PĂSTORUL MARAMUREȘULUI CREȘTIN. Parintele Arhiepiscop IUSTINIAN CHIRA implineste 95 de ani! “Două modele am avut în viaţă: Pe Iisus Hristos şi pe ţăranul muncitor cu palmele bătătorite”

Vedeti si:

Păstorul Maramureşului creştin. Astazi 28 mai, Înaltpreasfinţitul Iustinian Chira împlinește nouăzeci și cinci de ani

de Arhim. Andrei Coroian

Maramureşul are statut aparte în credinţa, cultura şi tradiţia românească. Aceasta în primul rând prin autenticitatea vieţii trăite aici sub toate aspectele ei, dar nu mai puţin prin statornicia şi acurateţea cu care se trăiesc și se manifestă aici credinţa, cumpătarea și evlavia creştină. Dragostea  de Dumnezeu mai ales, dragostea de Biserică şi dragostea de Neam, precum şi  vechimea dăinuirii, fac Maramureşul, prin aşezările, dar mai ales prin bisericile şi mânăstirile sale, un loc al izvoarelor vii şi de viaţă dătătoare.

De aici mereu se revarsă lumină, adevăr, dreptate, frumuseţe, iubire şi speranţă, peste cei de aproape sau peste cei veniţi de la mari îndepărtări.

Acestor oameni şi acestor ţinuturi Dumnezeu le-a ridicat dintre ei un păstor duhovnicesc pe măsură, lor li se poate aplica proverbul: ,,La aşa popor, aşa Păstor”.

Înaltpreasfinţitul Iustinian Chira este păstorul Maramureşului creştin.

După cuvântul marelui apostol Pavel (I Corinteni 4, 15), dascăli şi învătători pot fi mulţi, dar părinţi şi păstori duhovniceşti sunt puţini.

Înaltpreasfinţitul Iustinian este părinte şi păstor al acestor minunate părţi ale Țării, nu doar de un sfert de veac, sărbătorit anul acesta de la reînfiinţarea vechii Episcopii a Maramureşului, ci de peste şaizeci de ani, când foarte tânăr, devenea stareţ al mânăstirii Rohia.

Această mânăstire era pe atunci una dintre puţinele vetre de viaţă monahală din Transilvania. Prin viaţa sa dedicată fiinţial lui Dumnezeu, Bisericii şi Neamului românesc, Înaltpreasfinţitul Iustinian a devenit pentru cei care cercetau mânăstirea Rohia, cât și pentru locuitorii satelor din împrejurimi, iar mai apoi pentru întreaga Țară a Maramureșului, un model viu de credinţă şi de lumină, de mărturisire şi de curaj, de dreptate şi sfinţenie, de milă şi de iubire creştină, de cunoştinţă și înțelepciune, de muncă și hărnicie.

Înaltpreasfinţitul Iustinian este recunoscut unanim ca un ierarh de statură patristică, în egală măsură ctitor şi cărturar de seamă. Rohia a gândit-o, a plămădit-o şi a făurit-o după chipul sufletului său, prin îngemănarea celei cea mai autentice trăiri monahale cu cea mai  autentică cultură creştină, realizând o fericită simbioză care va dăinui peste veacuri.

De aici mereu izvorăşte credinţa şi cunoşterea, lumina şi adevărul, mila şi bunătatea, iubirea şi demnitatea, virtuţi care-l caracterizează pe Înaltpreasfinţitul.

Între marii trăitorii şi stâlpi ai credinţei, care au trăit în veacul al XX-lea, unii mai trăind din fericire până astăzi, Înaltpreasfinţitul Iustinian, are un fermec aparte.

Anume prin modul său de a fi. Liber, stăpân pe sine, frumos, prietenos, cât se poate de uman, după chipul şi asemănarea lui Hristos, oglindită în fiinţa acestui neam. În Înaltpreasfinţia Sa strălucesc, cel mai întreg şi mai curat, virtuţile strămoşilor şi ale voievozilor noştri. Îngemânat în sufletul ierarhului şi păstorului care-şi jertfeşte viaţa, în toată plinătatea şi frumuseţea ei, pentru Mântuitorul Hristos, pentru Evanghelie, pentru credinţă şi pentru turma sa, se oglindește viața marilor ierarhi de odinioară: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur, Antim Ivireanul, Grigore Dascălul, Dosoftei, Varlaam și Andrei Șaguna.

Sălăşluieşte în sufletul său curat, cumpătat, generos şi viteaz, duhul marelui Mircea voievod, aşa cum l-a descris marele Eminescu, duhul marelui și viteazului voievod Mihai Viteazul şi al nu mai puţin marilor şi sfinţi voievozi Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab şi Marele Mucenic Constantin Brâncoveanu cel jertit cu fii săi.

Această frumuseţe creştină şi umană a Înaltpresfinţitului Iustinian, după care este chipul mânăstirii Rohia, l-a atras pe marele scriitor și eseist, martir și mărturisitor al temnițelor comuniste, iar mai apoi adânc trăitor și cuvios monah, părintele Nicolae Steinhardt.

El a dat mărturie Europei şi lumii întregi despre trăirea ortodoxă de aici, identificându-se cu ea, sporind şi adăugând la prestigiul mânăstirii, prestigiul și renumele său.

Viaţa şi activitatea îndelungată a Înaltpreasfinţitului Iustinian sunt în general foarte cunoscute şi recunoscute, la fel ca viaţa iubitului său frate în Hristos şi prieten, unicul şi inegalabilul nostru părinte mitropolit Bartolomeu, dar sunt încă multe fapte vrednice şi lucrări cărturărești, care aşteaptă să fie scoase la lumină. Însemnările de o viaţă din ,,Caietele de Rohia”, corespondenţa, predicile înregistrate audio, vor fi răuri de învățătură, de  lumină, de înțelepciune, de viaţă, de mângăiere şi de alinare, pentru zeci, sute şi mii de suflete de a lungul istoriei.

Pentru  toate aceste daruri amintite se cuvin aduse lui Dumnezeu adâncă recunoştinţă şi rugăciune pentru slujitorul Său.

Alături de mii şi zeci de mii de suflete, cu multă mulţumire şi recunoştinţă se îndreaptă spre Bunul Dumnezeu şi spre minunatul Său slujitor şi autorul acestor rânduri.

Cu mare bucurie port în suflet amintirea slujbelor şi predicilor Înaltpreasfinţitului Iustinian, ţinute la Rohia sau prin satele şi mânăstirile din împrejurimi, în urmă cu două zeci și cinci, treizeci de ani.

Am avut bucuria şi binecuvântarea de la Dumnezeu, ca în urmă cu douăzeci si trei de ani, la puţin timp după ce luasem hotărârea de a intra ca vieţuitor la mânăstirea Nicula, să mă împărtăşesc cu Sfintele şi Preacuratele Taine din mâinile Înaltpeasfiţitului Iustinian. Eram la Mânăstirea Rohiiţa, la sărbătoarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. Fiind zi de lucru, nu era mulţi credincioşi, aşa că însuşi Înaltpresfinţitul a împărtăşit după ce dimineaţa slujise la Taina Sfântului Maslu. S-a întâmplat un fapt minunat pe care l-am păstrat în suflet până astăzi şi pentru tot restul vieţii mele.

Nu destăinuisem nimănui faptul că luasem hotărărea de a intra în monahism, am rămas ultimul la cuminecat, şi am constatat totuşi cu o stăpânită uimire că Preasfinţitul Iustinian (de atunci) știa. S-a comportat într-un fel de parcă am fi fost doar noi doi în biserică, m-a îmbrăţişat duhovniceşte cu acea lumină, căldură şi iubire unică, concentrată în ochii şi în privirea Înaltpreasfinţiei Sale. Fără cuvinte am înţeles că privea cu iubire şi preţuire la hotărârea din sufletul meu şi o binecuvânta.

Iubirea, căldura şi smerenia cu care m-a primit şi binecuvântat mi-au sporit dragostea, admiraţia şi evlavia faţă de Înaltpreasfinţia Sa.

L-am mai auzit spunând altădată, mărturisind într-o predică prin anii nouăzeci, un cuvânt care mi-a rămas: ,,Două modele am avut în viaţă: Pe Iisus Hristos şi poporul romăn, ţăranul muncitor cu palmele bătătorite”!

Cum să nu iubeşti un asemenea om?  De aceea, cu multă dragoste şi recunoştinţă îi inchin aceste rânduri, acum când împlineşte vărsta patriarhală de nouăzeci și cinci de ani.

În rugăciunile de foc ale Înaltpreasfinţiei Sale îl rog să nu ne  uite aşa cu nu uită pe nimeni, căci aceasta este bucuria sufletului său, de a se ruga pentru oameni.

Îi dorim Mulţi Ani sau cât va voi Dumnezeu să rămână printre noi.

Iar când se va înălţa la cer, aşa cum a promis, să nu plece fără noi, la vremea potrivită să ne tragă la el, în lumina și iubirea lui Hristos, bucuria, viața și mântuirea noastră.

Întru mulţi şi fericiţi ani Înaltpreasfinţite Părinte Iustinian!

(sursa foto: Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului)

Alte legaturi: