SFATURI DUHOVNICESTI pentru surori si maici, dar nu numai, din SCRISORILE PARINTELUI SOFIAN: “Pe noi ne strica mandria. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele!”

1-11-2012 Sublinieri

“Sora M.,

Dé, M., dé! Nu cred ca te va ajuta Conservatorul sa-ti imbogatesti in vreun fel viata pe care ti-ai ales-o. Incet-incet te vei laiciza, nu mai ai timp de rugaciune si, cine stie, poate vei renunta cu totul la viata asta! Vei ajunge sa-i urasti si sa-i dispretuiesti pe cei care poarta aceeasi haina cu tine! Eu ma rog Maicii Domnului sa te tina asa cum esti acum, in acest moment. Ca ai venit din ravna la manastire si ai niste calitati, si poti sa le pierzi acum…!

Eu asa zic; sa renunti la toate planurile cele lumesti si sa lupti sa te apropii cu toata fiinta ta de Dumnezeu, ca pentru El ai venit la manastire, M. Asa te rog eu, din toata inima mea.

Daca vrei muzica, incearca sa descifrezi singura niste axioane, niste Heruvice; ai sa vezi ca mai mare bucurie ai cand le poti descifra singura!

Dar cu judecata cum stai? Ai reusit sa te invingi pe tine? Imi spui ca limba se porneste singura! Da, M, cred! Asta e boala femeiasca, mai ales…! Dar eu iti spun inca odata: fratia ta ai venit din ravna la manastire, nu intamplator! Iar acuma, incet-incet, parca vrei sa revii la ceea ce erai in lume: judecata, mandrie, pofte spurcate… Nu asa, M. Nu judeca, nu judeca pe nimeni, niciodata, nu judeca! Nu-ti dai tu seama cat de grava este calcarea acestei porunci inaintea lui Dumnezeu, nu-ti poti da seama! Trezeste-te imediat ce-ti vine in gand sa judeci pe cineva, opreste-te, stai putin si asaza-te la rugaciune.

Eu nu cred ca fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca te-ai bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica…! Nu cred! Roaga-te pentru cel care-ti tulbura sufletul si ai sa vezi, vei gasi pacea! Mantuitorul este in noi, inlauntrul nostru; aici se intampla totul, in inima…!

Rugaciunea lui Iisus cere rabdare multa, renuntare si, mai ales, suferinta iubirii!

Intelepciunea omeneasca rezuma totul la asta: sa vezi gunoiul din ochiul aproapelui. Iar intelepciunea cea dumnezeiasca este sa vezi barna din ochiul tau, si de aproapele tau sa ai mila. Sa-l tamaduiesti, cat poti, cu dragostea ta, ca daca starui cu putina dragoste si nu-l judeci, ii scapi sufletul de la iad.

Sa fii ca o lumina, sa ma bucur si eu, M.!”

Parintele Sofian.

***

“Sora M,

Am citit scrisoarea fratiei tale si am apreciat sinceritatea sufleteasca. Nu stiu unde vrei sa mergi, in ce pustie, in ce loc tainic, nu stiu daca-ti va fi de folos. Deocamdata, cred ca ti-ar fi de folos ca, acolo unde esti, sa-ti faci pravila, cu multa atentie la fiecare cuvant si gand din rugaciune. Şi in timpul rugaciunii, dar mai ales intre timp, sa te gandesti la toata viata fratiei tale, de cand erai mica, si cat ai stat in manastire, si sa te caiesti de toate faptele si gandurile rele si rusinoase, sa te rogi in taina ca Bunul Dumnezeu sa te ierte. Pazeste-te sa nu cheltuiesti nicio farama de timp flecarind sau osandind pe cineva. Roaga-te cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Psaltirea, citeste Noul Testament, cate putin, zilnic, macar 1-2 capitole, si alte carti bune de intarire in credinta, in curatia inimii si a trupului.

Nu uita cuvantul Mantuitorului; „Învatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre!”

Revolta nu foloseste la nimic. Dumnezeu cum rabda atat si nu ne pierde? Toata tulburarea fratiei tale este din mandrie. Zi mereu: „Pentru Dumnezeu, rabd orice!” Adu-ti aminte de fratele din Pateric ocarat pe nedrept de Batran, cum a primit zece cununi de la Dumnezeu! In fiecare zi sa-ti spui: „Ia sa vad, daca rabd azi, ce se intampla!”. Dar sa rabzi si cu inima, nu asa, scrasnind din dinti.

Eu, personal, nu l-am cunoscut pe p…, si nu am vorbit niciodata cu el. Dar cum pot eu sa judec un preot? Ca daca-l judec, indata vine vrajmasul si ma pedepseste pe mine, sufletul meu il batjocoreste, ca are ingaduinta de la Dumnezeu, de vreme ce si eu l-am judecat pe aproapele meu. Calc cuvantul Lui: „Nu judeca, ca sa nu fii judecat!” Nu pot face asta niciodata, cum pot eu sa judec un preot?! Oricare ar fi!

Lasa judecata, M, las-o in seama lui Dumnezeu.

Mai bine sa te gandesti la acele fapte rusinoase, pe care-ti este rusine si sa le spovedesti. Lupta, cat poti, contra gandurilor necurate, raspunde-le: „Eu sunt hotarata sa raman la manastire!”. Citeste Sinaxarele, Vietile Sfintilor, si cauta, si fa! Iesi din aceasta lene duhov­niceasca, fa canon de metanii, de milostenie, nu pierde timpul…, gandurile sunt o inselare, ca sa-ti risipesti timpul. Timpul este pentru rugaciune si pocainta, nu-l risipi!

Tu inoti pana la gat in pacatele tale, si-i acuzi pe ceilalti…! Nu asa! Ai ajuns sa tanjesti dupa lucruri de care lumea este satula si scarbita. Şi nici nu te mai marturisesti curat.., dar pacatul nemarturisit este ca o injectie care duce la septicemie mortala.

Nu-ti mai pierde timpul.  Pana la varsta asta ai facut totul superficial, revino-ti, te rog! Nu te mai gandi atat la Conservator. Mai bine stai cateva luni la o manastire, la Techirghiol, de pilda, sunt maici care stiu bine randuiala…

Acolo, la Conservator, sunt multi barbati, avem si noi un frate de aici la Conservator, cine stie ce intorsatura pot lua lucrurile!

Parintele staret de la Cernica singur a invatat Axioanele…

Nu-mi surade gandul sa te duci la Conservator. Nu te mai intoarce la acest gand. Ce poti face cu acest Conservator, decat sa te mandresti la strana ca fratia ta canti mai frumos decat celelalte? Cate nu vor plange, mai pe urma, din cauza fratiei tale, cand vor simti dispretul tau! Mai bine invata singura notele psaltice si descifreaza singura niste slave, pe note, si ai sa fii mai multumita si poate mai smerita. Nu uita ca la Conservator este totusi un mediu laic, unde nu ai de la cine invata adevarata smerenie, evlavie si ascultare calugareasca.

Daca te-ai intors la acest gand, eu nu te opresc, dar nici nu te incurajez. Insa asta stiu eu: daca te gandesti mai mult la viata fratiei tale si la Dumnezeu, mult mai usor te poti pregati pentru mantuire.

Ca acesta este scopul principal pentru fiecare crestin, mai ales pentru calugari: mantuirea. Cauta si dobandeste mai intai smerenia si cainta pentru pacate, rugaciunea curata, atenta, sincera si fara ganduri raspandite. Incepe asa. Şi Dumnezeu iti va ajuta!”

Parintele Sofian.

***

“Maica M,

M, asculta-ma pe mine; pustia si linistea cauta sa ti-o faci fratia ta in inima, nu in afara. Eu stiu ce spui fratia ta, ca si eu stau in Bucuresti! Cauta sa-ti aduci pustia in inima prin infranare. In primul rand infraneaza-te de la vorba. De televizor, nu mai spun…! Uite, eu am un radio, dar nu l-am deschis aproape niciodata pana acum… Acum, l-am deschis si eu, pentru razboiul din Iugoslavia. Noi zicem ca am lasat toate si L-am urmat pe Hristos. De fapt i-am inselat pe toti; si rude si calugari…! Purtam haina ingereasca si lumea alearga dupa noi, sa ne rugam pentru ei, pentru bietii oameni! Ei ne stimeaza, ca de…!. Şi noi de fapt ii inselam pe toti, ii mintim ca suntem calugari!

Nu pleca din C, nu pleca din Bucuresti, stai aici. Stai aici si incepi sa faci „Doamne Iisuse…!”, de sute de ori pe zi. Vorba cat se poate de putina si judecata deloc. Cand spui: „…miluieste-ma pe mine, pacatoasa!”, gandeste-te la toate pacatele cate ai facut pana acum. Pazeste-ti inima de ganduri. Fereste-ti privirea, sa nu te uiti in ochii celui cu care stai de vorba. Ştii cum spune Psalmul de la Bogorodisna: „…intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea!” Ca daca nu te smintesti tu, se sminteste celalalt si pleaca Duhul Sfant de la tine. Şi mai ales nu judeca.

Asa iti faci pustie in inima. Uite, din aceasta seara, hotaraste-te sa nu mai judeci pe nimeni. Incearca, chiar din seara aceasta, sa lucrezi acest cuvant. Şi pe urma mai vorbim.

Maica poate fi si ea mandra. Lasati-o asa. Nu va razvratiti impotriva ei, nu o judecati. Haraiala asta nu aduce nicio pace. Citeste Paraclisul Maicii Domnului si pomeneste-o. Asta poti sa faci pentru ea.

Ascult-o, maica! Asculta, dupa modelul Mantuitorului Hristos. Citeste Evanghelia de la Ioan, sa vezi cat de ascultator este Mantuitorul. El are putere mare de la Tatal, si cu toate acestea asculta desavarsit pe Tatal ceresc…! Ce va deranjeaza ca este mandra? O fi! „Marirea strica firea”, dar si: „Smerenia prinde dragoste, de la inceput!”

Ea o fi mandra, dar si fratia ta tot din cauza mandriei nu poti sa te pleci inaintea ei. Las-o-ncolo de mandrie, maica M.

De, asa se-ntampla totdeauna! Toata lumea vrea ca celalalt sa fie sfant, iar el sa-si faca de cap…! Ascultarea este de la Mantuitorul, maica: „Eu nu fac nimic fara stirea Tatalui!”

Daca L-am avea noi pe El mai des in amintirea noastra, nu am mai pacatui asa. Cat a suferit El Insusi, cata rabdare a avut…! Şi nu spunea nimic!

Tu spui mereu: „Nu mai pot!” Nu asa! Roaga-te!

Cand eram la puscarie, lucram la dig, caram cu roaba, pe ploaie, era glod mult si roata se incarca cu noroi. Unii erau mai voinici, mai tineri. Eu am ramas mult in urma. si nu mai puteam salta roata din glod. Şi am strigat in inima mea: „Doamne, ajuta-mi, Doamne!”, si in clipa aceea soldatul mi-a spus: „Mergi pe unde-i uscat!” Nu aveai voie cu niciun chip sa faci asta, era ca si cum ai merge liber. Dar Dumnezeu mi-a raspuns, in forma aceasta, imediat. Imediat mi-a raspuns Dumnezeu!

De-asta zic: Dumnezeu a dat multa libertate omului sa faca ce vrea, dar pe noi ne strica mandria. Acum ai intrat sub privirea ei. Nu o trage la raspundere cand greseste. Ii atingi orgoliul ei si pe urma te are in vedere. Roaga-te pentru ea.

Altii au rabdat greutati mai mari. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele! Rabda, ca numai vrajmasul te-a adus in starea aceasta de razvratire si de cearta. A pus gheara pe tine, si acum te descurajeaza, maine te impinge la deznadejde si cu asta gata, te pierde! Doamne fereste! Lasa! Rabda si fratia ta! Asculta-L pe Mantuitorul, ca merita aceasta cinste!

Mantuitorul prin smerenie le-a biruit pe toate. Nu te teme de smerenie, ca ai sa ai alta pace sufleteasca. Nu stii de unde-ti poate veni ajutorul cand rabzi!

Nu uita vorba romanului: „Vorba dulce mult aduce!” Stam cum putem la manastire, ce sa facem! Cere-ti iertare de la toti, ca n-o sa-ti cada galoanele. Şi rabda asa. Ca maica nu poate intui starea te de oboseala, ce sa faci…!

