PARINTELE SAVATIE BASTOVOI: De ce ne place atat de mult “Saint Valentines”?
Cititi si:
*
De ce ne place atât de mult “Saint Valentines”?
“Sărbătorile traditionale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimeresti la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit “Saint Valentines”.
Această sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. Desi românii au aflat de existenta ei de putină vreme, iar multi încă mai învată să-i pronunte denumirea corect, totusi ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă si pregătiri decât sărbătorile deja învechite, cum sunt Crăciunul si Pastele.
Trebuie să fie un mister la mijloc, pentru că altfel e greu de explicat ceea ce s-a petrecut în România anul acesta. Cum un popor cu o istorie atât de îndelungată, cu traditii sărbătoresti si folclorice, cum putine popoare mai sunt pe lume, a uitat într-un an totul, si a rămas cu această sărbătoare străină?
Este, într-adevăr, un rebus psihologic să explici cum tineri care nu au citit niciodată viata unui Sfânt arată atâta entuziasm fată de acest “Saint Valentines”.
Cultul Sfintilor a fost întotdeauna un prilej de poticneală în calea spre biserică, deoarece oamenii, de regulă, nu pot accepta să se închine în fata unui alt om. Protestantii găsesc în acest cult al nostru dovada cea mai bună că suntem idolatri, că dăm oamenilor cinstea cuvenită “unui singur Dumnezeu”. Ateistii văd în cultul Sfintilor un semn de alienare, o metodă de a-l supune si complexa pe om prin contrapunerea unui ideal inventat si irealizabil. Chiar si printre ortodocsi există multi care încă nu si-au rezolvat această problemă: cum să se închine în fata unui simplu om, nu e mai bine să se închine direct lui Dumnezeu?
Intr-un cuvânt, de la reforma lui Luther în 1517 si până astăzi preotii si credinciosii ortodocsi (si romano-catolici) apără cu multă dificultate credinta în Sfinti. Multi credinciosi ai Bisericii noastre au trecut la protestantism anume pentru că nu si-au putut rezolva acest conflict de constiintă: cum asa, în Biblie scrie să nu te închini, iar eu mă închin? Deci, până si cei care, vorba vine, cred în Dumnezeu, vedem că refuză cinstirea Sfintilor. Si când colo, după câteva reclame cu inimioare la ProTV, milioane de tineri îmbrătisează cultul Sfintilor, cei mai multi chiar înainte de a crede în Dumnezeu! Acest Pro TV a “convertit” în câteva zile mai multă lume decât Hristos în timpul vietii Sale pământesti! Numai acest fapt trebuie să ne pună pe gânduri în ce priveste calitatea acestui mod de sărbătorire a Sfintilor.
Este, într-adevăr, un mister, misterul irationalitătii dezlăntuite al betiilor dionisiace învesmântat în numele unui mucenic al lui Hristos. Mi se pare interesant de discutat în jurul acestei asocieri paradoxale. Prin ea am putea arunca un con de lumină asupra multor ciudătenii din viata noastră, dar mai ales, ceea ce este si mai neplăcut, să ne convingem de existenta unor realităti în care, de altfel, nu prea credem.
Deja este o banalitate a spune că nu există oameni necredinciosi, ci există doar religii nesuferite. Altfel cum unii oameni care nu s-au rugat niciodata la Sf. Nicolae îl cinstesc sărbătoreste pe Santa Claus în varianta lui americană? Cum cei care nu cred în Evanghelie se adună cu flămânzenie în fata televizoarelor ca să vadă “Ultimele ispite ale lui Hristos” de Scorsese? Da, un astfel de “hristos” se prea poate să fi existat, n-avem nimic de zis, ne convine. Însă varianta Lui bisericească e cam ireală, e chiar depresivă. Ii preferăm pe Afrodita si Dyonisos.
Oamenii nu rabdă un Dumnezeu care să se amestece în viata lor. Ei cred că ceva poate să existe, însă ceea ce există trebuie să se încadreze în câmpul lor de cunoastere si, mai ales, în câmpul preferintelor si al preocupărilor lor. Nietzsche, care declara cu seninătate că el este antihristul, nu lepăda niciodată de pe limbă numele lui Dyonisos si Zarathustra. Insă faptul de a nu recunoaste existenta lui Dumnezeu nu-L poate face pe Dumnezeu să dispară din Univers, chiar si numai pentru că sunt unii care îl roagă să rămână.
[…] Moda de a-si construi zei după poftele lor a apărut la greci, mai exact o dată cu Homer. Acesta e cel care a curătat lumea greacă de zeii amorfi, zoomorfi sau monstruosi, a populat-o cu oameni “divini” si cu zei asemănători oamenilor. Pentru aceasta el poate fi considerat marele reformator religios al Greciei. Dr. Bowra observă că “acest sistem complet antropomorfic nu are, desigur, nici o legătură cu adevărata religie sau cu moralitatea. Zeii lui sunt o inventie încântătoare si hazlie a poetilor”.
[…] Iată, în câteva cuvinte, răspunsul la întrebarea unui preot ucrainean, un bărbătoi mătăhălos cu voce groasă, pe care l-am cunoscut în iarna trecută la Moscova. Acesta îsi povestea cu simplitate necazul pe care îl avea din cauza felului în care sărbătoresc ucrainenii ziua lui Ioan Botezătorul – “Ivan Cupală“. Părintele, autoritar din fire, se revolta că primarul orasului a investit bani în reînnoirea acestei “sărbători traditionale ucrainesti”, cu toate că ar fi fost normal să se bucure de sprijinul autoritătilor laice. Când s-a mai văzut ca primarii comunisti să investească în sărbătorirea lui Ioan Botezătorul?
Numai că problema era putin alta: ucrainenii au un fel al lor de a-l sărbători pe cel mai mare ascet al tuturor timpurilor. Această zi echivalează cu ziua Afroditei sau “ziua dragostei” la nemti, numai că se cheamă “Ivan Cupală”. Adică anume în această zi ucrainencele au voie să-si însele bărbatii, “fără supărare”.
De unde acest amestec de sete dezlăntuită de păcat si sfintenie?
Noi am întepenit în păcat, în moarte si în frică. Insă atmosfera sărbătorească pe care am trăit-o în Adam în rai persistă în subconstientul fiecaruia. Persistă si tendinta obsedantă de a face binele cu orice pret. Nevoia noastră de a face binele e atât de mare, încât, după ce aflăm lucruri eronat întelese despre Dumnezeu, cum ar fi pedeapsa cu potopul, izgonirea din rai, ne revoltăm si vrem să înlocuim “răul” lui Dumnezeu cu “binele” nostru. Ne revoltăm împotriva lui Hristos pentru că l-a lăsat pe Iuda să se spânzure, desi stia că aceasta va face asa, ne revoltăm pentru că l-a dat afară pe săracul care nu avea haină de nuntă. Această atitudine fată de Dumnezeu este atitudinea Evei după ce a stat de vorbă cu diavolul. Dacă cineva nu crede că Dumnezeu există si că Biblia este adevărată, cel putin poate să se convingă că Biblia este o carte despre dânsul si că el este Adam întru toate.
Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu pentru că ajung la concluzia că Dumnezeu le vrea răul, că i-a făcut ca pe niste robi ai Săi, de care ascunde tot ce e mai bun. Un astfel de Dumnezeu absurd, Care, pe de o parte, zice că e bun, iar pe de alta îsi maltratează făpturile, nu poate să existe. In om se răscoală conditia lui de conducător, care este în el dintru început, după chipul lui Dumnezeu.
Dar ce avem noi cu Dumnezeu? Noi pur si simplu nu credem ca El există si gata. Spune-mi, dar, atunci de ce sărbătorim “St. Valentines”? Dar “Santa Claus”? Dar “Ivan Cupală“? Pentru că ei sunt buni, sunt mai “de viată”! Dacă s-ar sărbători toti Sfintii asa, n-ar mai fi oameni care să nu umble la biserică, dar asa, cu posturile voastre, voi împiedicati oamenii să vină la Dumnezeu. Ce rost mai are o religie care, în loc să se îndrepte spre oameni, se îndepărtează de la ei? Degrabă n-o să rămână nimeni în Biserică, cel putin tinerii nu pot să accepte o credinta neguroasă ca a voastră, o credintă pentru babe si mosi impotenti. De ce nu faceti si voi ca indienii si chinezii, putină yoga, putină kama-sutra si ar fi bisericile pline? Că doar Dumnezeu a lăsat dragostea nu ca să ne călugărim, ci ca să o trăim!…
Cam asa arată discursul remixat pe care diavolul l-a soptit Evei în rai. De ce esti proastă, Eva, ai atâta putere, stăpânesti peste animale si peste stihii, nu-ti închipui că ai putea să stăpânesti si fără să ai asupra ta tot timpul controlul lui Dumnezeu? Oricum, El ascunde de voi un mare secret, de fapt El se teme că, dacă o să mâncati din acest pom, o să stăpâniti si peste El, de asta nici nu vă lasă. Tu însă nu fi proastă, mănâncă din el, învinge-L pe Acest răufăcător invidios care nu vă lasă să vă bucurati cu adevărat de viată!
Eva a simtit în sine grandoarea “misiunii” la care a fost chemată. Ea îsi adună fortele si “îl înfruntă” pe Dumnezeu. Sf. Efrem Sirul spune că ea a trăit atunci plăcerea monstruoasă pe care o are fiecare când săvârseste un păcat mare. Ea a simtit plăcerea biruitorului! Acea fericire, care nu este altceva decât plăcerea în fata unui obstacol învins. In această stare a alergat ea la Adam, pentru a se lăuda cu ce făcuse: “Poftim, Adam! Tu nu ai avut putere să o faci, dar eu, uite la mine am făcut-o! Tii minte acea poruncă pe care ne-a dat-o Dumnezeu? Ei, uite că eu am călcat-o si nu numai că nu am murit, ci am căpătat putere asupra tuturor! Poti să mănânci si tu dacă vrei, eu îti permit”.
Eva a alergat la Adam ca o regină. Ea era convinsă că a devenit mai mare decât Adam, căci îl înfruntase pe însusi Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a si pedepsit-o supunând-o bărbatului său pentru totdeauna.
Primii oameni au simtit atunci euforia pe care o are fiecare după săvârsirea păcatului, acel mister care insuflă putere si stăpânire asupra tainelor Dumnezeiesti. Din cauza acestei euforii omul nu realizează adevărata sa stare, ca un lup care linge în înfierbinteală o lamă de cutit înmuiată în sânge, ascunsă în zăpadă. Asa cum lupul, după ce a lins sângele înghetat, ajunge la lamă si, tăindu-si limba, începe a-si mânca propriul sânge până moare, asa si omul cuprins de fierbinteala păcatului se omoarâ singur, bându-si sângele vietii celei vesnice pentru totdeauna.
[…] Oamenii au simtit dintotdeauna nevoia să dea faptelor lor un caracter universal si nobil, mai ales caracterele tari si energice, cum sunt tinerii. Pentru că universul spiritual la această vârstă e suficient de restrâns, tânărul atribuie continut metafizic tuturor sentimentelor si chiar senzatiilor mai puternice. Era si mai firesc să fie asa într-o lume în care tarabele cu cărti despre meditatie si descoperiri din Tibet sunt mai numeroase decât tonomatele de apă gazoasă din orasele sovietice. Unii găsesc că e foarte “tare” să ai bască si skateboard, altii se laudă cu brichete. Insă acestea reprezintă cazuri particulare, cel mult grupuri, dar nu pot fi generalizate. Aceste ocupatii rămân în zona minorului chiar si în mintea tânărului. Ele nu stau în firea noastră, adică ele au pătruns artificial în viata noastră, de aceea ne putem lipsi de ele foarte usor o dată cu vârsta. Dincolo de acestea însă există ceva de care nimeni nu sepoate lipsi, acel ceva este dragostea, care în mintea tânărului o reprezintă ideea cuplului fericit. Orice obstacol în calea realizării acestui cuplu este vrednic de dispret. Obstacolul cel mai mare însă este morala crestină si părintii. Tânărul îndrăgostit se trezeste dintr-odată atacat, pe de o parte, de Dumnezeu si, pe de alta, de proprii părinti. El rămâne, ce dureros, fără origini.
Traditia romano-catolică a rezolvat genial acest conflict, inventând această sărbătoare a Sfântului Valentin. Tânărul nu numai că este încurajat să aibă o “prietenă”, ci dobândeste si binecuvântarea Bisericii, adică a lui Dumnezeu, prin care se împacă si cu părintii, si cu istoria. El nu numai că îsi păstreaza ceea ce a avut, ci dobândeste si ceea ce nu avea. E un fel de a împăca oaia cu lupul.
O astfel de “împăcare” nu a existat niciodată în Biserica de Răsărit, ea nu există nici în Evanghelie. Singura nuntă descrisă în Noul Testament, nunta din Cana Galiieii, la care Hristos săvârseste prima din minunile Sale, preschimbarea apei în vin, are un deznodământ foarte curios – mirele, Simon Canaanitul, îsi va lăsa mireasa si va deveni unul din cei doisprezece Apostoli, ca să moară în cele din urmă ca mucenic în orasul Snanir, din Persia, răstignit în chipul lui Hristos.
[…] Iată câteva din “canoanele” care i-au “mentinut” în biserică pe tinerii romano-catolici:
“Este probabilă opinia potrivit căreia este doar păcat venial în îmbrătisarea dată din cauza desfătării trupesti si senzuale care se naste din sărut, fără primejdie de consimtământ ulterior si de polutie [ejaculare] – 1666“.
“Actul căsătoriei îndeplinit exclusiv pentru plăcere nu ar putea constitui câtusi de putin o greseală, nici măcar venială – 1679”.
“Este permisă provocarea avortului înainte ca fetusul să fie însufletit pentru a evita moartea sau dezonoarea unei tinere – 1679”.
“Polutia [masturbatia] nu este interzisă de dreptul natural. De aceea, dacă Dumnezeu n-ar fi interzis-o, ea ar fi uneori bună; câteodată ar fi chiar obligatorie cu riscul păcatului de moarte – 1679”.
Nimic deosebit, o simplă aschie din trunchiul urias al spiritualitătii romano-catolice. Dacă vom arunca o privire asupra trăirii mistice a unor sfinti romano-catolici, vom întelege usor originea unor astfel de conceptii lejere despre sexualitate.
[…] Cum să nu vinzi prezervative în numele Sf.Valentin, când directorul Centrului de Teologie si Educatie Crestină de pe lângă Colegiul Sf. Marcu si Sf. Ioan din Plymouth, Adrian Thatcher, poate să apere homosexualitatea cu citate din Biblie? “Din punct de vedere teologic, ne convinge Adrian Thatcher, sexualitatea este un mod ingenios prin care Dumnezeu ne cheamă să intrăm în comuniune cu altii. Sexualitatea noastră este o dovadă că suntem făcuti după chipul lui Dumnezeu; noi suntem făcuti pentru a intra în relatii cu cineva, si natura lui Dumnezeu este relatie”. “Crestinismul cere ca dragostea sexuală să întruchipeze iubirea care este Dumnezeu, reprezentând-o si exprimând-o, întrupând-o în fiecare comunicare sexuală care are loc între parteneri”. In sfârsit, sexologul anglican, crede că homosexualitatea între parteneri crestini se întemeiază pe pilde similare din viata Mântuitorului, asupra cărora, dati-mi voie, să nu insist. Crestinii din epoca actuală, spune el, trebuie să depăsească gândirea patriarhală asupra păcatului, pe care a răspândit-o Apostolul Pavel, ca o mostenire a traditiei iudaice.
Cu toate că si eu, ca si cazuistii romano-catolici, n-as vrea să am dusmani printre tânăra generatie, totusi voi încerca să expun în câteva cuvinte morala biblică în această privintă. Nicăieri în Scriptură nu ni se vorbeste de “îndrăgostiti” în afara căsătoriei. Această întâmplare firească dintre un tânăr si o tânără peste tot în Biblie se cataloghează drept desfrânare, adică păcat de moarte, pentru care evreii erau omorâti cu pietre. Orice relatie cu o fată presupunea căsătoria.
[…] Nu numai că nu era îngăduită relatia liberă cu o femeie, ci până si revenirea la femeia de care te-ai despărtit era oprită. De aceea, orice aventură tinerească era extrem de periculoasă, căci, pe de o parte, asta îl obliga să se căsătorească cu tânăra respectivă (De va amăgi cineva o fată nelogodită si se va culca cu ea, să o înzestreze si să o ia de sotie), iar pe de altă parte, Legea nu-i dădea voie să se mai despartă de ea, decât numai dacă îi oferea carte de despărtenie.
“Era o lege veche – scrie Ioan Gură de Aur – care nu oprea pe bărbatul care-si ura femeia să o alunge pentru orice pricină si să ia alta în locul ei… Dacă legea ar fi silit pe bărbat să tină în casă pe femeia pe care o urăste, bărbatul ar fi ucis-o. Asa de cruzi erau iudeii! Cum aveau să-si crute femeile lor, când nu-si crutau proprii lor copii, când omorau pe profeti, când vărsau sângele ca apa? De aceea Legea a îngăduit un păcat mai mic, dar a stârpit unul mai mare“.
Cartea de despărtenie îi oprea pe evrei de la dărâmarea familiilor si de la desfrâul care s-ar fi produs din cauză că bărbatii si-ar fi schimbat la nesfârsit femeile între ei. Dar această lege a fost dată iudeilor, după cum spune însusi Hristos, din pricina învârtoseniei inimii lor.
Dimpotrivă, o dată cu revărsarea harului prin Iisus Hristos, Noul Testament înăspreste criteriile cu privire la păcatul curviei:
“Ati auzit că s-a zis celor de demult: Să nu preacurvesti; Eu, însă, vă zic vouă că oricine se uită la o femeie spre a o pofti a si preacurvit cu ea în inima sa”. (Matei 5-27-28)
[…] Dar, spune Sf. Ioan Gură de Aur,
“este un altfel de a te uita la o femeie, asa cum se uită cei cu inima curată. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poftă”.
Dacă cineva se consideră ajuns la această măsură, chiar si după pildele din Pateric citate mai sus, acela să sărbătorească sărbatoarea îndrăgostitilor, aici pe pământ si sus în cer.
Si tocmai pentru că noi am avut fericirea (sau nefericirea, pentru multi) de a ne naste în zodia lui Hristos, nu mai putem să mergem la templul Afroditei având în piept insigna cu Sf. Vaientin. Vremea Luperkaliilor a trecut, fecioarele care îsi pierdeau fecioria pe malul Tibrului în vremea Imperiului Roman nu trebuie să si-o piardă astăzi în numele Sf. Valentin cu aceeasi seninătate. Nu trebuie să primim aceste soapte demonice, dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevărat, după cum si el a urât desfrânarea noastră!
Tânărul are cel putin două motive de a se alătura acestei sărbători: fie că e împins de pofta trupului, ceea ce e firesc, fie de acea plăcere a lui Nietzsche de a rescrie religia crestină, ceea ce e demonic. Nietzsche, care se credea atât de puternic, a ajuns să fie strivit de demonul său. Faptul că boala lui Nietzsche si toate ideile lui au fost insuflate de duhurile întunecate o arată ultima sa scrisoare, în care bolnavul semnează cu numele împotriva căruia a luptat toată viata, nu fără o influentă străină voii sale: “Crucificatul”. Cert este că si cei care sărbătoresc această sărbătoare sunt posedati de demoni nu numai pentru că reclamează desfrâul, ci mai ales pentru că se acoperă cu numele unui mucenic al lui Hristos, asa ceva poate să facă numai demonii. Iisus Hristos, ieri si azi si în veci, este acelasi. Să nu ne gândim că dacă vom fi multi, Il vom constrânge pe Dumnezeu să schimbe legile moralei divine, după cum se obtin azi legi în urma mitingurilor din piete. Aceste teologhiseli prea libere în jurul Sfintilor si a credintei crestine sunt extrem de grave si credem că la ele s-a referit Dumnezeu, în relatarea lui Asaf:
Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu istorisesti dreptătile Mele si iei legământul Meu în gura ta? Tu ai urât învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. De vedeai furul, alergai cu el si cu cel desfrânat partea ta puneai. Acestea ai făcut si am tăcut, ai cugetat fărădelegea că voi fi asemenea tie; mustrate-voi si voi pune înaintea fetei tale păcatele tale”.
Dacă iubesti pe cineva cu adevărat si vrei să-ti unesti viata cu el, du-te si spune-i, si căsătoriti-vă. Dar cum poti să vinzi declaratii de dragoste într-o emisiune televizată pentru un tricou sau o bască nenorocită? Atâta costă cuvintele tale? Fata pe care o iubesti nu-ti este deajuns premiu si spectator al dragostei tale sau crezi că te va iubi mai mult dacă va vedea că ceea ce îi spui numai ei în taină vei putea spune si unei pizza? Nu este o mai mare umilintă decât a-ti vedea iubitul sau iubita spunând si altcuiva cuvintele pe care credeai că ti le spune numai tie. Sau nu întelegi că dacă o poate spune la microfon, o poate spune si altcuiva, când nu esti tu de fată?
(…)
Toată această ceată de cuvinte încearcă să acopere adevărul despre durerea singurătătii. Cine nu stie că declaratiile de dragoste sunt mult mai rare decât certurile? Ele sunt atât de rare, încât încap toate într-o emisiune. Dacă ne-ar ajunge putere ca să ne scuturăm capetele de ameteala reclamelor si am feri putin această perdea artificială, ca să privim ce se petrece dincolo de declaratiile de dragoste, am vedea fata crudă a realitătii. In SUA, 53% de femei sunt singure, 20% nu au fost căsătorite niciodată si 33% sunt divortate sau văduve. Un raport elaborat de Alianta Evanghelică din Marea Britanie arată că 44% din bărbatii sub 30 de ani, enoriasi ai Bisericii Evanghelice (care nu acceptă călugăria! n. m.), sunt singuri.
Crimele de familie sau între amanti sunt extrem de frecvente. In timp ce la televizor se pocnesc baloane si se aplaudă cea mai ingenioasă declaratie de dragoste, politia semnează cronici de felul: “24.07.2000, satul Mândresti, judetul Bălti. In casa sa, cetăteanul R., anul nasterii 1957, fiind beat, i-a cauzat o ranâ de cutit în regiunea inimii sotiei sale, decesul a survenit instantaneu. / 13.07.2000, comuna Suruceni. La miezul noptii, cetăteanul P., anul nasterii 1956, a lovit-o cu un topor în cap pe fosta sa sotie, provocându-i o rană mortală. / 02. 04.2000, Chisinău, str. Vasile Lupu. In urma unui scandal iscat între sotii G., femeia si-a lovit sotul cu un ciocan în cap, traumatizându-l mortal. Peste două zile a scos cadavrul din casă si i-a dat foc. / La 22.06.2000, satul Gălăseni, judetul Bălti. Cetăteana S., a. n. 1952, cu un topor i-a cauzat răni în regiunea capului concubinului său B, a.n. 1959, care, ulterior, a si decedat”.
Numai în anul trecut, în Republica Moldova, aproape 30% dintre femeile asasinate au fost omorâte de către soti, ex-soti si amanti. Doar 3% dintre bărbatii asasinati au fost omorâti de către sotii, foste sotii sau amante. Sotii, fostii soti, amantii si fostii amanti au săvârsit mai mult de 26% dintre toate violurile si agresiunile sexuale. In 45% din cazuri, fetele mai în vârstă de 12 ani atacate de un grup de bărbati au recunoscut printre acestia persoane cunoscute. Numărul cazurilor când femeile au fost atacate de către parteneri intimi a fost de 3 ori mai mare între sotii ce trăiau separat, în comparatie cu cei divortati, si aproximativ de 25 de ori mai mare decât cei căsătoriti. Femeile de toate rasele au suportat într-o măsură egală atacuri din partea partenerilor intimi. Femeile maltratate căpătau leziuni corporale grave, fiind atacate de către cunoscuti mai des decât atunci când erau atacate de către străini.
[…] Si asta este doar o secventă, poate cea mai neînsemnată din spectacolul care se dă după culisele declaratiilor de dragoste. Aici ar trebui să anexăm statistica avorturilor, a sinuciderilor. Dar cine poate să facă o statistică a noptilor nedormite, a crizelor de gelozie, statistica primelor fumuri de tigară pe care le trage o fată după ce o părăseste iubitul? Cine face o statistică a lacrimilor pe care le varsă femeile după ce le posedă sotul beat? Cine face o statistică a simpatiilor femeilor trecute de treizeci de ani, care nu-si mai iubesc bărbatii? Inima omului nu e o jucărică pe care poti să o înfrumusetezi cu o fundită rosie, ea e ceva mai mult. Iar dragostea nu încape într-o caricatură cu cătelus de pe o felicitare americănească. Dragostea nu se măsoară.
Toată această mascaradă e înfiorător de tristă. Tânăr fiind, cum poti să îmbraci această mască de bufon si să uiti înăltimile de unde ai coborât, ca să spui câteva replici pe această scenă a desertăciunii în schimbul unor ochelari de soare? Cine e rău? Sfântul Valentin? Nu. Dragostea? Sigur că nu. Rea e numai atitudinea. Toată drama vietii noastre are la bază aceste jocuri necugetate ale tinerilor cu trupurile si sufletele lor. Tocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie să o consumati degrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă spre vânzare, tocmai pentru că e atât de rară, nu trebuie neglijată când se iveste. Cum poate ceva atât de frumos, atât de înăltător, atât de rar si atât de scump ca dragostea, sa-ti iasă în cale chiar în acele zile neghioabe cu baloane si discutii fără haz? Nu credeti chiar pe oricine face astfel de declaratii, dacă vreti să le auziti măcar o dată în viată spuse cu sinceritate.
Nu construiti palatul prieteniei voastre din cărămizile multe si strălucitoare, care se dau pe gratis, ale poftei, ci căutati pietrele tari ale iubirii adevărate. Căci pofta, care este tot timpul în miscare, s-ar putea să vă lase singuri si să plece, iar dragostea…, dragostea nidodată nu cade.
Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.
Morala crestină nu ne interzice să ne îndrăgostim, ci numai ne recomandă să nu ne ucidem între noi. Câti ulcerosi nu mănâncă murăturile care le plac, ca să nu-si producă dureri? Câti nu beau bere si nu se duc în baruri, chiar nu mănâncă carne, pentru că adună bani pentru masină sau televizor? Ce să mai spunem de afaceristii care muncesc în străinătate si nu-si văd familia cu anii pentru niste bani nenorociti? De ce, dar, ne miră că unii oameni folosesc cu măsură plăcerile acestei vieti, ca să nu ajungă la catastrofele în care au pierit semenii lor?
“Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup”. Cei care încalcă această lege de neschimbat se supun riscurilor descrise mai sus, ei nu vor scăpa niciodată de tirania propriilor patimi si de tirania demonilor. Ei nu vor ajunge niciodată la dragoste.
S-ar părea că e o contradictie în doctrina crestină: pe de o parte, Dumnezeu ne-a făcut atât de frumosi si a lăsat atractia aceasta atât de puternică între bărbat si femeie, iar pe de altă parte, ne recomandă fecioria. Ce-i asta, un fel de sadism divin? Da, pofta a sădit-o Dumnezeu, si, dacă vreti, pofta a tinut omenirea până acum. Nu, nu numai pentru că prin ea se nasc oameni noi, ci pentru că, dacă nu ar fi fost pofta, bărbatii si-ar fi omorât pur si simplu femeile, iar femeile ar fi fugit de ei. E atât de putină dragoste între femei si bărbati, încât numai pofta îi poate tine împreună. Câte perechi au fost gata să se despartă pentru totdeauna, dar pofta i-a întors înapoi. Dumnezeu stia asta.
Există două atractii diferite, una iratională, cea a poftei, care nu poate să lipsească, si cea a dragostei, la care se ajunge prin virtute. Mai înainte de a alerga la PRO TV ca să-ti ridici talonasul de câstigător, întreabă-te dacă ai priceput care e diferenta între ele. Dacă nu vezi nici o diferentă, aleargă mai departe.
Acum, o lume întreagă sărbătoreste biruinta poftei asupra dragostei. Chipul omenesc se retrage timid de pe arena lumii si în locul lui apare Animalul. Aceasta se simte în toată arta modernă, aceasta vedem în tablourile baroc, cu femei care ne arată spatele în locul feţei. Aceasta vedem în filmele cu măsti de animale umanizate, gen StarTrek. Aceasta se remarcă la femeile tinere care nu se mai văd din cauza picioarelor si a sânilor si a tinerilor din care au rămas numai gecile si pantalonii. A dispărut din viata noastră chipul pur si simplu, faţa celui iubit”.
(Extras din cartea “Intre Freud si Hristos” de Ierodiacon Savatie Bastovoi)
preluat de la Sfaturi ortodoxe
Legaturi:
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, despre pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Avva Ammun ne sfatuieste:“Tineretea are trebuinta de pazire”. CE SA FACI CAND VINE ISPITA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@oana:
Ei, nu chiar cu mult. Eu consider că este doar mai necreştin. Ceea ce îl face aşa este vehemenţa şi relaţia directă eu-Irina. În rest mesajul care îţi place ţie mai mult este este mai dulce şi dispersat, fără o ţintă arătată, în care nu poţi fi acuzat de concreteţe. Mie nu-mi plac otrăvurile de niciun fel, cu atât mai mult cele puse în dulceţuri. Căci acestea se servesc şi copiilor. Şi, parcă cea mai mare înşelere era ca să convingă lumea că el nu există. Pace ţie şi gânduri bune pentru toţi cei dragi ţie.
Mii de creştini ortodocşi au strigat cu putere la manifestaţia de protest din Atena : NU Cardului Cetăţeanului! Nu 666! Nu închisorii electronice!
http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/14/1839/
@ Graiul Ortodox (offtopic):
Iertati-ne, parinte, dar unde este duhul ortodox acolo, in acele racnete ingrozitoare?
In fata acestui discurs revolutionar socant, se cuvin cateva intrebari de bun simt: oare asa propovaduiau Apostolii? Asa a predicat Petru de a convertit cincii mii de evrei? Asa a predicat Apostolul Pavel in Agora? Asa a propovaduit Hristos pe munte? Acestia au convertit mii si mii de necredinciosi, de uratori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, printr-un cuvant strapungator care a intors oamenii la pocainta si la cunoasterea de sine. Unde poate duce insa acest urlet de stadion, aceasta incantare tribala, nu la necredinciosi (acestia se vor fi smintit demult) ci chiar la cei prezenti, la credinciosi? Care dintre ei s-a strapuns la inima si s-a cunoscut pe sine si pe Dumnezeu? Sau, pasa-mi-te, nu avem nevoie, noi, ”cei alesi”? Nu cumva acesta a fost ”discursul” lui Barabas, zelotul impotrivitor al romanilor, evidentiat si pus inainte de farisei pentru a insela oamenii si a cadea in minciuna propagandistica ca Iisus Hristos este calcatorul legii lor ”strabune”? Si oamenii, cuprinsi de betia sangelui, s-au lasat inselati…
Oare Mitr. Serafim al Pireului sau Vladica Ierotheos Vlachos, ca si toti ceilalti, destui, ierarhi care sunt impotriva cardului cetateanului, de ce nu au fost acolo? Cum sa fi fost, cand era o manifestatie vadit zelotista, la care au luat parte SCHISMATICII de la Esfigmenu? Ca sa nu mai spunem ca se spun toate ineptiile, hoax-urile si extremele posibile s-au adunat la un loc acolo, inclusiv, bineinteles, falsul cu 666. Totul nu face decat sa discrediteze protestul si refuzul. Biserica Greciei chiar are o pozitie mult mai adecvata si mai duhovniceasca… si parintii Sfantului Munte la fel:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/09/scurta-omilie-recenta-a-avvei-moise-aghioritul-chemare-la-trezvie-si-echilibru/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/11/09/atitudine-pe-tema-actelor-cu-cip-in-biserica-greciei-respingerea-noilor-acte-fara-extremisme-si-zelotisme-din-cauza-primejdiilor-indosarierii-electronice/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/12/11/omilie-pe-tema-cardului-cetateanului-a-ips-hierotheos-vlachos-sa-primim-cardul-de-cetatean-ceresc-si-sa-ne-punem-numele-lui-hristos-in-inimi/
Iertati!
Ce ma deranjaza la Valentine’s Day este ca nu se cunoaste adevarata semnificatie si ca sa inlocuit adevaratul sens intr-un sens consumist . Daca ar fi cum ar trebui sa fie , atunci ar trebui sa onoram pe Sfantul Valentin si mai ales sacrificiul pe care el la facut pentru ca semenii lui sa nu ramana in desfrau .
Si cum am putea face acest lucru mai bine in onoarea sfantului , pai simplu , ar trebui in aceasta zi :
1- cei casatoriti sa-si promita ca vor incuraja pe cei necasatoriti sa se casatoreasca
2- CEI NECASATORITI SA-SI PROMITA CA CU PRIMA OCAZIE SE VOR CASATORI .
Toate acestea sa se faca in onoarea Sfantului Valentin . Dar in loc de o promisiune de cuvant , oamenii au ales sa-si marturiseasca o dragoste calduta acompaniata cu florii sampanie si ciocolata .
@ Gheorghita:
Nici macar calduta nu prea mai este. Decat poate la cei care isi daruiesc flori si cine romantice 😉 De fapt, mare mirare daca la tinerii de azi mai exista pe undeva, ratacita, insasi ideea dragostei adevarate. Daca ea mai are loc de sex, de carne, de perversiuni, de orgii…. De fapt, cam la asta s-a ajuns. Daca ar fi DOAR consumism, inca n-ar fi atat de grav…
Pentru discutiile offline plecand de la linkul de la Graiul Ortodox, propunem a se comenta aici, pentru cine doreste: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/09/scurta-omilie-recenta-a-avvei-moise-aghioritul-chemare-la-trezvie-si-echilibru/
nu stiu cum sa va zic dar am un mare gol in suflet cand vad cum dorinta unora de a modifica adevaratele sarbatori crestine, in niste falsuri (ce indruma lumea doar la rau), sporeste! si ce e cel mai inspaimantator e ca acestea sunt insuflate publicului tanar care este foarte instabil si de multe ori receptiv la ceea ce nu trebuie!
este foarte util articolul de mai sus, la fel ca si toate celelalte…sunt sigura ca intr-o zi rasplata pt aceasta initiativa a voastra va fi una incomparabila,va multumesc pentru postari cat si pentru daruirea, si seriozitatea cu care va faceti treaba, VOLUNTAR ! in fiecare zi cand ma uit pe site-ul vostru ma aleg cu noi informatii si ma faceti sa deschid ochii si spre adevar si spre lucrurile care se intampla in ziua de azi! multa forta de munca pe mai departe, va doresc!
@ Iulia:
Sarutmana! Amin! Sa va auda Dumnezeu pentru dragostea pe care o aveti!
Va rugam sa cititi si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/about/#comment-46165 si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/11/sfantul-petru-damaschin-despre-rabdare-imprastiere-mandrie-multumire-si-sfatuire-cel-ce-nu-vrea-sa-se-smereasca-ramane-in-intuneric/
Va multumim!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/08/cand-rusinea-femeilor-va-disparea-atunci-ziua-judecatii-va-fi-aproape/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/07/descoperirile-dumnezeiesti-ale-avvei-filotei-zervakos/
http://florinm.wordpress.com/2009/05/15/despre-sfiala-si-cuviinta-la-femeia-ortodoxa/
“Nevoia noastră de a face binele e atât de mare, încât, după ce aflăm lucruri eronat întelese despre Dumnezeu, cum ar fi pedeapsa cu potopul, izgonirea din rai, ne revoltăm si vrem să înlocuim “răul” lui Dumnezeu cu “binele” nostru.”
Legat de aceste cuvinte pline de adevar ale Parintelui Savatie as vrea sa va redau un dialog care a avut loc saptamana trecuta intr-o scoala din Canada, in timpul cursului de Arte, intre profesoara si un elev roman (ortodox) de 15 ani.
Ca introducere la o anume parte a cursului de arte, profesoara a inceput sa le vorbeasca despre miturile antichitatii. A inceput cu “mitul” lui Adam si al Evei. Dupa ce a ascultat o expunere in care Dumnezeu este prezentat ca fiind plin de rautate, “stand la cotitura” si abia asteptand sa-i prinda pe Adam si pe Eva pacatuind pentru a-i pedepsi, plin de turbare si cruzime, dupa ce profesoara arata ca aici se afla radacina persecutarii femeii in istorie, femeia inca din rai nu a fost egala cu barbatul deoarece Dumnezeu o mustra cu multa asprime si pune blestem asupra ei prin care ea este pusa in inferioritate fata de barbat, elevul a ridicat mana si a spus:
elevul:- Nu va suparati, dumneavoastra prezentati eronat Biblia. In primul rand, nu este vorba despre un mit, este ceea ce s-a intamplat; in al doilea rand dumneavoastra il prezentati pe Dumnezeu ca fiind rau. Adam este mustrat si el in acceasi masura. Amandoi suporta, de fapt, consecinta neascultarii. Lucrurile sunt gresit intelese. Cititi Biblia.
profesoara: – Astea sunt pentru cei ce cred.
elevul: Daca nu credeti atunci nu vorbiti despre ea. Eu sunt credincios iar ceea ce spuneti aici este impotriva religiei mele.
profesoara: Aceasta este o scoala laica.
elevul: Regulamentul scolii prevede sa nu atacam nici o religie. Daca faceti asta si eu imi scot la vedere crucea pe care o port sub tricou.
profesoara: Acest lucru este impotriva regulamentului! Nu aveti voie sa purtati la vedere simboluri si semne religioase.
elevul: Si ceea ce faceti dvs. este impotriva regulamentului: Loviti in Dumnezeu, loviti in religia crestina. Daca v-ati fi legat de coran musulmanii ar fi sarit in sus, nu-i asa?
Profesoara il ignora si continua sa predea. Observandu-l ca nu scrie ceea ce a scris pe tabla despre subiect, il intreaba:
– Refuzi sa scri ceea ce am scris eu pe tabla?
elevul: Dumneavoastra il prezentati pe Dumnezeu ca fiind rau! Nu pot sa scriu blasfemii despre Dumnezeu.
profesoara: Vei fi sanctionat!
elevul: Foarte bine.
Observand ca elevul a inceput sa ia din nou notite, insa doar despre celelalte subiecte ale cursului, mitologia greaca si altele, profesoara l-a lasat.
Nu se stie ce va urma. Mentionez ca elevul a fost intotdeauna eminent fiind primul sau al doilea din clasa.
Cred ca f multi oameni confunda USA cu desfraul, depresia si alte pacate. Lociuesc de f multa vreme in USA si nu am vazut aici mai mult desfrau decat in Romania. Multi se sperie de NYC. Dar am fost surprinsa sa vad ca aici in New York nu face nimeni topless pe plaja. Ba chiar sunt f multe fete care poarta pantaloni scurti pe plaja. E adevarat ca topless-ul este considerat curvie si este ilegal. Aici in New York, NY nu se machiaza nimeni asa de strident ca romancele noastre. Cine merge prin cluburi poate vedea femei imbracate sumar si peste masura de vulgar si necuviincios. Eu nu merg in astfel de locuri; pe strada femeile sunt imbracate mai cuviincios decat in Romania. Am locuit destui ani in Bucuresti si am stat printre studenti cea mai mare perioada si pot spune ca e mai mult bun simt in felul in care se imbraca lumea aici pe strada decat in Romania. Astazi a fost o zi obisnuita. La institutia de invatamant superior unde lucrez am vazut o persoana in rosu. Alte doua persoane vindeau trandafiri. Daca aceasta sarbatore a venit de aici, va pot spune ca a fost preluata si modificata dupa poftele publicului roman. Nu sunt de acord cu ea; are un iz ecumenist datorita tendintei de descrestinare a Sf Valentin si datorita faptului ca fiind numita Valentine’s Day si nu St. Valentine’s Feast Day este sarbatorita si de evrei si restul religiilor fara sa aiba cineva evlavie la Sf. Valentin si lucrarea sa de prevenire a desfraului (cititi mai sus ce a postat admin). Aceasta zi este poate o alta ocazie de amestecare a religiilor. Scriam cu alta ocazie si despre o zi in care niste evrei sarbatorira pastele cu niste catolici la un centru de prescolari… Si nu am auzit pomenindu-se numele Mantuitorului. Nimic despre Inviere. Inca de acum 10 ani in Romania se sarbatorea la televizor V’s day intr-un mod destrabalat si dezgustator. Aici nu am vazut asa ceva.
@ O crestina:
Se pare ca depinde mult si de stat, si de oras. Probabil ca unele sunt mai conservatoare si altele mai liberale (libertine). Fiindca si sora Ellaina locuieste tot in Statele Unite si are alta experienta. Insa unele din informatiile pe care ni le furnizati le-am mai auzit si din alte surse – cele apropo de imbracamintea mai decenta, etc. E posibil ca acolo sa se fi trecut deja de aceasta etapa, prin anii 70-80…. La noi parca este si mai mare “disperarea”.
@ Daniela:
Tulburator!! Ne puteti da pe mail mai multe detalii cumva, astfel incat sa putem prezenta aceasta relatare ca un articol?
Extraordinara argumentatia Parintelui Savatie vis-a-vis de priza la publicul ortodox a acestei noi “retete” ,fabricata in capistea occidentala si exportata cu sprijinul de rigoare al mass-mediei ,”proprietate privata” !
Si totusi nu doar “pofta a tinut omenirea până acum” ! Poftei i s-au pus niste frane prezente in toate societatile,inclusiv cele pagane, care pastrau fara sa stie pecetea Dumnezeiasca. in faptele lor.
Iata ca in societatile moderne crestine(cu diferentele recunoscute pentru cuvantul crestin),care se confunda in genere cu neamurile albe,pofta exista,insa nu vrea sa mai tina omenirea !
La fel,cred ca este o afirmatie exagerata faptul ca “dacă nu ar fi fost pofta, bărbatii si-ar fi omorât pur si simplu femeile, iar femeile ar fi fugit de ei”.Pur si simplu nu este de folos sa lansam astfel de ipoteze.
Dumnezeu in Intelepciunea Sa necuprinsa le-a legat pe toate in mod desavarsit si cu rost.Valabil cat timp oamenii nu devin luptatori impotriva lui Dumnezeu cum sunt astazi cei din societatea occidentala.
Faptul ca cei din UE se feresc ca de foc sa pomeneasca si sa recunoasca in legislatia lor Numele si Adevarul crestin,spune si explica totul despre resorturile “poftei”.Pofta, fara respectarea poruncilor lui Dumnezeu,in cazul nostru a celor revelate in Biserica binecuvantata de Dumnezeu-Omul si infrumusetata in timp de invataturile spuse prin Sfintii Sai,devine draceasca,nici macar animalitate,caci animalele respecta riguros legea ce li s-a dat lor in materie de procreere.
Mare rau a facut Biserica romano-catolica poporului care i s-a dat sa-l pastoreasca.Nu intru in falsificarea dogmelor,pomenesc doar de raul teribil pe care l-au produs doua hotarari ale acesteia:
-desfiintarea postului
-acceptarea si legiferarea desfranarii in randul tinerilor.
In Italia orice tanara trebuie sa aiba un logodnic(fidanzato) de la 14-15 ani,cu care are relatii 5-10-15 ani.La final,in rari cazuri, se casatoresc,
insa in cele mai multe ,se despart.
Acest obicei s-a inpamantenit pentru ca Biserica romano-catolica n-a stiut sa zica atunci cand trebuia:”Stop,inapoia mea Satano!”.
Spun asta ca un avertisment pentru romani,prea multa nerusinare s-a inpamantenit si la noi, pentru ca lumea nu stie si nici nu vrea sa zica ,Stop ! Valabil pentru toti,inclusiv parintii.Daca nu se va lua seama,cei ce vor ramanea se vor strica de tot pentru pacatele lor si ale parintilor lor, pentru ca vor sa mearga in viata “pe de laturi” si nu drept,asa cum ne-a poruncit Domnul.Si daca aceasta nerusinare va continua in tara noastra “va fi noua cerul ca de fier si pamantul ca de arama”.
@Marian
Iata un roman franc,insa lumii de azi nu-i place asta…
Ce anume doriti sa stiti?
Citind comentariile Irinei nu pot sa inteleg de ce are nevoie ca si crestin ortodoxa de aceasta zi – in mod special – ca sa-si aduca aminte de iubirea care trebuie sa avem unii fata de altii. Toate formele de iubire dintre noi oamenii isi au originea in Dumnezeu care ESTE iubire si pe care trebuie sa ne straduim sa-l avem pururea in fata noastra.Atunci vom vedea ca fiecare moment al vietii poate fi un moment in care putem primi si MAI ALES darui iubire. Chiar si acea iubire mai sfrijita de care suntem capabili noi oamenii.
Suprema dovada de iubire ne-a dat-o fiecaruia in parte Iisus Hristos prin toata viata si moartea lui jerfelnica!
Si sfintii se impartasesc din iubirea Lui. Asa ca de ce Sf Valentin mai mult decat Iisus Hristos???!!!
Scuze!
Am vrut sa scriu jertfelnica
@Irina ,
spui : ” sora Ellaina, am fost in vestul lipsit de Dumnezeu recent si am intrat in librarii si in chioscuri de ziare. Nicaieri nu am vazut expuse reviste pornografice, sau indecente la indemana si ochii copiilor, cum vezi in tara noastra. Ca sa nu mai zic de altele. Hai sa nu mai hulim atata vestul, si sa avem impresia ca-i suntem superiori, fiindca nu au rost comparatiile. Domnul nostru Hristos zice ca pacatele – desfranari, betii, curvii, ura, invidie, samd. vin din inima omului, nu dintr-o arie geografica terestra. ”
Mi se pare foarte normal sa nu mai vezi in occident pornografia afisata ca la noi , pentru ca ei sunt intr-o noua etapa de spalare a creierelor , au trecut de mult de faza pornografiei si a legalizarii prostitutiei , altele sunt acum obiectivele elitelor pentru ei ( legalizarea casatoriilor homosexuale , educatie sexuala precoce , … ) .
Observ ca cei care circula ” pe afara ” , au tendinte ecumeniste si nu numai mult mai adanc inradacinate . Daca asa ar fi procedat si Sfintii nostri Parinti , ortodoxia ar fi ajuns in cu totul alta directie , mi-e si teama sa ma gandesc unde anume …
Doamne ,ajuta-ne !
@ fane:
De acord cu prima ta idee. Asta credem ca e explicatia, intr-adevar, raul acolo a ajuns deja intr-o etapa mult mai avansata si mai… interiorizata.
Dar sa nu generalizam si sa nu exageram cu afirmatia de la final, nu toti ceu care circula pe afara sau locuiesc acolo (dintre ai nostri) au tendinte ecumeniste. Si apoi, nu e neaparat sa “circuli” ca sa manifesti astfel de tendinte. Unii se lasa pacaliti de relatari, filme, etc., si s-ar lecui, poate, mai usor, daca ar si vedea cum este, la fata locului, si pe pielea lor (sau a copiilor).
@ Marian
Nu e vorba ca imi place mesajul Irinei ci de faptul ca mesajul tau este plin de supozitii si aprecieri fata de un om pe care tu nu il cunosti si mai ales plin de siguranta de sine in aprecierile pe care le faci (ceea ce tu numesti “vehementa”): “o sete, o patimă de a fi apreciată, linguşită, lăudată, dorinţă de a trăi viaţa ca un mic circ de gesturi senzuale, zglobii, tandre în acelaşi timp”, “Este o agitaţie pe care o au oamenii care se tem să rămână singuri… cu Dumnezeu.”. “o dorinţă imensă de a apăra ceea ce ţie îţi dă valoare în proprii tăi ochi (şi a rudelor tale din ţară, probabil), societatea aceea americană, vestică, de consum, desfrânată care ţi-e idol şi pentru care ai făcut probabil sacrificii pentru a junge acolo.”, “Duhul pe care tu-l cauţi să-ţi mângâie orgoliul, la noi este urâciune”. Cred ca nici duhovnicul ei nu si-ar fi permis o analiza asa “fidela”.
Oricum probabil ti-ai format deja o parere despre ce gandesc eu vis-s-vis de “Valentine’s Day” dar as vrea sa precizez ca nu am sarbatorit niciodata aceasta zi, nici inainte de a ma apropia de Biserica, evident nu pentru ca imi dadeam seama de incarcatura sa antifamilie sau anticrestina – pentru ca in jurul meu colegii care sarbatoreau aceasta zi se limitau fix la ceea ce zice Irina: flori, un film la cinematograf, un teatru etc. – ci pentru ca, pentru mine avea un aer fals si un scop idiot, de care vorbeste si pr. Savatie.
Acum, dupa ce imi vei fi ingaduit si mie sa detaliez ce am avut cu mesajul tau, multumesc pentru urari, asemenea si tie si hai sa ne impacam si sa ne iertam (tu pe mine adica, te rog).
Si noi ne cerem iertare pentru enervarea si duritatea fata de Irina.
@admin. si @Daniela!
In drumurile mele trec frecvent pe la 11 Iunie; stand in statia RATB vad un panou cu “Stop indoctrinarii religioase in scoli – o campanie ASUR pentru un invatamant laic” ;
-imi zic: ‘cine o fi scris traznaia asta?! Si vad: A.S.U.R. adica Asociatia Secular Umanista din Romania – si-au pus in cap baietii sa-l scoata pe Dumnezeu din scoli pentru ca, ‘in vremurile din urma, copiii vor invata pe batrani (parinti) religia’ spunea Pr.Ilarion Argatu…
-ii deranjeaza teribil aratarea apartenentei de Dumnezeu, frica de Dumnezeu, consecintele faptelor, samd…; i-a fiti atenti aici:
http://www.asur.ro/index.php
“Maniera actuala de predare a religiei corespunde perfect definitiei îndoctrinarii:
predarea se face de o maniera confesionala, oferindu-se o singura viziune asupra fenomenului religios
se urmareste izolarea copiilor de orice conceptie alternativa prin sfaturi de genul “Sa ne alegem prieteni credinciosi!” sau prin catalogarea drept “pacatosi” a celor “care cred altfel decât ne învata Biserica Ortodoxa”
profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (si al structurii teritoriale locale în special), trebuie sa respecte întru-totul dogma bisericeasca; în caz contrar li se poate retrage avizul si îsi pierd automat locul de munca
Si mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repeta obsesiv despre “pacat”, “iad” si “diavoli”, inducîndu-li-se ideea ca nerespectarea cu strictete a “poruncilor” îi condamna la “osînda vesnica”.
În acest context, nu este de mirare ca unii copii nu pot rezista presiunii psihologice si clacheaza. Chiar si un fost ministru al educatiei, profesorul de psihologie Mircea Miclea, afirma ca „Modul în care s-a predat religia îi înspaimînta pe elevi. Am facut terapie si eu si alti colegi de-ai mei cu elevi care erau traumatizati ca vine diavolul“.”
Romania a importat din Vest toate uraciunile si murdariile care se pare ca au
gasit mediu propice si au prins,asa cum este si Valentin’s Day.
Hai sa fim seriosi cu discretia,in Canada incep cu inimioarele cele rosii cu o luna inainte de data “sarbatorii”.
Iar copiilor in gradinite le picteaza cu multa ravna, in culori, inimioare pe fata si pe maini !
Idem Halloween-ul,magazinele,bancile si toate institutiile incep afisarea simbolurilor sale macabre cu o luna inainte,daca prinde si acesta in Romania,este clar.Ceea ce mi se pare curios este faptul ca cele bune din Vest nu au succes in Romania.Si asta spune multe despre “deschiderea” romanilor la “dulceturile” otravite-ca sa sa-l citez pe Marian-care sunt inghitite firesc si cu placere,fara umbra de indoiala.
Este bine a se citi,cu rezervele de rigoare:
http://vigilantcitizen.com/?p=58
Nu sunt ecumenista; locuiesc in NY. Felul de a te imbraca nu depinde de stat sau de oras. Depinde de bunul simt al fiecarui om si de legi. Daca tinerele noastre intelectuale, absolvente de Drept, Medicina, etc ar fi arestate pe plaja la Costinesti, acuzate fiind de curvie, nu ar mai face plaja topless pt ca nu ar fi posibil. Am vazut fete venind aici in NY cu cercei in nas ca sa se asemene cu ce credeau ca vor gasi aici si se asemanau cu cateva persoane care nu sunt apreciate aici fara pregatire scolara, fara un servici decent. Am strabatut tara asta in lung si-n lat, am fost in multe state si am vazut in aproape x ani un singur rocker din cei cu parul lung, in ochi. Ne uitam la TV in Romania si luam ce e mai rau. Poate imi veti spune ca ar trebui sa ma duc in club-uri (discoteci), dar ce sa caut? Chiar am vrut sa ma duc si am fost sfatuita cu un citat: “Feriti-va de orice infatisare a raului”. Asemenea am vrut sa vizitez locasuri de cult ale altor confesiuni, dar “toate imi sunt ingaduite, dar nu toate de folos”. Si am cautat prin canoanele sfintilor Parinti si am aflat ca noi, crestinii ortodocsi, nu avem voie sa intram in alte locasuri de cult. Si deci, iata, ca nici macar nu imi era ingaduit. Exista zone fff proaste aici unde vezi pe strada anumite lucruri socante… dar ce sa cauti in astfel de zone? Oare cei speriati de Occident ar merge noaptea intr-un cartier cu faima proasta din Bucuresti?
@ Magda:
Urmareste pagina de stiri si analize si inca din noaptea asta cred ca vom avea postarea in care abordam subiectul.
Îmi cer iertare faţă de toţi cei pe care comentariile mele i-a necăjit. Ştiu că devin destul de urâcios însă ceea ce mă răscoleşte pe mine (când nu sunt de acord cu ele) nu sunt faptele sau credinţa omului pentru el însuşi (acestea doar mâhnire îmi dau) ci, întotdeauna, ceea ce omul caută să dăruiască altora.
Nu m-aş fi ridicat niciodată împotriva Irinei dacă nu venea cu mesajul pentru ceilalţi, căutând a le da o lecţie de “viaţă” ce a intrat în sufletul meu ca o lecţie de “a muri”. Apărarea acestei zile, a acestui cal troian dăruit poporului român naiv, m-a rănit tare. Cel ce are păcate trebuie să şi le asume, să le mărturisească ca păcate şi să se pocăiască şi nu să le promoveze şi, culmea, chiar în numele dragostei ortodoxe.
Iubesc oamenii, iubesc iertarea, iubesc pe cel ce cade şi plânge, chiar şi pe cel căzut şi care încă nu plânge (dar tace) dar mi-e deocamdată enorm
de greu să rabd pe cel ce (din ştiinţă sau neştiinţă) ridică păcatul la rang de virtute cu o autosuficenţă ce cutremură.
Oana:
Mult m-a bucurat această justificare ce ne-ai dăruit-o pentru neiubirea acestei zile “ci pentru că, pentru mine, avea un aer fals si un scop idiot” caci justificarea aceasta nu era a raţiunii ci a inimii, inima care ne dă de gol indiferent de argumentaţiile noastre.
Mă bucur şi pentru GeluS şi AnaR şi fane şi pentru acest admin (care ne rabdă pe toţi cu blândeţe) pentru că au văzut duhul cel necurat strecurat sub ambalajul nevinovăţiei (dagostea firească şi sfinţenia). Mă întristez pentru toţi cei care ne tot explică ce frumoase sunt ambalajele lumii occidentale aducând ca argument doar ambalajul în care ni se servesc cele mai grozave otrăvuri şi apoi pe cei căzuţi sub otrava lor ni-i arată ca fiind copiii noştri nevrednici.
Pe zidurile cetăţilor Sodomei şi ale Gomorei nu stăteau decât câte un drac, şi acela tolănit, la soare, căci oamenii din acele cetăţi întreceau în grozăvii pe învăţătorii lor. Cam aşa este şi cu această societate occidentală în care nu mai este nevoie de reviste pornografice şi propaganda aceea agresivă a desfrâului pe care o vedem în România şi care nu este a noastră ci ne este vârâtă pe gât. Desfrâul lumii occidentale este în inima ei … şi diavolii nu mai au ce căuta pe afară. Căci aşa cum am mai spus… furii nu vin la cei ce n-au ci la cei ce au.
Pentru durerea din inima Irinei pe care i-am provocat-o chiar îmi pare foarte rău căci poate, intenţia ei a fost cu desăvâşire bună, însă din neveghere a ieşit ceva piezător pentru suflet (după mintea mea).
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi care scrieţi, indiferent dacă sunteţi de acord cu mine sau nu şi mai ales pe cei care mă criticaţi căci ceea ce faceţi este jertfă de sine (nu căutaţi lauda ci spuneţi ceea ce simţiţi) pentru mine cel prea păcătos şi mânios.
Straniu, dar nu stiu de ce, multi dintre cei care “striga in gura mare” ca sunt crestini si merg in fiecare duminica la biserica obisnuiesc atat de mult sa judece pe cei din jur. Am prieteni pe site-uri de socializare care permanent plaseaza link-uri la diferite scrieri ortodoxe, dar in acelasi timp simt atata negativ de la ei, atata ura fata de ceea ce ii inconjoara – lucru care l-am observat si in unele mesaje de mai sus. Spre exemplu mai sus @Marian: “Mie mi-e silă de ipocrizia sărbătorilor destrăblării, mi-e silă de hainele de firmă…” De unde intr-un om cu credinta atata “sila”? Si intr-un final, ce treaba au hainele de firma cu credinta?…
Cred si eu in Dumnezeu, dar nu impun nimanui viziunile mele. Sunt ortodoxa, dar respect credinta fiecaruia. Si nu consider ca e corect sa judeci un om sau sa-l improsti cu atat murdarie pentru faptul ca e indragostit si intr-o zi numita “a indragostitilor” a hotarat sa faca si el un gest frumos. Iar daca vorbim de “destrabalari” – fie! Cei “desfranati”, cum ii numiti voi, se manifesta astfel anul imprejur si nu e cauza o sarbatoare anumita.
fratilor, stai linistiti, nu m-ati suparat cu nimic, nu ma simt jignita si nici atacata, intentiile tuturor in acest dialog au fost bune, sunt sigura. Fiecare dupa cum il lumineaza Dumnezeu.
Doamne ajuta!
Mihaela,
e normal sa simti sila, dezgust, fata de ceea ce nu este curat, pur, sfintitor. Evident, nu toti simtim asta in aceeasi masura. Personal, il inteleg pe Marian. De ce? Pentru ca eu am experienta pacatului. Si nu pot spune decat ca simt o imensa sila fata de orice fel de pacat, nu vorbesc de desfrau. Nu si fata de pacatos. Pe acela il compatimesc, cu usurinta chiar, pentru ca stiu cu cata ardoare il cauta pacatosul pe Dumnezeu, atata doar ca gresit “directia” si nu cauta acolo unde trebuie.
Ortodoxul nu respecta credinta fiecaruia. Respecta libertatea de a alege a celuilalt si ii doreste din tot sufletul sa cunoasca Ortodoxia. Ortodoxie inseamna dreapta slavire – deci singura dreapta. Celelalte sunt cel putin gresite daca nu mai mult.
Nu putem respecta alta religie, Doamne fereste, sunt oameni care sunt satanisti. Ce facem, respectam si religia acestora?
Ii respectam celuilalt dreptul la libera alegere, dar ne rugam Domnului sa ii descopere Adevarul.
Cei desfranati nu sunt asa pentru ca ii numim noi, ci pentru ca acestea le sunt faptele. Nu sarbatoarea ii face asa, dar acest fel de a sarbatori ii incurajeaza, si crestinii au datoria de a condamna astfel de sarbatori.
Iertati-ma, nu vreau sa va supar, dar traim vremuri cu adevarat grele si “trebuie sa spunem raului rau”, nu mai e timp sa ne menajam sensibilitatile.
Mai, Irina , dar chiar deloc nu te-ai suparat? Oare?
Marian, spui ,,Ştiu că devin destul de urâcios ” , bine zici
Oana daca te uitai un pic pe site-ul Irinei sau promovat de ea … iti dadeai seama la ce se refera Marian -,,la vie en rose “