Parintele ARSENIE MUSCALU despre FORMAREA si LUCRAREA DUHOVNICEASCA in vremea noastra (III): “Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare”. CELE SAPTE “FAPTE BUNE” (LUCRARI) ALE TRUPULUI

18-05-2008 Sublinieri

scanariio00060.jpg

  • Prima parte – aici
  • Partea a douaaici

***

De ce fel de fapte, de ce fel de lucrare avem noi nevoie?

Inainte de a raspunde, vreau sa spun ca de multe ori se intampla ca noi sa cadem intr-o stare de plictiseala, de delasare, de epuizare si de dezorientare si parca asteptam sa vina ceva asa, din afara sa ne aduca o solutie de eliberare, asteptam sa se intample ceva extraordinar, sa se petreaca un lucru spectaculos, insa de multe ori nu de acest lucru avem nevoie.

Noi multumim Lui Dumnezeu ca am primit cu totii de la El darul credintei, intr-un fel luminat, avem trebuinta sa-l lucram prin staruinta si rabdare, in chip neimprastiat faptele bune numite trupesti, caci acesta este inceputul calatoriei duhovnicesti. Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare, urmarind lucrarea faptelor bune trupesti, intr-un chip neimprastiat, cum spune Sfantul Petru Damaschinul, ca in lectiile de la scoala. El vorbeste in Filocalia 5 despre cele sapte fapte bune trupesti, lamurind in ce constau ele, insa o face in contextul vietuirii calugaresti, de linistire, impreuna cu unul sau doi vietuitori, aceasta fiind calea numita imparateasca, la mijloc, intre viata de obste si cea pustniceasca.

O sa incercam si noi sa le enumeram si sa spunem cate ceva si despre felul in care am putea sa le lucram noi, sa le adaptam la conditiile in care traim noi acum, la constiinta fiecaruia. Constiinta fiecaruia ii va spune ce sa faca. Cine doreste sincer sa-si inceapa lucrarea, nu se poate sa nu afle raspunsul in constiinta lui.

Cele sapte fapte bune “trupesti” [=care pot fi facute prin trupul nostru]

Cea dintai fapta buna trupeasca este linistea, isihia, zice el, pentru cei ce duc viata calugareasca de linistire impreuna sau cu doi, inseamna ferirea de orice grija a vietii. Si Sfantul Vasile cel Mare spune undeva, ca asa cum ochiul, pana nu se concentreaza asupra unui lucru nu poate sa-l distinga, sa-l vada, tot asa si mintea, cat timp alearga dupa toate intamplarile si dupa toate grijile vietii, nu va putea sa-L vada pe Dumnezeu. Deci pentru cei ce traiesc in viata de linistire inseamna ferirea de orice grija a vietii. Dar cum putem noi sa implinim aceasta fapta buna a linistirii cand suntem supusi la atatea obligatii ale vietii, de care nu putem face abstractie, cand suntem inconjurati de atata zgomot, de atata stres, de atatea griji, agitatie si tulburare, ce putem sa facem noi?

Dumnezeu stie ce greutati avem de suportat. Noi trebuie sa incepem cu sinceritate sa facem ceea ce putem face, adica sa cautam sa ne rezervam anumite momente din zi pentru liniste, macar dimineata si seara, cand ne facem rugaciunile obisnuite, si daca mila lui Dumnezeu randuieste sa ne permitem si in mijlocul zilei, sa avem mare grija si in timpul zilei sa profitam de astfel de momente de liniste.

Apoi, sa ne simplificam viata cat putem mai mult ca sa evitam tot ce este de prisos, toate intalnirile, palavragelile fara rost, toate grijile prisositoare ca sa putem sa ne ocupam de lucrarea noastra, pentru ca altfel n-avem pe ce sa o intemeiem: ce zidim azi, darimam maine.

A doua fapta buna este postul cu masura, care pentru cei ce duc viata de linistire inseamna sa mananci o data pe zi si sa nu te saturi, si mancare de un fel, si din aceea pe care n-o pofteste sufletul in mod deosebit. Ce putem sa facem aici? Mai ales ca sunt oameni care au ocupatii ce-i solicita fizic mult, si daca suntem supusi la stres nici nu putem sa ne infranam prea mult. Fiecare sa inceapa de acolo de unde este. Cine nu tinea pana acum zilele de post, miercurea, vinerea, posturile, sa inceapa sa le tina. Cine le tinea, sa-si sporesca cu masura lucrarea lui, cerand sfatul si binecuvantarea duhovnicului, insa toti, indiferent de unde am porni si unde am fi, trebuie sa ne ferim ca de foc de doua lucruri: de mancarea peste masura si de felurimea mancarurilor. In alegerea hranei criteriul sa fie necesitatea si intarirea puterilor trupesti, sa nu fie placerea, desfatarea gustului, ci chiar sa renuntam la mancarurile care simtim ca ne ispitesc, care trezesc o voluptate in noi.

A treia fapta buna este privegherea cu masura, care pentru cei ce traiesc in linistire inseamna sa ai jumatate din noapte pentru somn si jumatate pentru psalmodie, cantare de psalmi si rugaciuni pentru suspine si lacrimi. Aici Parintii se refera la orarul bizantin, adica inseamna sase ore pentru somn, sase ore pentru psalmodie, pentru rugaciune. Ce putem face aici noi? Macar sa ne ferim de trandavie, de somnul peste masura si mai ales sa ne ferim de zabovirea in pat dupa ce ne-am trezit din somn, pentru ca slabeste puterile sufletesti si ravna pentru cele duhovnicesti. Si aici sa urmarim necesitatea; si prisosul este rau, si lipsa este vatamare, asa ca fiecare sa-si caute si sa gaseasca un echilibru.

A patra fapta buna este psalmodia sau rugaciunea trupeasca, prin psalmi si ingenuncheri, prin metanii, prin paraclise, canoane si scopul ei este ca trupul sa se osteneasca si sufletul sa se smereasca. Cum ajuta la smerenie rugaciunea aceasta zisa trupeasca? Ajuta la smerenie prin aceea ca, omul, staruind in rugaciunea aceasta pastreaza o legatura vie cu Dumnezeu si-si pastreaza constiinta faptului ca de la El primeste ajutorul si ca nu poate realiza nici o fapta buna fara El; este un semn al atarnarii omului de Dumnezeu si prin asta se pazeste de mandrie. Deci menirea rugaciunii trupesti este ostenirea trupului si smerirea sufletului.

A cincea fapta buna este rugaciunea duhovniceasca si probabil ca ostenind mai mult timp in rugaciunea care este trupeasca, care este mai mult cantitativa la inceput, omul se apropie de rugaciunea duhovniceasca, rugaciunea ferita de orice gand. In timpul acestei rugaciuni nu se afla in minte decat intelesul rugaciunii, nici un fel de gand strain de rugaciune, bun sau rau, deci mintea ramane tot timpul in cugetarea celor zise, si aici fiecare trebuie sa ceara sfatul duhovnicului lui cum sa-si adune mintea din imprastiere prin rugaciuni scurte spuse des, mai ales prin repetarea deasa a rugaciunii lui Iisus.

A sasea fapta buna trupeasca este citirea vietilor si a cuvintelor Parintilor Bisericii. Aici sa stiti ca noi, desi mai citim din cartile duhovnicesti, avem un foarte mare dusman. Sf. Petru Damaschinul zice: “Citirea vietii si a cuvintelor parintilor, nedandu-si auzul dogmelor straine“. Si aici sa stiti ca sufletele noastre sunt astazi foarte contaminate, mai contaminate decat ne dam noi seama. Ganditi-va bine: toate lucrurile cultivate de mijloacele de informare in masa au inceput sa fie nu numai straine, ba chiar potrivnice credintei; si aici omul trebuie sa-si ia masuri foarte serioase de aparare, daca vrea sa aiba un spor in lucrarea lui duhovniceasca; altfel, ceea ce zideste prin citirea cuvintelor si a vietilor parintilor, darima urmarind fara discernamant emisiunile de radio si tv.

Parintii se pazeau cu multa strictete in privinta asta, si aici nu este vorba de habotnicie. Imediat oamenii sar sa spuna ca esti marginit, ca esti inchis, ca esti rigorist, dar nu este asa. Ar trebui sa le raspundem cum raspunde Sf. Ignatie Briancianinov:

Ma numesti marginit, rigorist, neluminat indeajuns, lasa-ma in marginirea mea, si-n celelalte neajunsuri ale mele. Voiesc mai bine sa fiu asa, sa par marginit si rigorist, decat, avand toate parutele calitati sa ma socotesc mai destept decat Biserica si sa-mi ingadui sa ma ridic mai presus de ea si sa o parasesc“.

Deci trebuie o foarte mare grija aici. Ganditi-va la ce spune psalmistul: “Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor“. Spuneti-mi: toate valorile cultivate in emisiunile de radio, tv, presa, si in marea majoritate a cartilor laice, nu sunt niste sfaturi ale necredinciosilor? Toate acele lucruri izvorasc din credinta sau din trairea unei vieti duhovnicesti? Sa stiti ca noi, citind o carte intram in comuniune cu autorul, cu toate simtirile si gandurile lui. Daca a avut ganduri si simtiri sfinte, hranite in el de harul dumnezeiesc, ni se transmit si noua. Daca a avut o viata ticaloasa, pacatoasa, simtiri pacatoase va pata si sufletul nostru. De aceea am spus ca trebuie foarte mare discernamant.

Zice psalmistul: “Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat, si pe scaunul hulitorilor n-a sezut si in legea Domnului este voia lui. La legea Lui va cugeta ziua si noaptea“. Si-atunci cu adevarat se-ntampla cum spune el in continuare: “Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care roada lui va da la vremea sa; si frunza lui nu va cadea, si toate cate va face vor spori. Dar nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului. De aceea, nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri”. Va pieri, pentru ca este legata numai de viata de aici si de lumea de aici, care sunt trecatoare, pentru ca ei (necredinciosii) nu s-au legat de Dumnezeu.

Deci prin aceasta a sasea fapta buna se umple mintea de cuvintele Duhului Sfant, se curateste, se lumineaza. Si zice Sf. Petru Damaschinul: “Prin neincetata convorbire a mintii si a rugaciunii dobandeste omul cugete bune“, dar trebuie rabdare si staruinta. Rugaciunea si citirea duhovniceasca se ajuta intre ele se lumineaza una pe cealalta.

A saptea fapta buna este, zic Parintii, intrebarea celor experimentati, pentru ca nu cumva omul, marginindu-se la lectura sa inteleaga lucrurile dupa mintea lui, sa inteleaga unele in locul altora si sa rataceasca in lucrarea lui”.

(continua cu ultima parte)

ladderascent.jpg


Categorii

Crestinul in lume, Filocalie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Muscalu, Razboiul nevazut, Sfantul Petru Damaschinul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

46 Commentarii la “Parintele ARSENIE MUSCALU despre FORMAREA si LUCRAREA DUHOVNICEASCA in vremea noastra (III): “Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare”. CELE SAPTE “FAPTE BUNE” (LUCRARI) ALE TRUPULUI

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (II)
  2. Zic si eu: of, of, mai, mai…
    Nici privitul la TV, nici RAdioul, nici muzica de alt gen decat cea bisericeasca, nici presa nu te pot sminti daca sti sa selectionezi si sa-ti dresezi privitul si/sau auzitul numai pentru ceea ce trebuie si-ti este de folos! Cate-o data zic – dupa denumirea filmului – sa ma uit si eu; cand vad ca personajele bat campii si au tenta stiuta ori il inchid, ori ii iau sonorul si-m abat privirea de la el uitand ca este nu numai in priza dar si pe un anumit canal. Radioul – cat timp nu aud decat muzica si nu ma mai zgarie pe retina scalambaielile de tip erotic al video-clipurilor, merge! Dumnezeu le-a lasat pe toate spre folosul si bucuria noastra (inclusiv mancarea, bautura), noi depasim masura si d-aia o luam inapoi precum racul! Nu cred ca Dumnezeu s-ar supara pentru ca ascult muzica de alt gen decat cea bisericeasca iar prin asta uneori mai si dansez fiindca ma bucura si dau astfel glas bucuriei pe care o simt si vreau s-o exteriorizez; apoi s-ar putea sa mai faci cate-o data aerobic, fitnes sau chiar Taebo! Ce ar fi in neregula?! Sfintii Parinti vorbeau de rucodelia impletita cu timpul de rugaciune ca alternanta (ca spunea sa te si rogi in timp ce muncesti, e altceva); rucodelia – la unii este biroul – unde, dupa o anumita varsta cam scartai din balamale si trebuie sa le faci din nou functionale marind pe cat posibil termenul de garantie! Spatele – in special – iti da de furca! Asa ca, masura in toate, asta este concluzia!

  3. “Fiecare sa inceapa de acolo de unde este”.
    Cei care sunt zgariati pe timpan de melodiile de la radio, simtind inrauririle rele primite prin ritmuri si cuvinte, sa puna inceput bun pornind de la aceasta.
    Multe rele sunt ingaduite de Dumnezeu, iar masura dreapta in materie de otrava este abstinenta. Nu am semn daca Dumnezeu se supara pentru ca ascultam muzica la radio si dansam, dar, dupa cum simt eu si la ce melodii se difuzeaza mai tot timpul, dracul se bucura foarte.
    Cei nepatimitori, care sunt la masura de a discerne din sticla plina de otrava stropul de miere si care isi pot inchide urechile si simtirile dupa cum doresc, sa puna inceput bun rugandu-se pentru noi toti.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (IV)
  5. Pt.Alexandru:
    Citeste/reciteste ori asculta “Acatist de multumire” referior la multumirea pentru cantec si compozitor…cantat de Marian Moise si mai vorbim!
    Lasa dracii frate Alexandru, ca inriurirea aia rea si bucuria de care amintesti se intampla tuturor celor carora li se nazaresc in timpul melodiei imagini/amintiri pacatoase sau inclinate spre pacat…, iar prin dans la fel – anumite lucruri necuviincioase! Dar – atata timp cat ele – pentru mine – exprima doar bucuria, incantarea auzului pentru muzicalitatea, vocea interpretului, nu vad de ce sa fie ceva rau, negativ…dimpotriva! Multumesc atunci lui Dumnezeu ca i-a dat un dar deosebit celui cu asa voce si cu asa interpretare ( indiferent: lumeasca ori bisericeasca); hai sa-l lasam pe Nichiduta si sa nu-i aruncam in spinare sarcini suplimentare ca indreptatire pentru slabiciunea si lipsa noastra de discernamant! Da! Iti da razboi in Biserica prin cine stie cine ce se crede evlavios si te loveste de zor prin inchipuirea Crucii lovindu-te cu sarg, printr-o voce cantata gutural si fara simtire doar asa…de inaltare prin slava desarta nu numai prin raspunsurile de la strana ori ale corului ci si prin inaltarea glasului peste toti/toate prin ceea ce spun/canta doar preotii liturghisitori, prin metaniile lungi si dese prin care deranjeaza pe toata lumea trezindu-se mai cu mot asemanandu-se ca magarul printre oi, prin mustrari necuvenite tocmai la Ectenii sau la orice alt moment important al Sf.Liturghii si nu numai…!

  6. Dati-mi voie sa va citez un fragment din “Calauzire catre viata duhovniceasca” a Sf-ului Teofan Zavoratul. Comentariul meu e de prisos, insa fragmentul cred c-ar putea fi un raspuns:
    “Ai dansat…..si nu te-a strivit cerul? Sa zicem….ceea ce a fost, a fost. Ce vrei sa spui cu acele justificari si indreptatiri despre ‘drepturile tineretii’ si altele asemanatoare? Tineretea, desigur ca poate sa spuna fata de moarte:’Sa nu te apropii de mine!’ Si moartea, la randul ei, poate sa ignore ‘porunca’si sa vina oricand vrea, chiar si la vremea dansului, punand sfarsit la toate. La toate….ia gandeste-te, ia imagineaza-ti! Sa te afli in mijlocul dansului, in lumea cealalta!
    ….Masura tuturor lucrurilor trebuie sa fie scopul principal al vietii noastre. Ce este aceasta? Pregatirea noastra pentru viata vesnica. Intra aici si dansurile….si multe altele?…
    Sa incepem sa ne pregatim pentru ziua cea mare a celei de-a doua Veniri. Atunci vom da ‘examenele’. Deci sa privim ‘programa disciplinelor’si sa studiem ceea ce am neglijat, sa le aprofundam pe cele pe care le stim, sa recitim ceea ce am uitat. Trebuie sa ne silim, pentru ca ceasul mortii noastre este necunoscut. Poate astazi, poate maine deja vom fi chemati: ‘Teofan…Nicolae…iesi..!’ si atunci nu vom avea nici caiete, nici carti ca sa ne inspiram…nu va mai fi cu noi nimeni care sa ne sufle….fiecare va fi ascultat singur si va fi ‘notat’ de catre Marele Judecator, avand drept criteriu faptele lui pamantesti.”

  7. E-adevarat! Unii au murit de intristare, altii de mare suparare, altii in plin ras…s.a.m.d.
    Conform spusei ‘in ce te voi afla, in aia te voi judeca’ va precumpani – totusi – si viata de dinainte de a muri; ori! n-are cum sa te prinda moartea nepregatit (din mila lui Dumnezeu care n-are pe nimeni de pierdut), datorita participarii constante la slujbele Bisericii unde se spune ‘Sfarsit crestinesc vietii noastre, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea Judecata a lui Hristos sa cerem…’ Dumnezeu care este drept judecator va fi si milostiv fiindca ‘pe cat este de mare Slava Ta asa de mare este si mila Ta…’; EL va fi aspru si necrutator la Judecata Finala cand, fie te-a apucat moartea cu putin inainte de Judecata, fie n-au fost rude/prieteni care sa se roage pentru tine punandu-te la Liturghii, dand milostenie pentru tine. Eu cred ca Dumnezeu nu ne vrea incordati, incrancenati, obsedati; relaxarea prin muzica si dans n-a facut rau nimanui! Ce-a facut David cand a fost proclamat imparat?! Multi au crezut ca si-a iesit din minti incepand sa danseze! Dansa de bucurie aratandu-si in felul acesta bucuria manifesta fata de Domnul Savaot! Prima minune – la nunta din Cana Galileii – oare?! nu dansau nuntasii?! Fratilor! Suntem – inca – in lume si, cel putin – daca nu in fiecare zi – la o nunta sau petrecere danseaza toata lumea, nu?!

  8. Magda,

    Nimeni nu te osandeste pentru ceea ce faci, dar din punctul acesta ai de inceput lucrarea ta. Nu zice nimeni sa fim nerealisti, dar macar acolo unde ne ingaduim a ne bucura lumeste (toti o facem, desigur) sa avem smerenia de a o recunoaste, nu pretinzand ca e dreapta masura, ci fiind convinsi ca este o slabiciune a noastra. Implicit, sa nu recomandam altora sa ne urmeze in slabiciuni, pe motiv ca si ei traiesc in lume.
    Trecand in revista spusele tale, pentru a corecta apropierile naucitoare de sensuri gasite, precizam ca fitnesul nu are nimic in comun cu rucodelia, sfintii parinti nu ne-au zis ca suntem aproape mantuiti pentru participarea constanta la slujbele bisericii si pentru pomenile pe care ni le vor face rudele noastre, iar dansul lui David si nunta din Cana nu se aseamana nicidecum cu modul in care ne unduim noi pe ritmurile radioului sau cu nuntile cunoscutilor nostri.

  9. Draga admin,
    Daca as specifica la fiecare fraza faptul ca stiu/cunosc ceea ce spun Sf.Parinti as umple de paranteze lungi si dese ce-ar pierde la un moment dat sensul frazei! Bineinteles ca nu exista garantia faptului ca, daca participi la slujbele bisericesti automat te mantui! Dar de ce n-ar exista posibilitatea (daca ajungi la subsol) sa nu te ajute urmasii tai pentru a te ridica, de nu – macar usura – in munci?! Toti Sf.Parinti o spun in nenumarate randuri! Eu nu incurajez culcarea pe ureche (sa nu fie!) ca, fie Dumnezeu e bun si ne iarta, sau ca – las’ca cei de dupa mine imi vor face cele randuite si tot o sa-mi fie bine! Nu asta am vrut sa se-nteleaga!

    Referitor la fitnes, si altele: nu sunt daunatoare, asta nu inseamna ca trebuie sa fi condamnat pentru ca le practici – toate la un loc sunt pentru sanatatea trupului pentru ca trebuie sa avem grija si de purtatorul sufletului nostru, nu?! Suntem sedentari – s-o recunoastem! Sistemul osos si circulator vor spune – la un moment dat – fiecaruia ca trebuie/trebuia sa ai grija si de el. Parintii, bunicii n-aveau nevoie de asa-ceva: dadeau la sapa, munceau pe camp, munca in gospodarie era exercitiul fizic. Unii dupa serviciu, practica asa-ceva! Stii?! Nu stiu ce e mai daunator:sa te uiti ca hipnotizat intepenit in fotoliu la emisiunile TV sau sa faci putina miscare?! Apoi! Ce-a fost atat de naucitor si nepermis aprecierea ca ‘rucodelie’ practicarea unor forme de gimnastica?! Trebuia luata intai si intai ca gluma – pur si simplu! Pe urma, sa nu uitam ca sunt antrenori, profesori de sport…asta este ‘rucodelia’ lor! Ca noi, care avem alta meserie, facem suplimentar si asa-ceva…este o preocupare a timpului in mod placut si benefic pentru organism! Atata tot! 🙂 Nu te supara frate admin.dar eu asa vad lucrurile, ca voi le vedeti altfel…asta este!

  10. Am dat ‘enter’ inainte de a termina: nu consider ca este o ‘dreapta masura’ ci un fapt lumesc nedaunator atata timp cat scopul pentru care-l faci (gimnastica sau dans) nu este pentru sminteala celorlalti sau pentru mandria de a fi – prin asta – superior lor! Ma bucur de fiecare clipa, de posibilitatea de a ma indulci – cu masura – de tot ceea ce ne-a lasat Dumnezeu (bautura, mancare, muzica…) fiindca , stiu! un glas tainic imi spune ca vor deveni curand doar amintiri fiindca Pr.Cleopa si altii spuneau ca ne vom intoarce la festila, ca vom manca doar un cartof pe saptamana, si sf.parinti si savantii avertizeaza ca ne-asteapta vremuri cu adevarat de incercare – natura umana este deja in declin, natura in sine este dezechilibrata!

  11. Asa cum am spus si mai sus si cum singura ai recunoscut, nu poate fi pusa rucodelia in acelasi plan cu fitnesul. Prima este o PRACTICA DUHOVNICEASCA, are motivatii si scopuri duhovnicesti. A doua este o PRACTICA LUMEASCA, cu motivatii si scopuri aferente. Mai grav, fitnesul face parte dintr-o conceptie asupra lumii care preaslaveste trupul si splendoarea carnurilor. Atat in comunism cat si in capitalismul occidental a existat aceasta preaslavire a trupului uman, in acelasi sens in care exista si in societatile paganesti antice. Fitnesul este o practica, deci, specifica societatilor care s-au instrainat de Dumnezeu.

    Suntem sedentari, dar nu vad de ce, pentru a nu fi sedentari, suntem obligati la fitnes. Cunosc destui oameni care fac miscare fara sa mearga in sali de fitnes, ci…facand miscare pur si simplu. Apoi, ne cam amagim noi cand spunem ca, da, stim noi ca lucrurile astea lumesti de care ne tot bucuram sunt trecatoare…ne acordam prea multa incredere cand spunem despre noi ca nu suntem stapaniti de ele, ci noi ne le-am stapani…

  12. Ai si tu dreptate frate admin.!
    Spunea – nu stiu cine – se pare Pr.Paisie ca cea mai buna gimnastica pentru inima, plamani sunt metaniile!
    Eu – sa ma ajute Dumnezeu – o sa fac si d-astea! dar si fitnes ori Taebo ce imbina miscarea aerobica cu cea anaerobica (nu practic pentru a arata nu stiu cum, si pentru sanatate): m-a ajutat mult – imi scartaia de zor un genunchi numai la simpla indoire iar umerii de la pacatosul asta de aer conditionat; acum – numai daca fac genoflexiuni! Las’sa mananc – pe lumea ailalta – un polonic de smoala pentru asta! 🙂

    P.S.Frate admin.: ce-am scris la sf.este o gluma, bineinteles! Nu vreau sa te superi pe mine!

  13. esti ironica, comica, sireata si….”un pic tacnita” surioara SCUMPA …Magda!

    Doamne ajuta!

  14. Stiu frate Vela!
    Eu vreau sa descretesc un pic fruntile voastre si sa nu fiti asa de intransigenti! In multe cazuri exista circumstante atenuante, ori agravante, nu?!
    Cred ca stii la ce ma refer, doar esti avocat, nu?! (citi printre randuri intr-o postare mai veche de-a ta) 🙂

  15. Pingback: Război întru Cuvânt » BOALA DUHULUI LUMESC
  16. asa, si cu varza unsa si cu slanina-n pod. sa slujim si lui mamona si lui Dumnezeu. NU SE POATE asa ceva; sa nu ne amagim.

    sanatate si sa auzim de bine

  17. pt admin…multumesc!!!! Excelente materiale!!!

  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Crestinul neaparat trebuie sa fie un nevoitor. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”.
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Avva Dorotei ne raspunde dilemei: SA-L IUBIM PE DUMNEZEU SAU SA NE FIE FRICA DE EL?
  20. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL PETRU DAMASCHIN DESPRE RABDARE, IMPRASTIERE, MANDRIE, MULTUMIRE SI SFATUIRE: “Cel ce nu vrea sa se smereasca ramane in intuneric…
  22. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Aduse cu posta (electronica): CUVINTE PUTERNICE PENTRU TREZIRE SI CERCETARE LAUNTRICA de la Parintele Arsenie Muscalu
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Petru Damaschin ne invata cum putem si trebuie sa facem din toate prilej de pomenire si multumire neincetata catre Dumnezeu
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Teofan Zavoratul – Omilie la Sfanta Maria Egipteanca. … DAR CU NOI CUM RAMANE? CUM NE VOM SMULGE DIN MOARTEA SI ORBIREA IN CARE ZACEM?
  25. Pingback: Predica importanta a PS Sebastian la vindecarea a doi orbi si un mut: DISCRETIA DOMNULUI SI SETEA DE SPECTACOL SI DE SUCCES IEFTIN A LUMII
  26. Pingback: INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Cuvant de invatatura al Sf. Ignatie Briancianinov la pericopa evanghelica care se citeste in toate praznicele Maicii lui Dumnezeu: Marta si Maria - cele doua lucrari la care suntem chemati
  27. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
  28. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul – sfaturi pentru LUPTA CU RACEALA SUFLETULUI, IMPIETRIREA SI IMPRASTIEREA -
  29. Pingback: Cuviosul Serafim Rose: CE SA FACEM PENTRU A DISCERNE SI A REZISTA ISPITELOR ACESTOR VREMURI? -
  30. Pingback: ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate