“AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”

22-05-2013 Sublinieri

 detaliu desen Inviere Hristos intinde mana

Ţine-te aproape de Conducatorul ceresc

Nascutul din femeie e om cu viata scurta si plina de necazuri. (Iov 14, 1)

Tot ce gasim scris despre vremea lui Iov se confirma si in zilele noastre. Nicicand ca in zilele noastre viata omului n-a fost atat de agitata si supusa atator desertaciuni. Unii se sufoca, pur si simplu de treburi, altii nu se pricep sa-si chiverniseasca timpul, toti se grabesc, alearga in disperare catre ceva, undeva, toti par cuprinsi de un fel de convulsie morala.

In timpul nostru, oamenii nu mai „merg”, ci „alearga” in toate directiile, de aceasta goana molipsindu-se pana si cei mai calmi dintre noi. Se pare ca nimeni n-a patruns talcul cuvintelor: „linistea si nadejdea este cetatea voastra“. Un singur pas facut catre aceasta cetate a nadejdii iti aduce mai mult folos decat o suta de pasi facuti pe drumul desertaciunilor si samavolniciei omenesti. Cand omul se convinge de zadarnicia multora dintre faptele sale, din cauza dezamagirii si a sfarselii sufletesti inceteaza sa se mai grabeasca. Ii va spunea aceasta si Păstorului, Care, cand isi scoate oile afara, „merge inaintea lor si oile il urmeaza” (Ioan 10,4) si nu le lasa sa rataceasca. Omul se va tine aproape de Con­ducatorul ceresc, mergand cu pas sigur, egal, constant, fara a-L slabi din ochi. Va invata ca nu este de ajuns sa-ti alegi un drum, ci trebuie si sa-l urmezi. Nu vor exista opriri, nu va fi nicio graba, va fi numai ascultare si roadele pe care le va aduce aceasta.

***

tumblr_mi2jehuJQz1rb44tmo1_r1_500

Luminatorul lui Dumnezeu

Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele. (Psalm 118, 105)

Cand, in toiul noptii, strabatem un spatiu pustiu, cufundat in intuneric, cu un felinar in mana, drumul ni se lumineaza pas cu pas; nu vedem decat micul spatiu din fata noastra, pe care urmeaza sa pasim mai departe. Asa inaintam treptat, in siguranta, desi in jur este o bezna de nepatruns, pana ce ajungem la locul dorit. Felinarul si-a indeplinit rostul, ne-a luminat calea, pas cu pas.

In acelasi chip ne conduce si Domnul: cuvantul Sau ne serveste drept luminator pe calea vietii. El proiecteaza lumina ­pe drum inaintea pasilor nostri, ne-o da in masura in care sa putem inainta in siguranta, zi de zi, catre tinta propusa. Sunt zile cand soarele nu ne da destula lumina; nu arareori suntem inconjurati de un intuneric impenetrabil, dar, fara sa privim departe, preocupandu-ne doar de prezent, capatam intotdeauna destula lumina pentru ca ziua sa ni se para luminoasa. Indeplinindu-ne cu smerenie datoria de fiecare zi ne incredintam Domnului, asteptand cu rabdare lumina Lui, pe care ne-o va da a doua zi. In acest chip, ascultatori, inaintand pas cu pas, avand in fiecare zi drept arma lumina lui Dumnezeu, vom ajunge, in cele din urma, cu ajutorul lui Dumnezeu, la ziua plina de bucurie cand “Soarele nu va mai apune si nici Luna nu va mai scadea, caci Domnul ne va fi lumina vesnica si zilele plangerii noastre vor lua sfarsit (Is 60,20).

***

articol_7_1

Puterea lui Dumnezeu ajuta

Ajunge zilei rautatea ei. (Matei 6, 34)

Sa nu incepeti prin a va fi frica de ceva, pe motiv ca nu sunteti indeajuns de puternici, fiindca “ajunge zilei rautatea ei“. Nu va temeti de ziua de maine, ziua de maine se va ingriji de ale sale. Celui ce v-a facut astazi sa va bucurati de pace duhovniceasca toate Ii sunt cu putinta. El nu va refuza nici maine aceasta pace. Nu va chinuiti de grija incercarilor prin care s-ar putea sa treceti, atunci cand acestea n-au aparut inca. Nu va lasati rapusi de nicio temere, nu cautati cu orice pret sa va aflati viitorul, sa vi-l ghiciti, alungati cat mai departe de voi orice spaima, cu credinta in Dumnezeu si cu convingerea ca El va va ajuta la nevoie. Incredintati-va Domnului intru totul, cu nestirbita credinta, cu convingerea ca, daca va fi sa va incerce, va va da si puterea de a face fata incercarii.

Domnul „implineste toate trebuintele noastre, dupa bogatia Sa, cu slava” (cf. Filipeni 4, 19). Infatisati-va Domnului cu toate ale voastre; daca ati pus mana pe coarnele plugului, nu va mai uitati inapoi, nu va incurcati in amanunte, aveti taria ca, dupa ce ati capatat incredere in El, sa asteptati in liniste, cu deplina speranta si deplina supunere, sa se faca voia Lui. Nu uitati ca vi se da putere sa va purtati crucea astazi, nu maine. Un om care cazuse intr-o adanca deznadejde, spunandu-i altuia grijile sale, l-a intrebat: De ce mi-o fi oare atat de ingrozitor de greu?” „Pentru ca, i-a raspuns acela, ai adaugat grijii de ziua de azi si grija zilei de maine. O porti si pe aceasta pe umerii tai, desi ea il revenea numai lui Dumnezeu“.

Cand tii seama doar de puterea ta, ajungi sa cazi in ne­putinta; puterea lui Dumnezeu pe toate le ridica prin atot­puternicia Sa.

899

***

Mahnirea dispare

De ce esti mahnit, suflete al meu? Si de ce-n adancul meu ma tulburi? (Psalm 41, 5)

Sufletul meu este mahnit, recunoaste psalmistul, si continua: toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine“, ceea ce explica starea in care se afla. Exista momente cand si sufletul credincios se umple de mahnire; peste el trec valuri, unul dupa altul, se simte apasat de neintelegere, de nepasarea semenilor, de deznadejde si de esecuri si atunci apare, ca si la David, intrebarea: „De ce umblu eu mahnit, de ce este atat de putina bucurie in viata mea? Ne plangem lui Dumnezeu insusi, nu oamenilor, dar orice plangere pe care o indreptam catre Dumnezeu sa se prefaca in cuvant de lauda.

Va incepe sa adie asupra noastra Duhul Mangaietor, Ca­re va aduce o alta stare sufleteasca si ni se vor drege strunele sparte si sufletul isi va aduce aminte indata de bunatatea si ajutorul lui Dumnezeu.Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea cantarea Lui va fi cu mine” (Psalm 41,8), pentru ca sa incheie zicand, cu convingere: „Pune-ti nadejdea in Dumnezeu, ca Lui ma voi marturisi, Dumnezeul meu e mantuirea fetei mele“.

Suflete mahnit, ridica-te deasupra multimii grijilor si amaraciunilor tale, uita-te fara frica la acele talazuri, care se ridica uneori in jurul tau, tine minte ca prin ele ti se deschide calea pe care trebuie sa o urmezi si ca deasupra lor straluceste „lumina si adevarul Lui“, care „te vor duce in muntele Sau cel sfant si la locasurile Sale” (cf. Psalmi 42, 3). Invata-te sa dai slava si jelania ta va inceta. Nadajdu­ieste, si mahnirea va disparea.

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

fiecare-zi-un-95712

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica despre grijile vietii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la ““AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: IESIREA DIN INTRISTARE PRIN RUGACIUNE si CONVERTIREA DURERII IN BUCURIE DARUITA: “Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra, inchizandu-ne in melancolie”/ OMUL LIBER si OMUL INTERESAT | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: ÎNCREDINȚAREA LUI TOMA – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT): “Noi nu Îl credem pe Dumnezeu şi nu ne încredem în El! V-aţi pus în palma lui Hristos! De ce nu staţi cuminţi acolo? De ce vă agitaţi? Sunteţi în p
  3. Pingback: “Dumnezeu stie de noi!” – VOI AI CUI SUNTETI, CUI SLUJITI? VOI CHIAR CREDETI IN MINE? Grijile lumesti si placerile NE INGREUIAZA, NE ADORM SI NE AMETESC SUFLETELE, INCAT SA FIE NEPREGATITE DE INTALNIREA CU HRISTOS (Predici la Duminica a
  4. “Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile în afară de una.”

    “Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile în afară de una. Căci amintirile mă îmbătrânesc şi mă slăbesc. Amintirile distrug ziua de azi. Ele apasă asupra zilei de azi cu trecutul şi îmi slăbesc nădejdea mea în viitor, fiindcă toate îmi şoptesc la ureche: Va fi doar ceea ce a fost deja.

    Dar eu nu doresc să fie doar ceea ce a fost. Eu nu doresc şi nici Tu nu doreşti, o, Doamne, ca viitorul să fie trecutul repetat. Soarele n-ar mai avea valoare, dacă el ar urmări doar repetări de lucruri.

    Cărările bătute îl induc în eroare pe călător. Ţărâna a umblat peste ţărână vreme îndelungată. Cărările pământeşti au devenit plictisitoare, fiindcă ele au fost bătute iară şi iară, din generaţie în generaţie de-a lungul vremii. Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile mele, în afară de una.

    Doar o singură amintire Te rog să nu o ştergi, ci s-o întăreşti în mine. Să nu ştergi, ci să întăreşti în conştiinţa mea amintirea slavei pe care am avut-o când mă aflam întru totul cu Tine şi în Tine, înainte de timp şi de iluziile vremelnice.

    Când şi eu eram o treime armonioasă în sfântă unitate, întocmai precum Tu eşti din veşnicie în veşnicie. Când sufletul din mine era, de asemenea, în armonie şi prietenie cu conştiinţa şi viaţa. Când sufletul meu era, de asemenea, un pântece fecioresc, când conştiinţa mea era înţelepciunea în feciorie, iar viaţa mea era putere şi sfinţenie duhovnicească. Când şi eu eram întru totul lumină şi când nu era nici un întuneric în mine. Când şi eu eram extaz şi pace şi când nu erau chinurile dezechilibrului în mine. Când şi eu Te cunoşteam, întocmai precum Tu mă cunoşti pe mine şi când eu nu eram amestecat cu întunericul. Când nici eu nu aveam hotare, nici vecini, nici pereţi despărţitori între „mine” şi „Tine”. Să nu-mi ştergi această amintire, Părintele meu, ci să mi-o întăreşti.

    Chiar dacă ea îmi descoperă prăpastia de-a lungul căreia călătoresc întru smerenie şi nimicnicie. Chiar dacă ea mă desparte de prieteni şi de plăceri şi distruge toate barierele dintre Ieri, Azi şi Mâine. Chiar dacă ea mă scoate din mine însumi şi mă face să par ieşit din minţi în ochii tovarăşilor mei de drum. Cu adevărat, nici o tovărăşie nu-mi face plăcere în afară de a Ta şi nici o amintire nu mă bucură în afară de amintirea Ta. O, Milostivul meu Părinte, şterge-mi toate amintirile mele în afară de una singură…

    (Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida şi Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 64-65)

  5. Pingback: “Calea spre tine însuți”. SUB CRUCE, de-a lungul vieții noastre, luptând cu ispita DEZERTĂRII. “Suntem învăţători în afara cuptorului durerii, dar pierduţi, morţi şi ucenici stângaci în clipa răstignirii” | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate