NOI AM REZISTA PRECUM CANANEANCA? Cum reactionam la jigniri, la incercari, la suferinte?
Arhimandritul SIMEON KRAIOPOULOS:
,,Fie binecuvântat! Oricâte as pătimi, sunt puține…”
În anii prigoanelor, pentru martiri lucrurile erau așa cum le știm, iar în veacurile care au urmat pentru anahoreți deasemenea. În vremurile noastre viața este cum ne-o facem, așadar tu alegi locul și cum vei trăi, fie că vei merge să viețuiești în pustiu, la mânăstire, sau îți vei întemeia o familie. Oriunde ne-am afla, însă, toți vom trece prin lucruri asemănătoare cu cele de care am pomenit [patimiri, suferinte, n.n.] și tot parcursul nostru va fi între limite. Toate acestea sunt inevitabile, cu voia sau fără voia noastră ele vor veni. Adică, nu vom pătimi doar câteva necazuri, acum că suntem pe calea lui Dumnezeu, ci El va îngădui să ni se întâmple mai multe. Este un adevăr mărturisit și în această însemnare.
Am spus și altă dată, referindu-ne la femeia cananeancă, că Hristos nu S-ar fi purtat cu altă femeie, așa cum S-a purtat cu cananeanca, pentru că știa că n-ar fi îndurat. Pe cananeancă aproape a călcat-o în picioare. A numit-o neam de câine, și ea a primit mărturisind, confesându-se Domnului: ,,Da, sunt o cățea, dar și câinii mănâncă din fărimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!” Și Domnul i-a zis: ,,o, femeie, mare este credința ta, fie ție după cum voiești!”
Multi sunt cei care n-ar rezista acestor cuvinte. Deseori realizez că ar fi multe de spus unui suflet sau altuia: ,,De ce faci asta? De ce spui așa? De ce iei lucrurile în felul acesta?”
Câte n-ar fi de spus cuiva? Dar nu pot fi grăite pentru că omul nu le poate duce.
El vrea să-l iei cu binișorul să nu cumva să-l necăjești, să-l silești, dar cum se va folosi astfel?
Așa stând lucrurile, se pare că toți creștinii își plâng soarta. Mai rar să găsești câte unul care să spună:
,,Binecuvântat fii, Doamne, oricâte am pătimi, sunt puține. Și altele ni se cuvin, dar Dumnezeu are milă de oameni și nu lasă să vină mai multe pe noi!”
Acum îi auzi, tot mai mult, pe creștini zicând: ,,Avem necazuri, strâmtori, ne confruntăm cu această problemă, o avem pe cealaltă! Ah, ce mai pătimesc!”
Ce să facă Dumnezeu cu noi, creștinii de astăzi, care nu îmbrățișăm deloc duhul creștinesc, adevărul acesta, să ne lăsăm, să ne predăm lui Hristos? S-o facem, fraților!
Desigur, aceasta nu înseamnă că în ceasul în care te predai, te pui pe leneveală. Oare te vor lăsa toate aceste griji prin care treci, ca să stai de-o parte? Ele vin una după alta și te zoresc, de aceea trebuie să crezi, să te rogi mai mult, ca să reziști, dar să n-o faci patetic, ci pentru că dorești să te lași în mâinile lui Dumnezeu.
Cei care doresc, chipurile, să inventeze singuri condițiile martiriului fac o mare greșeală și, totodată, un păcat. Asemenea provocări nu sunt acceptate. De aceea, Biserica a interzis să meargă cineva de bunăvoie, cu de la sine putere, la martiriu. Când ești chemat să dai mărturie, să primești cu mulțumire, dar să nu mergi tu de unul singur. Acest lucru ar fi o exagerare. Și nu numai atât, ci și un pericol de a se mândri cineva și, în cele din urmă, în exaltarea și în mândria lui, de a lăsa martiriul și toate celelalte, adică să-L trădeze și să se lepede de Domnul.
„Minunat este că Dumnezeu,
acolo unde nu te-ai așteptat și n-ai înțeles,
Și-a vădit iconomia, pogorământul Său,
și nu ți-a arătat milă, ci te-a lăsat să suferi și să pătimești mai rău decât durere,
tocmai pentru ca să te miluiască”.
(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina Suferinței, Editura Bizantină 2007)
(sursa online a transcrierii: Catehetica – Fara cartire sa le primim pe toate ca din mana lui Dumnezeu)
***
Sa ne reamintim si cateva pasaje din predica PS Sebastian la aceeasi Duminica:
Ce face femeia de astazi? Ea staruie. Nici gand sa se simta jignita! Ea nu stie ce este acela orgoliu, caci iubirea jertfelnica alunga mandria. Ea o tine una si buna: „Doamne, Te rog sa ma ajuti! Stiu ca poti, pentru ca esti Mesia, Te rog sa ma ajuti!” Si insistenta si staruinta ei L-au determinat pe Hristos sa-i implineasca rugaciunea in fata tuturor, chiar daca nu era din neamul ales al lui Israel.
Intelepciunea!… A stiut sa raspunda intelept, nu obraznic, cum facem noi adeseori: suntem jigniti, jignim si noi; m-ai facut „caine”, ma voi razbuna pentru asta! Femeia raspunde cu o intelepciune care-L „cucereste” si pe Mantuitorul Hristos, dar si pe noi. Era inteleapta: „Da, Doamne, asa este, cum zici Tu, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor, si pentru aceasta Te rog, da-mi si mie o faramitura pentru copilul meu”...
Iata, dragii mei, cate lucruri putem invata de la o pagana care, potrivit mentalitatii vremii, nici nu avea ce cauta in fata lui Iisus, caci acesta era crezul iudeilor despre cananeieni. Un „caine“! Un „gunoi”! Si totusi, aceasta femeie vine si ne indeamna pe noi astazi la credinta, staruinta si intelepciune, iar nu sa ne suparam atunci cand nu suntem ascultati de Dumnezeu, in prima faza nici ea n-a fost ascultata. […]
Invatam, asadar, din evanghelia de astazi, cum sa ne comportam fata de Dumnezeu. Intelegem ca nu avem voie sa ne suparam pe El atunci cand nu ne asculta sau intarzie sa ne implineasca cererea, ci doar sa insistam. Nu avem voie sa ne simtim jigniti de faptul ca El pare a nu ne auzi. Noi doar sa staruim! Nu m-a ascultat astazi? Nu ma duc sa-i cer banii parintelui inapoi, ci voi inteti rugaciunea si ma voi ruga si maine si poimaine s.a.m.d., pentru ca s-ar putea ca Dumnezeu sa doreasca sa-mi incerce credinta, asa cum a incercat-o si pe a cananeiencii astazi. S-a prefacut ca nu o aude: „Ia sa vedem, staruie in credinta, sau pleaca si nu vrea sa Ma mai vada in veci!” Aceeasi atitudine sa o avem si noi fata de Dumnezeu, pentru ca El uneori ne incearca, dorind sa vada daca avem credinta, iar apoi daca aceasta este dublata si de rabdare si staruinta, ori este incununata si de intelepciune… Stim sa staruim? Sau doar sa cerem, ba inca ne lipseste si rabdarea de a astepta sa ni se implineasca rugaciunea? Suntem intelepti, sau ne suparam precum copiii si nu mai venim la biserica pentru ca nu m-a multumit atitudinea parintelui intr-o zi sau alta?…
Legaturi:
- FEMEIA CANAANEANCA. Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, despre STARUINTA SMERENIEI
- Duminica Hananeencei – sau cum sa ne agatam de Hristos cu incredintare neclatinata – cuprinzand talcuirile minunate facute aceleeasi pericope evanghelice de Sfantul Ioan Gura de Aur si de parintele Nicolae Steinhardt
- HRISTOS SI HANANIANCA – de parintele Savatie Bastovoi
- Ce inseamna A TE RUGA PENTRU CINEVA?/ De ce e lumea in criza?/ FRAGILITATEA OMULUI SI MILA LUI DUMNEZEU/ Cum ne irosim, ucisi de ceea ce n-am trait… (Recomandari duhovnicesti)
***
- …SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA! Ce ne spune invatatura ortodoxa despre mucenicie, ispitirea lui Dumnezeu si bravada (I). Si: CINE (NU) ASCULTA DE PARINTELE ADRIAN FAGETEANU?
- Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala – ESENTIAL!
- Lepădarea lui Petru sau De ce cade omul?
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
- VAMESUL SI FARISEUL DIN INCHISORILE COMUNISTE. Ce putem invata pentru viata si vremurile noastre?
- DEMOSTENE ANDRONESCU despre inceputul reeducarii la Aiud si lectiile importante pe care le avem de invatat si noi (I)
- Parintele Aldea despre lectiile esentiale pentru noi ale marturisitorilor din inchisorile comuniste. CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?
- PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
II Corinteni 6, 16- 18; 7, 1
16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: “Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
18. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul.
1. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.
Evrei 9, 24- 28
24. Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini – închipuirea celei adevărate – ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori – ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa.
27. Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,
28. Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.
Intr-adevar, in zilele de astazi e tare greu sa rezisti…Sunt multe probleme, multe incercari.Doar prin multa rugaciune vom putea invinge.
Vreau sa va intreb daca gandurile de hula sunt alimentate de manie.
Observ ca de cate ori sunt nervos, frustrat sau suparat imi vin ganduri de hula.Sunt ganduri care imi “murdaresc” constinta si ma arunca in deznadejde sau disperare.
De exemplu, ori de cate ori am cate un gand sau sunt nervos, vrajmasul imi trimite niste ganduri vatamatoare pentru sufletul meu, ganduri pe care nu le voi scrie aici pentru a nu ispiti, Doamne fereste!
De cate ori ma enervez imi vine un asemenea gand vatamator pentru suflet.La fel, de cate ori sunt plictisit.
Imi este frica sa nu imi pierd sufletul…
Oare ce este de facut?
Cateodata simt ca nu mai rezist la aceste atacuri, sincer…
Multumesc!Iertati-ma.
GANDURILE DE HULA
“- Crede-ma, parinte, i-a raspuns omul acela, ca multe sfaturi bune am auzit, dar niciodata nu m-am folosit asa de mult ca acum. Sunt incredintat ca Dumnezeu salasuieste in sfintia voastra si sfintia voastra salasuiti in El. Dar ce sa fac, deoarece diavolul nelegiuirii ma stapaneste? Fie ca mananc, fie ca beau, fie ca dorm, necontenit ma supara. Dar mai ales in vremea rugaciunii, la biserica, imi aduce aminte erezii, nenumarate necuratii si ganduri de hula impotriva lui Hristos Dumnezeul nostru, a Sfintei Sale Maici si altele asemenea. Ma lupta cu atata silnicie, incat nu mai stiu ce sa fac. Ma tem sa nu cada foc din cer si sa ma mistuie.
– Asculta, fiule, i-a zis Cuviosul, si poate te vei mangaia. Observa marea, cand se porneste furtuna se ridica valuri infricosate care se sparg de stancile de pe tarm. Stancile oare nu sufar nimic de mania valurilor? Deloc! Valurile se lovesc de ele si se intorc iarasi in mare. La fel se intampla si cu gandurile de hula. Sunt aduse de diavol si aruncate in inima omului. De ce? Ca sa duca pe robii lui Dumnezeu la deznadejdea care a omorat atatea suflete si le-a dat pierzarii. Daca diavolul nu reuseste sa arunce pe om in deznadejde, se straduieste, ca, macar sa-l loveasca cu ganduri de hula vrajmase. Si daca vede ca nici asa nu izbuteste, atunci este biruit si rusinat si, atacurile sale salbatice se intorc asupra lui. Iar omul care a fost incercat, nu numai ca nu este vinovat, ci este incununat si slavit de Dumnezeu.
Deci, si tu sa ai rabdare, incalzeste-ti ravna cu rugaciune si post, si ispititorul va fugi. Nu a spus oare Domnul ca acest neam de demoni cu nimic altceva nu ieste decat cu rugaciune si cu post?
Cu aceste sfaturi, l-a intarit sufleteste si l-a solobozit cu pace. Si dupa plecarea omului, Cuviosul mi-a spus ca gandurile de hula se nasc din osandirea altora si din manie.”
http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon/cap4.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/23/sfintii-nifon-al-constantianei-si-naum-al-ohridei-ne-cheama-la-trezire-si-la-pocainta/
@ Florea:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/17/gandurile-de-hula-de-ce-ne-vin-cum-sa-le-infruntam/
Ma poate cineva ajuta cu un nr tel de la minastirea Bujoreni jud Vaslui??