Mariuca Vulcanescu si parintele Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU, MARTURISITORUL (audio si video). “Tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini care traiesc in sfintenia adevarului”
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
*
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
***
Pr. Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU la TRINITAS TV
- Pr. Gheorghe Holbea (1993): Mircea Vulcanescu, sfantul din cimitirul de pe Dealul Robilor
In calendarul crestin-ortodox este fixata o Duminica a Tuturor Sfintilor, in care se cinstesc sfintii ale caror nume nu sunt consemnate nicaieri, sfintii pe care nu-i stim dupa nume din calendar, dar totusi stim ca ei se bucura in ceata sfintilor. Simtim rugaciunea lor si stim ca numarul acestor sfinti anonimi este mult mai mare decat al celor consemnati in fiecare din zilele anului bisericesc.
Sfintii nu sunt numai cei amintiti in mineiele fiecarei luni a anului, ci sunt unii care pana mai ieri au trait printre noi. Fiecare timp are sfintii sai, deoarece acum se scrie Evanghelia Duhului Sfant prin sfinti, moaste de sfinti, sfinte icoane, sfinte locasuri, Sfinte Taine, in Biserica Mantuitorului.
Randurile ce urmeaza pot constitui o propunere – proiect de canonizare a unui marturisitor al Adevarului, cu o viata curata, traita in conformitate cu invatatura evanghelica, incununata de moartea martirica. Mircea Vulcanescu, un nume despre care nu s-a vorbit aproape deloc inainte de 1989, este unul dintre sfintii care impodobesc, in anonimatul lor, pamantul de pe Dealul Robilor din marginea Aiudului. (urmeaza o scurta biografie si marturii despre Mircea Vulcanescu de la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Floru – disponibile si aici – n.n.)
Acestea sunt doar cateva marturii despre o viata de marturisitor al Adevarului si de martir crestin. Viata lui Mircea Vulcanescu demonstreaza inca odata permanenta sfinteniei. Asa cum afirma cineva, el este o litera intr-un manuscris care este spiritualitatea neamului romanesc.
Iar noi adaugam ca Mircea Vulcanescu este o litera in Evanghelia Duhului Sfant care se scrie de la Cincizecime pana la sfarsitul veacurilor. El nu are nevoie sa fie justificat de nimeni in fata noastra, deoarece faptele si viata vorbesc cu prisosinta. Nu el are nevoie de recunostinta noastra, pentru ca Dumnezeu l-a primit in ceata sfintilor, ci noi avem nevoie de a realiza modelul lui intr-o lume cu prea multi oameni inteligenti, dar care gasesc justificare, argumente, pentru propriile ticalosii. Poate ca tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini oameni care traiesc in sfintenia adevarului. Sau, daca avem sfinti printre noi, nu stim sau poate nici nu vrem sa-i cautam.
Mircea Vulcanescu implineste in chipul cel mai fericit cuvintele Evangheliei: Intru aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii mei, daca veti avea dragoste unul fata de altul, iar mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu poate sa aiba: ca viata sa si-o puna pentru fratele sau.
El este un Iov al veacului XX:
”Fusese daruit cu toate darurile. Iar cand au venit incercarile, Mircea Vulcanescu le-a primit senin si increzator; intr-un anumit fel misterios, se integrau vietii lui religioase. In cateva zile a pierdut tot: avere, glorie, situatie sociala si academica, familie, libertate. Dar a ramas acelasi, nu s-a indoit si nici nu s-a tagaduit; a continuat sa marturiseasca cu aceeasi senina fermitate credinta si increderea lui de totdeauna.” (Mircea Eliade).
Mircea Vulcanescu este un martir al sec. XX, iar biruinta sa este sintetizata in ultimul lui mesaj din temnita: Sa nu ne razbunati!
Sursa: Vestitorul Ortodoxiei, nr. 107/ 15-30 dec. 1993
Legaturi:
- 60 de ani de la moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu. INEDIT: EVOCAREA LUI MIRCEA NICOLAU despre personalitatea si sfarsitul marelui marturisitor crestin (video)
- Evocare Mircea Vulcanescu (I): INTERVIU INEDIT CU MARIUCA VULCANESCU, FIICA FILOSOFULUI (video). Blandul si demnul martir care-i plangea pe temniceri
- MARIUCA SI SANDRA VULCANESCU si-au evocat la Paris tatal, FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU (audio). Alte evocari ale venerabilelor surori (video)
- LACRIMILE CREDINŢEI INCERCATE sau “AGĂŢAREA DE STÂNCĂ” – O convorbire memorabila cu fiica unui mucenic, Mariuca Vulcanescu: “Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult”, “Ne lipsesc smerenia şi credinţa simplă a copiilor”
- Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu – crampeie din viata unui martir contemporan (I)
- Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu – icoana unui alt Iov al Romaniei secolului al XX-lea (II) – MARTURII SI EVOCARI (TEXT SI AUDIO)
- “SA NU NE RAZBUNATI!” – Memorialul… durerii sfintitoare a lui MIRCEA VULCANESCU (VIDEO)
- VICLEIM de Mircea Vulcanescu. CUM SE TRAIA SI SE INTAMPINA CRACIUNUL IN ROMANIA VECHE
***
- Martirul Mircea Vulcanescu despre criza Bisericii, Imparatia lui Dumnezeu si imparatia acestui veac
- Mircea Vulcanescu – Crestinul in lumea moderna
- MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci OMENIA” (INEDIT)
- LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”
- Fericitul Martir Mircea Vulcanescu – INEDIT: ”Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… ”
- CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI
***
- Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA
- MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mircea Vulcanescu “si-a urmat vocatia de marturisitor pas cu pas”. Cred ca aceasta este calea, pas cu pas, toata viata noastra. Nu se poate ca astazi sa traim comfortabil, sau chiar egoist iar maine-poimaine sa avem puterea de a face fata greutatilor.
Daca azi nu pot renunta la ceva sau cineva, cum voi putea renunta daca va fi nevoie, la absolut tot, ca sa-l castig pe Hristos?
“avem prea mulţi oameni deştepţi, dar prea puţini care trăiesc în sfinţenia adevărului”
Dureroasă constatare şi cruntă realitate.
Duhul Sfânt spune în Scriptură, că “începutul înţelepciunii, este frica de Dumnezeu”, iar legat de frică, spune că, “s-au temut de frică, acolo unde nu era frică”.
Sfânta scriptură nu vorbeşte (nici macar cu subânţeles), despre, deşteptăciune şi nici despre deştepţi ( atât cât o cunosc eu), ci despre înţelepciune, ceia mă face să cred şi să afirm că este cerească, că legată de duh şi de Dumnazeu, în timp ce deşteptăciunea (este limpede că) nu are legatura de duh cu Dumnezeu. Că prin multe (şi de adâncime) se opune cu tot ce poate, lui Dumnezeu, împăunând omul şi adâncindu-l în auto-venerare.
Deşteptăciunea din zi în zi îşi dovedeşte (şi desăvârşeşte) demonicul din ea, deşi a fost şi este darul lui Dumnezeu, pe care omul îl arată ca fi merit personal şi o calitate ce îl deosebeşte de ceilaţi şi îl separă afişându-i, (mai mult sau mai puţin ostentativ) actul, titlul şi înalţimea autoritară şi strivitoare.
Iorga spunea în cugetările sale, (redau din memorie) că nu se poate face din prost, deştept, ci doar din deştept, mai deştept. Altfel spus, omul poate adăuga, prin strădanie personală, un plus la ce i-a dăruit Dumneze, (care îl şi cheamă la aşa ceva).
Dumnezeu însă nu ne cere să fim neapărat deştepţi în forma unanim cunoscută, ci “înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”.
Dacă deşteptăciunea nu are în sine frica de Dumnezeu în omul ce este o faptură complexă, (care are în sine duh ce poate fi înrâurit, şi chiar stăpânit de duhuri din afară ), şi având însuşirile minţii, (ca dar), foarte lesne îsi va înpropria trufia îngerului căzut pentru că nu există cale de mijloc, nici neutralitate ( după cum spune însuşi Dumnezeu Cuvântul). Acceptăm smerenia întruchipată Dumnezeieşte de Domnul Iisus şi de sfinţii săi prin credinţă, ca să dobândim înţlepciune, ori nu, ca să ne agonisim, fie aere de oameni deştepţi (ca rezultat al instruirii fară smerenie), fie şi mai mult, pretenţia de a dovedi semenilor legitimitatea de iluminaţi, autorizaţi să convingă că nu există Dumnezeu, că putem trece peste ceia ce scriptura legifetează şi credinţa le arată a fi proprii doar Creatorului.
Rog să-mi fie ietată îndrăzneala celor spuse astfel, la această postare. În comentariile mele, adesea am pus cuvântul deştept, deşteptăciune, între ghilimele, şi cumva am găsit nimerit aici să fac şi aceste lămuriri, folosindu-mă de perambulul postarii, facut de admin. Precizez ca aceasta reprezintă doar ce cred, ce am ajuns să înţeleg şi să simt eu. Iertare tuturor.
http://ascorbrasov.ro/operatiunea-saptamana-arhanghelilor-din-nou-la-brasov/
[ http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/09/13/cinstire-sfintii-inchisorilor-aiud-grecia-pr-ciprian-staicu-ierom-augustin-parintele-anastasie-gotopoulos/ ]