Sfantul Calinic de la Cernica: MINUNILE, VIATA SI ACATISTUL (audio), SLUJBA si CANTARI PENTRU PRAZNICUL SFANTULUI NOSTRU OCROTITOR

***

Minuni ale Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica

Marturisesc credinciosii care au luat parte la slujba de ca­nonizare ca, in timp ce cortegiul ie­rarhilor si al preotilor inconjura bise­rica cu sfintele moaste ale Sfantului Calinic, impreuna cu mii de inchina­tori, deodata, un copil din multime, ca de 12 ani, a inceput sa strige tare: „Mama, dezleaga-ma la ochi, ca vad! Mama, dezleaga-ma, ca vad!“

Ce se intamplase? Printre credin­ciosi se afla si o femeie cu un copil bolnav de ochi. Avea infectie la ambii ochi, nu vedea si era bandajat. Il adu­sese pentru Sfantul Maslu. Dar in tim­pul procesiunii – a marturisit copilul – a venit cineva la el in haine preotesti si l-a uns cu o penita pe tot trupul, insemnandu-l cu semnul crucii. Apoi i-a zis: „Iata, te-ai facut sanatos!” Era Sfantul Calinic! Deci, fiind dezlegat copilul la ochi, si-a recapatat vederea, cu rugaciunile sfantului.

***

Una din cele mai mari minuni facu­te de Sfantul Ierarh Calinic dupa ca­nonizare a fost vindecarea completa a unui credincios paralizat de opt ani. Iata cum s-a savarsit minunea. In co­muna Lopatari, Buzau, traia Nica Dragan. Era agricultor. In anul 1940 s-a ca­satorit si a avut doi copii: Pantelimon si Maria. Ambii sunt casatoriti. In anul 1950, Nica Dragan a fost operat.

Dupa operatie a paralizat. Zadar­nic l-au dus rudele la cele mai mari spitale, nimeni nu-l putea vindeca. Ba inca nici sotia lui nu-l mai ingrijea. Copiii l-au dus la mai multe spitale de specialitate. Doctorii au facut totul ca sa-l ajute cu ceva. Insa a fost in zadar. Nervii lui erau aproape morti.

Apoi a fost dus la Manastirea Cernica, ca sa-l vindece Sfantul Calinic. Bolnavul se ruga fierbinte la Maica Domnului si la Sfantul Calinic. Suferea de opt ani si nu mai putea rab­da. Deodata a observat ca incepe sa simta. O caldura straina ii trecea prin trup, Dumnezeu S-a milostivit de el si a inceput sa-i vindece durerile. In noaptea de Inviere si-a recapatat gra­iul. De mare bucurie si emotie, bolnavul a inceput sa strige tare in biserica. Lumea a observat minunea. Bolnavul si-a tras usor trupul catre racla. Ner­vii incepeau sa lucreze.

Aceasta este prima parte a vinde­carii sale. A doua zi s-a facut Sfantul Maslu cu sapte preoti. Vindecarea pro­gresa. La al saselea Sfant Maslu, dupa cum marturisesc preotii slujitori, pe cand se citea Sfanta Evanghelie, bol­navul, asezat pe un scaun, a simtit ca unul dintre cei sapte preoti slujitori a venit si, saltandu-l usor de subsuori, i-a soptit: „Scoala-te si mergi!“

Bolnavul, uimit, socotea ca cel care l-a ridicat este un parinte. Deci, in va­zul si spre mirarea tuturor, Nica Dra­gan s-a sculat pe picioarele sale si in­cet a inceput sa mearga spre Sfantul Altar. Pentru toti era o minune. Dupa opt ani iata, se scoala si merge singur! Sfantul Calinic il ridicase de pe sca­un si ii poruncise sa umble! Preotii, uimiti, au oprit Sfantul Maslu. Unul dintre ei a zis: „Sa-l impartasim! De aceea a mers spre Sfantul Altar. Cere Sfanta Impartasanie!” Bolnavul tre­mura pe picioare. Obosise. L-au spriji­nit preotii, l-au apropiat de sfintele usi, i-au citit o rugaciune, ca era spo­vedit, si l-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. In clipa cand bolnavul a inghitit Sfanta Impartasanie, a simtit pentru a treia oara o caldura straina in corpul sau si trupul i s-a in­tarit. Din ceasul acela bolnavul a in­ceput sa mearga iarasi pe picioarele sale, sa manance singur, sa vorbeasca, sa se inchine, sa se bucure, sa laude pe Dumnezeu, sa fie din nou redat vietii. Dupa aproape un an de zile a ple­cat singur, cu desaga in spate, din ma­nastire in manastire, sa multumeasca Domnului si Sfantului Calinic, bi­nefacatorul sau. L-am auzit cu totii marturisindu-ne minunea. I-am va­zut mana care a fost bolnava, intepata de doctori. I-am vazut actele de spital prin care era declarat „bolnav incu­rabil”. I-am vazut si lacrimile in ochi si bucuria inimii si i-am simtit caldura si convingerea cu care marturisea minunea. Pentru toate sa fie Dumnezeu slavit si Sfantul Ierarh Calinic laudat!

***

O doamna din Targu Neamt, avand inceput de cancer la piept, s-a rugat cu mare credinta la moastele Sfantului Ierarh Calinic si indata s-a vinde­cat, spre mirarea doctorilor. Aceasta minune s-a savarsit in anul 1969, la 12 decembrie.

***

O alta femeie din Bucuresti s-a im­bolnavit de cancer. A stat in spital pana s-a generalizat cancerul in tot corpul, dupa care a fost trimisa aca­sa si isi astepta sfarsitul. Dar rudele, auzind de minunile Sfantului Calinic, au dus-o la Cernica pentru Sfantul Maslu. Femeia a venit de mai multe ori si s-a rugat cu atata credinta, incat dupa cateva Sfinte Masluri a inceput sa se simta tot mai bine, pana ce s-a vindecat complet. Aceasta minune s-a petrecut in vara anului 1965.

Arhimandritul Maxim Bataca din Manastirea Sihastria, judetul Neamt, cu metania din Manastirea Frasinei, avea mare evlavie catre Sfantul Ie­rarh Calinic. Ba inca mostenea si Psaltirea Sfantului Calinic, cu semnatura lui proprie, pe care o dobandise de la unul din ucenicii sai din Frasinei. Pa­rintele Maxim citea zilnic din Psaltirea de pe care se ruga candva Sfantul Ca­linic la chilie. Si nu manca niciodata pana nu-si termina toata Psaltirea de citit.

Odata, in vara anului 1956, pe la orele 12, dupa terminarea Psaltirii de citit, arhimandritul Maxim a iesit afara din chilie si mergea pe cerdacul ca­sei. Din graba sau mai bine zis din is­pita diavolului, care nu poate suferi puterea Psaltirii, batranul nu a obser­vat ca usa beciului de sub balconul chiliilor era deschisa. Deci, mergand asa, deodata s-a prabusit in adancul beciului, peste scari si pietre. Şi cum batranul avea 75 de ani si era greu la trup, toti credeau ca s-a zdrobit cu to­tul. Au sarit sa-l ridice, dar, spre ui­mirea celorlalti, parintele Maxim era in picioare in beci si cauta sa urce sca­rile. „Cum ai scapat sanatos, parinte Maxim?” il intrebau parintii. „In clipa cand am vazut ca ma prabusesc, am zis in gand: «Sfinte Calinic, ajuta-mi!» Şi intr-adevar, nu stiu cum s-a intam­plat, dar m-am pomenit in picioare, nevatamat, jos in beci!…“

***

In anul 1970 a venit o batrana la moastele Sfantului Calinic, cu nepotul ei de doi ani, orb din nastere. Dupa ce i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu cu cate sapte preoti, pe cand copilul mergea in patru labe pe lan­ga sfanta racla, deodata preotii au ob­servat ca copilul se scoala in picioare, se sprijina de baldachin si, ca si cum ar vedea, paseste usor pe treptele din fata. Apoi, cand l-au vazut ca priveste fix in ochii lor, si-au dat seama ca s-a facut o noua si mare minune. Copi­lul a dobandit vederea ochilor ca un om normal. Fericita, bunica a plecat cu pruncul in brate acasa, dand slava lui Dumnezeu si multumita Sfantului Calinic.

***

In vara anului 1972 a venit la Sfan­tul Calinic, pentru rugaciune, o femeie grecoaica, nascuta la Braila, cu nu­mele Cenana, care acum sta in Salo­nic. Femeia, foarte credincioasa, a auzit de minunile Sfantului Calinic si a venit cu hainutele copilei sale in varsta de 9 ani, care suferea de parali­zie infantila. S-a rugat mama cu multe lacrimi la Sfantul Calinic, a pus dea­supra hainele fetitei, a facut Sfantul Maslu de trei ori, apoi a plecat la Salo­nic. In vara anului 1973 aceeasi femeie a venit din nou la Sfantul Calinic sa-i multumeasca pentru ca i-a vindecat copila. „Cum ti s-a vindecat fetita?” au intrebat-o preotii. „Dupa ce am ajuns acasa, pe cand ma rugam, mi s-a aratat Sfantul Calinic si mi-a zis: «Ai credinta! Fiica ta se vindeca!…»“

Aceste minuni si multe altele ca acestea, care nu au mai fost date in scris, a savarsit si pururea savarseste placutul lui Dumnezeu, Sfantul Cali­nic, cu ale carui sfinte rugaciuni sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca Hristos Dumnezeu totdeauna, acum si puru­rea si in vecii vecilor. Amin.

(din: Viata si minunile Sfantului Calinic de la Cernica, Editura Sophia, 2010)

***

Vezi si: