LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”

28-10-2010 Sublinieri

“În lume, dar nu din lume. Atingem aici problema esenţială a creştinismului. Ceea ce este pentru noi creştinismul nu este o învăţătură pentru rânduirea lumii de aici, pentru că e mai mult! Pentru noi, Hristos nu este un reformator social. Ci este Mântuitorul lumii”.


Astazi, cand se implinesc 58 de ani de la mutarea la vesnicie a Fericitului Martir Mircea Vulcanescu, publicam fragmente dintr-un text care a stat la baza unei conferinte rostite in primavara anului 1937, si care surprinde, in nota cunoscuta de genialitate a filosofului, tensiunea crestinului in raport cu o lume in care numele lui Dumnezeu e tagaduit. Un cuvant cat se poate de nimerit si in contextul in care traim acum, in care se incearca in fel si chip ideologizarea ortodoxiei prin  inhamarea la diverse agende politice sau la  varii interese personale, lumesti, partizane… Si totodata, un cuvant profetic, cuprinzand in sine intuitii si formulari pe care le-am auzit, in forme aproape identice, in anii din urma, rostite de alti Parinti, fara sa se cunoasca cui i se daduse sa le inteleaga si sa le marturiseasca inca de acum aproape un veac…


Vesnica pomenire Fericitului Mucenic Mircea, vrednic marturisitor al lui Hristos atat in vreme de pace, cu cerneala si cu har, cat si in prigoana, cu  insusi sangele sau varsat pentru Hristos si pentru aproapele in bezna Aiudului!


Religia şi viaţa socială

“În ciclul acesta, în care un teolog a-nceput a vorbi despre religie din punct de vedere sociologic, nu trebuie să mire pe nimeni împrejurarea că despre societate, din punct de vedere religios, vorbeşte un vameş.* (…)

Subiectul ce ni s-a cerut să lămurim este plin de primejdii şi capcane:

1. Pentru că trăim, pe de o parte, într-o vreme de înstrăinare şi tăgadă făţişă a numelui lui Dumnezeu;

2. Pentru că, pe de altă parte, luptând contra acestei tăgade, mulţi sunt ispitiţi să-I ia numele în deşert. (…)

Valorile religioase se impun celor sociale: în cultură – împotriva umanismului sec şi inuman; în economie – împotriva materialismului etic şi a tehnicizării vieţii (inumanizare); în drept şi în politică: împotriva subordonării tuturor valorilor la cele impuse de acţiunea practică. Aci se dă marea bătălie. Căci peste tot, societatea luptă să-şi anexeze puterile religioase, subordonându-le idealurilor sale de moment! Întâietatea celor duhovniceşti e contestată de primatul exigenţelor practice. Primejdia: trădarea Duhului de cei puşi să-l apere. E poate un semn că aceste lucruri vine să le spună un Vameş.

Dacă de la aceste consideraţii generale trecem la creştinism, primul lucru pe care trebuie să-l spunem răspicat este că: creştinismul este o religie, ci nu este un sistem de organizare socială. Ca atare, el nu poate fi opus, ca teorie socială, altei teorii sociale. Scopul său nu este terestru. El nu urmăreşte organizarea fericirii pământeşti. Că creştinismul cuprinde şi o morală pământească, e perfect adevărat. Dar scopul său nu e acesta.

Să luăm, de pildă, cele 10 porunci ale decalogului. Afară de “Cinsteşte pe tatăl tău şi mama ta, să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”, nici una nu cuprinde motivare. Să nu ucizi, să nu furi, să nu fi desfrânat nu sunt atât imperative, cât constatări privind firea omenească. Voia lui Dumnezeu e rânduiala adevărată a firii noastre.

Să luăm, de pildă, Fericirile, care cuprind, după unii, morala socială a Noului Testament. Ce tablă de valori proclamă şi ce motivare dau?

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Adică: fericiţi toţi cei nemulţumiţi, care ştiu unde să-şi caute mulţumirea. Nimic, care să indice o rânduială pentru lumea de aici! Ele indică o răsplată de dincolo pentru lumea de aici. Atât.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri

Prima afirmaţie a creştinismului este deci această subordonare a oricărui interes lumesc faţă de voia lui Dumnezeu. Ea cuprinde toată legea şi profeţii.

Împărăţia Mea este în mijlocul vostru!

În lume, dar nu din lume. Atingem aici problema esenţială a creştinismului. Ceea ce este pentru noi creştinismul nu este o învăţătură pentru rânduirea lumii de aici, pentru că e mai mult! Pentru noi, Hristos nu este un reformator social. Ci este Mântuitorul lumii. El este Dumnezeul cel de peste lume, care mântuieşte lumea coborându-se în ea şi făcându-se una cu ea. Aceasta înseamnă: a fi creştin. A mărturisi că Hristos este Dumnezeul întrupat pentru mântuirea lumii. A mărturisi că în El sunt împreunate, într-o fiinţă şi într-o viaţă, două firi: cea omenească şi cea dumnezeiască şi că prin această împreunare se mântuie această lume, prin împărtăşirea noastră cu această fiinţă a lui în Biserică în care această jertfă ne continuă necontenit în Sfânta Euharistie.

Fericitul Augustin rezumase cândva atitudinea creştină în faţa lumii, zicând: Iubeşte pe Dumnezeu şi fă ce vrei! Ştia el bine că de iubeşti pe Dumnezeu nu poţi să vrei decât ce trebuie să vrei!

Căutaţi deci mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate acestea vi se vor adăuga vouă, mărturiseşte iarăşi Evanghelia, subordonând interesul temporal interesului spiritual. Din faptul că creştinismul nu poate fi opus ca teorie socială altei teorii sociale, nu înseamnă că el este compatibil cu oricare teorie socială.

El vine, în primul rând, împotriva tuturor teoriilor sociale care vor să înlăture religia din viaţa socială, fie că este vorba de

a) umanismul laic,

fie că este vorba de

b) materialismul economic.

Cel dintâi încearcă să substituie pe om lui Dumnezeu şi să creeze o spiritualitate falsă a omului care-şi ajunge pentru a se mântui.

Al doilea, afirmând că omul n-are altă menire decât fericirea terestră, încearcă să înlăture religia ca pe un obstacol care face pe oameni, prin făgăduiala unei fericiri de dincolo, să se dezintereseze de aceasta, lăsându-se robiţi de diferite plăceri ale pământului.

Dar nu ca oponent pe propriul lor teren, luptându-le împotrivă-le, cu mjloacele temporale, ci ca mărturisitor spiritual al altei idei de om. Al unui om care nu-şi are măsura şi întregirea şi justificarea în sine, ci în Cauza care este mai presus de toate!

Ambelor acestor orientări care, în fond, nu fac decât una, creştinismul li se opune categoric.

Răspunsul la această întrebare este foarte greu. El derivă din faptul că creştinismul nu-i o doctrină, ci o viaţă. Cum e posibil acest lucru poate răspunde numai rugăciunea fiecăruia dintre noi.

A doua afirmaţie fundamentală a creştinismului este descoperirea celui din urmă dintre oameni şi afirmarea că aproapele nostru este omul care are nevoie de Dumnezeu şi de ajutorul Lui. Înseamnă aceasta că creştinismul trebuie să fie indiferent lumii acesteia, că Împărăţia lui Dumnezeu câtă e nu se va împlini în timp? Nu.

Împărăţia Mea nu este din lumea asta, spune Hristos.

Dar, ajunşi aici, odată statornicit bine punctul acesta, se pune o mare întrebare creştinului de azi: Care-i înţelesul timpului? E ceea ce am numi problema nerăbdării!

Cum poate creştinul, care trăieşte în timp, afirma, în faţa exigenţelor aprige ale timpului, adeziunea lui la ordinea altei lumi, fără să purceadă la luptă cruntă aici, împotriva a ceea ce i se pare că este duşmanul legii sale? Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”

—————————————

*Notă: Textul este de fapt suportul ideatic al unei conferinţe rostite în anul 1937, rostită pe când Mircea Vulcănescu era director general al Vămilor.

(Sursa: Revista Manuscriptum, nr. 1-2 1996, Număr special Mircea Vulcănescu)

(sursa imaginii)

Legaturi:


Categorii

Crestinul in lume, FERICIRILE, Marturisirea Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. admin,
    bine venite si cuvintele pr Serafim Rose. Multumiri!

  2. ioana, si eu multumesc ptr raspuns la raspuns 😉

    Cat despre sfat, de fapt era doar o parere.
    Stiu ca ai sa-mi raspunzi ca bucuria prezenta si cea viitoare sta in mod principal in comunicarea cu altii: “Iata acum ce este bun si ce este frumos, fara numai a fi fratii impreuna” (Ps 162.2.)
    Dar sunt sigur ca ai inteles si despre rugaciune se spune ca e BINECUVANTAREA lui Dumnezeu data omului, caci ea fiind continua “este un fel de bucurie, de pace, care nu e din lumea aceasta, este o bucurie inexprimabila. Cand repeti zilnic rugaciunea, atunci simti in tine binecuvantarea lui Dumnezeu si dupa aceea totul devine sfant, ti se pare sfant. Aceasta este binecuvantarea lui Dumnezeu care s-a dat omului” spunea un bland parinte sarb.

  3. radu,
    uneori, din motive intelese sau nu de cel care se roaga (cat si cum poate) Dumnezeu retrage BINECUVANTAREA si nu mai simte pace, bucurie, sfintenie…
    Atunci E GREU sa te rogi. Atunci este nevoie ca altii sa se roage pentru tine. Si asa putem implini cuvintul “a locui impreuna ” in comuniunea/comunicarea in rugaciune.

    P.S.Parerea dvs am luat-o ca pe un sfat si il voi urma.

  4. @ Dan Z.:

    V-am trimis un e-mail pe adresa indicata, dar, din pacate, ni s-a intors inapoi.

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cel mai grav pericol: SECULARISMUL IN BISERICA, ca FALSIFICARE a Duhului adevarat
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba? Silire sau libertate? Sau despre altfel de “tarini”, “boi” si “femei” (cf. Luca 14)
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre un scandal mediatic provocat pe seama manastirii Petru-Voda, plecand de la un cantec: “Sfanta tinerete legionara&
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturiile despre Ortodoxie ale unui convertit de la baptism, Clark Carlton: CUM SA TRAIESTI O VIATA ORTODOXA INTR-O LUME SECULARA?
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MESAJ AL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI: “Chemarea crestinilor-ortodocsi este sa-si pazeasca inima lor smerita si in discernamant”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Aduse cu posta electronica (2): Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (I)
  13. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, 'umanitatea', ci OMENIA" (INEDIT)
  14. Pingback: PUBLICITATE SAU DISCRETIE? IMAGINE SAU TRAIRE? Cine are nevoie de Hristos? “In loc sa evanghelizeze lumea, Biserica risca sa fie secularizata de duhul lumii”
  15. Pingback: MARIUCA SI SANDRA VULCANESCU si-au evocat la Paris tatal, FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU (audio). Alte evocari ale venerabilelor surori (video) -
  16. Pingback: Evocare Mircea Vulcanescu (I): INTERVIU INEDIT CU MARIUCA VULCANESCU, FIICA FILOSOFULUI (VIDEO). Blandul si demnul martir care ii plangea pe temniceri… -
  17. Pingback: SCARA FERICIRILOR: Cele 9 Fericiri evanghelice talcuite de Parintele Rafail Noica. CE ESTE PATIMA? CE ESTE REALISMUL DUHOVNICESC? -
  18. Pingback: 60 de ani de la moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu. INEDIT: EVOCAREA LUI MIRCEA NICOLAU despre personalitatea si sfarsitul marelui marturisitor crestin (video) -
  19. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I) -
  20. Pingback: Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA -
  21. Cat de bine a punctat Vulcanescu:,,Pericolul:tradarea Duhului de cei pusi sa-l apere”…

  22. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos – interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii c
  23. Pingback: Mariuca Vulcanescu si parintele Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU, MARTURISITORUL (audio si video). “Tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini care traiesc in sfintenia adevarului” -
  24. Pingback: DARURI DE AN NOU: Primele roade editoriale ale Asociatiei “Cuvantul Ortodox”: SCRISORILE “BUNELULUI” SELAFIIL DIN SIBERIA si o antologie de scrieri pe teme religioase ale FERICITULUI NEO-MARTIR MIRCEA VULCANESCU -
  25. Pingback: CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia? -
  26. Pingback: MIRCEA VULCANESCU despre ROSTURILE ADANCI ALE EDUCATIEI versus ROBOTIZAREA OMULUI: “Fericirea o fagaduiau Principatelor Române strainii, CAND VOIAU SA LE OCUPE”. “Femeia sa nu-si piarda FEMINITATEA” - Recomandari
  27. Pingback: Crezul lui Mircea Vulcanescu: “NU SUNT FANATIC, NICI EXCLUSIVIST, si pozitia mea crestineasca m-a facut sa consider politica drept o activitate de mana a doua”. IDEALISMUL si JUSTITIARISMUL – “patronii tuturor ipocriziilor” -
  28. Pingback: PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!” | Cuvântul Ortodo
  29. Pingback: PARINTELE STANILOAE despre ORTODOXIE versus catolicism si protestantism: “Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate