“LUMINATORUL TRUPULUI ESTE OCHIUL” – Predica Sf. Luca al Crimeei despre lumina si intunericul duhovnicesc
Luminatorul trupului este ochiul. Deci daca ochiul tau e curat, tot trupul tau va fi luminat; dar daca ochiul tau e rau, tot trupul tau va fi intunecat. Daci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult? (Matei 6, 22-23)
“Luminatorul trupului este ochiul.
Prin ochii nostrii patrunde lumina, prin ochii nosti cunoastem aceasta lumina. Aceasta o stie si o intelege toata lumea. Si stiinta a studiat toate fenomenele care se intampla in ochi si in creier atunci cand actioneaza asupra ochiului lumina. Insa ea nu poate intelege la ce anume S-a referit Domnul Iisus Hristos: “Daca ochiul tau este curat, tot trupul tau va fi luminat“.
Cum sa intelegi aceasta: de ce si cum tot trupul omenesc devine luminos, luminos din cap pana in picioare? Doar noi nu vedem ca trupurile noastre raspandesc lumina. Domnul a spus ca tot trupul nostru poate fi stralucitor. Dumnezeu spune ceea ce stiinta nu intelege, Domnul ne descopera taina existentei, cunoscuta numai Lui Unuia, Creatorului lumii. Si se cuvine noua sa patrundem sensul acestor minunate cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Ati vazut curcubeul pe cer. Stiti cu totii ca acesta straluceste in diferite culori – verde, galben, rosu, violet. Ce este un curcubeu? Curcubeul apare datorita refractiei luminii solare. Trecand prin nori, lumina soarelui, care ni se pare alba la culoare, se descompune in partile componente. Si aflam ca ea contine in sine acele culori care sunt vizibile in curcubeu. Alba ni se prezinta lumina soarelui, deoarece toate aceste raze colorate sunt amestecate. Dar cei care au studiat fizica stiu mai multe. Ei stiu ca nu numai norii din cer pot refracta si separa in raze diferite lumina solara, ci si ca, daca o raza de soare este trecuta printr-o prisma de sticla, vom vedea o fasie alcatuita din diferite culori. Si in aceasta fasie, car se numeste spectru solar, sunt cuprinsa nu numai acele raze vizibile, pe care le stim dupa culoarea lor, ci si foarte multe alte raze invizibile. O mica parte dintre aceste raze invizibile este studiata de stiinta, restul ramanand neexploatate. Noi stim ca aceste raze, pe care nu le vedem, dar care sunt cuprinse in lumina soarelui, au propietati neobisnuite, tainice, care sunt complet diferite de propietatile luminii solare. Nu stim cum actioneaza ele in trupul nostru. Si de aceea, atunci cand auzim de la Domnul Iisus Hristos ca, daca lumina soarelui patrunde in ochii nostri, intreg trupul devine luminos – trebuie sa intelegem ca aici este taina. Razele invizibile, intrand prin ochii nostri, permit intregului trup sa devina luminos.
Voi stiti ca tot ceea ce este viu prefera lumina soarelui. Stiti cat de luminosi, cat de bucurosi ne simtim intr-o zi insorita. Cata bunatate, cate vioiciune, cata energie, cata buna dispozitie, ne stapanesc! Tot trupul nostru parca straluceste de energia luminii. Aceasta este ceea ce a spus Domnul nostru Iisus Hristos, este esenta a ceea ce noi nu intelegem.
Domnul spune ca daca ochii nostri sunt rai, daca nu vad lumina, atunci intreg trupul nostru va fi intunecat. Priviti la orbii nefericiti! Voi stiti ca aspectul lor, intreg trupul lor nu seamana cu al oamenilor care vad. Trupul lor este aplecat, miscarile lente si prudente, capul nemiscat, deoarece nu vad nimic. In ei nu se observa lumina cu care sunt patrunse trupurile vazatorilor. Trupul lor este intunecat, dupa cuvintele lui Hristos. Dar fie ca nefericitii orbi, in cazul in care ma asculta, sa nu se intristeze, pentru ca mai exista o alte lumina despre care a vorbit Hristos.
Despre lumina obisnuita, despre lumina solara Domnul ne-a vorbit ca sa arate diferenta intre aceasta lumina si alta lumina – cea duhovniceasca, acea lumina cu care sunt luminate nu numai sufletele, ci si trupurile tuturor sfintilor, acea lumina cu care stralucea fata marelui Proroc Moise in timp ce se cobora de pe Muntele Sinai, tinand tablele cu poruncile incrustate de degetul lui Dumnezeu.
Aceasta este lumina pe care a putut s-o arate unor oameni in timpul rugaciunii cuviosul si purtatorul de Dumnezeu parintele nostru Serafim de Sarov.
Cu lumina sufletului, cu lumina mintii curate se sfinteste toata fiinta celor buni, curati si sfinti.
Si pentru cei nevazatori cu trupul exista mult mai multe posibilitati sa primeasca aceasta lumina cereasca, lumina duhovniceasca, decat pentru oamenii vazatori. Pentru multi dintre cei orbi nefericirea li se arata a fi o mare binefacere, deoarece, nefiind distrati, nevazand nici o agitatie, profund concentrati, ei privesc la inima lor, sunt atenti la fiecare miscare a ei, iar o astfel de cercetare da oamenilor lumina duhovniceasca. Sfintii au fost intotdeauna adanciti in contemplarea inimii lor, si toata fiinta lor stralucea cu o deosebita lumina duhovniceaca.
Ce spune mai departe Hristos? Deci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul nu cat mai mult?
Si in intelesul acestor cuvinte trebuie sa patrundem. V-am spus adineaori ca trupurile si sufletele sfintilor stralucesc de lumina dumnezeiasca. Dar exista oameni nefericiti, lipsiti complet de aceasta lumina duhovniceasca. Asa cum lumina soarelui contine raze rosii, albastre, violete, la fel si oamenii sunt purtatori de lumina diferita.
De o lumina rosie ca sangele sunt patrunse trupurile ucigasilor, raufacatorilor, varsatorilor de sange. Cu o lumina albastra si violeta stralucesc pur si simplu inimile si trupurile oamenilor buni. Exista si o lumina de apus, cu care sunt patrunse trupurile si sufletele oamenilor, supusi intru totul grijilor si placerilor acestui veac. Acestia sunt oamenii care toata viata si-o traiesc in desertaciunea lumeasca, in apusul duhovnicesc. Nu exista lumina adevarului si a dragostei in trupurile lor.
Slava lui Dumnezeu ca trupurile lor nu sunt patrunse de o lumina rosie! Dar nu exista in ei nici lumina soarelui stralucitor. Si doar ocazional, atunci cand Domnul ii viziteaza cu harul Sau, trimitandu-le necazuri si suferinte pentru a-i opri de pe calea desertaciunii, pentru a-i determina sa reflecteze si sa-si evalueze viata, apare atunci in inima lor sfanta pocainta, iar lumina de apus a sufletelor lor se aprinde pentru un timp cu o vapaie stralucitoare.
Exista oameni lipsiti de orice lumina, ale caror suflete raman intotdeauna in intuneric. Cine sunt acesti nefericiti? Sunt dusmanii inraiti ai lui Dumnezeu, care s-au ridicat impotriva lui Hristos, sunt cei patrunsi de duhul mandriei. Multi dintre ei cred ca sunt purtatori de lumina, fiindca au o educatie inalta. Dar se insala profund: nu stralucesc de nici o lumina, ci persista in intunericul vesnic. Tot trupul lor este intunecat, toate gandurile pe care ei le considera profunde, stralucitoare, sunt intunecate si lipsite de adevar, pentru ca adevarul este doar in Dumnezeu, precum a spus Insusi Domnul Iisus Hristos: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!” Cine se leapada de El, acela se leapada de viata. Iata, despre acesti nefriciti, care nu stralucesc de nici un fel de lumina, Domnul a spus: “Deci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult?“
Daca tu insuti esti intunecat, atunci toate le vezi in intuneric, te inconjoara un greu intuneric duhovnicesc, pentru ca nu porti lumina duhovniceasca in inima si in mintea ta si crezi ca esti vazator, fiind in realitate intunecat si orb.
Domnul Iisus Hristos le-a spus carturarilor si fariseilor, dupa ce l-a vindecat pe orbul din nastere, ca daca acestia ar fi fost cu adevarat orbi, n-ar fi fost nici o problema, dar pentru ca se considera vazatori, atunci vai lor, pentru ca nu inteleg ca locuiesc in bezna, si se numesc invatatori ai poprului, si se apuca sa-i invete pe oameni.
Iata ce inseamna aceste cuvinte ale lui Hristos: “Deci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult?” – Tu esti tot in intuneric, tu insuti esti intunecat si te inconjoara bezna.
Sa tindem cu tot sufletul spre lumina lui Hristos, pentru ca sa nu ne cuprinda intunericul vesnic!“
15 iulie 1945
(Din: Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)
Legaturi:
- “INCA PUTINA VREME LUMINA ESTE CU VOI. UMBLATI CAT AVETI LUMINA CA SA NU VA PRINDA INTUNERICUL!”
- Predica P.S. Sebastian Pascanu despre grijile vietii: INGRIJORARE SAU INCREDINTARE IN VOIA DOMNULUI? “Oare diavolul este stapanul nostru?! Oare in mana lui suntem? Oare el hotaraste ce se intampla sau nu cu noi?”
- Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu! – CUV. PAISIE DESPRE PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU FATA DE OM
- OMILIA SFANTULUI IOAN GURA DE AUR LA EVANGHELIA GRIJILOR VIETII: “Hristos ne spune: „Cautati pe cele ceresti!”, dar noi nu le cautam nicio clipa…”
- Omilia Mitropolitului Augustin despre ADORAREA MAMONEI SI INCREDINTAREA IN MANA LUI DUMNEZEU: “Are grija Dumnezeu!”
- Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (4): “TOATA GRIJA ARUNCATI-O DOMNULUI, EL ARE GRIJA DE VOI”
- Sf. Nicolae Velimirovici despre biciul intreit al necunoasterii, al grijii si al deznadejdii
- DIN SCRISORILE VLADICAI IOAN MAXIMOVICI: “Cei care se pun in slujba lui Dumnezeu, chiar daca sufera… simt mana lui Dumnezeu care ii pazeste”
Cred ca ar trebui de asemeni sa ne intrebam daca, atunci cand vedem raul in aproapele, chiar este in aproapele acel rau, sau este numai in ochiul nostru, in felul in care-l privim/judecam noi, din cauza propriilor neputinte…?
Sigur raul pe care il vedem la cei din jurul nostru este si in noi,macar ca stare potentiala. Doar impartasim aceasi fire omeneasca.
Si pe urma daca nu ar fi si in noi, nu l-am putea cunoaste si defini
Mare om a fost sf. Luca. Claritatea predicilor sale arata o mare asezare duhovniceasca, fara de care nu putea trece prin grelele si mantuitoarele incercari ale vietii. Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai.