Parintele Ioan Buliga: POVESTEA RACILOR FIERTI – o poveste pentru “optimisti”

Povestea racilor fierti

Inainte de intrarea in noul colectiv[ism], imi bateam gura degeaba, spunand ca intram intr-o mare inselaciune. Dupa ce omul ma asculta, imi replica: „eu cred ca o sa fie bine”. Acest optimism era o iluzie prezenta la majoritatea. O opozitie la acest curent? Nu, procentul celor care sustineau aderarea era zdrobitor, iar aceasta este o prima asemanare cu epoca de aur cand ne amintim cu totii de majoritatea in alegeri a mult iubitului. De ce ma incapatanam sa  nu le dau dreptate optimistilor? Pentru ca era si este imposibil sa asteptam binele de la niste persoane care Il neaga pe Dumnezeu.

Daca este adevarat ca majoritatea parlamentarilor sunt masoni, atunci ii inteleg si le dau dreptate celor care nu vor sa se duca la vot, oricine ar candida; prin votul nostru ne facem partasi cu faradelegea. Poate ma veti intreba ce are politica cu credinta. Pai are, pentru ca este vorba de turma noastra pe care o pastorim si pentru care o sa dam seama. Nu este acelasi lucru daca stapanirea este pagana sau daca este credincioasa. Simplu fapt ca un domnitor sa fie credincios are un impact urias asupra credintei in tara respectiva. Aparand tara, el apara de fapt credinta. Priviti la tarile ocupate de turci si veti vedea ca unele din ele, inainte de ocupatie erau majoritar crestine, iar dupa ocupatie, au devenit majoritar musulmane. Conteaza enorm ca un domnitor sa fie credincios. In vechime popoarele aveau (sau li se impunea) credinta domnitorului. Daca imparatul era pagan, tot poporul se inchina la idoli; daca imparatul era eretic, poporului i se impunea erezia; daca imparatul se convertea la crestinism, poporul se boteza impreuna cu el. Iata cat de mult conteaza credinta sau necredinta unui imparat. Poate vom spune ca nu mai sunt actuale aceste lucruri, insa nu putem sa negam rolul urias pe care il au cei ce conduc tara, pozitivismul sau negativismul pe care ei il promoveaza in functie de credinta sau necredinta lor. Buna sau reaua lor credinta nu o cunoastem din prezenta lor la biserica, pentru ca si anticrist va fi prezent in biserica, ci se va cunoaste dupa roadele lor. Cand un reprezentant de frunte, desi vine la biserica, pledeaza pentru desfasurarea marsului homosexualilor, in mod normal el nu ar mai trebui primit in biserica.

Anticrist va vrea un popor cu inclinatii satanice, de aceea se incearca (si se reuseste din pacate) schimbarea mentalitatii oamenilor. Prin televizor, prin liberalizarea desfraului, prin tolerarea si chiar promovarea pacatelor strigatoare la cer, inca de pe acum oamenii sunt pregatiti pentru primirea lui anticrist.

Spunea cineva ca diferenta intre actualul si fostul regim este doar modul in care ni se sucesc mintile. Am citit si o povestioara cu referire la acest subiect, care este un fel de reteta: reteta racilor fierti. Racii se pot fierbe in doua moduri: se arunca direct in apa clocotita sau se fierb lent punandu-se in apa rece. Modul de preparare este diferit, rezultatul insa este acelasi: raci fierti. Aceasta este si diferenta intre vechiul regim comunist si cel actual. Primii s-au impus fortat: cei ce se impotriveau erau ucisi, dusi in Siberia, bagati in temnita. Regimul de acum a luat-o incetisor, insa merge in aceiasi directie: spre dictatura. Bineinteles, nu ma refer la regimul de la noi, care nu mai poate face mare lucru deoarece s-au vandut si ne-au vandut altora. Restrictiile nu vor intarzia sa apara si, pentru ca unde-i lege nu-i tocmeala, iata ca se sfarsi si libertatea. Bietii raci, care simt cum apa se incalzeste, nu vad nici o iesire si nici cale de intoarcere. Inchinaciune tie, noua dictatura, sau mucenicie.

Se spune ca raul trebuie taiat de la radacina, asa ca cei care se fac ca condamna comunismul, ar trebui sa nu se faca ca nu stiu ca acesta a fost adus din occident. Occidentalii l-au trimis pe Lenin in Rusia in speranta ca prin framantarile interne ce urmau ca acesta sa le declanseze in Rusia, Rusia sa slabeasca iar ei sa o poata invinge. Un fel de virus introdus in corpul dusmanului. La fel si in Romania, după lovitura de stat din 1989, strainii s-au instalat in ceea ce tot ei au daramat.

Fiara rosie care se scoala iarasi, nu intarzie sa-si arate culoarea. In loc de colectiv se cheama uniune, in loc de dusmani ai tarii apar teroristii (care daca nu exista, trebuie inventati, pentru ca dictatura sa se motiveze) si scenariile ipocrite din timpul comunismului, in care totul trebuia sa arate bine, nu intarzie sa apara. Merele padurete nu mai au ce cauta la vanzare, se supara „mult iubitul”. Animalele sa fie doar din astea mari si grase care dau cate trei galeti de lapte si care zambesc cand deschizi usa fermei. Pentru aceasta partidul face insamantari speciale. Ar vrea ca si omul sa fie scos dupa „incrucisarile” „specialistilor”, si iata ca a inviat Hitler. Iata de ce nu-i gaseau astia osemintele. A asteptat timpul potrivit pentru a reaparea in viata de zi cu zi.

Minciuna caracteristică perioadei comuniste, acum ia dimensiuni colosale. Atunci ne minteau cu productia la hectar, acum se incearcă schimbarea istoriei, prin finantarea unor decoperiri arheologice mincinoase. Atunci, cei care nu erau de-ai lor erau inlăturati cu forta; acum sunt inlăturati prin inselăciune: se creează o mare criză, in care, cei care nu sunt, sau nu intră in sistem, vor rămane la pămant. Atunci se decorau vitrinele cu alimente, la venirea tovarăsului; acum se pregăteste un spectacol urias, bazat pe ultimele descoperiri, in care oamenii să se uite cu gura căscată, la simulările noii dictaturi. Iar in locul carnetelor rosii, vor fi cipurile, care vor fi pecetea dictaturii.

Iar noi, fratilor raci, sa ne bucuram pana nu se infierbanta apa, sau mai bine sa ne pregatim pentru viata cealalta, caci pe pamant asa va fi o stramtoare, incat nimeni nu va mai vrea sa ramana aici.

(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).