Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu

20-06-2015 Sublinieri

4808

Presb. Dionisie Tatsis:

VIATA DUHOVNICEASCA SI GRIJILE VIETII

“Creştinii practicanţi constată adesea că grijile cotidiene, atunci când depăşesc o anumită limită, devin marea piedică, aproape de netrecut, împotriva vieţii lor cu Dumnezeu. Problema este gravă şi trebuie să fie abordată cu atenţie şi cu discernământ.

Hristos a dat o rezolvare acestei probleme, pe care aproape toţi o cunosc, însă, din păcate, foarte puţini o acceptă şi fac din ea o practică zilnică.

Deci, nu duceţi grijă, spunând ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6, 31-34).

Cel ce are încredere în Dumnezeu nu este îngrijorat pentru nevoile lui de zi cu zi. Este sigur că El va putea să îi asigure cele necesare.

Având ca prioritate respectarea poruncilor lui Dumnezeu, el munceşte fără îngrijorare. Nu are patima lăcomiei, iar proviziile pentru un viitor incert nu îl interesează. Este sigur că nu poate să îşi asigure nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. bogatul caruia i-a rodit tarinaÎşi aminteşte întotdeauna de patima bogatului nebun din parabolă (Luca 12, 16-20), care se bucura de recolta lui bogată, însă se îngrijora de depozitarea ei în siguranţă. Şi când a găsit soluţia problemei lui, totul s-a terminat pentru el. A plecat din viaţa aceasta cu totul nepregătit, fără să se gândească vreodată la altceva în afară de bunăstarea lui. Pentru el nu existau săraci şi alţi oameni care sufereau pe nedrept. Nu îl preocupau deloc problemele celorlalţi. Gândurile şi faptele lui i-au arătat nebunia.

Grijile vieţii cotidiene îl împiedică pe om să răspundă la chemarea lui Dumnezeu de a câştiga împărăţia cea cerească, prin intermediul vieţii liturgice a Bisericii. In parabola cinei celei mari (Luca 14, 16-24) vedem cele trei justificări ale invitaţilor care nu au răspuns  la  chemarea împăratului.

„Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s~o văd”; „Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc”; „Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

Motivele absenţei invitaţilor de la cină nu sunt serioase. Ar fi putut să fie prezenţi la cină şi să îşi facă şi treburile. Insă ei fuseseră copleşiţi de griji. Unul se gândea la ogorul lui, celălalt la boii lui, iar al treilea la soţia lui. Nu îi interesa nimic altceva. Şi aceasta era, de fapt, marea lor neputinţă.

Grijile, când nu conduc spre dragostea faţă de Dumnezeu, sunt lumeşti şi trebuie să fie limitate cât mai mult posibil, pentru că altfel ele îl împiedică pe om, anulând premisele creşterii duhovniceşti. Avva Arsenie, cel din Pateric, se ferea de întâlnirile cu monahii care aveau multe griji, pentru că ştia că aceia aveau un interes scăzut faţă de discuţiile duhovniceşti şi folositoare de suflet.

Următoarea întâmplare este edificatoare în acest sens. Odată nişte monahi se duceau la Tebaida, ca să îşi cumpere in pentru lucrul lor de mână. S-au gândit că era o bună ocazie să îl viziteze şi pe Avva Arsenie. Când au ajuns la chilia lui, i-a văzut Avva Alexandru, care era pustnic împreună cu Avva Arsenie, şi i-a salutat. Ei i-au spus că vor să îl vadă pe Avva Arsenie. Bucuros, Alexandru i-a spus acestuia cererea lor. Avva Arsenie, când a aflat că fraţii merg de la Alexandria la Tebaida ca să cumpere in, i-a spus lui Alexandru: „Nu trebuie să mă vadă, pentru că nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor. Mulţumeşte-le că au venit şi spune-le drum bun şi că nu pot să îi primesc”.

Cu siguranţă, Avva Arsenie ştia că acei monahi erau robi ai grijilor lor lumeşti şi orice cuvânt al lui ar fi fost fără rost. Dacă îi primea, doar le-ar fi satisfăcut curiozitatea şi nimic mai mult. La prima vedere, atitudinea Avvei Arsenie pare a fi lipsită de respect, însă, prin refuzul său, el s-a ferit de o discuţie inutilă, care l-ar fi scos din programul lui duhovnicesc.

Sfântul Vasile cel Mare îi compară pe oamenii care au griji cotidiene cu ogorul plin de spini unde nu se poate cultiva nimic. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu grijile lumeşti, care nu lasă sufletul să se hrănească prin cuvântul dumnezeiesc şi să rodească.

Când omul are multe griji cotidiene, nu poate să se liniştească şi să respecte poruncile lui Dumnezeu. Mintea lui este amăgită de lucruri nefolositoare şi devine incapabil pentru lupta duhovnicească. Cufundat in atâtea griji, el nu poate să se adune pentru a cerceta cuvântul Scripturii sau pentru a se ruga.

Grijile cotidiene creează tulburare în sufletul omului, pentru că ele îi slujesc patimii nesăţioase a lăcomiei, care este o strădanie şi o luptă continuă pentru păstrarea bogăţiei [nu neaparat materiale, n.n.]. De asemenea, frica este mereu prezentă – grija pentru dobândirea bogăţiei şi frica de a nu o pierde. Aceasta este o stare sufletească cu totul neplăcută, care taie aripile minţii, pentru a nu se ruga şi pentru a nu se ridica mai presus de deşertăciunile vieţii”.

(din: Presb. Dionisie Tatsis, “Rugaciunea, comunicare tainica cu Dumnezeu si alte texte folositoare de suflet, Editura Egumenita, 2014)

***

Predica parintelui Nichifor Horia (Iasi) la Duminica a 3-a dupa Rusalii (“a grijilor vietii”) – 2013:

DESCARCATI DE AICI PREDICA mp3:

Iată, acest cuvânt ajunge la noi după două mii de ani şi, pe parcursul acestui timp. Acest cuvânt a rămas lucrător deopotrivă celor săraci şi celor bogaţi, în timpul împăraţilor, în timpul regimurilor comuniste sau cel de acum, în timpuri de sărăcie sau de foamete sau în vremuri de statornicie sau în vremuri în care crizele nu au bântuit atât de adânc ca în vremuri de război sau de foamete, chiar dacă ele artificial, de multe ori, par să ameninţe asupra omului. Iată că acest cuvânt:

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căutaţi cele ale Împărăţiei Cerurilor şi toate acestea – ale trupului, mâncare şi băutură şi haine – vi se vor adăuga vouă,

acest cuvânt spuneam că a fost adresat deopotrivă celor săraci și celor bogaţi.

Atunci când suntem în oraş, când viaţa îşi are un anumit ritm și un anumit confort, dar şi un anumit stres dintr-un program care ne înrobeşte şi ne obligă, prin stresul pe care îl presupune adaptarea la exigenţele unui serviciu din ce în ce mai presant, lucrurile acestea parcă nu mai ajung la sufletul nostru si suntem într-un ciclu în care în fiecare zi abia dacă avem timp să ne întâlnim cu familia, abia avem timp să împărtăşim cele din sufletul nostru şi să putem într-adevăr să ne ocupăm de copii sau de cele ce sunt ale familiei.

Iată că la ţară, însă, chiar şi când oamenii trăiau în sărăcie, până prin anii ’40-’50, când nu vedeai într-o gospodărie de ţară nici toaletă, nici duş, nici celelalte ale confortului, cel mult două camere în care erau înghesuiţi 8-9 copii, în acelaşi timp nu vedeai nici stresul, nici oboseala, nici mânia sau nerăbdarea omului modern din oraş. Omul, într-adevăr, avea nu numai nădejde, ci şi o anumită bucurie care îi venea din încredinţarea că Dumnezeu lucrează în gospodăria lui, cu copiii lui. Se întâmpla ca din acei zece copii să moară unul sau doi, te miri de ce sau când, nici pe departe nu îşi sfâşiau sufletul pentru aceasta, deşi durerea era aceeaşi ca a fiecărui părinte care îşi pierde un copil. Dar, pentru că sufletul omului era mai legat de Dumnezeu, durerea aceasta nu sfâşia sufletul.

Vedem în zilele noastre că toată tehnologia asta pusă spre ușurarea vieţii omului parcă mai degrabă îl îndepărtează de Dumnezeu şi mai degrabă îi sporeşte neliniştea şi îngrijorarea că, dacă s-ar lipsi vreodată de cele pe care le are, s-ar putea primejdui, n-ar mai putea face faţă, trupul lui însuşi, slăbănogit de toate înlesnirile acestea, n-ar putea să îşi mai ducă viaţa de zi cu zi.

Cuvântul lui Dumnezeu și nouă astăzi ne este pus înainte, că şi în aceste condiţii Hristos este cu noi până la sfârşitul veacului şi ştie cele ale noastre și cuvântul rostit de El, ca și noi să căutăm Împărăţia Cerurilor, să nu ne lăsăm amăgiţi şi robiţi de cele ale grijilor de zi cu zi, rămâne lucrător şi în zilele noastre.

Vorbeam de cei [vechi] de la ţară care duceau o muncă grea, istovitoare, de multe ori în dogoare, precum vedem verile, de multe ori în mizerie şi neavând posibilitatea să se spele nu numai zilnic, ci nici măcar săptămânal, cum avem noi posibilitatea astăzi, cu greu îşi câştigau, într-adevăr, pâinea şi, cu toate acestea, spuneam, cu o anume pace. Povestea Sfantul Siluan de tatăl lui care, atunci când vedea că din agonisita pe care o avea familia din muncă grea la câmp i se furase ceva, spunea copiilor că negreşit cel care furase va fi avut mai multă nevoie decât ei şi Dumnezeu a rânduit aceasta. Şi o spunea nu din laşitatea de a purta un conflict, de a-şi face dreptate, de a vedea într-adevăr, de a cerceta cele ce se întâmplă, ci dintr-o încredinţare că într-adevăr Dumnezeu lucra în gospodăria lui atât timp cât el şi familia lui ţineau într-adevăr această legătură tainică în inimă cu Dumnezeu. Şi ne aducem aminte că fiul său, greşind într-o anume zi, abia peste un an tatăl lui, ţăran obişnuit cu munca aspră a câmpului, avea să-i aducă aminte de acea greşeală. Şi îl întreabă copilul:

Un an a trecut de la aceasta, de ce îmi aminteşti acum?“.

Şi îi răspunde tatăl:

Nu am vrut să te rănesc, copilașul meu.”

Câţi dintre taţii şi mamele care suntem astăzi avem această gingăşie sufletească? De cele mai multe ori, singurul sau poate doi copii pe care îi avem, la oraş, sunt înăbuşiţi de grija de controlul [excesiv al] părinţilor, care aproape nu mai lasă libertate pentru nicio iniţiativă, niciunei libertăţi creatoare a copilului și, de cele mai multe ori, orice greșeală e sancţionată pe loc, chipurile pedagogic.

Iată dar că şi în mijlocul grijilor, atunci când sufletul este împăcat și liniştit şi încredinţat lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu se lucrează în om şi chipul acesta naşte frumuseţe şi gingăşie sufletească. Şi la această frumuseţe sufletească suntem chemaţi cu toţii, nu la înăcrirea sufletului şi a inimii, de multe ori pe bună dreptate, împovăraţi de legi nedrepte, de nesiguranță, de criză, spuneam, mai mult sau mai puţin adevărată, care ameninţă pe fiecare din noi. rugaciune_stefan_cojocariu_3Atunci, însă, când în fiecare zi înţelegem că Dumnezeu lucrează în viaţa noastră şi în inimile noastre, dacă vom apuca în fiecare zi să începem cu rugăciune, cu încredinţarea sufletului lui Dumnezeu, cu chemarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, vom simţi că lucrurile merg într-un alt ritm, că presiunile care sunt asupra noastră, a tuturor, altfel le putem duce, altfel întăreşte Dumnezeu sufletul şi trupul nostru ca să facem faţă frecuşului de zi cu zi.

Cuvântul Evangheliei de astăzi – căutaţi cele ale Împărăţiei Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă – este cuvânt care ne descoperă că Împărăţia Cerurilor o putem trăi, o putem simţi, intui încă din această viaţă atunci când vom fi mai mult atenţi la cuvântul lui Dumnezeu şi la felul cum împlinim acest cuvânt decât la o fericire iluzorie a noastră.

Vedem, de pildă, și auzim în lumea oraşului, îngreuiată de fel de fel de înşelăciuni, de fel de fel de voci, asemenea sirenelor înşelătoare, care amuţesc pe om, vedem că au apărut oameni, tineri, mai ales, în lipsă de sens, în neînţelegere, care se droghează. Şi acolo este o părută fericire; omul aleargă la drog mai mult decât aleargă animalul la iesle. Şi aproape că nu poţi să-i spui că ceea ce el numeşte fericire este minciună. Poate adânc în sufletul lui pricepe asta, dar nu mai are nici puterea, nici înţelegerea ca să lepede această minciună. Într-o anume măsură, atunci când ne lăsăm amăgiţi de griji peste măsură, de întristare peste măsură, de demonul desfrânării sau al minciunii sau de oricare altă pătimire care îngustează sufletul omului, tot astfel şi noi rămânem întunecaţi în ceea ce ni se pare fericire sau siguranţă, fără să cunoaştem într-adevăr liniştea şi puterea care vine de la Hristos.

Cuvântul Evanghelie de astăzi ne este pus înainte ca să înţelegem că tot ceea ce ne desparte de Hristos, chiar şi o responsabilitate binecuvântată, chiar și o grijă care pare că e de neevitat, toate acestea sunt înşelătoare. Și să cerem de la Dumnezeu înţelepciunea şi puterea să ne dezrobim de ele, pentru că numai astfel, într-adevăr, vom auzi glasul lui Dumnezeu în inima noastră, vom înţelege cum lucrează Dumnezeu în zilele noastre, cum a lucrat în istorie şi cum, într-adevăr, poate să împăciuiască cele ale noastre, ba chiar cele ce le caută omul obișnuit să ni le înmulţească, să ni le dăruiască atunci când nu din lene, nu din nepăsare, nu ne vom lăsa robiţi de asemenea griji.

The_worship_of_MammonDomnul numeşte în Evanghelia de astăzi cu numele de Mamona pe cel care îndeamnă pe om la îngrijire peste măsură, la îngrijorare, la agonisită pentru zile negre, pentru că înmulţirea averii îi dă o părută siguranţă. Şi înţelegem din asta că în dosul fiecărei patimi este un gând diavolesc. Gândul acesta diavolesc al îngrijorării peste măsură, al înmulţirii [celor materiale], al rafinamentului traiului de zi cu zi îl numeşte Domnul mamona, după numele unei zeităţi păgâne, şi spune că

nu puteţi sluji la doi domni, nu puteţi sluji și lui Dumnezeu şi lui Mamona.

De aceea, în fiecare zi să fim atenţi la minte, la gândul minţii și al inimii noastre, ce duh vorbeşte în inima noastră şi pe cine ascultăm mai mult sau mai puţin: Duhul adevărului, Mângâietorul, sau duhul neliniştii, care ne îndeamnă la agonisire peste măsură, la împlinirea unor pofte neîntârziat, la invidie, la nemulţumire, la întristare, la nemulţumire cu soarta noastră, la cârtire.

Fiind atenţi la lucrurile acestea vom înţelege că în sufletul nostru ori se află Duhul Mângâietorului – şi atunci când simt mângâiere vreau eu însumi să mângâi pe celălalt şi să înmulțesc bucuria şi mângâierea mea – ori este duh de nelinişte şi de întristare şi de îngrijorare peste măsură, care anesteziază sufletul şi amorţeşte şi face cu neputinţă ca Dumnezeu să Se apropie de un asemenea suflet.

Evanghelia de astăzi ne cheamă pe de o parte să înmulţim rugăciunea şi încredinţarea că Dumnezeu şi astăzi bate la poarta sufletului nostru și în purtarea Lui de grijă ne vesteşte că este cu noi și cele ale noastre Îi sunt cunoscute, ne cheamă Dumnezeu să ne încredinţăm viaţa cu toată nădejdea şi să fim atenţi la toate glasurile amăgitoare ce bat la poarta inimii noastre, pentru a le putea spune cuvântul Mântuitorului:

Mergi înapoia Mea, satano!

Dumnezeu să ne ajute ca să auzim şi să distingem între aceste voci ce sfâşie sufletul și să ne dăruiască bucuria şi puterea pe care au avut-o sfinţii, pe care au avut-o toţi cei ce şi-au pus nădejdea în El, mărturisind până la sfârşitul vieţii lor şi după moarte că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu lucrează în om înviere, bucurie şi putere. Amin. Dumnezeu să ne ajute”.

hlincea_doxologia

Legaturi:

***


Categorii

Crestinul in lume, Duminica despre grijile vietii, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Dionisie Tatsis, Parintele Nichifor Horia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu

  1. Pingback: STRIGATUL SUFLETULUI CHINUIT, CARE SE SUFOCA SI SE EPUIZEAZA PRIN INFOMETARE/ “Contractul” cu Dumnezeu si grijile vietii/ CE ALEGEM: PE DUMNEZEU SAU LUMEA AFLATA SUB DUHUL LUI MAMONA? “Aviz amatorilor de profit, indiferent de con­secint
  2. Pingback: PILDA SEMANATORULUI – Omilia Arhimandritului Nectarie Mulațiotis. SPINII PLACERILOR SI AI GRIJILOR LUMESTI INABUSA SAMANTA HARULUI SI IMPIEDICA SPORIREA DUHOVNICEASCA: “Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru ce
  3. Pingback: Să ne întoarcem la VIAȚĂ, să ne revenim în FIRE… “Dumnezeu este mult prea important ca să ne mulţumim cu ceva mai puţin decât El” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: “Exact ca la razboi, cand toţi erau plecati, asa am ajuns si noi acum…”. Omilia Protos. Ioan despre RAZBOIUL CARE NE DECIMEAZA DEJA, camataria celor care conduc lumea si INTOARCEREA LA SIMPLITATE. MAMONA sau DUMNEZEU? “Timpul este
  5. Pingback: Presb. Dionisie Tatsis despre diversele invataturi ale SFANTULUI COSMA ETOLIANUL (✝24 august) aplicate la viata si vremurile noastre. DUMNEZEUL ADEVARAT vs. DEMONI, IUBIREA FAPTICA vs. IUBIREA TEORETICA: “Daca tu plangi si te tangui, iar eu stau j
  6. Pingback: “Devii ceea ce iubeşti”. Predici audio la vindecarea femeii garbove. GARBOVIREA SI FATARNICIA LUMII CARE IL REFUZA PE HRISTOS, DORIND INCRANCENAT LANTURILE SATANEI vs. FERICIREA CEREASCA ASCUNSA IN SUFERINTA ASUMATA | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: DUHUL GRIJII DE MULTE… NU MI-L DA MIE! | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: “Dumnezeu stie de noi!” – VOI AI CUI SUNTETI, CUI SLUJITI? VOI CHIAR CREDETI IN MINE? Grijile lumesti si placerile NE INGREUIAZA, NE ADORM SI NE AMETESC SUFLETELE, INCAT SA FIE NEPREGATITE DE INTALNIREA CU HRISTOS (Predici la Duminica a
  9. Pingback: “Vie Imparatia Ta”? IMPARATIA CERURILOR S-A APROPIAT DE NOI, ne este la indemana… PANA CAND o ignoram, o uitam, o tradam? | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: IPS Neofit de Morfou despre TRANSFORMAREA ANXIETATII SI A GRIJII IN RUGACIUNE PRIN INCREDINTARE TOTALA IN VOIA LUI DUMNEZEU: “Este necesar sa avem mai multa comunicare cu Tatal ceresc ca sa scada stresul” (VIDEO, traducere) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate