“Bucurati-va!” – PREDICI AUDIO la DUMINICA MIRONOSITELOR, ZIUA CRESTINA A FEMEII. Reasezarea in fire prin iubirea si urmarea lui Hristos pana la capat VS. independenta si feminism/ SFATURI PENTRU ADEVARATA FERICIRE A FAMILIEI

15-05-2016 Sublinieri

LA MULTI ANI PE CALEA SFINTELOR MIRONOSITE, INMIRESMATI DE BUCURIA IUBIRII SI O VESNICIE FERICITA – URAM TUTUROR SURORILOR, SOTIILOR, MAMELOR SI FIICELOR NOASTRE!

cdeda4162b9e18d3e71305601c99e15e

Predica Protos. Hrisostom de la Man. Putna la Duminica Femeilor Mironosite (2013):

– Martorii cei mai apropiati ai Invierii, cele care L-au urmat pe Hristos si la bine, si la rau, pe tot parcursul vietii Lui, dar si pe timpul mortii. Ele au fost acelea care nu s-au sfiit de ceea ce spuneeau fariseii si carturarii, care nu s-au temut sa fie recunoscute drept ucenite ale lui Hristos. Ele sunt acelea, care, dincolo de orice, au ramas, continuu, alaturi de El. Ele sunt modelul dupa care orice femeie crestina ar trebui sa se ia.

Astazi, Duminica Mironositelor, este ziua crestina a femeii. Cele care, de obicei, sunt lasate la urma, cele care din umbra isi fac lucrarea lor – acelea sunt astazi sarbatorite de Biserica Ortodoxa.

De ce Hristos, cand a inviat, S-a aratat prima oara femeilor mironosite? Pentru ca acestea simtisera mult mai acut durerea Rastignirii, despartirea mortii si ele puteau sa simta cel mai mult si bucuria Invierii. Si ca sa mangaie inimile lor, le-a spus “Bucurati-va, nu doar obisnuitul Lui salut “Pace voua!“.

Mironositele femei, stand la picioarele lui Hristos, urmandu-L pe Acesta din umbra, nu au facut altceva decat sa se reaseze in propria lor fire, fire care fusese murdarita, si ajunsese sa fie dispretuita, prin caderea Evei. Care este acea fire?

Sa ne intoarcem putin in urma si sa ne aducem aminte de momentul in care Dumnezeu a creat-o pe Eva, momentul care a declansat aceasta creatie. Caci a spus Dumnezeu, spune Scriptura, nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem lui ajutor pe masura lui! Si atunci, din Adam, a scos-o pe Eva, dintr-o coasta a lui, spune Scriptura, coasta care in ebraica se intelege mai degraba margine. Dintr-o margine a lui. A scos-o pe Eva si de acum nu mai era Adam singur, ci era impreuna cu femeia lui. Pentru ca noi nu intelegem acest moment, de aceea sunt foarte multe probleme in casniciile crestinilor. Nu intelegem ca in momentul in care Dumnezeu a creat-o pe Eva, a scos-o pe Eva din Adam, El a lasat acolo un gol pe care nu l-a implinit cu nimic. Cei doi erau din momentul acela diferiti. Eva cand a iesit a luat cu sine ceva, Adam a ramas cu altceva, si de aceea porunca lui Dumnezeu a fost ca cei doi sa se sileasca sa fie una, adica sa se completeze. Nu se poate unul fara celalalt, nu pot fi amandoi la fel.

Si atunci silinta noastra ar trebui sa fie in a ne armoniza vietile, nu in a-l obliga pe celalalt sa fie la fel ca noi, sau sa ii cerem ceea ce nu are. Femeia il acuza mereu pe barbat ca este insensibil si de aici alte vorbe, barbatul o acuza pe femeie ca nu se pricepe la nimic. Si cei doi nu mai reusesc sa fie una, se izoleaza si raman separati. Femeia, odata creata, a primit sensibilitatea, sensibilitate pe care Adam nu o mai are, pe care Adam nu o poate avea decat de la Eva. Despartindu-se si nelucrand impreuna ei au cazut. Cazand, fiecare si-a urmat propria fire si s-au izolat pana intr-acolo incat nu mai era putinta de impacare.

Insa a venit Hristos. A venit Hristos, noul Adam si el a aratat ca nu aceasta era calea. In Vechiul Testament este o rugaciune care se citeste la slujba de dimineata in sinagogi, care se citeste inca si astazi, pe care o spun evreii, o rugaciune de multumire, in care barbatul spune: Iti multumesc, Doamne, ca m-ai facut barbat si nu m-ai facut femeie si sunt dupa chipul Tau! Iar femeia spune: Iti multumesc, Doamne, ca m-ai facut dupa voia Ta! Oare aceste cuvinte arata ceea ce a vrut Dumnezeu? Evident ca un barbat in firea veche multumea lui Dumnezeu ca este in firea aceasta, barbateasca, pentru ca se gandea ca este dupa chipul lui Mesia si poate Mesia sa fie chiar el sau neamul lui. Femeia smerita se multumea cu ceea ce i-a dat Dumnezeu, gandindu-se ca poate Dumnezeu o va invrednici sa fie dupa chipul Aceleia care Il va naste pe Mesia. Aceasta dorinta a avut-o si Maica Domnului, insa ea a coplesit prin smerenie pe toate celelalte femei. Dorinta ei nu era sa fie cea care Il va naste pe Mesia, ci dorinta ei cea mai adanca, pentru care se ruga zi si noapte in templu, era sa o invredniceasca Dumnezeu sa fie o sluga a celeia care Il va naste pe Hristos.

Intrarea in fire este deci implinirea cuvantului pe care l-a dat Dumnezeu la creatie: Nu este bine omul sa fie singur, sa-i dam lui ajutor. Scopul femeii este de a-l sustine, de a-l ajuta pe barbat. Scopul femeii nu este de a fi stapanita de barbatul ei. Aceasta a fost o pedeapsa pe care Eva a primit-o in urma caderii, caci i s-a spus: barbatul tau te va stapani si vrajmasie voi pune intre tine si sarpe si el va intepa calcaiul tau, iar tu ii vei zdrobi capul lui. In acest blestem – e gresit totusi sa spune ‘blestem’, este o pedeapsa – in aceasta pedeapsa Dumnezeu a inclus si izbavirea de pedeapsa, ceea ce nu se intampla in cazul blestemului. Izbavirea de pedeapsa va veni urmand deci cuvantul Scripturii, atunci cand femeia va zdrobi capul sarpelui, atunci va inceta pedeapsa. Si pedeapsa aceasta a incetat in momentul in care Maica Domnului a zdrobit definitiv capul sarpelui. Prin ascultarea Ei, a Maicii Domnului, prin acel cuvantFie!“, femeile au primit izbavirea de aceasta pedeapsa. Tot imi vine sa spun blestem, pentru ca de-a lungul vremii aceasta pedeapsa s-a transformat aproape intr-un blestem, insa nu din partea lui Dumnezeu, ci din partea celorlalti, asa cum spune cuvantul Psalmistului: “ca pe care tu l-ai batut, ei l-au prigonit si au inmultit durerea ranilor lui“.

Se spune ca demult, in umbra Evului Mediu, a fost o mare intrunire care a avut drept scop gasirea unui raspuns la intrebarea daca femeia este om sau nu. De atunci si pana acum, desi Hristos a venit, desi suntem in Legea cea Noua, femeia inca sufera de pe urma acestei pedepse si nu este firesc sa fie asa. Intrarea in fire, reasezarea in fire a femeii este asa cu au aratat-o femeile Mironosite, urmandu-L pe Hristos, pe noul Adam, stand alaturi de El si aratand adevarata credinta, adevarata credinciosie, adevarata fidelitate si la bine si la rau, iar toate acestea nu pot iesi decat din adevarata iubire. Iubire care nu se face la aratare, ci in umbra.

Odata un parinte a spus ca nimeni nu este mai sfant decat mama lui. Poate e greu de inteles cuvantul acesta caci citim de multe ori vieti de sfinti insa nu auzim ca mamele lor sa fie trecute in randul sfintilor, insa nu este vorba de asta. Iubirea vine de sus in jos. “Aceasta este desavarsirea”, spune Sfantul Ioan Evanghelistul, “ca Dumnezeu ne-a iubit mai intai pe noi, deci iubirea noastra intotdeauna va fi o iubire raspuns, trebuie sa aiba radacina in iubirea dumnezeiasca, altminteri aceea nu este iubire. Si iubirea unei mame fata de copilul ei nu poate fi altfel decat iubirea copilului ei fata de ea insasi, caci copilul insusi se hraneste din iubirea ei. El va putea sa isi iubeasca copiii poate mai mult decat l-a iubit pe el mama sa, insa ca el sa o iubeasca pe mama lui mai mult decat il iubeste ea pe el, aceasta este imposibil. Deci nimeni nu este mai sfant decat mama lui.

Nu este icoana pe pamant mai pretioasa si mai graitoare decat o mama care strange la piept pe fiul sau. Nu este o armonizare mai fericita a smereniei si a cuminteniei, decat in lacrimile unei mame care plange in tacere pentru fiul ei. O mama este aceea care depaseste cu mult toata creatia vazuta, caci ea este cea care impreuna cu Dumnezeu creeaza, aduce pe pamant alti oameni. Ea este impreuna-creatoare cu Dumnezeu. De aceea chipul mamei, chipul femeii, va fi intotdeauna Maica Domnului. Maica Domnului care a stiut sa ramana in umbra, Maica Domnului care a stiut sa puna toate, sa asculte toate si sa le puna pe toate in inima ei, Maica Domnului care nu s-a dezlipit de Fiul ei, stiind ca, facand asa, slujeste lui Dumnezeu, Maica Domnului care, iata, ne curata si acum cu lacrimile ei pe noi, fiii ei.

Reintrarea in fire a femeii inseamna reintrarea intru smerenie si cumintenie.

Iesirea din fire a femeii se poate vedea in ziua de azi in doua directii principale si anume in feminism si in independenta. Iesirea din fire a femeii prin independenta este prin aceea ca ea cauta sa se conduca pe sine si mai tarziu sa conduca si pe ceilalti. Iesirea din fire a femeii prin feminism este prin aceea ca ea tinde sa elimine pe barbati si cauta sa inlocuiasca ordinea pe care Dumnezeu a asezat-o. Ea intelege gresit ca ordinea pe care Dumnezeu a lasat-o este aceea care a fost exprimata in pedeapsa prin care femeia a fost obligata sa se supuna barbatului ei in mod brutal. E ca si cum Dumnezeu ar fi zis: Eu am spus ca rostul tau pe pamant este sa-l ajuti, sa-l sustii, sa faci toate impreuna cu el, sa te sfatuiesti. Daca nu intelegi asta de vorba buna atunci vei intelege prin metoda cea grea si el te va stapani pe tine. Dar nu aceasta a fost ordinea dintru inceput, cum v-am spus. Femeia, chiar daca se supune barbatului ei, nu se supune altfel decat se supune Biserica lui Hristos. Nu inseamna robie, nu inseamna sclavie. Poate din jugul acesta vor adeptele feminismului sa scape. Insa si una si alta, si independenta, si feminismul nu duc la altceva decat la deznadejde si la descurajare. Mult mai multe femei vedem ca sunt atinse de boala aceasta a deznadejdii decat barbatii, pentru ca, ele neintelegand rostul lor si crezand ca se pot carmui pe sine, intorc spatele barbatilor, intorcand astfel spatele poruncii lui Dumnezeu, care a zis ca cei doi sa fie una si atunci ele devin fara sens. Barbatul fara femeie este neajutorat, insa femeia fara barbat este fara sens. Sensul ei a fost sa il ajute pe barbat. Sensul barbatului a fost sa duca creatia intreaga la Dumnezeu si atunci cine sufera mai tare decat femeia atunci cand se ataca acest principiu pe care Dumnezeu l-a asezat din ratiuni numai de El stiute? Insa, cu adevarat, au si femeile o indreptatire atunci cand se revolta si anume ca barbatii nu le considera asa cum ar trebui, sunt indiferenti fata de ele si inca se poarta ca aceia din Evul Mediu care socoteau femeia aproape ca un om. Iar acest lucru Hristos a cautat sa il indrepte.

Femeile Mironosite au simtit lucrul acesta mai mult decat orice alta femeie pentru ca ele s-au hranit din dragostea lui Hristos.

Iata ca Noul Adam, cand a venit pe pamant, si cand zic noul Adam vorbesc de Hristos cel inviat, primul lucru pe care l-a facut a fost sa se intoarca la femeie. Asa cum primul Adam i-a intors spatele femeii, s-a lepadat de ea, dand vina pe ea, tot asa Hristos, cand a venit, primul lucru [pe care l-a facut] a fost sa mangaie pe femeie si sa-i spuna acest cuvant: Bucura-te!

Bucuria pe care numai El o poate da, bucuria aceea de a reintra, de a te reaseza in propria ta fire, fire care nu este alta decat cea dupa modelul Sfintei Treimi. Familia este cadrul in care omul poate sa se desavarseasca in modul cel mai armonios. Si familia este dupa modelul Sfintei Treimi. Asa cum Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant traiesc iubirea adevarata lipsita de pericolul posesivitatii care vine atunci cand sunt numai doua persoane, sau de mandria izolarii si iubirii de sine cand este o singura persoana. Aceasta iubire Dumnezeu a hotarat sa fie data si omului. Pentru aceasta omul a fost creat, ca sa se bucure si el de exact aceasta iubire care se afla in cadrul Sfintei Treimi. Si atunci, intr-o familie crestina tatal ar trebui sa reprezinte autoritatea si izvorul, asemenea lui Dumnezeu Tatal, femeia sa reprezinte ascultarea Fiului lui Dumnezeu, iar copilul sa reprezinte bucuria unuia fata de celalalt, bucurie care este caracteristica esentiala a Duhului Sfant, bucurie prin care femeia, vazandu-l pe copil, il vede pe tatal lui si tatal vazandu-l pe copil o vede pe femeia lui, bucurie de care se impartasesc toti trei. Femeia am zis ca trebuie sa urmeze modelul lui Hristios in ascultare si modelul Maicii Domnului.

Vedeti dumneavoastra, un copil intr-o familie intelege niste lucruri pe care noi cu greu le intelegem ca adulti, si anume ca tatal este autoritatea, insa ca este si izvorul bucuriei. Daca l-a suparat pe tata stie ca numai tata il poate impaca. Chiar daca mama il mangaie, tata este izvorul bucuriei. Insa, in momentul in care un copil are nevoie sa afle ceva nu se duce sa il intrebe pe tata, desi tata este chipul ratiunii, al mintii, iar mama este chipul inimii, al simtirii. Nu se duce la ratiune, se duce la simtire. Intotdeauna un copil va intreba pe mama ceea ce vrea sa afle. De ce? Pentru ca un copil va cauta intotdeauna calea sensibila, un copil intotdeauna va cauta calea mai armonioasa, un copil intelege, prin faptul ca este curat, intelege ca Dumnezeu nu este impreuna cu cei care vor sa faca lucrurile corect ci este impreuna cu cei care vor sa faca lucrurile frumos si el aceasta cale o cauta si de aceea el alearga mereu la mama. Alearga la mama iarasi pentru a mijloci fata de tata, nu pentru a-i inlatura autoritatea, ci pentru a mijloci pentru a-l impaca pe tata.

Nu este oare acesta chipul Maicii Domnului, chipul Mamei? Caci Maica Domnului, asemenea lui Hristos, ne arata modul prin care noi sa putem sa facem ascultarea care ne este ceruta frumos, ne arata felul in care ascultarea noastra fata de Dumnezeu sa se hraneasca, sa se inradacineze in iubire. Mama arata copilului nu numai ca trebuie sa-l asculte pe tata, ci si cum trebuie sa-l asculte. Acest lucru il face si Maica Domnului. Mama este cea care il curata pe copil, desi el s-a murdarit singur, mama este care nu se intoarce niciodata de la copilul sau, chiar daca el i-a gresit in mod iremediabil, mama este cea care spala cu lacrimile ei sufletul copilului ei. Mama este cea care asigura caldura unei familii, caldura fara de care familia n-ar fi decat un teatru de lupta, n-ar fi decat o cazarma. Mama este aceea care prin sensibilitatea ei, prin intuitia ei, arata celorlalti care este voia lui Dumnezeu, iar tatal ar trebui sa asculte de intuitia aceasta, nu sa se supuna, sa asculte de intuitia aceasta si sa o puna in practica, caci el este mana care in practica, iar ea este ochiul care vede dincolo de cele ce cad sub simturi. Acest lucru il cerem si noi si trebuie sa-l cerem Maicii Domnului, sa ne arate cum sa ascultam, cum sa ascultam si sa facem aceasta ascultare din iubire, nu din datorie, nu fortati, ci de bunavoie.

Femeia se spune ca nu are vocatie de eroina. Aceasta vocatie o are prin excelenta barbatul, insa, care dintre eroii, mai mult sau mai putin cunoscuti, nu s-au hranit din iubirea unei mame? Care dintre eroi nu au avut in umbra o femeie care sa-i inspire? Niciunul. Si atunci, unde este acea vocatie, oare? La barbat sau la femeie? Raspunsul, dupa cum stiti ca este vorba romaneasca, este la mijloc. Eroismul este atunci cand cei doi lucreaza impreuna, cand cei doi indraznesc sa treaca peste orice si sa implineasca cuvantul lui Dumnezeu ca cei doi sa fie una. Insa, este totusi un moment in care femeia este numita eroina. Atunci cand langa acest termen se adauga un altul, mama. Numai despre o mama se spune ca este eroina, mama eroina, pentru ca ea, devenind mama, isi implineste rolul suprem, de a fi impreuna creator cu Dumnezeu prin devenirea intru aceasta fiinta noua, sa spunem, de mama, caci mama este altceva. Ea intelege in toata fiinta ei ce inseamna sa te jertfesti. De aceea canoanele noastre, ale Bisericii Ortodoxe spun ca femeia care a murit la nastere este considerata sfanta. Nu numai ca si-a implinit canonul dat de Dumnezeu de a naste fii in dureri, ci mai ales pentru motivul ca ea, in aceasta durere, a aflat bucuria de a naste fiu. Ea este cea care in durere, in suferinta, reuseste sa descopere bucuria si atunci ea devine cu adevarat eroina. Ea este cel mai aproape de Dumnezeu, de aceea nu este putin lucru si nu este deloc de mirare ca este numita sfanta daca a murit la nastere, caci ea s-a jertfit. Si aceasta fac toate femeile, se jertfesc.

Hristos, cand a venit pe pamant, a pus la loc toate. Hristos, cand a venit pe pamant a aratat mai intai pe cea mai presus decat toata zidirea vazuta si nevazuta, pe Maica Domnului. Hristos a aratat ca o femeie poate sa arate mult mai multa credinciosie decat un barbat. Sa nu uitam de femeia samarineanca, sa nu uitam de femeia cananeanca, sa nu uitam de Sfanta Maria Magdalena, din care a scos 7 demoni si [de acea femeie pacatoasa] care a fost singura care a auzit: iertate sunt pacatele ei cele multe caci mult a iubit! Si cum spune Sfantul Ioan Scararul talcuind acest cuvant: ca ea a reusit sa transforme iubirea trupeasca in iubire duhovniceasca. Aceasta reuseste femeia sa faca: sa transforme, nu stiu cum, sa transforme viata ei in caldura pentru familia ei. Nu stiu cum face ea acest lucru. Nu cred ca stie nimeni, nici ea nu stie, este taina lui Dumnezeu, este taina Maicii Domnului, insa ar trebui sa fim toti recunoscatori acestui lucru. Ar trebui sa invatam. Si Hristos, cand a venit pe pamant punand la loc toate, atunci cand a inviat, s-a aratat femeilor mironosite spunandu-le acest cuvant, „Bucurati-va!” si a trimis pe una din ele la Apostoli, a facut-o pe Sfanta Maria Magdalena apostol al Apostolilor.

Acest “Bucurati-va!” se cuvine sa-l spunem si noi astazi tuturor celor care urmeaza exemplul acestor femei mironosite, adica purtatoare de mir, mir care inseamna slava. Mirul se toarna deasupra capului unui preot, unui imparat si deasupra celor adormiti, caci aceasta reprezinta mireasma vietii vesnice. Deci aceste purtatoare de mir, aceste femei care inteleg rostul lor, care inteleg lucruri mai fine decat putem intelege noi, ceilalti, aceste femei au auzit si aud astazi: Bucurati-va!

Si sa se bucure toate mamele nascatoare de fii, care se jertfesc pentru familiile lor, care sunt inima familiilor lor, sa se bucure tinerele care isi pastreaza viata curata intru sfiala, sa se bucure si copilele care intru ascultarea lor inteleg, inca din frageda pruncie chiar, chemarea foarte inalta pe care o au de la Dumnezeu si sa ne bucuram noi toti impreuna cu acestea, caci acestea sunt cele care din umbra dau marturia cea mai vizibila, cea mai evidenta, acestea sunt cele care prin tacere dau marturia cea mai glasuitoare, avand vocea cea mai puternica si ele sunt acelea care spun mereu, nu numai astazi ca toata bucuria si toata mantuirea si impreuna salasluire cu Dumnezeu si cu ceilalti se salasluiesc in aceste cuvinte: Bucurati-va, Hristos a inviat!

***

Predica Protos. Ioan de la Sihastria Putnei la Duminica Femeilor Mironosite (2015):

DESCARCARE

“Suntem in Duminica a doua dupa Inviere si in aceasta Duminica a Mironositelor sarbatorim pe toate femeile crestine. Noi am incercat in mai multe randuri sa atragem atentia credinciosilor ca sa nu mai sarbatorim ziua de 8 martie, ci sa sarbatorim a [treia] Duminica dupa Inviere ca fiind ziua femeii, ziua mamei, din mai multe motive si cel mai important motiv este pentru ca ziua de 8 martie, ideea aceasta, vine dintr-un curent anticrestin. Se zice fals ca ar fi ziua mamei, pe cand cu adevarat este o zi in care mama este desfiintata. Si de ce spun acest lucru? Pentru ca acel curent care vrea sa promoveze egalitatea femeii cu barbatul nu face altceva si nu a facut decat sa smulga femeia din rolul ei pe care-l avea acasa, de mama si de sotie si sa o inscrie in randul clasei muncitoare. Din aceasta cauza se mai numea si Ziua Femeii Muncitoare. Deci nu mai stam noi cu copiii, nu ne mai facem datoriile acasa, ci ne ducem sa muncim, suntem egale cu barbatul. Femeia intra in politica, are un rol conducator, si iata de fapt asta este un lucru foarte rau pentru societate. Spunea Sfantul Ioan Gura de Aur: dati-mi mame crestine, mame bune, si o sa schimb lumea aceasta. Or, cel-rau stie lucrul acesta, rolul pe care il are mama in educatia unei societati sanatoase, in educatia unei societati crestine. Si atunci, iata ca cel-rau ii da de lucru femeii si o ia de langa copii, de langa familia ei, pentru ca acuma ea trebuie sa fie egala cu barbatul si sa mearga la munca… Vedeti, [cei care zic] ca vor o viata mai buna si sa traiasca bine [arata ca lumea] se invarte in jurul banilor. Si ei spun ca traim mai bine atunci cand economia merge bine si zice ca economia sa mearga bine trebuie sa fie numarul de consumatori mai mare si astfel se dubleaza numarul celor care sunt consumatori. Avem si femeile care produc bani si atunci trebuie sa cumparam toata oferta asta, toata invazia care apare pe piata, toate descoperirile astea ca sa ne facem viata nesuferita si sa iesim din linistea asta pe care o aveam mai demult, fiind atat de fericiti cand eram noi copii si nu stiam nici de telefoane, nici de internet nici de alte lucruri.

De aceea, e bine sa mergem impotriva curentului si chiar daca toti sarbatoresc, majoritatea, ca asa e lumea. Cand zice de fapt Sfantul Ioan Scararul in prima scara: sa te lepezi de lume, sa mergi impotriva curentului, inseamna de fapt sa traiesti frumos, sa nu traiesti cum traieste toata lumea. De fapt, sa traiesti bine inseamna sa traiesti cu folos. Iar cu folos este acolo unde este nevoie de noi, langa copii, care au nevoie de noi, langa familie. Pentru ca nu banii rezolva problemele, ci, de fapt, efortul nostru personal.

Sigur ca nu toti sunt pregatiti sa sarbatoreasca acesta zi. Multi se pregatesc de 8 Martie, dar sarbatoarea noastra, a crestinilor, este altfel. Putem sa sarbatorim cu putin si sarbatoarea nu inseamna doar mancare si bautura, ci, de fapt, e bucuria pe care poti sa o daruiesti celui de langa tine. Faptul ca poti sa ii spui o vorba buna, faptul ca il ierti…putem face tot felul de bucurii celor de langa noi, lucruri care nu necesita [neaparat] bani sau altceva. Bucuria crestinismului, aceasta e sarbatoarea adevarata.

Cine au fost femeile mironosite? Femeile mironosite au fost cele care L-au urmat pe Hristos. Si dumneavoastra sunteti femei mironosite daca o sa traiti impreuna cu Hristos. Ele se mai numeau purtatoare de mir si, dupa ce Mantuitorul a fost ingropat, datorita faptului ca era sambata, nu mai aveau voie sa mearga la mormant sa unga trupul cu sfantul mir, s-au dus dupa aceea, duminica dis de dimineata. Si ele au fost primele care au aflat aceasta veste a Invierii. Ingerul le-a vestit faptul ca Hristos a inviat si ele au dus vestea mai departe si [de atunci], noi spunem cu totii: Hristos a inviat!

Vedeti, sectantii nu fac lucrul asta pentru ca ei nu inteleg adevarata interpretare a Scripturii, la fel cum ei nu vestesc nici Nasterea Mantuitorului, cand, de Craciun, noi vestim prin colind, asa cum ingerii au fost cei care au vestit pastorilor: Hristos Se naste, slaviti-L! Deci este o implinire a Sfintei Scripturi, o traire a credintei noastre. A spus ingerul femeilor mironosite sa vesteasca ucenicilor si lui Petru ca Hristos a inviat. Si vedeti, l-a evidentiat in mod deosebit pe Petru. Din ce cauza? Pentru ca el se lepadase de trei ori de Mantuitorul. Si stim si acea Evanghelie cand Mantuitorul l-a intrebat de trei ori daca Il iubeste. Din ce cauza? Ca el se lepadase de trei ori. […]

Sfantul Nicolae Velimirovici, atunci cand comenteaza aceasta Evanghelie de astazi, ne spune ca milostenia pe care o facem pentru cei adormiti, este mult mai mare decat milostenia pe care o facem celor vii. Din ce cauza? Pentru ca cel viu poate sa-ti multumeasca, poate sa-ti intoarca inapoi, pe cand daca omul este adormit, atunci e un semn al credintei, e un semn ca tu crezi in invierea mortilor, in legatura asta pe care noi o avem cu cei de dincolo. Si asta-i bucuria Invierii, faptul ca noi stim ca odata o sa ne intalnim cu cei dragi care au plecat temporar din lumea aceasta. De aceea am spus ca mult mai mult inseamna sa faci o fapta buna pentru cei adormiti – pentru ca multi scriu pomelnice pentru cei vii, noi ne gandim asa, la nevoile noastre si uitam uneori de cei adormiti. Deci sa nu-i uitam pe cei adormiti, ca sa-i pomenim, pentru ca e o legatura intre noi si ei. Viata adevarata incepe atunci cand noi credem ca ea se termina, iar Hristos ne-a dat bucuria asta, faptul ca dupa moarte urmeaza Invierea.

Astazi este ziua femeilor crestine si, vedeti,  fie ca este casatorita sau fie ca este necasatorita, fiecare femeie poate sa fie mama. Spune Sfantul Apostol Pavel ca femeia se va mantui prin nastere de copii si Sfintii Parinti explica aceasta prin potolirea patimilor [care are loc] prin suferinta pe care femeia o are atunci cand naste – si bineinteles ca la mai multe nasteri e mult mai greu. Si atuncea patimile se potolesc. Dar sa nu uitam ca femeia poate sa fie si o mama spirituala. Ne aducem aminte ce spune {Psalmistul] ca mama va zice Sionului omul”, prin faptul ca putem sa-i schimbam, sa-i renastem pe cei din jurul nostru si nu putem spune ca astazi nu e ziua si a calugaritelor, deci si ele sunt niste mame. Spunea cineva: ce produceti voi, calugarii? Ca minerii scot carbune, electricienii electricitate, dar voi ce faceti? Si ei nu-si dau seama ca de fapt rugaciunea tine lumea asta. De-asta mai e [inca] pace pe aici, nu din cauza ca se duc si nu stiu ce negocieri. Atata timp cat nu e credinta nu va fi pace. Si rugaciunea este lucrul mai presus de orice lucru pe care noi il facem. Si spunea parintele Rafail Noica: ce spui tu frate, ca astia sunt [ca niste] copaci sterpi [fiindca] n-au mostenitori? Acestia [calugarii sfinti] nasc chiar si dupa ce mor. Si stim atatia sfinti, nasc mir, tamaduiri, lumea o schimba. Deci prin bunatate, prin rugaciune, schimbi lumea din jurul tau si asta e o nastere spirituala.

Fie ca suntem casatoriti sau necasatoriti, viata noastra trebuie sa fie caracterizata prin bucuria credintei, prin multumirea a ceea ce avem. Vedeti, multi sunt nemultumiti ca nu sunt casatoriti si zic: vreau sa ma casatoresc, sa-mi indeplinesc rostul. Nu, rostul e sa ne mantuim si putem sa ne mantuim si fara sa ne casatorim, dar starea asta de nemultumire ne aduce nefericirea. Altii dupa ce se casatoresc si ei sunt nemultumiti: ca nu merge, ca vedem ca de fapt e o cruce, e o suferinta. Ne-am imaginat noi o fericire inainte si, de fapt, nu e ceea ce am crezut noi si, de fapt, aicea este rezolvarea si raspunsul: daca nu este credinta nu este nici fericire. De fapt, fericirea este sa te multumesti cu ceea ce este, sa-ti duci crucea pe care o ai.

Mai dau eu trimitere la Virgiliu Gheorghe, sa mai ascultati conferintele, sa mai cititi cartile, si spunea care este principalul motiv de divort: iubirea de sine. Ca omul gandeste fericirea altfel si atunci tot suntem nemultumiti. Iubirea de sine: ca vrem sa traim mai bine, sa ne simtim mai bine, poftele si, stiu eu, sa avem bunastare, sau faptul ca nu putem sa rabdam pe celalalt si atunci, iata, iubirea de sine ne face nemultumiti, ne face nefericiti. Si atunci se destrama casatoria si atunci sigur ca viata noastra nu mai are sens, pentru ca atunci cand nu ne ducem crucea ne departam de la sensul nostru. Si trebuie sa ne gandim cand vrem sa ne casatorim sau cand vrem sa dam nastere la un copil, oare suntem pregatiti pentru lucrul acesta? Pentru ca cel mai important lucru pe care il lasam mostenire copiilor nu sunt casele, averea, gardurile din jurul nostru ci de fapt este ce ii dam noi, mostenirea genetica si credinta daca putem dupa aia sa i-o imprimam. […]

Să nu uităm lucrul acesta: dacă sunt răi copiii e, poate, și pentru faptul că noi am fost răi şi spunea Virgiliu Gheorghe că [ne plângem de copiii noștri că] sunt aşa neascultători când, de multe ori, viaţa din familia noastră este dezastruoasă. Şi atunci copilul cum să crească dus de mijloacele astea tehnice, de internet, televizor…? Astea i-au luat locul mamei. Fericirea vine atunci când ne mulţumim cu puţin. Și spune înţeleptul Solomon:

Bogăţie şi sărăcie nu-mi da, ci dă-mi pâinea de care am nevoie, ca nu cumva, având prea mult, să uit de Tine, Dumnezeule, sau lipsindu-mi să Te defaim.

Deci, când avem prea mult, şi iată cum suntem noi, ne ducem să căutăm, să strângem, nu mai avem timp de Dumnezeu, uităm de Dumnezeu. Când avem prea puţin, omul e nemulţumit, Îl defaimă pe Dumnezeu. Şi atunci, zice, să cerem pâinea cea de toate zilele, să fim fericiţi cu puţin, să ne mulţumim cu ceea ce avem.

A fost săptămâna asta sărbătoarea Sfântului Gheorghe și mulţi dintre dumneavoastră aţi fost la obligaţiile pe care le-aţi avut la serviciu. Să ştiţi că sfinţii de ziua lor dau daruri şi fiecare sărbătoare are darurile ei şi primim la biserică şi în credinţă darurile Duhului Sfânt. Şi să vă spun un dar din acatistul Sfântului Gheorghe. Iată, a trecut Săptămâna Luminată şi am început să citim din nou la Psaltire. Ştim că Psaltirea e bine să fie citită sub îndrumarea duhovnicului, cu smerenie, cu atenţie şi, mai ales, cu înţelegere. E greu să înţelegem unele lucruri de acolo, dar iată, în acatistul Sf. Gheorghe ne dă o interpretare: la psalmul 140 care spune untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu vrea, de fapt, să ne spună cum Sf. Gheorghe nu a primit laudele, cinstirile păcătoşilor. Voiau să-l ademenească cu tot felul de laude, să-i dea daruri. Şi vedem atunci că în viaţa asta nu e bine să căutăm lauda lumii – untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu – iată o interpretare pe care o găsim în acatistul Sf. Gheorghe şi atunci înţelegem că în viaţa aceasta trebuie să căutăm cele ale lui Dumnezeu, şi nu lauda lumii şi cele care sunt spre slavă deşartă şi spre pierzarea sufletului.

Nu este uşor să fii mamă, ştiţi cât este de greu să creşti un copil, să ajungă el mai mare, şi atunci noi avem datoria să ne cinstim părinţii, şi aici şi după ce mor să le facem pomenire, dar iată că, fiind aşa de ocupaţi în zilele noastre, nu mai avem timp nici să avem grijă de copii, dar nici să avem grijă de cei bătrâni. Se întâmplă că dăm bani să aibă cineva grijă de copiii noştri, nu ştim că efortul nostru personal înseamnă cel mai mult. Banii nu ne pot înlocui. Am ajuns că mergem ca la un bancomat sau ca la un dozator să bagi banul şi să-ţi iei de acolo, dar nu putem să înlocuim, e de datoria noastră să avem grijă de copii, să avem grijă de părinţii noştri.

Spre încheiere o să am câteva sfaturi de la Sf. Ioan Gură de Aur despre cum să ne educăm copiii, pentru că asta e durerea cea mai mare a mamei, cum să-şi educe copiii – sigur, asta e valabil şi pentru taţi, pentru fiecare dintre noi. Noi aici am mai actualizat, pentru contextul zilei de astăzi şi am mai adăugat unele lucruri la provocările pe care le trăim noi, dar primul lucru pe care îl spune Sf. Ioan Gură de Aur este să nu încercăm să facem copiii aşa cum suntem noi. Niciodată lucrul ăsta! Ei au asemănarea fizică oarecum după noi, dar pe ei trebuie să-i conducem către chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Nicidecum noi nu suntem buni şi fiecare dintre noi trebuie să fie ca un copil care mereu să înveţe şi să devină mereu mai bun. Nici celui de lângă noi să nu-i cerem să fie aşa cum suntem noi. Fiecare are darurile lui, particularităţile lui, fiecare mergem către Dumnezeu, dar pe un alt drum. Fiecare are talanţii lui.

Iarăşi spune Sf. Ioan Gură de Aur să învăţăm copiii cu poveşti din Biblie. Sunt multe poveşti foarte frumoase, nu ştiu câţi dintre voi aţi pus la un copil să-i povestiţi ceva din Biblie. Și-mi aduc aminte cu plăcere când cineva îmi spunea: <Tatăl meu mi-a spus de Iosif cu fraţii lui, cum l-au dus în Egipt, cum l-au vândut fraţii, cum s-au întâlnit…> și multe povestiri frumoase sunt, cu David, cu Iacov, foarte multe. Și atunci aşa îl învăţăm de mic să trăiască în spiritul ăsta al credinţei.

Mai zice: să nu-i căutăm prieteni slăviţi, ci să-i căutăm prieteni buni. Să-l învăţăm smerenia de mic. Să nu ne abţinem să-l mustrăm atunci când greşeşte, deci să nu-l lăsăm să facă ce vrea el, pentru că altfel el nu învaţă să se controleze, pentru că sistemul lui nu prinde, nu are capacitatea să ştie că este o disciplină oarecare. Şi zice: copacul atunci îşi întăreşte rădăcinile, când îl bate vântul! Deci nu când îi dai totul de-a gata. Poate să fie învățat cu greul şi de mic. Un rău, după ce pleacă la vale, nu mai poţi să-l întorci înapoi. De mic să se obișnuiască cu unele lucruri ale credinţei şi ale frumosului pe care noi trebuie să-l învăţăm. Să-l învăţăm să facă diferenţa. Vedeţi, la televizor, la toate lucrurile astea, câtă propagandă se face şi nu ştiu câţi au curaj să scoată televizorul din casă. Au fost câteva familii și ei se bucură și e foarte bine, dar televizorul e foarte nociv pentru copii. Mai degrabă îi dai nişte cd-uri cu desene animate despre care ştii tu că sunt sănătoase decât să-l laşi să se uite la toate emisiunile. Şi se face şi propagandă anti Biserică şi caută să dea toate lucrurile negative, “mănânci” ceea ce vezi şi tu stai şi te uiţi şi te umpli cu o stare de negativism şi de satanism din pricina lucrurilor pe care le arată acolo.

Spune că lupta cea mai mare pe care noi trebuie să-i învăţăm pe copii este să fugă de desfrânare, pentru că ei de mici pot să aibă atracţia asta către desfrânare. Şi spune Sf. Ioan Gură de Aur: ca să-i învăţăm de mici să le fie ruşine de păcatul ăsta. Fiecare cum îl luminează Dumnezeu. Şi vedem, mai ales când au internet, băieţii, pentru că ei sunt înclinaţi spre violenţă şi sex şi părinţii nu-i pot controla, iar unii au devenit dependenţi şi numai de la şcoală. Deci cel mai repede se creează dependenţa de sex. Doar în două sau trei săptămâni şi deja e dependent. Şi mulţi au rămas dependenți fără ca părinţii să ştie.

Dar lucrul cel mai important e exemplul nostru. Dacă noi avem un exemplu bun pe care îl arătăm copiilor, chiar dacă ei nu ne ascultă acum, or să treacă anii şi or să vină greutăţile în viaţa lor, or să ajungă poate, și ei părinţi şi atunci or să-şi aducă aminte de poveţele pe care noi le-am dat și de faptul că au avut o mamă bună, o bunică bună, un tată bun. Deci, dacă nu acum, măcar peste 20-30 de ani. Exemplul nostru contează cel mai mult şi să nu-i facem să simtă că viaţa în Biserică e nesuferită. Să-i învăţăm că în Biserică învăţăm să trăim frumos, pentru că fericirea e atunci când crezi că viaţa continuă, nu se termină, când nu te întristezi când pierzi toate aici pe pământ, ci ai bucuria că dincolo poţi să câştigi viaţă veşnică.

Să aveţi bucurie în ziua de astăzi toate femeile creştine şi aşa cum femeile mironosiţe au dus bucuria asta mai departe, aşa şi noi! Să avem o faţă pe care să se citească învierea noastră, chiar dacă sunt necazuri. Deci învierea să fie pe chipul nostru şi s-o răspândim şi celor din jur, nu doar cu cuvântul, ci bucurându-i.

Aşa să ne ajute Dumnezeu. Amin”.

Christ appearing to the Myrrhbearers by Alexandra Tsigkou

Pentru Duminica a III-a de la Inviere, va mai recomandam:

***

 


Categorii

Duminica Mironositelor, Femeia crestina, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Parintele Hrisostom de la Putna, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la ““Bucurati-va!” – PREDICI AUDIO la DUMINICA MIRONOSITELOR, ZIUA CRESTINA A FEMEII. Reasezarea in fire prin iubirea si urmarea lui Hristos pana la capat VS. independenta si feminism/ SFATURI PENTRU ADEVARATA FERICIRE A FAMILIEI

  1. Pingback: DARURI DE ZIUA FEMEILOR… MIRONOSITE (si foto, video, audio) | Cuvântul Ortodox
  2. Multumim, asemenea!
    Nici o femeie crestina nu-si poate inchipui o “vesnicie fericita” fara sa aibe alaturi de ea pe fratii intru Hristos, pe sot, feciori si fratii trupesti.

  3. Un blog al unei preotese din Craiova, cu 7 copilasi. Cred ca va fi folositor multor mamici:

    http://raromecatona.blogspot.ro/

  4. “In Noul Testament Sfantul Maxim Marturisitorul, urmand Sfantului Grigorie Teologul vede succesiunea celor trei etape (ale urcusului duhovnicesc) in ordinea in care sunt mentionate femeile care L-au urmat pe Hristos.
    Prima Marie (Magdalena) reprezinta treapta stradaniilor de a ne elibera de duhurile rautatii care se invart inseptit in jurul nostru, cei sapte demoni scosi din ea reprezentand cele sapte pacate capitale.
    A doua Marie (a lui Cleopa) reprezinta treapta contemplatiei de catre sufletul ajuns inrudit cu Logosul, asa cum Maria Ii era ruda dupa trup si l-a urmat lasand toate ale lumii.
    Pe treapta a treia se afla Salomeea (pace) si Ioana (porumbita) caci sufletul care a dobandit blandetea lui Hristos (Matei 11,29) capata si pacea Lui, in imbratisarea Lui.” ( Din cartea TEXTE NEDORITE – autor anonim)

  5. Pingback: Mireasma sfinteniei: CHIPURI MARTURISITOARE, MAINI MARTURISITOARE | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: ”Hristos Cel Înviat, văzând dragostea pe care noi I-o arătăm, intervine și dizlocă toate pietrele, toate stavilele care stau în calea întâlnirii cu El”. PREDICĂ însuflețitoare a Înaltpreasfințitului IEROTHEOS la Iași, în DUMINICA MIRO
  7. Pingback: “Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?”. MĂRIMEA DE SUFLET, SMERENIA, EVLAVIA ȘI INIMA ARSĂ DE DORUL LUI HRISTOS BIRUIESC ORICE PERICOL, ORICE FRICĂ ȘI PRIMESC BUCURIA ÎNVIERII. “Această iubire le-a făcut, din feme
  8. Pingback: RAZBOIUL DESCHIS AL DIAVOLULUI DE DISTRUGERE A FAMILIEI SI A FEMEII. Pr. Horia Prioteasa: “Vrajmasul vrea sa fure mirul din casa fiecarui crestin”. Pr. Cezar Axinte: “Astazi cronometrul lumii este in mana femeii”. OBIECTUALIZAREA S
  9. Pingback: O, FEMEIE, MARE ESTE CREDINTA, DRAGOSTEA SI EVLAVIA TA... Elena Solunca in dialog cu Vasile Banescu (VIDEO): "Cu adevarat nu vezi decat cu INIMA". Pomenirea catorva icoane de FEMEI-MARTIR ale României veacului XX/ Chipul sfant al FEMEII SOTIE-S
  10. Pingback: “Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri în urma Ta au alergat…”. TÂLCUIRE LA CANONUL „ZIUA ÎNVIERII” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate