Parintii Arsenie Papacioc si Proclu Nicau despre JUDECAREA PREOTILOR (VIDEO)
– Parinte, ce ne puteti spune despre posibilitatea criticii in Biserica? Exista critica ziditoare in Biserica?
– Pai, deh, v-as raspunde, privind asa cuvantul acesta “critica”: nu insemna numaidecat a judeca pe cineva. Dar problema, cum o puneti dumneavoastra, mi se pare ca ar inseamna cam asta, ca sa judece. Critica incununeaza opera. Dar ce critica sa permitem noi sa existe? La ce va referiti?
– [La] orice: daca se poate critica intr-un fel ziditor in Biserica. Nu oamenii, nu in sensul de a critica oamenii, de a judeca oamenii, [ci] de a critica o stare de fapt, o situatie, cand s-a intamplat un lucru.
– Adevarul trebuie aparat de orice fel de crestin. Ca daca chiar un cleric, superior, n-ar sustine adevarul – vorbesc de adevarul ortodox, adevarul mantuitor – poate sa fie infruntat. Ca nu infrunti clericul, infrunti ereticul, cand e vorba de adevar. Dar daca v-ati referit la o serie intreaga de miscari care se fac: ca nu stiu ce, ca a vorbit, ca a a ras, ca a facut aia... astea sunt niste lucruri care nu mai trebuiesc discutate, adica… iese un cliseu mazgalit, stiti?!
E ingaduita critica, dar nu judecata. A critica pe cineva, o opera, o incununezi. Dar daca se judeca un cleric, unde inclina toti oamenii sa critice, pentru ca sunt cei care emana forta si harul lui Dumnezeu – si toata lumea este cu ochii pe ei – totusi sunt si ei niste oameni, si au posibilitatea sa se mantuiasca mai usor decat tine, pentru ca au harurile si au lucrarile bisericesti in mana, si… or avea si ei o farama de constiinta; dar… Doamne fereste!
Si sa stiti ca nu s-a facut cleric fara voia lui Dumnezeu, si Dumnezeu il pazeste.
Dar vorbeam deja de lucrul acesta: Stai cu ochii pe alalalt, nu stai cu ochii pe tine, asta este! Te-ai dus la Hristos acolo si acolo l-ai judecat pe preot c-a luat-o la stanga in loc s-o ia la dreapta, sau nu știu ce. Asta este o mare gresala, pentru ca, va repet: daca vinul il bei dintr-un pahar de cristal [sau dintr-unul de pământ], vinul tot vin este. El insa se serveste de Sfantul Potir, unde este tot Sfântul Trup. Pentru ca nu vrednicia preotului a făcut marele transformari din vin in Sange, si din paine in Trup, ci Harul lui Dumnezeu. Deci fie vrednic, fie nevrednic preotul, nu e-n functie de om, e in functie de har, asa ca nu te grabi sa-l judeci, ca faci o enorm de mare greseala.
Si trebuie sa ma intorc la o intrebare anterioara: ca sigur, judecand pe un ticalos, care poate chiar a ucis, n-ai voie sa-l judeci, dar pentru un preot? De ce te bagi asa, acolo, pentru ca vei fi mult mai mult osandit, pentru ca te-ai bagat. Te-ai dus la Hristos, roaga-te la Hristos sa-l ajute! Domnilor, repet: suntem vinovati de toate greselile care se fac in lume, noi personal, fiecare! Si trebuie sa avem acesta pozitie de jertfa! Pentru ca Taina mantuirii omului, pentru fiecare dintre noi se savarseste pe Cruce, intelegand ca Crucea este cel mai mare folos al pamantului. Deci jertfeste a nu-l judeca pe ala ca a facut greseli, iar daca te bagi in Biserica unde e harul lui Dumnezeu, si judeci pe preot, amar amar gresesti.
Obisnuiti-va toti sa vedeti acolo pe Hristos, pentru ca spune asa o rugaciune, pe care o citeste preotul inainte de Heruvic: “ca Tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te imparti“. Si atunci preotul ce este? Da, dar “fara tine, preote, nu pot sa fac lucrul acesta“, spune Hristos, “fara harul tau al preotiei“. Si ala poate ca nu e un preot lustruit, dar harul il are, care e divin. Si atunci tu te-ai osandit amarnic. Ala raspunde amarnic de faptele lui, dar tu o sa raspunzi amarnic… si de faptele lui, pentru ca l-ai judecat.
Un mare pustnic, care a primit din satul lui un credincios, acolo in pustie – si in satul lui era un om foarte defectuos -, l-a intrebat pustnicul: “a lui cutare tot asa este?“. “Tot asa este parinte!“. Si a zis parintele [cu gand de osandire, nu de compatimire, n.n.]: “Of, of, of!“. A doua zi a venit ingerul la pustnic si a spus: “M-a trimis Dumnezeu sa te intreb unde sa puna sufletul omului ala, care a murit azi-noapte, in Rai sau in iad, ca tu l-ai judecat“. S-a cait toata viata in plans si amar, sa-i dea Dumnezeu un semn de iertare, si n-a primit inca. Si ala era defectuos, dar l-a judecat. “Doamne, miluieste-l, Doamne apara-l!” trebuia sa zica.
Repet foarte mult, si cu scuze ca am facut aceste repetari: suntem vinovati noi de greselile altora. Asta este. Daca intreaga tragedie a omenirii e in functie de nenorocirea vietii noastre! Ca daca e iubire, e iubire, nu ne mai jucam. Priviti lucruile adevarat, cum sunt. Adica domn’e sunt om, sunt om si cu maini, si cu degete, si cu nu stiu ce, si cu inima. Nu merge! Invatatura crestina este integritatea fiintei omenesti. Asa, si atuncea nu trebuie sa facem abateri de la o serie intreaga de lucruri care poate… sau ne tin viata pe loc.
Judecata asta, va spun ca nu gresesc, ca am si scris, ca am impresia ca cei mai multi din iad sunt cei care vorbesc de rau. Se scuza: “ce, numai eu vorbesc, sau: nu merita ala?” Nu! Este vinovat cineva?, esti vinovat si de vinovatia lui, pentru ca nu te-ai rugat pentru el, si bineinteles daca l-ai judecat, mult mai mare greseala ai facut.
– Privind aceasta vina a noastra pentru toate greselile, sau pentru raul din lume, multi spun ca ei nu raspund decat de pacatele personale si ca ei nu se amesteca in restul.
– Nu ma intereseaza ce spun ei. Ce spune Hristos ne intereseaza, domnilor. Asta este. Si Hristos a spus: “Sa va iubiti unii pe altii“, sa va iubiti dusmanii vostrii. Asta e raspunsul. Nu mai tot repetam.
Dumneavoastra mai intai de toate, ocupati-va de sufletele voastre, si nu va ocupati de a inregistra defectele pe ici pe colo, pentru ca invatatura crestina [este] cum spune Mantuitorul: faceti ce va spun, nu faceti ce fac ei. Dar prin asta a vrut sa spuna ca nu oprim viata pe loc. Ii priveste. Trebuie sa va obisnuiti sa va controlati propria voastra viata. Si va repet, aceste tragedii sunt si datorita greselilor mele personale, ale fratelui meu… Asa cum spuneam: tragedia umanitatii, sa o traiesti ca pe propria ta nenorocire.
Vezi, nu trebuie judecat, ca sunt slabiciuni. Mai intai de toate poti sa fii tu subiectiv cand vezi ca face toate lucrurile acestea. Pentru ca s-ar putea ca un preot sa ia o masura care se potriveste la salvarea lucrurilor, si tu, care nu stii direct care sunt lucrurile, sa nu-ti dai seama direct de tactica care se foloseste sa salveze lucrurile, si ai judecat negativ. Si oricum ar fi de bubos, preotul asta, are harul sa te lege si sa te dezlege, si ca bei vin dintr-un pahar de pamant sau dintr-un pahar de cristal, vinul e tot vin. Harul e harul preotiei.
Trebuie cu orice chip, dumneavoastra sa plecati cu gandul sa nu mai judecati preotimea, sa nu mai judecati Biserica. Biserica trebuie caracterizata dupa spusele Mantuitorului. Nimeni n-a plecat sa slujeasca Mantuitorului fara invatatura Mantuitorului, dar iata ca pe drum s-au intamplat atat de multe lucruri. Un Petru s-a lepadat, dar asta nu inseamna ca invatatura crestina nu a fost adevarata. Dar care s-a ridicat dincolo, cu totul dincolo, mai mult decat caderea lui. Mai intai de toate, Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul, care inseamna un indemn nemaipomenit, pe care trebuie sa-l insusim…
***
– […], si cat putem a ne pazi a nu judeca pe preot, a nu-i osandi, ca ne lasa in parasire Duhul Sfant.
– N-avem nici un drept, chiar daca greseste.
– Vai, nu, nimica! Eu ca sa spun mai clar: Dumnezeu nu ma intreaba ce a gresit altul. Eu cand ma duc in biserica trebuie sa-mi pun in minte ca toti sunt mai buni, si eu sunt cel mai pacatos. Si cu cat pui in minte ca eu sunt cel mai pacatos, Duhul Sfant nu ma lasa in parasire. Si trebuie sa ne rugam ca Duhul Sfant sa aprinda inima noastra de dorul lui Dumnezeu, si acel dor de Dumnezeu ne va odihni si dincolo. Si dorul de Dumnezeu e asa: nu ne mai temem de moarte. Ca alta e pocainta si alta e dorul de Dumnezeu. Dorul de Dumnezeu il simte [cel] care a dus o viata de pocainta; i s-aprinde inima de dorul de Dumnezeu. Si Dorul acesta de Dumnezeu [astfel este ca] noi nu mai vrem veacul acesta, il vrem pe celalalt.
– Si noi ce pozitie sa avem fata de ierarhii nostri, care, vedeti, fac fel si fel de intalniri cu alte religii, alte confesiuni.
Uite ceva: a ne pazi de ei.
– Fara sa-i judecam.
– Fara sa-i judecam – treaba lor – si a ne pazi credinta fara erezii. Ca uite, cine face slujba cu ereticii, cu catolicii, [de] acestia s-a departat Duhul Sfant de ei. Ca, eu ca sa spun: a venit odata televiziunea pe la mine si m-a intrebat ce parere am de ereziile astea. Asa, si eu i-am spus ca daca ei vor face Sfanta Liturghie cu catolicii, cu ereticii, cu acei care hulesc pe Maica Domnului, is ca si mine “badie parinte”. Caci, cand m-au scos din manasitre, mi-au taiat barba si a trebuit sa fiu… Si niste copii de scoala au venit, si mi-au cerut borcane, si acuma cand m-au vazut fara barba, [imi] zic: “cum sa-ti zic Parinte?“. N-aveam barba, si atunci or zis asa: “badie parinte, da-mi niste borcane“. Asa sunt si astia care se unesc cu sectarii, pot sa fie mitropoliti, pot sa fie patriarhi, asa sunt, ca si mine: “badie parinte”.
– Si nu mai au harul Duhului Sfant…
– Nu mai este, gata! Gata, s-o sters pe la gura. Dar aceia care s-au pazit, au pastrat credinta cum a lasat-o Sfintii Apostoli, si Mantuitorul a lasat-o Sfintilor Apostoli, si Sfintii Apostoli si Sfintii Ierarhi au pastrat-o, si si-au dat viata pentru adevar. Si atuncea Duhul Sfant asa a facut: ca s-a retras de unde este, adica [de la] aceia care hulesc Biserica. Caci pentru ca multi vor sa vina la Biserica, ca Biserica i-ar primi, dar nu-s cuminti, ca sa spun [asa], ca ei inteleg tot pe dos, adevarul Bisericii. Si adevarul Bisericii este in Biserica Ortodoxa; si toti care si-au varsat sangele pentru dragostea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a facut sfinti, a facut minuni prin ei. Uite cum e Sfantul Nicolae. Dar cati sunt? Milioane de Sfinti!
– Dar il au acolo la ei in Italia, la Bari, pe Sfantul Nicolae.
-Da, dar ei daca ar asculta de Sfantul Nicolae, Sfantul Nicolae s-ar ruga pentru ei, sa vina [la dreapta credinta].
Legaturi:
- CUVANT AL PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC PENTRU UNITATEA BISERICII si impotriva celor care puneau intrebarea tendentioasa: “Unde a fost Biserica Ortodoxa in vremea comunismului?”
- Parintele Arsenie Papacioc: “DOGMELE SI CANOANELE NU SE POT SCHIMBA DUPA DORINTELE RATACITILOR”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!”
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “Cel ce se invata a-l dispretui pe preot, cu timpul Il va dispretui si pe Dumnezeu… Multe se judeca numai din banuiala”
- Parintele Ambrozie Iurasov – raspunsuri duhovnicesti fundamentale (II): “TOATE SE INTREPATRUND IN VIATA DUHOVNICEASCA… TOATE PUTERILE IADULUI SE RIDICA IMPOTRIVA PREOTIEI”
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre PUBLICITATEA FACUTA PACATELOR DIN BISERICA
- CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU (2010) despre ispitele grele ale lumii si ale Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT? “Fara sfatul duhovnicului sa nu faca niciun pas, ca ne putem duce in prapastie!”
- Cuviosul Sofronie despre DALTONISMUL DUHOVNICESC si despre PURTAREA USURATICA SI OBRAZNICA a oamenilor fata de slujitorii Bisericii
- Omilia Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA FEMEII GARBOVE, despre fatarnicie si pacatul judecarii aproapelui si a arhiereilor
- Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda
- PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI. Pur si simplu actual
- UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că exista si luptatori ai diavolului?”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: OBRAZNICIA ALUNGA HARUL DUMNEZEIESC
- CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti...
- GANDUL CEL BUN, GANDUL CEL RAU. Cuviosul Paisie despre cum interpretam si cum infruntam duhovniceste diferitele situatii ale vietii; cum sa nu ne smintim?
- PAIUL SI BARNA. Judecarea si gandul cel bun
SFANTUL IOAN GURA DE AUR:
“Dar, zici tu,acela este dator a fi mai bun decat mine”.
Pentru ce? Fiindca este preot? Si ce are mai mult decat tine? Oare nu ostenelile? Oare nu primejdiile? Oare nu necazurile si celelalte ticalosii? Este dator a fi mai bun decat tine? Fiindca nu este mai bun decat tine, de aceea tu te pierzi pe sine-ti? (…) Prin urmare, te-ai pierdut pe tine, chiar de ai fi bun. Esti bun? Taci, ca sa ramai bun, iar de nu, ai pierdut totul.
Numai acestea daca le-ar fi spus Sf. Ioan Gura de Aur si tot ar fi fost de ajuns pentru a ne opri de la a-i judeca pe preoti. Dar care dintre noi este atat de nasabuit incat sa creada despre sine ca este bun???
Comorile duhovniceşti ce’acum
Le strângem din cuvinte,
Au izvorât din grele cruci,
Din rugi şi lacrimi sfinte.
Aici găsim hrană și duh
Și’adânc de cunoștinţă
Care-s din crucea cea rodit
Sub aspra nevoinţă.
Acum ne’nbie să lucram
În modul cel mai dulce
Spre-a ne’aduna comori în cer
Prin rugă și prin cruce.
Să adunăm cei mai frumos,
Din ţarina credinţei
Prin darul Domnului Hristos
Sub crucea pocăinţei.
Ortodoxia iată’aici
Vorbește ca știinţă,
Trăită,dovedită -n sfinţi
Și scrisă-n conștiinţă.
Că nimeni n’a ajuns la cer
Prin simpla instruire,
Ci prin trăirea’n duh smerit
În milă și-n iubire.
Cuvinte’adânci de har si duh
De pace și iubire,
De lămurire şi îndemn
Şi dor de mântuire.
Cuvinte ce-au ajuns acum
Ușor la fiecare,
Spre’a le citi și preţui
Și pune în lucrare.
SA NU JUDECAM PREOTII! (Pr. Cleopa)
In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.
Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :
– Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in acelasi cantar pe toti preotii !
– Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?
– Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.
– Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.
– Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.
– Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur : ” A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza “.
De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).
Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).
Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut.
Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.
Ia sa va dau un exemplu: Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.
Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.
Dispreţu’n sufletele noastre
E “lucrul” dragostei de “eu”
Care ne mângâie orgoliu.
(Chiar și crezând în Dumnezeu)
Privind să nu vedem lumina
Şi auzind să n’auzim
Şi să dispreţuim în toate
Ce se cădea ca să iubim.
Să aruncăm fără de frică,
Valoarea sfântă la gunoi,
Și să vedem (dar să și credem)
Că totu-i mai prejos ca noi.
Imaginea cea dinafară,
Şi cea creiată-n clevetire,
E cea reală pentru orbul,
Ce n-are ochi, spre mântuire.
Imaginea vorbeşte lumii,
Şi clevetirea-i mai presus,
Decât fiinţa şi trăirea,
Şi Adevărul Tău Iisus.
Dispreţul stinge-n noi lumina
Şi n-o să vadă pe pământ,
(Defăimătorul niciodată)
Ceva curat şi bun şi sfânt.
Cine mai pune preţ pe vorba,
Şi slova celui clevetit
Când public i se surpă cinstea
Şi peste tot este hulit ?
Cine-l priveşte înlăuntru,
Când clevetirea l-a distrus,
Pe cel ce nu Ţi-a greşit Ţie
Lovind doar răul, o Iisus ?
Ce-i Adevărul spus în public,
De omul cel dispreţuit ?
Cine-l ascultă, cine-l crede,
Când cinstea i s-a terfelit ?
Cine ascultă ? Cine vede,
Şi simte ce-i adevărat,
Azi când dispreţul stinge duhul,
Şi tot ce-i sfânt şi ce-i curat ?
Privirea, ochiul, simţământul,
Mândria noastă, instruirea,
Ne pot uşor orbi Iisuse,
Dacă primim dispreţuirea.
Privind pe omul de alături,
Cu ochii fără de lumină,
Îl vom vedea doar nevrednic,
Şi-i vom găsi noian de vină.
Şi-om defăima şi-n duh şi-n public
Şi cinstea lui şi darul Tău
Batjocorindu-i neputinţa
Şi socotindu-i tot, că rău.
Dispreţul are mii de feţe
Şi mii de forme de răspuns
Prin care demonul ne fură
Iubirea dintre noi, Iisus.
El stinge înlauntru nostru
Cele mai mari şi’adânci valori
Şi-n noi distruge (prin mândrie)
Dumnezeieştile comori.
“[…]suntem vinovati noi de greselile altora. Asta este. Daca intreaga tragedie a omenirii e in functie de nenorocirea vietii noastre!”
Doar aşa privind lucrurile, se poate trezi omul şi îşi poate veni în fire. Nimic mai adevărat. Dar, oare, câţi a facem? Câţi suferim când greşeşte aproapele nostru? Câţi ne rugăm pentru el,iar greşeala lui să o socotim ca şi cum ar fi a noastră, în loc să-l bârfim şi să îl judecăm? Oare, e greu de ajuns acolo? Cred, că fără iubire şi lepădare de sine e cu neputinţă.Şi mai cred, că sunt şi creştini adevăraţi care poartă şi neputinţa aproapelui, fără a-l judeca.Dumnezeu să le sporească darul, iară nouă, neputincioşilor, să ni-l dăruiască! Amin!
“IUBIREA- NU FACE RĂU APROAPELUI; IUBIREA ESTE ÎMPLINIREA LEGII” (Romani 13, 10). De multe ori m-am lovit de acest verset. Să-l păstrăm în suflete, ca pe un leac.
Imparateasa Cerului ! http://www.youtube.com/watch?v=1y6SmTjizc8
Fragmente din cartea: “Tatal meu preotul, care s-a urcat la cer – Amintiri dintr-o copilarie teologica” de (Pr.) Virgil Ghiorghiu:
Imbracat cu “harul preotiei” si “avand puterea Sfantului Duh, orice preot este egalul celorlalti preoti. “Un preot bun nu primeste mai mult si un preot rau nu primeste mai putin. Si pentru unul si pentru altul e Trupul si Sangele lui Hristos, pentru ca taina se savarseste nu prin vrednicia slujitorului sfintilor, ci prin Cuvantul Ziditorului si puterea Sfantului Duh”.
“Nu omul face ca darurile sa se prefaca Trupul si Sangele lui Hristos, ci Harul Insusi… Preotul e cel care Il inchipuie si rosteste cuvintele, dar puterea si harul sunt ale lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Hrisostom)
“Un preot nu mai e un om; ci jertfa unui om adaugata celei a lui Dumnezeu. Aceasta este preotia”.
“Nu este preot cel care vrea, ci cel pe care-l alege Dumnezeu”
“[…]suntem vinovati noi de greselile altora. Asta este. Daca intreaga tragedie a omenirii e in functie de nenorocirea vietii noastre!”
Toata cheia aici este. Acum nici nu se mai pune problema asumarii vinovatiei pentru greselile altora, ci multi invinovatesc pe cei din jur pentru propriile lor greseli si neputinte. Si unde e cel mai usor de lovit? In preoti? Pai nu te cutremuri si nu te apuca groaza sa vorbesti despre cei ce savarsesc Sfanta Liturghie si la ale caror rugaciuni painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului? A facut cineva dintre noi asa ceva? Are cineva curaj? Are cineva curaj sa ia in spate si sa poarte pe umerii sai povara pacatelor noastre, cele pe care le spunem duhovnicului? Stie cineva cam cat de apasatoare este aceasta? Poate doar banuim.
Cineva intreba cand se poate schimba duhovnicul. Raspunsul a fost: daca moare, sau daca e eretic. Ti se pare ca se poticneste, sau ca nu e “pe linia” ta? Cred ca trebuie sa ai rabdare si la poticneala lui sa pui umarul si sa-l sprijinesti. Cand el slujeste, pe Dumnezeu slujeste, pentru noi. Cand ne vorbeste, inimile ne tresalta si gandul nostru bun face sa tresalte si inima lui.
Daca vad pacatele aproapelui meu nu inseamna ca sunt vazator cu duhul, inseamna doar ca le comit si eu si stiu cum sta treaba. Si asta in cazul bun, ca de multe ori ceea ce vedem nu este si ceea ce se intampla in realitate.
Prin inteleapta Sa pedagogie divina, a ingaduit Bunul Dumnezeu sa am un singur preot ortodox in apropierea zonei unde locuiesc. Asa ca nu pot sa-l judec intrucat am nevoie sa ma folosesc de harul preotesc ce lucreaza prin sfintia sa in cadrul Sfantei Liturghii precum si la Sfintele Taine. Iar daca am gresit si am cartit, tot la dansul ma spovedesc si nu pot sa nu ma infricosez de perfidia acestui pacat cand ajung sa-l marturisesc chiar in fata acestui preot, la care ar trebui sa ma duc cu inima deschisa, avand deplina incredere ca Domnul ne poarta de grija si ne invata prin slujitorul Sau.
Caci nu putem juca un dublu rol pretinzand ca suntem si « corecti » (in sensul de a avea dreptate, de a judeca dupa cum stim noi mai bine), dar ramanand si smeriti in acelasi timp.
Indemnul meu se inscrie pe aceeasi linie de mai sus, sa nu indraznim sa cugetam si sa ne vorbim de rau preotii, intrucat mai devreme sau mai tarziu cu totii vom ajunge sa ne caim de acest subtil, dar distrugator pacat! Am face inca si mai bine sa ne rugam pentru dansii si sa suferim atunci cand gresesc, straduindu-ne sa ne purtam sarcina neputintelor si a greselilor, unii altora… Multumesc lui G. pentru « iluminare »! 🙂
Cu totii suntem oameni, deci supusi greselii, insa pacatele mele sunt cu mult mai strivitoare decat ale celor din jur, asa ca mai bine as lua aminte sa-mi micsorez povara proprie, dacat sa-l « aranjez » pe cel de langa mine!