“Vie Imparatia Ta”? IMPARATIA CERURILOR S-A APROPIAT DE NOI, ne este la indemana… PANA CAND o ignoram, o uitam, o tradam?

***

Predică în Duminica după Botezul Domnului a Protos. Ioan Buliga

Cuvânt rostit de părintele Ioan, duminică, 7 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sihăstria Putnei:

“(…) Din toata lucrarea pe care Mantuitorul a facut-o pe pamant, lucrul care iese cel mai mult in evidenta este smerenia Sa. Aceasta s-a vazut inca de la Nastere – locul unde S-a nascut, in staulul de dobitoace – si pana la sfarsit, cand – culmea smereniei! – S-a rastignit pe Cruce. Insa iata ca si la Botez, la Iordan, Mantuitorul a venit si S-a smerit – pentru ca spun Parintii Bisericcesti in atatea locuri, ca nu avea nevoie sa Se boteze si totusi a venit si S-a botezat ca sa ne invete Calea, sa ne invete cum sa implinim si noi toata dreptatea… Si chiar daca noi in viata consideram ca unele lucruri pot sa nu fie de trebuinta pentru noi insine, trebuie sa ne gandim nu doar la noi, ci si la folosul lumii (al celorlalti), pentru a ajuta pe cei din jur, asa cum S-a gandit Mantuitorul in toata viata Sa, pentru a mantui lumea. Deci sa nu ne mai gandim la “ce imi iese de aici, cu ce ma ajuta pe mine”, ci sa punem mana si sa facem un sacrificiu pentru cei din jurul nostru.

Mantuitorul S-a smerit venind la Iordan in fata lui Ioan si iata, lui Ioan i-a tremurat mana, a vrut sa se dea inapoi. La fel cum Iordanul se spune ca s-a oprit din loc, la fel cum, oarecand, Marea Rosie s-a despartit in doua. Vedem cum toata firea, la vederea lui Dumnezeu s-a cutremurat si s-a oprit din miscarea sa fireasca. La fel si noi, iubiti credinciosi, la impartasirea lui Hristos, cand venim sa ne impartasim, ar trebui sa ne impartasim ca primim sfintele Taine si asa cum se spune acolo, “cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem”. Sa ne apropiem cu evlavie, cu frica atunci cand venim sa ne impartasim. Dar mai mult, in viata noastra, sa ne oprim din cursul acesta nebunesc al vietii, care de multe ori o ia razna si sa ne intoarcem spre pocainta. Intoarcerea Iordanului este un semn pentru noi ca sa ne intoarcem de la pacate si sa incepem o viata noua.

Toata lucrarea lui Hristos o vedem ca pe un act de smerenie. Ne este destul de greu sa intelegem ce inseamna aceasta, pentru ca nu poti intelege un lucru pe care nu il detii.

Aflam de la Sfintii Parinti, de la Sf. Paisie Aghioritul, ca simplitatea este o parte din smerenie. Vedem in zilele noastre cum, in zilele noastre, este tot mai greu sa te smeresti, pentru ca simplitatea este data la o parte de tehnologie. De asemenea, tot de la Sfintii Parinti aflam ca osteneala ne ajuta sa ne smerim. Dar tehnologia da si osteneala la o parte si este din ce in ce mai multa comoditate. Omul este invatat, i se pare ca stie multe si nu crede ca mai are nevoie de Mantuitorul. Se fac lucruri care omului i se par frumoase, insa daca este sa comparam creatia lui Dumnezeu cu cea a omului, vedem o mare diferenta. Si prima diferenta este ca, oricat s-ar lauda omul cu stiinta si cu tehnologia sa, el nu poate sa dea viata la ceea ce face. Asta spune si Prorocul Ieremia, cand ii invata pe evrei sa deosebeasca lucrurile lui Dumnezeu de lucrurile oamenilor, de idoli. Oamenii nu pot sa dea viata, orisicati roboti ar face si oricate alte lucruri. Vedem ca frumosul arata altfel decat il zidesc oamenii si daca ne uitam la orasele bogatasilor, la Dubai sau la New York, vedem parca desenele animate cu Oblio, unde toti aveau capetele ca niste forme geometrice (tuguiate) – Si spunea parintele Rafail Noica ca tocmai in aceasta Isi arata Creatorul iscusinta si maiestria, prin faptul ca, zice, a aruncat dealurile, muntii… Iata cat de mult ne linistim cand mergem in mijlocul naturii. Multi simt ca parca este o chemare, o atractie. Este, de fapt, acea chemare pe care o simte pruncul pe care o simte pruncul fata de mama lui. La fel si omul, atunci cand se duce in natura, simte acea apropiere de Dumnezeu. Desi iata ca sunt si oameni necredinciosi care se duc in natura, dar nu inteleg de ce se simt mai bine acolo. Dar, sigur, cel mai bine ne simtim in acea natura care inca n-a fost compromisa de om. Pentru ca, din pacate, omul a cam stricat totul in jur si mai putem numi natura doar acel pamant care n-a fost inca otravit. Si, din pacate, iata ca si gradinile si pamanturile noastre toate le otravim cu tot felul de chimicale.

Daca trecem mai departe, dincolo de aceasta lucrare a smereniei lui Hristos, sa incercam sa intelegem tainele Botezului, iata, ne invata Sfintii Parinti, ca Hristos a venit la Iordan sa sfinteasca apele prin prezenta Sa. La fel, iubiti credinciosi, prin prezenta lui Hristos se sfinteste viata noastra. Cei care au trait la un moment in intuneric, care s-au intors la credinta, simt diferenta: ce inseamna sa traiesti fara Hristos si ce inseamna sa traiesti cu Hristos. Ce inseamna sa traiesti fara sa stii care ti-e rostul, de unde vii, incotro mergi si ce inseamna sa traiesti in Hristos, avand o bucurie, o certitudine, nu neaparat stiind ca o sa te mantuiesti, dar traind cu nadejdea asta, stiind ce o sa urmeze dupa, ca este viata viitoare, ca sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si ca indiferent ce s-ar intampla cu trupul, razboaie, boli, molime, orice ar fi, suntem biruitori, suntem facuti sa biruim, dar impreuna cu Hristos. Iata deci diferenta mare: ce inseamna sa traiesti fara Hristos, sa ai o viata in intuneric si ce inseamna sa traiesti in Hristos – cu bucurie, cu lumina, cu nadejde pentru ceea ce urmeaza, indiferent ce s-ar intampla aici, pe pamant.

Hristos a venit la Iordan ca sa ne arate chipul nestricaciunii. (…) Copilul nu are atatea griji ca noi, atatea zbuciumuri si, mai ales, acest pacat care este astazi acest raspandit si la sfarsitul veacurilor foarte mult ii va lupta pe oameni: desfranarea. Pruncul nu are acest razboi, dar, cu cat creste, primeste aceasta “cunostinta a binelui si a raului”, iar pacatul, aceasta samanta a mortii care strica viata omului [isi face aparitia]. Si, iata noi, care tot mancam din aceasta samanta a stricaciunii, ne stricam sufletul prin imagini [desfranate, nerusinate] pe care le vedem, [dobandim] aceasta “cunostinta” pacatoasa… Si ce ar trebui sa facem? Sa ne intoarcem precum pruncii si sa stergem aceste imagini din memoria noastra [prin pocainta]. Diavolul se hraneste din aceste imagini pacatoase si atunci noi ne facem viata un Calvar. Spunea parintele staret ieri: de ce nu vin tinerii la biserica, de ce elevii de liceu sunt foarte putini in biserica? Copiilor de azi li se pare ca au multe cunostinte, ca se pricep mai mult decat parintii la calculatoare… Si daca tot veni vorba despre copii si despre “cunostinta binelui si raului”, vreau sa dau exemplu despre cum s-a incercat si se incearca introducerea educatiei sexuale la copii. [Prin aceasta] li se induc copiilor ganduri pacatoase, li se fura nevinovatia, copilaria. In loc sa se joace frumos, ei sunt invatati niste lucruri la care nici nu trebuie sa se gandeasca. (…) Iata deci cum se strica, cum se murdareste viata copiilor inca de mici. Dar noi trebuie sa facem ceva pentru a stavili acest tavalug care vine peste noi. Si daca putem, [sa amanaam, slasam pe] mai tarziu putin cu telefoanele si cu alte lucruri care le strica copilaria. Unii parinti se mandresc de copiii lor ca sunt capabili sa lucreze pe calculator, ca stiu multe pe telefon, insa de fapt, le furam nevinovatia si copilaria, bucuria de a se juca cu prietenii lor, fara alte mijloace tehnice.

[…]

Hristos a venit la Iordan tocmai ca să ne arate începutul libertăţii omului, reînnoirea omului, şi, prin Pogorârea Duhului Sfânt, adevărata libertate a omului. Iată, ies oamenii în stradă că vor o viaţă mai bună, strigă ei <Libertate!>, ce înseamnă libertate într-o viaţă păcătoasă, într-o viaţă cu vicii, cu desfrâu, cu alcool, tutun, cu atâta nedreptate. Unde este libertatea? Cum spune Sf. AP. Pavel: acolo unde este Duhul Domnului. Şi iată, prin botez, primind Duhul Sfânt, aşa avem noi adevărata libertate. Şi copiii, în momentul în care primesc Duhul Sfânt, este un început al libertăţii pentru ei. Şi rătăcesc foarte mult sectanţii că ei nu boteaza copiii, că spun că lasă, să ajungă la 18 ani, la maturitate, alţii şi mai mult, ca ei să înţeleagă şi să aleagă. Cum poţi să înţelegi fară Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este Cel Care te luminează, Care te ajută să alegi lucrurile. Şi am auzit şi în Apostolul de azi ca cei care au fost botezati de Ioan au fost rebotezaţi, or noi ştim din copilărie – nu ştiu acum cum mai procedează sectanţii, noi, în copilărie, mai mergeam la râu la Suceava, mai pândeam prin răchită cum veneau îmbrăcaţi în alb şi se afundau în râu o singură dată, aici, în Suceava. Acest botez nu este valabil, este închipuirea botezului pocăinţei pe care l-a făcut Ioan Botezătorul. Aţi auzit şi azi la Apostol cum cei care au fost botezaţi de Ioan au fost botezaţi încă o dată; se botează în numele Sfintei Treimi, prin trei afundări. Penticostalii şi toţi ceilalţi nu au un botez valabil, iar cei care vin la credinţa ortodoxă trebuie botezaţi. Hristos a venit la Iordan ca să înece pe omul cel vechi, să-l înece pe faraon. Acest botez a fost închipuit şi prin trecerea prin Marea Roşie, când spune tot Ap. Pavel în Epistola către Corinteni: Toţi în mare şî în nor au fost botezaţi. Iată, toţi! Deci şi copiii, toţi care au trecut prin Marea Roşie. Încă un argument împotriva sectanţilor care nu îşi botează copiii.

Spuneam de această întoarcere a Iordanului şi de această întoarcere a vieţii noastre, de a ne întoarce de la păcate, de la cele rele. De fapt, să mergem împotriva curentului acestei lumi ca să ne lepădăm de cele rele ale lumii acesteia, de cele rele ale omului păcătos, să trăim bucuria aceasta adevărată cu Hristos, să ne înstrăinăm, să fim străini de lumea aceasta, căci asta înseamnă evrei, poporul lui Dumnezeu. Numai aşa o să ne găsim liniştea. Lucrurile astea le învăţăm din viaţa Mântuitorului, Care nu a avut casă, nu a avut unde să-Şi plece capul. Dar şi din vieţile altor sfinţi, iată în viaţa Sf. Ioan Botezătorul vedem acelaşi lucru: nu a avut o casă, nu a avut unde să-şi plece capul, a trăit în pustie. Şi noi trebuie sa învătăm, că, iată, zicem: vrem să ne facem o casă, vrem să ne facem rostul. Şi care e rostul? Să ne facem o casă, o familie, să avem un serviciu – a avut Hristos aşa ceva? A avut Sf. Ioan Botezătorul aşa ceva? Rostul este să ne mântuim! Indiferent unde am fi: în mănăstire sau în lume.

Botezătorul încă de mic a fost învăţat cu o viaţa aspră în pustie. Noi, greşit, de multe ori ţinem copiii ca în puf. Dacă am vrea, aşa, când se căsătoresc sa le dăm case de-a gata, maşină, tot, dacă mâncarea e în frigider nici nu o scot de acolo să şi-o încălzească. Noi le facem rău pentru că, dacă omul nu se învaţă cu osteneala, el n-o să-şi mântuiască sufletul. Nu se smereşte, n-o să te mai asculte, n-o să te mai recunoască de părinte mai târziu dacă nu este învăţat cu osteneala, cu simplitatea, deci apare o renegare, întâi a părinţilor, apoi a lui Dumnezeu, apoi a tuturor valorilor. Trebuie să-i învăţăm să-şi câştige pâinea, aşa cum şi animalele îşi învaţă puii să vâneze, să iasă la vânătoare, să se lupte cu viaţa. Ăştia sunt oamenii cei mai buni: oamenii cu caracter. Aştia or să reuşească în viaţă şi ăştia or să fie buni orişiunde. Nu să le facem un loc cald unde să stea, să nu facă nimic, să ia un salariu, ajung şi mor şi nici nu ştiu pentru ce au trăit. Deci adevărata viaţa este când te lupţi să faci ceva, când te lupţi să ajuţi şi pe alţii, nu numai pe tine. Asta am văzut şi în viaţa Sf. Ioan Botezătorul. O altă învăţătură: el a fost născut în urma rugăciunilor. Şi noi să ne rugăm pentru orice lucru pe care îl facem. Orice lucru să-l facem cu rugăciune.

Un alt lucru pe care-l vedem în viaţa Sf. Ioan Botezătorul este bărbăţia. Mulţi îl credeau un om slab, îl vedeau numai piele şi os. A zis Mântuitorul: Ce aţi ieşit să vedeţi? O trestie clătinată de vânt? Un om îmbrăcat în haine moi? (adică un om plângăcios). Nu, iată, Sfântul Ioan Botezătorul dormea în pustie, cu capul pe bolovani, între fiarele sălbatice, se hrănea cu fructe sălbatice şi cu miere de albine. Iată adevăratul bărbat. Şi atunci şi noi învăţăm că bărbăţia nu înseamnă neapărat o putere fizică, o masă de muşchi, ci că, de fapt, bărbăţia este să ai răbdare când te rogi, să poţi să te înfrânezi de la patimi, de la mâncare, să poţi să te înfrânezi, să te reţii de la vicii, de la desfrâu, de la altele. Asta înseamnă bărbăţie. Să poţi să-ţi stăpâneşti trupul ăsta, să nu te ducă el, ci tu să-l duci pe el. Asta învăţăm din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul. Mai învăţăm din viaţa lui curăţia, dedicaţia, cum şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu.

Iată că este acum un război al desfrânării, un război psihologic, care este împotriva oamenilor. Daca mai demult erau cu tancuri, cu avioane, războiul ăsta este mult mai greu, duce la dureri de cap, duce la nopţi nedormite, depresii, oamenii ajung la psihiatru, nu înţelegem că din cauza păcatelor. Să căutăm o viaţă fără imaginile astea războinice, fără desfrâu, o viaţă mai liniştită. Aşa a ajuns Ioan să-şi dea seama că Hristos era Dumnezeu. Oamenii Îl vedeau pe Hristos ca pe un om, mulţi se sminteau; el a văzut că era Dumnezeu. Oamenii au auzit un tunet, dar Ioan a auzit mărturia lui Dumnezeu la Botezul Iordanului. Aşa şi oamenii care au o viaţă curată, înţeleg lucrurile lui Dumnezeu. Asta e arma sufletului: bunătatea. Bunătatea te ajută să înţelegi, să te fereşti de ceea ce e rău şi să faci ceea ce e bine.

Şi se dau multe semne oamenilor. Ştim că atunci când s-a născut Ioan Botezătorul ziua a început să scadă – pe 24 iunie. Când S-a născut Mântuitorul, pe 24 decembrie, ziua a inceput să crească. Asta ca să ne arate cu Ioan s-a smerit, cum a zis atunci, cu 2000 de ani în urmă, că este timpul ca eu să mă micşorez şi El să crească. Şi şi-a trimis ucenicii să-L urmeze pe Hristos, învăţăndu-ne smerenia. Nu cum zic alţii că: eu am muncit, e al meu, cum să dau eu munca mea la altul, e investiţia mea... Iată că [dobândim mai mult] dând la altcineva şi văzând că este mai bun ca tine, smerindu-te – căci smerenia înseamnă să vezi lucrurile la adevărata lor valoare.

Astea sunt învăţăturile pe care le luăm de la Botezul Domnului, din viaţa Sf. Ioan Botezătorul. Încercăm şi noi o viaţă mai simplă, dacă putem, cu tehnlogia asta, să ne mai simplificăm lucrurile, şi să căutăm să facem şi puţină osteneală, aşa cum ne-a învăţat şi Hristos, aşa cum ne-a invăţat şi Sf. Ioan Botezătorul, pentru că numai aşa putem să ne mântuim sufletul. Aşa  să ne ajute Dumnezeu. Amin”.

PRIMUL CUVANT: POCAITI-VA!

“OPINIA PUBLICA DE ACUM PRIGONESTE CU HOTARARE TOT CE E CRESTINESC. Si indata ce incepe cineva sa aiba ravna pentru lucrurile dumnezeiesti, ea se ridica impotriva lui… Nu va lasati prada fricii si sovaielii, gandindu-va la CE VA SPUNE LUMEA cand veti lua hotararea cea buna de A RENUNTA LA OBICEIURILE LUMESTI”

CHEMAREA LUI HRISTOS la lupta cu patimile si CHEMARILE LUMII la “satisfactie” si la “realizarea Sinelui”, mai ales prin influentele miscarilor NEW AGE

VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica a III-a dupa Rusalii – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”

“…SA NU RAMANEM AFARA DIN CAMARA LUI HRISTOS!”. Suntem pregatiti de Nunta? Il mai asteptam pe Mire sau L-am inselat deja cu dragostea lumii? Cine sunt cei “NEBUNI SI ORBI” mustrati de Iisus? NUNTA E “PE BUNE”, FRATI SI SURORI…

“FARA POCAINTA NU EXISTA MANTUIRE PENTRU NIMENI! Domnul Se descopera doar aceluia care isi recunoaste pacatosenia”. CAINTA CONTINUA, lupta cu pacatul si nemultumirea de sine – IMPLINIREA CHEMARII INAINTEMERGATORULUI – “pregatirea camarii pentru Domnul”. Doamne, ajuta-ma sa ma caiesc cu sinceritate!

CUM NE PUTEM MINTI SI CUM NE PUTEM RATA SALVAREA PRIN POCAINTA?

POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost”

“…Cel ce locuia întru ÎNTUNERIC a văzut LUMINĂ MARE…”

CHEMARE IN CASA PARINTEASCA – O predica (audio+text) miscatoare a PR. GHEORGHE HOLBEA la Duminica dupa Botezul Domnului

DUMINICA DUPĂ EPIFANIE si SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL, prietenul smerit al Mirelui. “ÎNCEPEM CU HRISTOS, Care ne arată adevărul şi despre noi înşine. Nu avem timp de pierdut, pentru că Împărăţia cerurilor s-a apropiat”

DESCHIDEREA CERURILOR si SANSA “RESTARTARII” VIETII. Taina “Aratarii” celei ascunse si a “Dreptatii” celei scandaloase a Dumnezeirii pogorate. SMERENIA CHEAMA HARUL

PARINTELE ARSENIE BOCA, “OMUL DURERILOR” si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri si primejdii

Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu

SA PUNEM IMPARATIA LUI DUMNEZEU IN CENTRUL ATENTIEI NOASTRE! Ce misiune are crestinul de astazi?

“CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!” – Cuviosul Paisie despre PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU fata de om

ÎMPĂRĂȚIA CA O NUNTĂ A ÎMPREUNĂ-BUCURIEI. “Luminează-mi haina sufletului!”. SMERENIA – HAINA MIRELUI. Predica Protos. Hrisostom de la Putna la Duminica a 14-a dupa Rusalii (VIDEO, TEXT)

Chemarea la Cina IMPARATIEI CERURILOR, chemarea la A NE HRANI DIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a incorpora toate aspectele vietii noastre in TRUPUL LUI HRISTOS. “Cum sa spargem hotarele individualismului nostru”? DE CE MERGEM LA BISERICA, de ce ne impartasim, ce este PACAT in viata noastra?

PILDA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT – cuvântul PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord: SUNTEM GATA DE NUNTĂ? NU NE PUTEM JUCA CU FOCUL, CU MÂNTUIREA! “Să nu facem din îndelunga dragoste a lui Dumnezeu prilej de păcat pentru noi!” (AUDIO, text)

FRATILOR, VENITI LA HRISTOS, veniti la SFANTA LITURGHIE, veniti la SPOVEDANIE si IMPARTASANIE, veniti ACASA! (video si text)

VEACUL INSELARII, VEACUL DESFRANARII. Predica Protos. Ioan Buliga (audio + text) despre PROPAGANDA EDUCATIEI SEXUALE si a SODOMIEI, inrobirea economica a tarilor si a familiilor. BUCURIILE PIERDUTE ALE COPIILOR ABANDONATI TEHNOLOGIEI. De unde sa incepem schimbarea in bine?

“II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon, de televizor, de calculator?”. Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE

Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon, de televizor, de calculator?” “CU CAT CRESTE IMORALITATEA, CU ATAT SE APROPIE IMPARATIA LUI ANTIHRIST”

“Grija mare la ce ne uitam si la ce auzim!… Noi trebuie sa mergem impotriva curentului”. Predica audio a Protos. Ioan Buliga la Duminica a VII-a dupa Rusalii despre SLAVA DESARTA, IDOLII LAUDEI OMENESTI, “MINUNILE” MINCINOASE ALE TEHNOLOGIEI si “PROPOVADUIREA” INSELARII LUI ANTIHRIST LA TELEVIZOR