O PASTORALA CALDA SI MARTURISITOARE: Cuvantul pastoral de Invierea Domnului al IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei: “Tabloul CULTURII MORTII se completeaza spre o neliniste tot mai adanca a oamenilor”

18-04-2009 ~~Sublinieri~~

DE LA MOARTE LA VIATA PRIN HRISTOS, CEL MORT SI INVIAT!

Iubiti fii si fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova,

HRISTOS A INVIAT!

Cu bucurie sfanta, vin in fata inimii si mintii dumneavoastra si aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea buna a biruintei vietii asupra mortii, a biruintei luminii asupra intunericului.

Suntem in miez de noapte in fata sfintelor biserici purtand in maini lumanari aprinse ce raspandesc lumina pe chipurile noastre si in jurul nostru. Noaptea este adanca, intunericul este dens, dar lumanarea pe care o purtam are puterea sa strabata bezna din jur, sa micsoreze sau chiar sa indeparteze intunericul noptii. Acesta este si sensul Sfintelor Pasti: Invierea Domnului Hristos din morti este lumina care patrunde pana in locurile cele mai intunecate ale fiintei umane, redandu-i acesteia puterea renasterii de la moarte la viata. Hristos Cel inviat coboara pana la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc si alunga de aici moartea, intunericul pacatului si bezna deznadejdii. „Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase“, spune cantarea Bisericii din noaptea de Pasti. Pogorandu-Se pana la iadul care domina sufletele multor pamanteni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depasirii starii de iad in care ei se afla: „Indrazniti, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Invierea, Eu pe voi va voi ridica, sfaramand portile mortii“.

Dreptslavitori crestini,

Viata noastra, viata lumii, viata umana in general este o tensiune continua intre lumina si intuneric, intre viata si moarte, intre frumusete si „uraciunea pustiirii“, intre adevar si minciuna. Existenta umana este precum aceasta clipa: pe de o parte, un ocean de intuneric, pe de alta parte, lumina Invierii pe care o purtam in maini si, nadajduiesc, in suflete.

Da, exista multa lumina si viata autentica in lume. Oriunde intalnesti o mama cu pruncul in pantece sau un tata cu fiul sau in brate, acolo este un izvor nesecat de lumina si de viata. Clipa in care cineva zambeste sincer, vorbeste fara viclesug, ofera cuiva o floare sau o paine este o clipa de lumina, o clipa de viata in adevaratul sens al cuvantului. Omul aflat in stare de rugaciune, omul care are puterea ingenuncherii la spovedanie, omul care descopera drumul catre Sfantul Potir, omul care il iubeste pe dusmanul sau, omul care este cuprins de adevarul ca fara de Hristos nu poate face nimic bun si frumos, un astfel de om este cascada de lumina si viata revarsata peste lume.

In acelasi timp, in lume exista mult intuneric si din ce in ce mai multa moarte. Da, moartea pune stapanire pe tot mai multe suflete care, desi pretind ca sunt vii, in realitate sunt dominate intru totul de moarte. Atat sufletul uman vazut ca persoana aparte, cat si tendintele generale ale societatii actuale arata, la o analiza onesta, ca spiritul mortii patrunde tot mai adanc si cucereste tot mai multa lume.

Cultura mortii, propagata prin toate mijloacele, cuprinde in capcana ei, in mreaja cantecelor ei inselatoare de sirena, tot mai adanc si tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricand. „In noi lucreaza moartea“. „Moartea intra pe ferestrele noastre si da navala in casele noastre, ca sa piarda pe copiii din ulita si pe tinerii din piete“. Exista, parca, o cautare continua a unui duh de moarte fara de care unii nu mai pot concepe viata. „[Ei] aşteaptă moartea […], spune dreptul Iov, si scormonesc dupa ea mai mult ca dupa o comoara”. Iar inteleptul Solomon afirma: „Cei necredinciosi isi atrag moartea cu mainile si cu glasul, se uita la ea ca la o prietena, sunt patimasi dupa ea si au facut legatura cu ea si cu adevarat vrednici sunt sa fie ai ei“.

De ce, oare, atata moarte, stapana asupra atator suflete care au sentimentul a fi vii? Forta pacatului din noi si stradania celor care indeparteaza societatea umana tot mai mult de cuvantul lui Hristos si de Evanghelie poarta raspunderea raspandirii mortii in lume.

„Plata pacatului este moartea“.„Cel ce pacatuieste […] isi pagubeste viata lui”. Drept urmare, Scriptura continua a grai: „Nu va grabiti moartea prin ratacirile vietii voastre si nu va atrageti pieirea prin fapta mainilor voastre“. Viata in pacat duce la pierderea „frumusetii mintii“, cum zice cantarea Bisericii. „Intunecatu-mi-am frumusetea sufletului cu placerile patimilor si cu totul toata mintea tarana mi-am facut-o […]. Iar acum zac gol“.

Gol este omul pe dinauntru din cauza pacatului. Uscaciunea sufletului, pierderea sensului existentei, confuzia mintii, lipsa oricarui reper de stabilitate si continuitate il conduc pe om intr-o stare de amorteala, de indiferenta, de deruta si, in cele din urma, de deznadejde.

Toate acestea se cuprind in cuvantul „moarte”, moarte cauzata de pacat si de atitudinea celor care, in diferite forme, lupta impotriva vietii. O adevarata cultura a mortii desfasurata cu multa tenacitate impotriva vietii se observa in societatea umana astazi. Nu razboaiele, in sensul clasic al cuvantului, raspandesc moartea astazi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime intr-un an decat in toata perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, este prima si cea mai violenta manifestare a culturii mortii din societatea moderna. Pornografia, prostitutia, incestul si pacatele contra firii constituie lovitura de gratie data familiei, sfinteniei vietii si demnitatii fiintei umane.

Legalizarea acestor practici si plasarea lor in sfera normalitatii se inscriu intr-o conceptie de viata totalmente contrara Evangheliei, traditiei neamului nostru si bunului simt al romanului. Daca la aceasta adaugam diferitele tendinte actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de ingradire a libertatii si intimitatii lui, tabloul culturii mortii se completeaza spre o neliniste tot mai adanca a oamenilor.

Frati crestini, surori crestine,

In fata unei asemenea situatii in care logica mortii incearca sa inabuse cultura vietii si a iubirii, Biserica vine cu singurul raspuns posibil, si anume ca „Dumnezeu este viata, iar lipsa vietii (adica a lui Dumnezeu) este moarte“. Fiind viata si izvor al vietii, Dumnezeu coboara pe pamant, ia trup din pantecele Fecioarei, „gusta moartea pentru fiecare om” pentru ca oamenii „sa-L cunoasca pe El si puterea Invierii Lui“. Prin Invierea lui Hristos, „se deschid intrarile vietii” pentru om. Tot pentru om, prin „Inviere, se arata izvorul vietii celei nestricacioase“.

„Pentru tine, zice Sfantul Vasile cel Mare, Dumnezeu este intre oameni; pentru tine este impartirea Duhului; pentru tine este nimicirea mortii; pentru tine este nadejdea invierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeiesti care-ti desavarsesc viata; pentru tine este calea catre Dumnezeu“. Pentru om sunt toate. Pentru om a coborat Dumnezeu pe pamant. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost rastignit pe cruce, a murit si a inviat din morti. Totul este implinit pentru om si pentru viata lui.

Da, Dumnezeu implineste totul pentru om.El, Dumnezeu, nu inceteaza a starui la usa inimii omului pentru ca omul sa nu moara, ci sa fie viu. „Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; intoarceti-va deci si traiti“. „Pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu. Intoarceti-va, intoarceti-va de la caile voastre cele rele! Pentru ce sa muriti?“, zice Domnul.

Raspunsul omului la aceasta staruinta neobosita a lui Dumnezeu este, in primul rand, recunoasterea starii de moarte in care se afla, recunoastere manifestata prin rugaciune. „Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cat (…) de stramtorat sunt. Inima mea se zbuciuma in trupul meu, pentru ca m-am razvratit foarte. Afara sabia secera pe feciorii mei, iar inauntru, moartea“.

Iubiti fii si fiice intru Hristos Domnul,

In noaptea Sfintelor Pasti primim vestea cea mare si buna ca Hristos a biruit moartea si ca noi, oamenii, luam putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi. Vom pleca spre dimineata la casele noastre ducand cu noi lumina Invierii. Este necesar ca aceasta lumina sa ramana aprinsa tot timpul in sufletele noastre. Este bine si este frumos ca din aceasta lumina sa se impartaseasca membrii familiei noastre, prietenii nostri, colegii de la locul de munca, dusmanii nostri daca se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Invierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale sa se inspire cei ce ne guverneaza, cei ce aproba legi pentru tara, cei ce ne reprezinta in afara.

Pentru ca acest lucru sa se intample, rugaciunea noastra la Sfanta Liturghie sau acasa trebuie sa fie mai staruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concreta si mai evanghelica. Mai presus de toate, duhul unitatii trebuie sa intareasca fibrele launtrice ale Bisericii si Neamului. Preoti si arhierei, calugari si credinciosi de parohie, carmuitori si popor, toti suntem chemati a ramane uniti in adevar, staruitori in credinta, vii in iertare, dragoste si curaj.

Rog pe Hristos Domnul, Cel inviat, sa reverse asupra dreptslavitorilor crestini din Moldova, din tara si din intreaga lume harul iubirii Sale celei nemarginite. Din izvorul cel datator de viata si lumina al Invierii sa se impartaseasca tot neamul omenesc! Credinta in Hristos, nadejdea in ajutorul Sau si dragostea pentru toti oamenii sa ne fie intreitul vesmant care sa ne apere de tot raul!

In duh de rugaciune, pace sufleteasca si curaj mantuitor sa fim vestitori ai Invierii lui Hristos si marturisitori in Biserica Sa cea sfanta!

Cu dragoste sfanta intru Hristos Domnul, va imbratisez pe fiecare si pe toti laolalta, rugand pe Dumnezeu sa va daruiasca zile senine de Pasti, bucurie sfanta in familie, rabdare in necazuri si, mai presus de toate, mantuire.

HRISTOS A INVIAT!

ADEVARAT A INVIAT HRISTOS!

Al vostru parinte si frate catre Hristos rugator,

† TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei