IPS BARTOLOMEU ANANIA, OMUL CARE NE-A DUS IN SPATE… Marturisiri de la emisiunea Eugeniei Voda, “Profesionistii”
Ing. Constantin Iulian in dialog cu Eugenia Voda (2010)
– … Si ma uit ce tinerete aveti, ce privire vie, ce bine va prezentati!
– Va multumesc pentru…
– Acuma dintre tortionarii dumneavoastra daca se uita la televizor, si va vede careva, pot sa spuna “Uite, domne, ce se plange c-a patit in puscarie, cand uite ce bine se tine!”.
– Da, insa cand am iesit eram o epava, asta este adevarul, adica in ultimele luni de inchisoare ma duceau oamenii in spate, ca nu mai puteam sa ies nici la aer.
– Spuneti-mi un nume de om care v-a dus in spate intr-o puscarie!
– Anania! Parintele Bartolomeu Anania. M-a scos de cateva ori la aer, el, saracul, la Aiud…“
Va mai recomandam:
- Eram in Aiud – fragment din “Memorii”
- CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI? – ULTIMUL SAU CUVANT-TESTAMENT, CATRE PARINTII CRESTINI (Pastorala si declaratia de presa de Nasterea Domnului, 2010): “Va rog, parintilor, ocrotiti-va copiii!”
- Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006
- Parintele Arsenie Papacioc despre IPS Bartolomeu Anania si despre stilisti
- IPS BARTOLOMEU – 89 DE ANI! SI UN CUVANT AL SAU MAI ACTUAL CA ORICAND: “Iuda de azi umbla printre noi, e un ecumenist convins si un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte”
- IPS BARTOLOMEU: “In saivanele Bisericii au intrat lupii in piele de oaie”!
- Adevarul lui Hristos se numeste Ortodoxia! (IPS Bartolomeu Anania vorbind si despre sfintii nasaudeni)
- Vladica Bartolomeu Anania: NU AM PARTICIPAT SI NU PARTICIP LA ASA-ZISA “RUGACIUNE COMUNA PENTRU UNITATEA BISERICII”.
- DEVENIM UN POPOR DE SALBATICI SI NESIMTITI – Nicula 2007
- Predica exceptionala de la Nicula – 2000
- SINODUL MITROPOLITAN AL CLUJULUI, ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI SE PRONUNTA CATEGORIC IMPOTRIVA PASAPOARTELOR BIOMETRICE
- O absenta graitoare
- 47-1. COMPROMIS
- Cazul “Calugarului Anania”, Demostene Andronescu
http://bartolomeuanania.blogspot.com/
@ Petra:
Trimite, te rugam la Stiri comentariul tau, te rugam. Multumim:
Doamne ajută!
Am zis că nu mai scriu, dar o poezie în cinstea Mitropolitului Bartolomeu, voi scrie, deşi poate părea o trufie:
În lacrimi de Ardeal
În lacrimile de Ardeal
În care jertfa a născut iubirea
La Domnul şi-a-mplinit un ideal
Valeriu Anania
Şi-n inimile celor care
L-au cunoscut privind spre Zare
Un clocot de iubire ortodox
Prin chipul său sufletul său duios
Ardealul inima sa o avea
Inima ortodoxă
De la nimeni nimic rău nu primea
Ci doar dădea iubirea
Mustrarea sa trezvie bucuroasă
Îţi dădea Înviere
Şi pe Hristos mult îl iubea
Cu dangăt de tăcere
Câmpia Transilvaniei ce lină
Se legăna întru ortodoxie
Pe versul său frust şi curat
Prin Hristos făr’ de pizmă
Şi doar frumosul îl interesa
De loc urâtul care
Îşi face loc încet în sufletul
Unde iubirea moare
Chip senin din Clujul de lumină
Lumina şi-o avea de la Nicula
Unde la umbra Maicii cea preabună
Leul dormea sub clar de lună
Şi lună îi era credinţa
Nu soare preafăţarnic
Căci ştia că se va sfârşi
Noaptea şi va veni Lumină!
A fi crestin adevarat si mai ales,inseamna a fi rastignit in orice vreme,caci rastignirea este singura cale spre INVERE.Rastignirea inseamna purtarea crucii,care consta in a-ti rastigni trupul impreuna cu patimile si cu poftele,in a-ti omori madularele cele pamantesti:desfranarea,necuratia,patima,pofta rea si lacomia,in a te imbraca cu omul cel nou,cu milostivirile indurarii,cu bunatate,cu smerenie,cu blandete ,cu indelunga-rabdare si in sfarsit in a te lepada de sine,a-ti lua crucea in lupta,in saracie duhovniceasca,in duhul si lucrarea ascetului,in post,pocainta,lacrimi,si in nevointa luptei pentru a castga Imparatia Cerurilor,acolo unde,nadajduim ca Bunul Dumnezeu sa-i aseze sufletul in randul dreptilor care s-au jertfit. Vesnica sa-i fie pomenirea! HRISTS A INVIAT!
http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/bartolomeu-anania
“7 ani de la trecerea la cele veșnice
a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania
CÎNTEC DE DINCOLO
Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania
Purtat spre vămi de-un înger ce mă ştie
cum nici eu însumi nu mă ştiu la fel,
străvăd din mers rîvnita-mpărăţie
şi ca un prunc mă dau pe lîngă el.
De-o fi să aibă cerul milă mare,
nu de ce-am fost, ci de ce-am vrut să fiu,
voi cere-n vecii vecilor iertare
că n-am umblat cu îngerul de viu.
Şi de-o să aibă ruga mea-nlesnire,
nu zic de sfînt, ci doar de slugă bună,
voi trage-n sus, pe firul ei subţire,
cît pot din neamul meu, ca pe-o arvună,
căci tot ce-am fost în lume, după fire,
se face-n cer o singură iubire.
Răzvan CODRESCU
(1 februarie 2011)”