Rugaciune si rabdare! Rugaciune si rabdare!

Ascultarea este folositoare, oricum ar fi. Ştii cum se spune: „Cine asculta invata. Cine nu, ramane chircit!”.

Parintele Sofian

***

“Maica M,

A vorbi pe cineva de rau, a-l judeca, este ca in viata lui Iov! Cel ce judeca este asemeni vrajmasului diavol, care are obraznicia sa ceara de la Dumnezeu sa se atinga de viata lui Iov. Cand judeci pe altul, diavolul iti aduce argumente mii si mii: „ai dreptate sa-l judeci…, cum sa nu-l judeci…!”

De fapt, vrajmasul te batjocoreste pe tine, in clipa aceea esti ca intr-o capcana. Trezeste-te atunci si fa niste metanii, sau stai toata noaptea cu capul sub perna si gandeste-te la pacatele tale, smereste-te, ca fara smerenie nu poti iesi din capcana pe care ti-o intinde diavolul atunci..Roaga-te cu de-a sila…, ca e tare greu sa te mai rogi cand judeci pe altul! Cum sa te rogi batand din picioare impotriva fratelui tau!?

Nu-l mai judecati pe P…, ca o sa fie si mai rau! Nu stati la barfa pe la colturi! Cand te tulbura gandul sa judeci, stai repede in genunchi si citeste Paraclisul. Asa sa faci. Sau „Doamne Iisuse…!, Doamne Iisuse…!”, sau citeste ceva la Psaltire…, fa ceva, oricum. Roaga-te Maicii Domnului pentru el, nu-l judeca, ca Maica Domnului face multe minuni, cu adevarat…!

Iti trimit niste metanii, ia-le…! Roaga-te pe ele…! Roaga-te si pentru mine. Imi pare rau ca nu pot sa fac mai multe pentru fratia ta. Dar sa nu mai judeci pe nimeni…! Şi eu gresesc, cu gandul, si ma caiesc cat pot. Ca indata ce judeci, vrajmasul isi noteaza el toate…, si apoi isi cere voie de la Dumnezeu. Iar la ganduri nu le mai da atata importanta! Ca daca nu le dai importanta, te lasa si ele in pace. De la judecata vin gandurile…, si desfranarea tot de aici…!

Un singur cuvant: Nu judeca. Dumnezeu nu-ti cere sa faci minuni, ci sa fii OM, sa ai delicatetea omului, asa cum l-a creat Dumnezeu“.

Parintele Sofian

***

“Sora A,

Hristos a inviat!

Peste cateva zile vom sarbatori Inaltarea Domnului, si eu abia acum am izbutit sa-ti raspund la scrisoarea fratiei tale, trimisa din luna februarie.

Intre timp, am avut niste necazuri cu sanatatea, si de mai mult de o luna n-am putut iesi din casa, si nici acum inca nu pot iesi.

Inteleg din scrisoare ca te-ai stabilit la manastirea sau schitul T, din eparhia de Alba Iulia. De doi ani esti acolo. Imi pare bine! Dar intra in program si ramai pe loc. Nu te muta in alta parte, ci leaga-ti viata de acest schit. Fii statornica. Pentru ca, mutandu-te mereu, devii ca un pom abia sadit, il scoti si-l rasadesti in alta parte, si tot asa. Un asemenea pom nu poate prinde radacini si se usuca. Asa ni se intampla si noua.

Stand intr-o manastire, te poti pregati mai usor si mai sigur de mantuire, care este scopul intrarii noastre in viata de manastire. Iti poti face pravila. Poti lua parte mai des la slujbele de la biserica: Vecernie, Utrenie, Sfanta Liturghie si alte rugaciuni pe care le poti citi la chilie.

Umbland mereu pe drumuri, in cautare de manastire, ramanem pagubiti sufleteste, de cele necesare sufletului, si astfel pierdem si mantuirea, si viata noastra o cheltuim in zadar.

Dumnezeu sa-ti ajute, sora A, in sensul in care am scris mai sus. Sa-ti dea Bunul Dumnezeu rabdare, smerenie si statornicie, si multa pace sufleteasca”.

Cu cele mai bune urari de bine,

Arhim. Sofian, 1999, M-rea Antim.

 ***

“Mult stimate d-le P,

Am primit scrisorile dvs., cu cele trei imprimate, in care va revoltati impotriva dezmatului si a coruptiei din viata societatii romanesti. Ştiti care este cauza acestei stari din viata tarii noastre? Roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la imbolnavirea sufletului romanesc la toate varstele. Aceasta catehizare ateista a durat 50 de ani. Libertatea de dupa Revolutie a continuat cu necredinta, cu pofta de imbogatire, cu egoismul, cu saracia si boala, si pacatul.

Un om gol de credinta, materialist si plin de patimi, are nevoie de timp si de lucrare pozitiva asupra lui, ca sa se schimbe si sa devina un om cu respect fata de cuvantul lui Dumnezeu, pe care il gaseste in Sfanta Scriptura si in sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca sa devina un om constient de faptele sale si ca sa fie convins ca viata aceasta nu este vesnica si ca urmeaza viata de dincolo, in care vom da seama de tot ceea ce am facut. Ca sa convingi un singur om inrait sa devina un om de omenie, este foarte greu. Dar sa schimbi o tara intreaga? Va dati seama ca este mult mai greu.

Ierarhia noastra nu este absenta de la aceasta chemare misionara si face multe eforturi de imbunatatire a vietii crestine, prin scris, prin predici, prin spovedanie si impartasanie, dar nu este de ajuns. Ar trebui ca si conducerea laica a statului sa intervina, colaborand cu Biserica. Din pacate nu se intampla asa. Avortul, homosexualitatea si alte fenomene pierzatoare sunt lasate libere, sunt incurajate prin diverse masuri politice. Posturile de televiziune, filmele pornografice se intrec in a promova desfranarea si alte patimi sau incearca sa discrediteze Biserica si invatatura crestina. Astfel, unii zidesc si altii darama, creand confuzie si haos.

Trebuie multa staruinta in bine si multa rugaciune din partea celor credinciosi cu adevarat, care sunt putini in comparatie cu multimea ratacita. Trebuie sa-L rugam pe Milostivul Dumnezeu ca sa ne ajute in lucrarea grea de intoarcere a oamenilor catre adevarata lor menire.

O mare primejdie pentru Biserica si pentru tara sunt sectele. Ele lupta impotriva Bisericii si a dreptei credinte, impotriva Maicii Domnului, impotriva crucii si a icoanelor. Sectele s-au inmultit dupa Revolutie si ele de asemenea creeaza confuzie in viata credinciosilor.

Nu este cazul sa va spun prea multe lucruri despre starea actuala a societatii romanesti, intrucat le vedeti si le stiti si dumneavoastra.

Datoria fiecaruia dintre noi este sa ducem o viata dupa voia lui Dumnezeu si sa-i ajutam pe cei din jurul nostru sa duca o viata crestineasca, spre folosul lor sufletesc. Sa-i ajutam pe semenii nostri, mai ales ca multi dintre ei au uitat ca mai au si suflet si ca viata nu se opreste pe pamant, in groapa de la cimitir, ci continua in vesnicie.

Iertati-ma, poate ca raspunsul meu la scrisoarea dvs. este prea lung si poate insuficient. Totusi, eu asa vad starea in care ne aflam.

Va doresc numai bine”.

Arhim. Sofian Boghiu, 1999.

 (din: Parintele Sofian – duhovnicul”, Editura Bizantina, Bucuresti 2012)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Special, Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Mandria, trufia, Parintele Sofian Boghiu, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “SFATURI DUHOVNICESTI pentru surori si maici, dar nu numai, din SCRISORILE PARINTELUI SOFIAN: “Pe noi ne strica mandria. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele!”

  1. Sfaturile parintelui sunt si pentru mireni nu numai pentru calugari, asa cum si Evanghelia este penru toti. Nu judeca, nu cleveti, roaga-te, rabda!
    Doamne, ajuta-ne la acestea!

  2. extraordinar
    cata simplitate ,dar si cata profunzime

  3. parca a scris pentru mine

  4. Comorile duhovniceşti ce’acum
    Le strângem din cuvinte,
    Au izvorât din grele cruci,
    Din rugi şi lacrimi sfinte

    Aici găsim hrană și duh
    Și’adânc de cunoștinţă
    Care-s flori şi rod duhovnicesc,
    Sub aspră nevoinţă.

    Şi de ne’nbie să lucram
    În modul cel mai dulce
    E spre’a culege (şi rodi)
    Prin rugă și prin cruce.

    Să adunăm cei mai frumos,
    Din ţarina credinţei
    Prin darul Domnului Hristos
    Sub crucea pocăinţei.

    Ortodoxia iată’aici
    Vorbește ca știinţă,
    (Trăită), dovedită -n sfinţi
    Și’nscrisă-n conștiinţă.

    Că nimeni n’a ajuns la cer
    Prin simpla instruire,
    Ci prin trăirea’n duh smerit
    În milă și-n iubire.

    Cuvinte’adânci de har si duh
    De pace și iubire,
    De lămurire şi îndemn
    Şi dor de mântuire

    Cuvinte ce-au ajuns acum
    Ușor la fiecare,
    Spre’a le citi și preţui
    Și…, pune în lucrare.

  5. “Eu nu cred ca fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca te-ai bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica…! Nu cred…!” Atentie la aceste cuvinte! de obicei judecam pe cei apropiati fie pentru ca ne deranjeaza la un moment dat, fie ca nu suntem de acord cu ei pentru vreo vorba sau fapta.Doar aceasta fraza a parintelui Sofian, care da exemplu de gand bun, de iubire pentru autoarea scrisorii careia i-a raspuns, si ne-am opri din judecare… In mod gresit credem ca din iubire de dreptate si adevar judecam pe aproapele, dar suntem chiar la polul opus.”Dargostea indelung rabda, nu se trufeste” Da, este greu sa suportam sa ne invingem limitele trupesti (oboseala, patimile),sau cele ale mintii (mereu suntem mai destepti ca altii), sau ale sufletului (bunatatea din noi poate fi o singura farama din bunatatea pe care si-o doreste de la noi cel pe care-l judecam).
    Doamne, da-ne puterea si intelepciunea sa ne spovedim curat, sa vedem barna din ochiul nostru…
    Oare ne gandim la rai si iad? intelegem ca nu exista intoarcere, cale de mijloc, dar nici scuze pentru necunoastere ca doar aici si acum putem avea pocainta si sa rascumpararea pacatelor? Ne fura comoditatile si confortul acestei lumi, tot mai greu acceptam suferinta si inca, mai rau, nu-i mai facem fata; puterile noastre s-au slabanogit.
    As indrazni sa spun ca nu cei 50 de ani de comunism au adus necredinta, pentru ca in occident (in America lui Serafim Rose) este si mai rara frica de Dumnezeu si constiinta unei vieti dupa moarte in care vom da socoteala de fapte.Ci tocmai confortul, consumismul, intrecerea cu vecinii pentru mai mult si mai bine in cele lumesti. Simturilor noastre nu le mai ajunge rafinamentul…si au schimbat dragostea adevarata cu dragostea pentru “fromosul lumesc”.Cel rau lucreaza sofisticat, cararea cea larga este presarata cu monezi de aur, cere sa ne expunem sanatatea si frumusetea trupeasca pentru a o batjocori.Uratii, bolnavii, neputinciosii sunt aparati prin uitarea lor de catre oameni, prin excluderea lor, dar si prin adapost in biserica.

  6. Pingback: PARINTELE SOFIAN in memoria Arhimandritului Roman Braga: “COPILUL BATRAN”, cel plin de bucurie tacuta si de bunatate practica: “Era convins ca noi existam atata cat ajutam pe altii” -
  7. Pingback: CUVIOSUL PARINTE SOFIAN – inedit: CONFERINTA VIDEO emotionanta despre RUGACIUNE si PRACTICA RUGACIUNII LUI IISUS (1996) -
  8. Pingback: CUGETARI si SFATURI DUHOVNICESTI ale PARINTELUI IACHINT: “Doamne, al Tau sunt, sa nu ma parasesti!” -
  9. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
  10. Pingback: SFÂNTUL părinte SOFIAN de la Antim, puterea TĂCERII și a RĂBDĂRII până la sfârșit și MINUNILE DE LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: PĂRINTELE SOFIAN – puterea vie a Duhului lui Hristos. MĂRTURIA protos. Teofan Popescu | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate