine si trait sincer.
E nevoie de credinta si de fapte, de viata gandita si implinita integral in credinta. Sunt unii oameni care cred si nu fac, traind un conflict intre cuget si viata; sunt altii care traiesc la intamplare si astfel se alieneaza; iar cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza.
Intunericul a ajuns masura grosimii sale. Trebuie facut un ultim efort de salvare de la dezastru.
Va rugam sa intelegeti ca nu exageram cu nimic nici monstruozitatea experientei noastre, nici aprecierea de ansamblu asupra lumii, caci suntem lucizi si urmarim adevarul si numai adevarul, straduindu-ne a trai si a scrie in duhul adevarului, fara ura si fara partinire, dar dur ca insasi realitatea. Datorita experientei facute, noi nu ne-am deformat sufleteste, ci am primit o sensibilitate de a intui duhurile, ideile, curentele, fortele ce se desfasoara in lume – ori oamenii secolului XX sunt mutilati spiritual si tocmai aceasta posibilitate le lipseste.
De asemenea, marturisim ca nu ne anima nici un orgoliu si nici o tendinta de dominare, caci am murit de nenumarate ori pacatului si eului, nascandu-ne mai vii, mai deplin in Hristos. Deci Hristos martureste prin noi. In afara de Hristos nu avem un alt punct de sprijin. Ajunsi cu multa truda la El, de El fiind scosi din lume, cu El ne intoarcem spre lume, spre viata, spre vesnicie si vrem a da oamenilor perspectiva spiritualitatii crestine, ca unica lor izbavire.
Sunt om slab, bolnav, epuizat, stors, distrus, dar cred in biruinta Mielului. Doresc sa imi fac datoria pana la ultima suflare. Ma rog sa mor crestineste. Aceste documente sa nu se publice atata vreme cat eu voi mai trai. Ele pot fi insa folosite ca material documentar, scris in asa fel incat sa nu conduca vigilenta Securitatii la mine.
Repet, este o marturisire. O dedic oamenilor. Este o modalitate ultima de dragoste si slujire. Amin”.
Ioan Ianolide
[1] In acelasi an – 1981 – Parintele Serafim Rose de la Platina spunea intr-o conferinta tinuta in America “libera”: “Comunismul nu are raspunsul final, pentru ca e ceva cu totul negativ si deci nu poate cuceri lumea, aducandu-i fericirea, asa cum pretinde. Dar el pregateste terenul pentru un lucru foarte important care trebuie sa se produca inainte de sfarsitul lumii: guvernul mondial unic si unificat, din care crestinismul a fost cumva dat afara”. (Ierom. Damaschin, Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose, Bucuresti 2005, p. 849)
***
Epilog
“Timp de trei ani am scris aceste pagini, tensionat, urmarit, singur. Nu le pot reciti. Nu le pot sistematiza. Am marturisit adevarul si numai adevarul. Cred ca, dincolo de neputinta mea, se savarseste lucrarea lui Dumnezeu.
Desi sunt bolnav si incapabil sa ma mai confrunt cu suferinta, totusi le-am scris si am dorit sa le expediez in Occident, caci numai acolo ar putea fi publicate. Daca nu vor ajunge acolo va fi datorita vigilentei comunistilor de aici, dar si a comunistilor si pro-comunistilor de acolo, caci toti vor moartea crestinilor si disparitia credintei in lume. Daca crestinii din Apus ar fi solidari cu crestinii prigoniti, acestia ar fi salvati. Dar crestinii au parasit si pe Hristos si oamenii si necredinta lor ii face vrednici de grele patimiri. Lumea este in mana satanei, a iudeilor si a ateilor.
Imi fac o datorie sfanta fata de lume din a marturisi cele petrecute aici si sunt constient ca nu imi risc viata, ci sufletul. Caci daca m-ar ucide pentru aceasta marturisire de adevar as fi fericit, dar ei ucid sufleteste, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor – si asta ma inspaimanta.
Dupa ce am trait un sfert de secol in temnita, azi traim tot in temnita, dar la dimensiuni mai largi. Suntem supusi aceluiasi program de materializare a spiritualitatii. Suntem redusi la tacere si condamnati la moarte. In afara de credinta, nu mai avem nici o putere.
Traim sub teroare si tacem, pentru ca nu mai avem puterea de a suferi si pentru ca nimeni nu ne sprijina. Trec pe strada, recunosc un prieten si-l ocolesc, desi imi arde sufletul de dor. Intalnesc un om nenorocit, care sufera si vreau sa il ajut, dar pentru ca imi este apropiat, nu am voie sa o fac. Am aflat ca un cunoscut a facut congestie cerebrala fiindca atunci cand a cerut dreptul de autor al unei inventii, i s-a pus ca e “bandit”. Zilele trecute un om mare, cu adevarat mare, a murit prin infarct intrucat a fost acuzat de crime pe care nu le-a comis si nu a putut sa se apere. Un alt mare barbat al vremurilor noastrea a fost ucis pentru ca ramasese om si devenise un simbol.
Sunt mii de oameni hartuiti zi de zi pentru a deveni delatori si, obositi, unii cad; ei insa ar fi dorit mai bine sa moara, decat sa se ticaloseasca. Cine ii va judeca?!… Altii au vrut sa treaca granita, dar li s-a spus ca sunt “banditi”, “fascisti”, “contrarevolutionari” si nu au obtinut pasaportul. Sunt multi oameni vii carora li s-a trasat o viata moarta.
Sistemul e formidabil: un mecanism comandat de un centru unic, care nu accepta nici o iesire, nici o abatere, nici o exceptie. Satana este cu mult mai negru decat si-l inchipuie oamenii. Nu acceptati nici un contact cu satana, nici cat de mic, caci el inghite totul! Satana este dumnezeul tiraniei totale si al minciunii sfruntate.
Teroarea creste prin minciuna ce o acopera si pe care sunetem obligati sa o preaslavim. Nu mai pot suporta, toata lumea de aici e bolnava! Daca omenirea nu este capabila sa scape, pe toate planurile si cu toate mijloacele, de marxism, va intra in cel mai lung si cumplit intuneric si zadarnic vor cere atunci oamenii sa-i inghita pamantul de vii, caci comunismul ii va zdrobi pana ce se vor inchina lui si il vor preaslavi asa cum o facem noi acum. Doamne, da Duh Sfant oamenilor! Oameni, indrazniti! Altfel veti pieri!
***
Aceasta marturisire a fost elaborata intr-o viata intreaga, prin arderea in credinta si jertfa a unei largi si diverse colectivitati, caci dincolo de natiune, de clase, de convingeri politice, s-au sintetizat convingerile noastre religioase, ca unica izbavire a lumii. Solutiile aflate de noi elimina tirania de orice forma si se intemeiaza pe forta launtrica, de constiinta, a oamenilor.
Nu credem intr-un sistem rigid, mecanic ori stiintific, ci in mladierea si aspiratia sufletului spre desavarsire. Nu vrem pacea robiei, ci optam pentru cautarea libera. Maretia omului consta in frumusetea lui intrerioara. Daca aceasta e anulata sau amputata, acel om e un monstru ori o canalie. Noi am trait tiranizati de monstri si canalii. Ni s-a impus sa devenim monstri si canalii, si am strigat la Dumnezeu sa ne izbaveasca. Am fost confruntati cu burghezia, cu nazismul si cu comunismul, si le respingem pe toate, caci toate sunt ateiste, materialiste, egoiste, fara suflet si inumane.
Sunt solidar cu toate popoarele supuse marxism-leninismului. Port in mine dragoste si grija de mantuirea tuturor neamurilor. Ma doare, mai mult ca orice, criza crestinatatii, caci numai adancirea ei a putut da stralucire materialismului marxist. Hristos e Mantuitorul. Pornind de la Hristos, se vor dezlega toate problemele lumii. Pornind de la suflet, vom sti cum sa traim si sa ne organizam.
Dizidentii cunoscuti, dar si cei anonimi sunt facliile sperantei acestei lumi. Calciu ori Iacunin sunt oameni uriasi ce scriu cu suflet si sange. Cuvantul lor e ceresc si ar trebui ascultati in genunchi. Fiecare om s-ar cuveni sa cugete zilnic la cateva marturisisri despre ceea ce se petrece in tarile comuniste si zilnic sa faca ceva pentru izbavirea lumii de materialismul ateist.
Marturisirea mea este strict crestina. Sunt lucruri greu de inteles si mai greu de indeplinit. Rog pe toti oamenii sa ia aminte la chemarea vremii. Cine crede trebuie sa traiasca crestineste. Cine vrea vesnicia trebuie sa inceapa acum. Dumnezeu este realitatea care doare si umple de nadejde omul secoluui XX. Nu putem trai fara Dumnezeu, nu putem fi stapani pe pamant fara Dumnezeu – fara Dumnezeu riscam a nu mai fi.
Facem aceasta marturisire nu ca o speculatie intelectuala, nici ca o constatare stiintifica, ci ca rezultat al experientei noastre de o viata, in chinuri si torturi, intru Hristos. Si concluzia finala si concisa a acestei experiente este: totul in Hristos! Simplu dar greu, greu dar necesar.
Aceste randuri le scrie un nimeni, un anonim, un batran, un proscris si el, ca si Calciu, Soljenitin, Iacunin, cu tot neamul lor. Omenirea trebuie sa opteze si sa indrazneasca!”
Va invitam sa mai (re)cititi:
- Ioan Ianolide – DETINUTUL-PROFET
- Marturisitorul Ioan Ianolide despre SENSUL APOCALIPTIC AL ISTORIEI SI BIRUINTA LUI HRISTOS
- Ioan Ianolide despre infranare si intelepciune in marturisirea adevarului
- TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! – fragment din “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide
- Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
- “OBSTEA” DUHOVNICEASCA DIN INCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNITEI
- Autodemascarea – spovedania satanica
- CUM VEDEA IOAN IANOLIDE BISERICA IN COMUNISM
- Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu, in urma cu un sfert de veac
- IOAN IANOLIDE DESPRE SFANTUL VALERIU GAFENCU SI NASTEREA DIN NOU IN TEMNITA
- “Duceti Duhul mai departe!”
- “Plangeti cu cei ce plang!” (II) – COLINDELE “OSANDITILOR”
***
- Întoarcerea la Hristos dupa Ioan Ianolide – de Horia Brad
- Prefata alcatuita de parintele Calciu pentru cartea Întoarcerea la Hristos
- Acasă la rugătorul inimii. Pe urmele lui Ioan Ianolide, http://www.revistalumeacredintei.ro/sct_6/c_1/art_164/acas_la_rugtorul_inimii.htm
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Suntem datori Domnului slavei
Să spunem lumii Adevărul
Şi să trăim ortodoxia
Cum ne-a’nvăţat Mântuitorul.
Prin Adevăr să privim viaţa
Şi să ne constrium gândirea
Spre’a ne păzi de înşelarea
Care ne fură mântuirea.
Să ne ferim de înşelarea
Ce-o poartă-n ea cultura lumii
Ce n-a păzit şi nici nu-i pasă
Că-i slujitoare a minciunii,
Că n’a iubit în nici o formă
Smerenia mântuitoare
Luptând să stăpânească mintea
Prin slavă şi neascultare.
Toată trufia instruirii
Se regăseşte în cultură
Chiar când vorbeşte despre Domnul
Şi sfânta Lui învăţătură.
Că nu s-a înălţat cultura
Prin Adevărul Lui Hristos,
Nu s-a smerit şi nu-L ascultă
Ca să zidească cu folos.
Ortodoxia este calea
Celor mai sinceri şi smeriţi
Care trăiesc viu Adevărul
În duhul sfinţilor părinţi.
Ea este calea pocăinţei.
A crucii sincer asumate,
A adevărului vieţii
Şi-a dragostei nevinovate.
Nu-i cale a ‘nvinovăţirii
Nici a dispreţului şi urii
Dacă respinge sincretismul
Şi rătăcirile culturii.
Cultura NU-I ÎNVÂŢĂTURA
ŞI EDUCAŢIA CREŞTINĂ,
Chiar de se vrea prin tot ce face
Se pretinde a fi lumină.
Creştinul ortodox tot timpul
E cel mai vrednic cetăţean
Când este trăitor şi sincer
Fie că-I cleric ori mirean.
Ortodoxia’n orice vreme
E vârful vieţii pe pământ
Dar nu cultura o înalţă
Ci dumnezeu, prin Duhul Sfânt
Ecumeniştii zeloţi însă
Slujind politica globală
Au pus în cârca preoţimii
Şi-o misiune culturală.
Cu paşi vicleni, mărunţi şi siguri
Pe motivaţii de cultură,
Aduc lumescul în biserici
Şi noua lor învăţătură.
Cultura’npătimită’a lumii
Ei o consideră lumină
Şi-o promovează mediatic
Ca educaţie creştină.
Sfinţi părinţi n’au făcut asta,
Şi nu aşa au învăţat
Să îi slujim Domnului slavei
Dacă-l iubim cu’adevărat.
N’au dăruit sfintei credinţe
Cultura lumii, teoria,
Evlavia de dinafară
Şi nu şi-au scris filozofia,
Ci sau retras adânc în sine
Trăind asceticd pocăinţa
Şi studiindu-se tot timpul
Au lămurit -smeriţi – credinţa.
Nu s-au slujit de difuzoare,
De iscusinţa în cuvânt,
Ci s-au făcut pidă de viaţă
Şi Adevăr în Duhul Sfânt.
Astzi mai mult ca niciodată
Traiul ne cere vindecare,
Ne cere viul sfânt al vieţii
Şi Adevăru-n fiecare.
Ne cere s’arătăm concretul
Trăirii noastre dobândit
Exact prin ce rostim în public,
Să dovedim că n-am minţit.
Cuvâtul azi nu mai convinge
Fără dovezile trăirii,
Că-i plină lumea de cuvinte
Şi de dovada rătăcirii.
Sa umplut lumea de cuvinte
Care vorbesc de Iisus
Adânc , pompos şi cu emfază
Dar care duc în sens opus.
Credinţa noastră nu mai duce
La veşnicie şi’nviere
De nu ne vindecăm lăuntric
Şi-n rugă de n’avem putere.
Că însuşi Dumnezeu ne cere
Ca să ne fim vindecători
Şi stâlpi de foc precum Vasile
Nu doar savanţi predicatori.
Ne cer copii viitorul
Mai sfânt mai bun şi mai curat,
Ne cere viaţa Adevărul
Pe care noi l-am învăţat.
Că-n simfonii în dans şi cântec
Şi-n misiunea culturală
Noi nu slujim Domnului slavei
Ci doar politica globală.
Mare marturisitor. Mare Sfant. Nu am citit cartea Intoarcerea la Hristos in intregime, ci doar pe sarite, dar in viitorul apropiat o voi face.
Ma cutremura marturiile si viata dramatica a acestui marturisitor.
Simt ca orice cuvant ar fi de prisos legat de Ioan Ianolide, asa ca inchei cu: Cinste sfintilor Tai si Slava Tie Doamne!
Din pacate, procesul de reeducare a continuat si dupa ’90 luand alta ‘armura’; caderea a venit chiar din ‘libertatea’ cre(s)tinilor care au confundat-o cu libertinajul si facerea numai a voii proprii ceea ce a dus la departare, lepadare de Dumnezeu; iar, ca sa-si odihneasca constiinta au imprumutat idei/miscari new-agiste in care se simt bine; se complac si ajung sa urasca crestinismul condamnandu-l pentru ca, e mai lesne sa amesteci binele cu raul, lumina cu intunericul ca sa-ti ‘iasa’ tie pasenta…de zi cu zi! La fel si cu ecumenismul asta! D-aia are PRIZA si la opinci si la vladici (la unii…din ce in ce mai mult).
“Cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza”. – cat adevar! Cat casa de mare! ‘Zicand ca sunt intelepti (d.p.d.v. lumeste), s-au facut nebuni (zis-a cel nebun intru inima sa: nu este Dumnezeu – ps.13 si 52)
“Rog pe oameni sa se opreasca o clipa din iuresul ametitor al vietii si sa cugete mai adanc la rostul lor”. – ‘opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeul vostru’ – oprire de la grijile, problemele zilei macar spre seara ‘ajunge rautatea zilei’ si ridicarea ochilor spre Cer ‘de unde va venii ajutorul meu, de la Domnul…Cel care a facut Cerul si Pamantul’; multi refuza si nu vor sa-si ridice ochii spre ‘Cel ce Este’ si nici sa priceapa ROSTUL pentru care au fost adusi la fiinta pentru ca, glasul constiintei ii obliga sa iasa din intuneric, le cere imperios sa se lase de ale lor… cu nadaje de iertare: ‘pacatele nestiintei si a tineretilor mele nu le pomenii, Doamne’ zice psalmistul – sunt actuale cat mai suntem in trup…dar, intervine mandria si nesuferirea de a te lasa in genunchi la scaunul spovedaniei si a-ti descoperii murdariile sufletului in fata preotului; si-atunci amana si tot amana….. pana cand va fi prea tarziu!
Nu inceteaza sa ma uimeasca cum a putut sa vada in viitor: o guvernare mondiala, disparitia granitelor tarilor (si Pr.Arsenie Boca a spus ceva asemamator: ‘ dupa ’90 se vor stinge luminile (credintei) iar cand se vor plimba dintr-o parte in alta (desfiintarea granitelor) atunci vine sfarsitul’;
Iar asa cum “ Va exista o singura idee, o singura oranduire, o singura putere, un singur popor” datorita inmultirii faradelegilor si-a dragostei care se va racii, se va ajunge la un singur episcop, un singur crestin – spunea un sfant parinte
MARE LUCRU sa ajungi sa realizezi ca “In afara de credinta, nu mai avem nici o putere.” Si ca, fara Hristos nu putem face NIMIC.
VESNICA LUI POMENIRE!
Dumnezeu sa-l pomeneasca intru imparatia Sa impreuna cu Martiriii si Mucenicii acestui neam!
Bunul Dumnezeu sa aiba mila de neamul acesta si fie ca jertfa Martirilor si Mucenicilor acestui neam sa aduca roada prin intoarcerea noastra la Hristos Mantuitorul nostru!
CRED DOAMNE,AJUTA NECREDINTEI MELE.
Slava Tie Doamne Iisuse Hristoase Izbavitorul si Mantuitorul nostru!
Cutremurator si induiosator pana la lacrimi.Adevarata lucrare ortodoxa scrisa cu scopul de a implini in cea mai mare masura Indumnezeirea in om cu pretul jertfei supreme dupa modelul MIELULUI . Cuvinte profetice,cuvinte de imbarbatare si un profund indem pentru o traire in adevar,adica in Hristos.O lacrima si o rugaciune pentru SFINTII INCHISORILOR. SIMPLITATE Intr-o zi se va vorbi de noi La fel de simplu ca despre stejari Oamenii vor fi spalati de noroi, iar copiii de-acum,oameni mari. Nimeni nu va plange pe gropile noastre, Cum nu plange iarba mieilor din lunci Sau infinitul zarilor albastre, ca prea vom fi ai tuturor atunci. Intr-o zi se va vorbi de noi la fel de simplu ca despre izvoare si oamenii,cu pumnii amandoi, vor bea,din apa care-a fost,racoare. Andrei Ciurunga
Cu ceva timp in urms am trecut pe la mormantul sau si, m-a impresionat deosebit faptul ca, pe crucea lui erau agatate: o bucata de panza tricolora si, o coala obisnuita format A4 – xerox dupa o poza a lui.
Cineva a facut un gest simplu – dar extrem de profund.
Am plecat cu sentimentul ca, a fi roman – nu este o intamplare ci, …un privilegiu!
Vesnica sa-i fie pomenirea!
(Mentionez ca aproape de el se afla si mormantul poetului Daniel Turcea)
Prolog si Epilog,
Alfa si Omega,
Totul in Hristos.
@ Elena G.:
Si pe noi ne-a bucurat si confirmam ca inca sunt acolo…
Sa lepadam orice povara… ( Sf Luca al Crimeei ) : Exista o povara grea, care ii apasa si oboseste pe toti oamenii buni: povara lumii inconjuratoare, indepartata de Hristos.
http://corortodox.blogspot.com/2011/01/sa-lepadam-orice-povara.html
@ kristea:
😉
“Intunericul a ajuns masura grosimii sale. Trebuie facut un ultim efort de salvare de la dezastru.” – intuneric si simtit si gandit.
Cuv.Macaria spunea (insemnarile din paranteza sunt zilele in care a profetit – nota autorului Ghenadie Durasov care a si scris cartea despre cuv.Macaria – mangaietoarea celor suferinzi):
Biruinta intunericului:
“Vrajitorii vor acoperi intreaga lume cu intuneric, iar fara soare nimic nu va mai creste. Dar nimeni nu va lua in sema aceasta (18 febr.1988). Soarele va razbate de patru ori iar apoi va fi din nou intuneric. Vom fi in intuneric (27 aug.1987). Si nu ne vor lasa sa aprindem luminile; vor zice ca trebuie sa facem economie de energie (28 iunie 1988).
Acesta e doar inceputul – apos e va face grig. Curand va fi zapada de Pasti, iar iarna va incepe cu Acoperamantul (praznicul Adormirii Maicii Domnului). Nu va fi iarba pana la Sampetru. Soarele va descreste la juamtate (27 aug.1987). Va fi rau vara, si inca mai rau iarna. Zapada se va troieni si nimeni nu o va mai curata. Apoi va fi ger strasnic. (29 apr.1988).
Vin vremuri grele:
Acum e inca bine, dar vara viitoare va fi mai rau. Am mai spus-o si inainte: este un intuneric ce nu aduce nimic bun; se va intampla o napasta. Maica Domnului a luat harul de la noi (adica din pamantul rusesc n.aut.). Mantuitorul a trimis pe Ap.Pentru si Pavel si pe Ioan Teologul la ei (adica la popoarele crestine, n.aut.) sa le ia harul. Trebuie sa ne rugam din greu! (3 martie 1989). De acum inainte nu va mai fi nimic maret. (7 iulie 1989).
Intrebare: Matuska (asa i se spunea cuv.Macaria), anul asta ne simtim asa de rau – oare fiindca imbatranim?
Raspuns: Nu, asa sunt vremurile; puterea noastra este sapata de catre vrajitori. Va fi chiar mai rau – de-ar da Dumnezeu sa nu apucam acele vremuri (5 oct.1988).
Curand omul nu va mai fi bun; aceasta se va intampla in curand. Sfarsitul lumii este nimic; dar atunci va fi daramare si cladire, iar oamenii – totul va fi amestecat cu uraciune, si veti pana la genunchi in sange (25 martie 1989).
-Curand o sa se intample ceva…
-Ce anume, Matuska?
-Razboi, razboi va fi pretutindeni, vor incepe sa se bata cu bate, batandu-se intre ei, iar multi oameni vor fi omorati. Cand au sa se bata cu batele tot vor rade, dar cand au sa inceapa sa traga cu pusca toti vor plange. Nu va mai fi cine sa ingroape mortii…
Vedeti ce intuneric s-a facut? Vrajitorii au intunecat totul. Am zis si mai devreme: curand va fi intuneric, va veti poticni in intuneric. Soarele stralucea si iarna, dar acum nu mai straluceste nici vara – vrajitorii arunca blesteme asupra soarelui. Vrajitorii au intunecat cerul, ca faptele lor sa nu se vada; ei iubesc intunericul.
Oamenii intunecati au lucrat la innegrirea pamantului, iar puterile raului sporesc. Curand fiecare va sti aceasta meserie (adica vrajitoria, n.aut.).
Toate duhurile necurate se vor aduna in jurulu celui rau. Le va aduna gramada si va incepe. Viata va fi rea. Acum vine vremea lor, iar vremurile bune se sfarsesc. Vor amagi poporul si se vor arata cu degetul unul pe altul.
Acum este cu neputinta de trait in apartamentele asezate la inaltime. Sunt aglomerate, peste tot oameni josnici.; acum ii asupresc pe credinciosi cu poftele lor necurate.
Foamete mare
Curand veti ramane fara paine. Curand nu veti mai avea apa, nici mere, nici cartofi.
Mare foamete, fara paine – vom rupe cojile in doua ca sa le impartim.
Va avea loc o mare razvratire. Oamenii vor incepe sa fuga din cele inaltate (din orase, n.aut.). Vor porni sa fuga incolo si incoace; nimeni nu va mai sta in odaia lui – nu va mai fi nimic de mancare, nici macar paine.
Dar daca ne rugam Mantuitorului, Maicii Domnului si lui Ilie Proorocul, ei nu ve vor lasa sa murim de foame; ii vor pazi pe cei care au crezut in Dumnezeu si s-au rugat cu nefatarnicie.
Cand vor incepe sa surghiuneasca pe calugari, nu se vor mai face grane.
Neoranduieli bisericesti
Vor tipari o Biblie neadevarata. Ei (se pare ca e vorba de evreii fariseici, n.aut.) vor scoate tot ce nu le convine. Nu vor sa fie invinovatiti.
Se pregatesc schimbari ale Credintei. Cand acestea o sa se intample, sfintii vor pleca si nu se vor mai ruga pentru Rusia.
Cei ce raman (dintre credinciosi, n.aut.) vor fi luati la Domnul de EL.
Episcopii ce au sa ingaduie aceasa nu-L vor vedea pe Domnul – nici aici, nici dincolo (in lumea cealalta, n.aut.). Curand slujbele se vor injumatati. Se vor scurta. Vor pastra slujbele numai in manastiri mari, dar in alte locuri vor face schimbari.
Un singur lucru pot spune: Va fi vai de preoti; se vor risipi rand pe rand si vor trai singuri.
Curand vrajitorii vor spurca prescurile, si nu va mai fi cu ce sa slujeasca. Impartasania se va putea primi doar o data pe an. Maica Domnului va spune alor sai unde si cand sa primeasca Impartasania. Trebuie doar sa ascultam.
Maica Domnului, nadejdea mea
Cand va fi intuneric ca noaptea la ora 4,00 dupa-amiaza, atunci va veni Maica Domnului.
Va strabate pamantul, va fi in toata Slava Sa si va veni in Rusia sa faca Credinta dreapta.
Cand are sa vina, Maica Domnului va netezi toate, nu dupa voia lor (a celor la putere sau a vrajitorilor, n.aut.), ci dupa voia Ei, dupa cum porunceste Mantuitorul.
a veni vremea cand fiecare se va gandi nu la cat a mancat in ziua aceea, ci la cat s-a rugat.
Pentru scurta vreme Ea va reface credinta.
Vremea prigoanei e aproape
Vor face lucrurile asa de incurcate, ca omul nu va mai fi in stare sa-si mantuiasca sufletul. Vor face liste cu cei ce merg la Biserica.
Va vor prigoni fiindca va rugati lui Dumnezeu. Trebuie sa va rugati asa incat sa nu stie nimeni, rugati-va in tacere!
Vor incepe sa urmareasca oamenii si sa-I ridice. Intai vor inlatura cartile, apoi icoanele.
Icoanele vor fi confiscate.
Va vor chinui: “nu avem nevoie de credinciosi”, vor zice ei (4 iulie 1988).
Cu timpul va fi tot mai rau. Vor inchide bisericile.
u vor mai fi slujbe; oamenii vor face slujbe pe unde vor putea. Vor face astfel ca bisericile sa fie foarte departe, unde sa nu se poata ajunge.
In orase vor fi asezate in locuri cat mai ascunse.
Aceste biserici ce sunt construite si reparate vor ajunge in mainile celorlalti; nu vor fi de folos nimanui.
Vor fi inregistrate foarte dibaci: vor continua sa se cheme biserici, dar inauntru va fi cine stie ce, vreo nascocire de-a lor – vor gasi ei ce sa faca in ele (7ian.1988).
Cei cuviosi nu-l vor vedea pe Antihrist.
Li se vor dezvalui multe, unde anume sa mearga. Domnul stie cum sa-i ascunda pe ai Sai, si nimeni nu are sa-i gaseasca (17nov.1987).
Experienta suferintei extreme din inchisorile comuniste, dar si privilegiul de a intalni acolo mari romani, patrioti si crestini marturisitori, l-a facut pe Ioan Ianolide sa inteleaga foarte precis si limpede mersul vremurilor, si sa gaseasca raspunsuri pentru tot ceea ce s-a intamplat si urmeaza sa se intample. A considerat ca o datorie sa scrie despre acestea, pentru ca ele sa fie cunoscute generatiilor viitoare, si astfel sa avertizeze lumea asupra ceea ce va veni. Memoriile lui au fost scrise sub presiunea constanta a temerii ca securitatea le va descoperi, si le va distruge, si ca el va fi din nou aruncat in inchisoare. Efortul facut de Ioan Ianolide de a ne face cunoscuta experienta lui, a dat roade. Cele scrise de el au vazut lumina tiparului, si multi oameni se folosesc citindu-i cartile.
Stau aproape de Tg Ocna si merg des la mormantul Sf.Valeriu Gafencu,prietenul apropiat a lui Ioan Ianolide, unde marturisesc cu tarie ca am primit raspuns la toate rugile mele;ce vreau sa va spun este ca nu se cunoaste in Tg Ocna aproape nimic despre Valeriu Gafencu.Sunt doar cativa care stiu despre el …si atat.Unde am trait de 20 de ani?!E vina noastra ca nu ne stim comorile ingropate langa noi.Daca nu aparea cartea lui Ianolide nici eu nu as fi stiut de acest sfant,asa-l consider.Sa ne rugam pentru a ni se deschide ochii sufletului,astfel ni se vor descoperi adevarurile ascunse.
Nu pot sa spun oricui ca eu merg saptamanal la mormantul lui Valeriu Gafencu,pentru ca uneori am fost considerata “dusa de cap”,dar va marturisesc ca m-am vindecat de o afectiune pentru care am mers vreo 6 ani prin spitale si doctori.Lucrez intr-o mare Corporatie si se adeveraste perfect ce ne-a transmis fratele Ianolide cu privire la” Toti oamenii vor fi supusi unui riguros control”
Asadar,rugati-va si la mormantul fratelui Ianolide si veti vedea …!
Hristos va fi cu noi pana la sfarsit !
@ Alina:
Totusi nu se cunoaste mormantul lui Valeriu, el fiind aruncat in groapa comuna si nedescoperindu-se pana acum moastele sale. Probabil va referiti la troita din cimitirul din Targu Ocna.
Da,la troita ma refeream.Cert este ca locul acela iti transmite o stare cu totul speciala.Cred cu tarie ca Sf.Valeriu ne vegheaza si se roaga pentru noi.
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărția Cerurilor !
Doamne ajuta
@admin, Alina
Anul trecut parintele care s-a ingrijit de aparitia cartii Sfantul Inchisorilor Valeriu Gafencu a aflat ,,intamplator” (de la un fost detinut, frizer, intalnit in cimitirul Tg. Ocna, unde se afla ingropat sfantul)
Daca Domnul binecuvantaza nadajduim si la aflarea moastelor.
SINAXA
@Sinaxa:
De fapt, era vorba despre cineva care cunoscuse pe gardienii si fostii angajati de la Targu Ocna, nu un fost detinut.
@ admin
Nadajduim ca relatarea lui sa fie corecta.
Oricum din spusele parintelui este cam singurul om care a dat un indicui mai precis si coerent legat de locul in care se afla inmormantat sfintul.(cunostea nume de gardieni, detalii ce pot fi comparate cu alte marturii din acea peroada…)
…voia Domnului.
sa aveti pace in inima.